Sporul general pentru conditii periculoase

Prin actiunea in contencios administrativ inregistrata pe rolul Tribunalului Caras-Severin reclamantul RG a chemat in judecata pe parata RNP, solicitand instantei ca, prin hotararea ce o va pronunta, sa dispuna obligarea acesteia la plata sumei de 35816 lei cu titlu de spor de risc, calculata cu incepere din data de 01.07.2009, actualizata cu rata inflatiei precum si obligarea paratei la includerea sporului de risc de 25% in salariul brut din momentul ramanerii irevocabile a hotararii in vederea beneficierii de acest drept in continuare.
In motivarea actiunii, reclamantul arata ca are calitatea de angajat al paratei din anul 1992, iar in prezent exercita functia de sef ocol la Ocolul Silvic SM, calitate in considerarea careia solicita paratei acordarea  sporului de risc prevazut de art.127 alin.5 din Legea nr.46/2008, actualizata (Codul Silvic).
Reclamantul invedereaza faptul ca desi s-a adresat paratei pentru plata sporului de risc, aceasta refuza nejustificat executarea acestei obligatii.
In drept, invoca prevederile art.127 alin.5 din Legea nr.46/2008 privind Codul Silvic, art.38 si 283 alin.1 lit.c din Codul Muncii.
Parata a formulat intampinare, solicitand respingerea actiunii reclamantului ca neintemeiata, intrucat pretentiile formulate de reclamant, incepand cu luna iulie 2009, precum si includerea acestui spor in salariul brut, in temeiul art.127 alin.5 din Legea nr.46/2008-Codul Silvic exced obligatiilor asumate de catre angajator prin contractul individual de munca si, respectiv, contractul colectiv de munca, iar reglementarea ,,sporului de risc’’ este una generala si insuficienta prin raport la normele reglementate si instructiunile in vigoare la data adoptarii Codului Silvic.
Se arata ca sporul de risc in procent fix de 25% a facut obiectul negocierilor, fiind inclus in categoria ,,sporurilor’’ prin Actul aditional la CCM pe anii 2008-2009 inregistrat la Regia Nationala a Padurilor-Romsilva, la Federatia Sindicatelor Silva si la D.M.P.S. a mun. Bucuresti la data de 22.12.2009 (anexa nr.4), incepand cu 01.01.2010.
Asa fiind, se sustine ca, pentru anul 2009, prevederile CCM mai sus mentionat nu pot constitui o baza legala pentru acordarea retroactiva a acestui spor in procent fix, cu atat mai mult cu cat plata acestui spor nu a fost prevazuta in bugetele de venituri si cheltuieli aprobate.
Se sustine ca sporul de risc in procent fix solicitat impune obligatia pentru reclamant de a dovedi faptul ca isi desfasoara activitatea in conditii de ,,risc’’ dupa cum sporul de vechime intr-un anumit procent se acorda cu conditia dovedirii vechimii in munca.
In completarea apararii se sustine ca obligarea paratei la plata sporului de risc in conditiile art.127 alin.5 din Codul Silvic a facut obiectul dosarului nr.2988/2/2008 al Curtii de Apel Bucuresti care, prin sentinta civila nr.2229/10.092009, s-a pronuntat in sensul respingerii ca nefondata a cererii, hotararea fiind mentinuta de ICCJ prin decizia civila nr.3496/2009 prin care s-a respins recursul promovat de Federatia Sindicatelor Silva.
Referitor la capatul de cerere privind includerea sporului de risc in salariul de baza se solicita respingerea acestuia, avand in vedere modificarile legislative ce pot interveni in reglementarea acestui spor, astfel incat admiterea acestei cereri ar reprezenta o imixtiune a instantelor in derularea raporturilor de munca al partilor, singurele care dispun de atributul stabilirii de comun acord a drepturilor si obligatiilor reciproce, derivand din raportul juridic de munca.
In cauza s-au administrat probe cu inscrisuri din a caror analiza instanta retine urmatoarele:
Reclamantul RG, in calitate de angajat in cadrul DS C-S, in functia de sef de ocol silvic la Ocolul Silvic SM, a solicitat paratei, in considerarea acestei calitati, plata sporului de risc in procent de 25% din salariul de baza, invocand prevederile art.127 alin.5 din Legea nr.46/2008, actualizata,  privind Codul Silvic.
Potrivit acestor reglementari ,,personalul silvic din cadrul autoritatii publice centrale care raspunde de silvicultura, al subunitatilor teritoriale ale acesteia , al ocoalelor silvice, al structurilor silvice de rang superior si al Regiei Nationale a Padurilor-Romsilva, beneficiaza de un spor de risc de 25% din salariul de baza’’.
Tribunalul retine ca sporul de risc de 25% din salariul de baza nu constituie un drept salarial ci cel mult un accesoriu al salariului, stiut fiind ca ,,sporul’’ poate constitui o componenta a acestuia doar in raport de existenta anumitor conditii speciale in care se desfasoara activitatea (noxe, izolare, stres, subteran, munca grea).
