COMERCIAL. Cerere in anularea ordonantei de plata admisa sub incidenta prevederilor OUG nr. 119/2007. Inadmisibilitatea recursului declarat impotriva unei astfel de sentinte

        
        Prin cererea inregistrata la Judecatoria Patarlagele sub nr. 1278/277/2008 din 7.04.2008, creditorul SC "V" SRL Nehoiu a solicitat emiterea unei ordonante care sa cuprinda somatia de plata pentru sumele de 19.273,41 lei - pret marfa livrata si de 29.240,32 lei - penalitati de intarziere impotriva debitorului SC E.L.C. SRL Cislau.
        In motivarea cererii, creditorul a invederat ca in baza contractului de vanzare -cumparare  nr. 244/5.02.2007 incheiat cu debitorul, in cursul lunii octombrie 2007 i-a livrat acestuia cantitatea de 71,042 mc lemn rasinoase conform facturii seria BZ WFA nr. 5475969/12.10.2007 in valoare de 16.339,66 lei si de 23,254 mc lemn de diferite esente conform facturii seria BZWFA nr. 5475978/26.10.2007 in valoare de 2.934,12 lei, pretul urmand a fi achitat in termen de 15 zile de la data emiterii facturilor.
        Expirand termenul de plata a pretului marfii livrate, desi a intreprins demersuri in vederea stingerii litigiului pe cale amiabila, sens in care a emis somatia nr. 55 din 16.11.2007, debitorul nu i-a achitat suma datorata de 19.273,66 lei, motiv pentru care a calculat si penalitati de intarziere de 1 % pe zi de intarziere, in valoare de 29.240,32 lei conform clauzei contractuale.
        Considera ca in conformitate cu prevederile art. 379 alin. 3 din Codul de procedura civila, creanta este certa, ea rezultand din insusi actul de creanta recunoscut de debitor, facturile emise fiind semnate, acceptate si evidentiate in contabilitatea acestuia.
        In drept, creditorul a invocat prevederile OUG nr. 119/2007, ale art. 969-970 din Codul civil si ale art. 43 si 46 din Codul comercial.
        Prin memoriul depus la cel de al doilea termen de judecata din 19.05.2008, la filele 24-26 dosar, debitorul a invocat exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 13 alin.5 din OUG nr. 119/2007 in raport de dispozitiile art. 129 din Constitutie referitoare la exercitarea cailor de atac.
        Prin incheierea din 19.05.2008, in baza art. 7 din OUG nr. 119/2007 s-a constatat ca debitorul este decazut din dreptul de a propune probe si a invoca exceptii, in afara celor de ordine publica, intrucat nu a depus intampinare conform textului mentionat, iar in baza art. 9 alin.1 din acelasi act normativ a constatat ca, prin nedepunerea intampinarii in conditiile expuse, debitorul este decazut din dreptul de a contesta creanta (fila 35 dosar).
        Prin sentinta nr. 675 din 26.05.2008 s-a admis cererea ca intemeiata, ordonandu-se ca in termen de 15 zile de la data pronuntarii, debitorul sa plateasca creditorului sumele de 19.273,41 lei - pret marfa si de 29.240,32 lei - penalitati.
        Pentru a hotari astfel, instanta a retinut in baza probelor administrate ca sumele pretinse de creditor cu titlu de pret marfa livrata si de penalitati de intarziere in executarea contractului comercial nr. 244/5.02.2007 constituie o creanta certa, lichida si exigibila in sensul art. 2 alin. 1 din OUG nr. 119/2007.
        S-a apreciat ca potrivit art. 4 alin.3 din Legea nr. 469/2002, penalitatile pot depasi valoarea creantei intrucat au fost prevazute prin contractul incheiat de parti. Conventia legal facuta are putere de lege intre parti conform art. 969 din Codul civil, creditorului revenindu-i dreptul de a solicita indeplinirea exacta a obligatiilor asumate,  astfel cum se prevede la art. 1073 din acelasi cod.
        Impotriva acestei sentinte a formulat cerere in anulare debitorul in termen legal conform art. 11 alin.1 din OUG nr. 119/2007, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie potrivit motivelor depuse in scris la dosar.
        In expunerea motivelor de critica debitorul a invocat : exercitarea caii de atac a recursului impotriva ordonantei de plata si exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 13 alin.2 din OUG nr. 119/2007, in raport de dispozitiile art.24 si 129 din Constitutia Romaniei si ale art. 6 � 1 din Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale (CEDO).
        Pe fond, debitorul a invocat gresita aplicare a actului normativ mentionat in raport de data incheierii contractului comercial, precum si neindeplinirea cerintelor impuse de lege sub aspectul caracterului cert, lichid si exigibil al creantei.
        Creditorul a formulat intampinare prin care a solicitat motivat respingerea cererii in anulare ca neintemeiata (filele 28-30 dosar), iar la termenul de judecata din 22.08.2008 a invocat exceptia lipsei calitatii de reprezentant a avocatului debitorului (fila 35 dosar).
        In aplicarea prevederilor art. 161 alin.1 din Codul de procedura civila, instanta a acordat un nou termen debitorului pentru a face dovada calitatii de reprezentant a avocatului sau (fila 36 dosar).
