CIVIL.Litigiu de munca. Incetarea contractului de munca ca sanctiune disciplinara

Litigiu de munca. Incetarea contractului de munca ca sanctiune disciplinara    
Inlocuirea catre instanta a sanctiunii aplicate. Din examinarea actelor si lucrarilor dosarului, instanta apreciaza actiunea reclamantului ca fiind fondata in parte, pe urmatoarele considerente:
Reclamantul a fost salariatul paratei in functia de sofer pe autoturismul de serviciu B 21 YZS pana la data de 30.08.2013, cand prin decizia nr.15/23.08.2013 s-a dispus incetarea contractului individual de munca al acestuia, in temeiul art. 61 lit.a Codul muncii.
Raportat la decizia contestata, instanta retine, din cuprinsul acesteia, ca abateri savarsite de salariat folosirea autovehiculului de serviciu in interes personal, abaterea de la programul stabilit in trafic, ca timp si traseu si nepastrarea starii de igiena corespunzatoare prin transport de animale.
In ce priveste cercetarea disciplinara, instanta constata ca parata a respectat dispozitiile art. 251 Codul muncii, reclamantul fiind convocat in vederea efectuarii cercetarii disciplinare prealabile, care a formulat aparari in nota explicativa inaintata la dosar.
De altfel, instanta constata ca reclamantul nu a infirmat in totalitate faptele retinute in sarcina sa prin decizia contestata, insa a invocat o situatie de fapt ce nu este de natura a atrage o sanctiune atat de grava.
Astfel, raportat la situatia de fapt, instanta are in vedere abaterile presupuse a fi savarsite in data de 31.05.2013, in care reclamantul a efectuat, conform fisei postului, un transport al pacientilor de la Centrul de dializa catre domiciliile acestora, fiind supus in acelasi timp controlului de catre numitii .......
Din depozitia martorului propus de parata reiese ca acesta indeplineste functia de sofer si a fost desemnat de conducerea firmei ca impreuna cu numitul......., coordonator zonal la nivelul judetului Buzau, sa urmareasca activitatea reclamantului din data de 31.05.2013.
Raportat la abaterea de la traseu a reclamantului, instanta retine ca, potrivit atributiilor de serviciu, acesta avea obligatia de a transporta pacientii dializati la domiciliul fiecaruia, fiind efectuat in acest sens un grafic al traficului, iar in ziua incidentului, ultima pacienta......... a solicitat transportul la o alta locatie decat cea de domiciliu, pe motiv ca drumul este rupt din cauza viiturii.
In acest sens, instanta are in vedere acordul scris de pacienta pe formularul tip existent la nivelul societatii, fila 23 dosar, astfel incat sustinerile paratei cu privire la devierea traseului din vointa reclamantului nu au fundament, atata timp cat prevederile pct.6 din Regulamentul de ordine interioara nr.851/2010 permit lasarea pacientilor la alta destinatie decat domiciliul, cu acordul scris si semnat al acestora.
In ce priveste abaterea in sensul folosirii autovehiculului de serviciu in interes personal, instanta constata ca insusi reclamantul a recunoscut  ca a efectuat o vizita la domiciliul bunicilor sai, ceea ce conduce la retinerea faptei in sarcina salariatului, fiind incalcate prevederile pct. 12 din R.O.I., mentionat mai sus.
In ce priveste sustinerile martorului ......cu privire la sustragerea de catre reclamant din autoturismul unitatii a cantitatii de 5 litri motorina, instanta urmeaza a nu da eficienta acestor afirmatii, atata timp cat ele nu formeaza obiectul litigiului.
In ce priveste transportul de animale si igiena  necorespunzatoare a autovehiculului, instanta, din materialul probator administrat, retine ca din plansele fotografice depuse de parata nu se distinge acest lucru, fapt de altfel, infirmat de reclamant si  prin nota explicativa, in care a negat transportul unui iepure de casa la domiciliul bunicilor, pentru fiul sau.
Tot sub acest aspect, instanta constata ca nici in cuprinsul intampinarii parata nu a detaliat in ce consta transportul de animale si nici in cuprinsul deciziei contestate nu se fac referiri concrete pentru aceasta abatere, decat cu sustinerile celor doi care au urmarit pe reclamant, prin rapoartele atasate la dosar, aspect reluat si in depozitia data de martorul........., care insa nu sunt probate prin plansele ce se sustin a fi edificatoare in acest sens .
Recunoasterea reclamantului privind oprirea sa la un magazin( pentru a lua un suc si tigari) nu poate conduce la ideea unei abateri deosebit de grave care sa atraga raspunderea disciplinara, cu atat mai mult cu cat martorul........., propus de acesta, in calitate de fost manager si director de program in cadrul paratei, a declarat ca, fata de nevoile speciale ale pacientilor transportati era o datorie morala sa se raspunda solicitarilor acestora in situatia in care doreau sa-si cumpere ceva de pe traseu, cu atat mai mult cu cat stationarea s-a efectuat dupa transportul tuturor pacientilor, interdictia stationarii fiind inscrisa in ROI la pct.4,  doar in prezenta acestora.
Cu privire la declaratia aceluiasi martor, instanta retine ca reclamantul a fost subordonatul sau si pe tot parcursul activitatii nu a constatat abateri din partea salariatului.
 Sub acest aspect, in raport de imprejurarile in care au fost savarsite abaterile, gradul de vinovatie al salariatului, raportat la toate faptele imputate, tribunalul apreciaza ca sanctiunea aplicata este mult prea aspra, in contextul in care doar o parte din acestea au fost confirmate de materialul probator administrat, respectiv deplasarea la domiciliul bunicilor si implicit folosirea autovehiculului de serviciu in interes personal.
In conditiile in care abaterea de la programul stabilit in grafic la data de 31.05.2013 a fost solicitata de o pacienta, nu se poate retine in sarcina reclamantului aceasta fapta, iar igiena necorespunzatoare a autoturismului, de asemenea, nu a fost probata si detaliata in concret de catre societate.
Sub acest aspect, se apreciaza ca inlocuirea sanctiunii disciplinare aplicate, din cuprinsul deciziei nr.15/23.08.2013 prevazuta de art.61 lit.a Codul muncii si, respectiv 248 al.1 lit.e Codul muncii cu cea a reducerii salariului de baza pe o perioada de 3 luni cu 10% inscrisa in art.248 al.1 lit.c Codul Muncii, sub forma privatiunii materiale, este de natura sa corespunda gravitatii faptelor savarsite si sa atraga atentia reclamantului asupra respectarii  obligatiilor inscrise in fisa postului si a sarcinilor impuse prin aceasta si totodata sa il retina pe viitor de la comiterea altor abateri.
Fata de cele evocate, instanta va dispune modificarea in parte a deciziei nr. 15/23.08.2013 emisa de parata, in sensul inlocuirii temeiului legal al sanctiunii aplicate din art.248 al.1 lit.e Codul Muncii, cu cea inscrisa in art. 248 al.1 lit. c Codul Muncii si ca o consecinta, reintegrarea reclamantului pe postul detinut anterior, acela de sofer, cu obligarea angajatorului, in conformitate art.80 al.1 Codul Muncii, la plata drepturilor salariale cuvenite acestuia incepand cu data de 30.08.2013 (data desfacerii CIM) pana la reincadrarea efectiva, reduse cu 10% pe o durata de 3 luni.
Instanta va lua act ca reclamantul, in cuvantul pe fond, nu a solicitat obligarea paratei la cheltuieli de judecata.
In baza art.274 Codul Muncii, prezenta sentinta este definitiva si executorie de drept.