Astfel, chiar daca ,,sporul de risc’’ este reglementat ca atare prin dispozitiile art.127 alin.5 din Codul Silvic (Legea nr.48/2008) pentru ,,personalul silvic din cadrul autoritatii publice centrale care raspunde de silvicultura, al subunitatilor teritoriale ale acesteia, al ocoalelor silvice si al structurilor silvice de rang superior si al Regiei Nationale a Padurilor-Romsilva’’, el ramane tot un accesoriu al salariului, o componenta a acestuia la a carui acordare se recurge doar cand conditiile deosebite de munca, respectiv compensarea efortului depus sau a riscului asumat nu poate fi cuprinsa nemijlocit in salariul de baza.
De asemeni, conform jurisprudentei si legislatiei in vigoare, eventualele prestatii banesti de acest gen nu se cuvin automat prin simplu fapt ca o persoana exercita o anumita functie, ci ele trebuie stabilite prin negocierea partilor si inscrise in contractele de munca. Pe de alta parte, nefiind obiect al negocierilor partilor unui raport juridic si nefiind inclus in CCM sau CIM, nu constituie un drept salarial si nu angajeaza obligatia pentru angajator de a onora aceasta prestatie prin includerea sporului de risc ca o componenta salariala in salariul de baza.
De altfel practica judiciara a decis ca pentru personalul silvic din compartimentele si birourile ,,organizare’’, ,,achizitii publice’’, ,,fond forestier’’, etc. a caror activitate nu presupune nici un risc si a caror activitate nu poate fi echivalenta cu cea a ,,padurarului de canton’’ care are in administrare padurea, asigurand paza acesteia si fata de care se angajeaza raspunderea pentru eventualele prejudicii, plata este nejustificata.
Mai mult, reglementarea acestui spor de care beneficiaza personalul silvic nominalizat in cuprinsul art.127 alin.5 din Legea nr.46/2008, actualizata, constituie o reglementare generala care, desi imperativa, impune cu necesitate o reglementare legala specifica, in primul rand privind reglementarea notiunii de ,,risc’’, a ,,conditiilor specifice deosebite ce trebuiesc indeplinite pentru acordarea acestui spor’’ si categoriile concrete de personal care pot benefica de acest spor. In acest sens a fost edictat art.122 al Codului Silvic conform cu care autoritatea publica centrala care raspunde de silvicultura elaboreaza, in termen de 12 luni de la intrarea in vigoare a codului, normele, regulamentele, instructiunile si ghidurile de buna practica si le aproba prin ordin al conducatorului acesteia, exercitand si controlul aplicarii lor.
Intrucat nu a fost elaborata inca aceasta metodologie prin care sa se stabileasca modul de calcul al acestui spor si categoriile de personal din cadrul directiilor silvice judetene care desfasoara activitati ce implica acest risc, acordarea acestui drept accesoriu, de natura salariala, ramane un drept virtual.
In acest sens s-a pronuntat Curtea de Apel Suceava-Sectia conflicte de munca si asigurari sociale prin decizia nr.60/21.01.2010 si Curtea de Apel Bucuresti-Sectia de contencios administrativ si fiscal prin sentinta civila nr.2229/10.09.2008 pronuntata in dosar nr.2989/2/2008, irevocabila prin decizia ICCJ nr.3496/23.06.2009 pronuntata in dosar nr.2989/2/2008.
Tribunalul retine ca drepturile salariale ale personalului silvic au fost stabilite in functie de conditiile specifice de desfasurare a activitatii, in temeiul art.22 din OG nr.59/2000, actualizata, privind Statutul personalului silvic.
Altfel spus, drepturile salariale astfel cum au fost diferentiate pe categorii profesionale distincte (padurari, brigadieri, sefi de district, sefi de ocol, personal cu atributii de paza, etc), avandu-se in vedere inclusiv componenta efortului depus cat si componenta riscului asumat raman aceleasi pana la elaborarea si aprobarea actelor normative prevazute de art.122 alin.1 din Legea nr.46/2008, actualizata.
Potrivit dispozitiilor art.122 alin.2 din acest act normativ, pana la elaborarea si aprobarea de catre autoritatea publica centrala care raspunde de silvicultura a normelor, regulamentelor, instructiunilor si ghidurilor de bune practici aprobate prin ORDIN al conducatorului acesteia ,,se aplica normele, regulamentele si instructiunile aflate in vigoare la data intrarii in vigoare a Codului Silvic’’.
Tribunalul retine si ca, incepand cu 01.01.2010, au intrat vigoare dispozitiile Legii nr.330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, aplicabila inclusiv functionarilor publici (anexa III) care reglementeaza ,,sporul pentru conditii periculoase sau vatamatoare’’ aplicabil functionarilor publici, in procent de 15% .
Conform acestor reglementari legale, locurile de munca, categoriile de personal, marimea concreta a sporului pentru conditii deosebite de munca, conditiile de acordare se stabilesc pe baza unor buletine de determinare sau, dupa caz, expertizare, emise de catre autoritatile abilitate in acest sens, prin regulament de catre ordonatorul principal de credite, cu consultarea sindicatelor sau, dupa caz, a reprezentantilor functionarilor publici, avizat de MMFPS si MFP.