        Prin sentinta nr. 1230 din 17.10.2008 s-a admis exceptia formulata de creditor, privind lipsa calitatii de reprezentant al avocatului debitorului, iar in baza art. 161 alin.2 din Codul de procedura civila s-a dispus anularea cererii.
        Pentru a hotari astfel, instanta fondului a retinut ;
        Contractul de asistenta juridica nr. 39 din 27.05.2008 a fost incheiat intre avocat si B.A.S. -asociat al SC E.L.C. SRL, care arata ca are calitatea de reprezentant al acestei societati comerciale.
        Potrivit adresei nr. 697 din 29.09.2008 emisa de O.R.C. de pe langa Tribunalul Buzau, SC E.L.C. SRL are trei asociati persoane fizice, respectiv : S.B.A., A.M. si F.D., acesta din urma avand de la data de 21.05.2008 calitatea de unic administrator si reprezentant.
        In contextul expus, contractul de asistenta juridica al avocatului nu a fost incheiat cu persoana imputernicita sa reprezinte societatea comerciala, ci cu unul din asociatii acesteia, fara imputernicire de reprezentare. Prin consecinta, lipsind calitatea de reprezentant al persoanei care a mandatat avocatul, implicit mandatul avocatului este lipsit de valabilitate pentru reprezentarea in instanta a societatii.
        Impotriva sentintei nr. 1230 din 17.10.2008 a declarat recurs debitorul, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, potrivit motivelor de recurs depuse la dosar.
        In expunerea motivelor de recurs, debitorul a invocat in esenta ca desi la primul termen de judecata din 21.04.2008 i s-a incuviintat cererea de amanare a cauzei pentru lipsa de aparare, la termenul acordat din 19.05.2008 a fost decazut in mod gresit din dreptul de a depune intampinare si de a  ridica exceptii, incalcandu-se astfel nu numai dreptul sau la aparare, dar si principiul contradictorialitatii care guverneaza procesul civil, precum si rolul activ al judecatorului in aflarea adevarului.
        Prin intampinarea depusa la filele 15-16 dosar, creditorul intimat a solicitat respingerea ca inadmisibil a recursului declarat de debitor, invocand caracterul irevocabil al sentintei recurate.
        Prin decizia nr. 15 din 14.01.2009 pronuntata de Tribunalul Buzau - Sectia Comerciala si de Contencios Administrativ si Fiscal s-a respins ca in admisibil recursul declarat de debitorul SC E.L.C. SRL Cislau impotriva sentintei nr. 1230 din 17.10.2008 pronuntata de Judecatoria Patarlagele in dosarul nr. 12778/277/2008 in contradictoriu cu creditorul S.C. "V" SRL Nehoiu.
        Hotarand astfel, tribunalul a retinut in fapt si in drept:
        Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 119/2007 privind masurile pentru combaterea intarzierii executarii obligatiilor de plata rezultate din contracte comerciale, a fost adoptata in raport de :
       a) - Prevederile art. 249 din Tratatul instituind Comunitatea Europeana, care prevede obligatia Romaniei, in calitate de stat membru al Uniunii Europene, de a transpune in dreptul intern directivele comunitare ;
      b) - Directiva 2000/35/CE a Parlamentului European si a Consiliului privind combaterea intarzierii platilor in tranzactiile comerciale, si
      c) - Angajamentele asumate de autoritatile romane prin Tratatul de aderare la Uniunea Europeana.
      In esenta, prin OUG nr. 119/2007 s-au stabilit masuri pentru combaterea intarzierii executarii obligatiilor de plata asumate prin contracte comerciale si pentru instituirea unei proceduri simplificate de solutionare a actiunilor in justitie avand ca obiect asemenea obligatie.
      Potrivit dispozitiilor art. 126 din Constitutia Romaniei, competenta instantelor de judecata si procedura in fata acestora se stabilesc prin lege, precum ordonanta invocata.
        In contextul expus,  prin  art.  13   alin.1, 4  si  5 din  OUG nr. 119/2007, astfel cum a fost completata si modificata prin Legea nr. 118 din 27.05.2008, impotriva ordonantei de plata debitorul poate formula cerere in anulare in termen de 10 zile de la data comunicarii acesteia, hotararea fie de admitere, fie de respingere a cererii fiind irevocabila.
        Or, in conditiile in care prin OUG nr. 119/2007 - lege speciala, s-a prevazut in mod expres ca solutia pronuntata in cererea in anulare formulata impotriva ordonantei de plata este irevocabila, coroborat si cu dispozitiile art. 299 si 377 din Codul de procedura civila, tribunalul constata ca recursul declarat impotriva unei hotarari irevocabile este inadmisibil.
        Apreciindu-se asupra inadmisibilitatii recursului s-a retinut si faptul ca prin Deciziile nr. 1116 din 16 .10.2008 si nr. 1170 din 6.11.2008 pronuntate de Curtea Constitutionala s-a respins exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 13 din OUG nr. 117 /2007 sub aspectul exercitarii cailor de atac impotriva ordonantei de plata.