Prin urmare, criteriile legale mentionate subzista, pentru acordarea unor suplimente de natura salariala, ca cel mentionat in speta.
De altfel, parata prin intampinare a subliniat necesitatea dovedirii de catre reclamant a imprejurarii ca isi desfasoara activitatea in conditii de ,,risc’’, dupa cum si sporul de vechime intr-un anumit procent fix se acorda cu conditia dovedirii duratei vechimii in munca.
In ce priveste petitul 2 al actiunii, constand in obligarea paratei la includerea sporului de risc in salariul de baza, Tribunalul, fata de Decizia Curtii Constitutionale a Romaniei nr.820/2008 si in raport de dispozitiile art.1 alin.4 din Constitutia Romaniei care consacra principiul separatiei si echilibrului puterilor in stat cat si in raport de art.61 alin.1, conform caruia Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a tarii, va respinge ca nefondat acest petit.
Fata de aceste considerente, neretinand in sarcina paratei nici culpa cea mai usoara in ceea ce priveste neacordarea sporului de risc fata de reclamant si vazand ca, in cauza, nu s-a facut dovada negocierii si reglementarii lui ca accesoriu salarial prin CCM la nivel de unitate si, respectiv, de ramura, avand in vedere dispozitiile art.122 din Legea nr.46/2008, Tribunalul, a respins ca neintemeiata actiunea formulata de reclamantul RG in contradictoriu cu parata RNP.
Impotriva sentintei civile nr.1654/03.12.2012 pronuntata de Tribunalul Caras-Severin in dosar nr.4815/115/2012, a formulat recurs reclamantul, solicitand admiterea recursului, modificarea sentintei civile atacate in sensul admiterii cererii sale in intregime.
Prin decizia civila nr.8335/10.09.2013, Curtea a admis recursul formulat de reclamant, a modificat sentinta civila si a admis actiunea in parte in sensul ca a obligat parata sa plateasca reclamantului sporul de risc de 25% din salariul de baza incepand cu luna iulie 2009 si pana la data ramanerii irevocabile a hotararii, actualizat cu rata inflatiei si a respins in rest actiunea.
Examinand recursul formulat, prin raportare la motivele invocate, precum si sub toate aspectele, conform art.3041 C.pr.civ., Curtea a constatat ca reclamantul recurent, in calitate de angajat in cadrul DS C-S, ocupand functia de sef de Ocol Silvic la Ocolul Silvic SM a solicitat  plata sporului de risc in procent de 25% din salariul de baza. Reclamantul recurent si-a intemeiat aceasta pretentie pe dispozitiile art.127 alin.5  din Legea nr.46/2008 actualizata privind  Codul silvic.
In acord cu prevederile legale anterior mentionate "Personalul silvic din cadrul Autoritatii Publice Centrale  care raspunde de silvicultura, al subunitatilor teritoriale ale acesteia, al ocoalelor silvice, al structurilor silvice de rang superior si al regiei nationale a padurilor - ROMSILVA, beneficiaza de un spor de risc de 25% din salariul de baza".
Din interpretarea acestor dispozitii legale, Curtea a constatat ca  legiuitorul a impus drept unica conditie pentru a beneficia de sporul de risc calitatea de personal silvic din cadrul Autoritatii Publice Centrale care raspunde de silvicultura, al subunitatilor teritoriale ale acesteia,  al ocoalelor silvice, al structurilor silvice de rang superior si al regiei nationale a padurilor - ROMSILVA.
Cata vreme reclamantul are calitatea de personal silvic, fiind angajat in cadrul DS C-S in functia de sef de Ocol Silvic la Ocolul Silvic SM, Curtea a constatat ca  acesta are dreptul de a beneficia de sporul de risc in cuantum de 25% din salariul de baza, spor care nu i-a fost acordat de catre parata.
Curtea a constatat ca sustinerea paratei referitoare la imprejurarea ca sportul de risc a fost introdus in contractul colectiv de munca incepand cu luna ianuarie 2010, data de la care reclamantul ar fi indreptatit la acest spor, este neintemeiata, cata vreme dispozitiile cuprinse in contractul colectiv de munca nu pot afecta drepturile stabilite prin lege, neavand nici o relevanta asupra existentei si exigibilitatii acestui drept de la momentul cand acesta a fost reglementat prin lege.
Prin contractele colective de munca nu se poate aduce atingere drepturilor consfintite de lege,  aspect care rezulta din prevederile art.38 din Codul muncii, potrivit carora salariatii nu pot renunta la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzactie prin care se urmareste renuntarea la drepturile recunoscute de lege salariatilor sau limitarea acestor drepturi este lovita de nulitate.
In ceea ce priveste petitul din cererea de chemare in judecata prin care reclamantul a solicitat obligarea paratei la includerea sporului de risc de 25% in salariul brut din momentul ramanerii irevocabile a hotararii pentru a beneficia in continuare de acest drept, Curtea l-a respins, avand in vedere ca, pe viitor, pot interveni modificari legislative privind acordarea sau cuantumul  acestui spor.