InfoDosar.ro | Jurisprudenta | Spete Tribunalul Constanta

Actiune in raspundere civila delictuala pentru actele procedurale savarsite de organele de urmarire penala. Calitatea procesuala pasiva a Statului Roman. Durata rezonabila a cercetarii penale.

(Sentinta civila nr. 381 din data de 17.04.2015 pronuntata de Tribunalul Constanta)

Domeniu Actiuni (in): anulare, posesorie, regres, pauliana etc. | Dosare Tribunalul Constanta | Jurisprudenta Tribunalul Constanta


TRIBUNALUL CONSTANTA
SECTIA I CIVILA
DECIZIA CIVILA NR.381
Sedinta publica de la 07 aprilie 2015
Completul compus din:
PRESEDINTE - jud.
JUDECATOR-
                              GREFIER - S-a luat in examinare apelul civil avand ca obiect actiune in raspundere delictuala, promovat de apelantul reclamant ..., domiciliat in ..., impotriva sentintei civile nr.9705/26.09.2014 pronuntata de Judecatoria _ in dosarul civil nr.25971/212/2013, si apelul incident formulat de apelantul parat _, cu sediul in ..., impotriva aceleia?i sentinte, in contradictoriu cu intimatii parati ..., cu sediul in ..., _, cu sediul in ..., ..., cu sediul in ....
La apelul nominal facut in sedinta publica, se prezinta reprezentantul apelantului reclamant, avocat ..., conform imputernicirii avocatiale nr.9/07.04.2015 depusa la dosar si reprezentantul intimatilor parati ... si ..., consilier juridic ... conform delegatiei depuse la dosar, lipsind celelalte parti.
Procedura de citare este legal indeplinita.
Prezentul apel este legal timbrat cu suma de 350 lei conform chitantei seria/nr.CT XWM 5713394 PJ/06.04.2015 depusa si anulata la dosar.
S-a facut referatul oral asupra cauzei de catre grefierul de sedinta, prin care s-a evidentiat faptul ca procedura de citare este legal indeplinita, dupa care:
Reprezentantul apelantului reclamant depune la dosarul cauzei imputernicirea avocatiala si dovada achitarii taxei de timbru aferente prezentului apel, respectiv chitanta seria CT XWM 5713394 PJ/06.04.2015 in suma de 350 lei.
Intrebate fiind, partile precizeaza ca nu au alte cereri sau probe de formulat.
Instanta, avand in vedere pozitia procesuala a partilor, constata terminata cercetarea judecatoreasca si, in raport de dispozitiile art.392 Cod procedura civila, deschide dezbaterile asupra apelurilor.
Reprezentantul apelantului reclamant solicita admiterea apelului formulat, sa se dispuna schimbarea in tot a sentintei civile apelate, in sensul admiterii cererii de chemare in judecata. Apreciaza ca hotararea atacata este nelegala si netemeinica, nefiind incidente in cauza premisele care au dus la solutia Inaltei Curti de Casatie si Justitie pronuntata prin decizia nr.6976/2004. Contrar celor retinute de prima instanta, considera ca in cauza sunt cumulativ indeplinite elementele raspunderii civile delictuale. Astfel, in legatura cu existenta faptei ilicite, element despre a carui existenta prima instanta a retinut ca nu se verifica in cauza intrucat pe toata perioada cercetarii penale reclamantul a beneficiat de prezumtia de nevinovatie, arata ca cercetarea apelantului reclamant s-a facut abuziv, in conditiile in care acesta nu a efectuat nicio actiune din cele retinute prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecatoria Constanta. Considera ca fapta ilicita a constat in cercetarea abuziva a apelantului reclamant pentru o perioada considerabila de timp, iar prin punerea sub invinuire si punerea in miscare a actiunii penale in lipsa, acestuia i-a fost incalcat dreptul la un proces echitabil.
Pentru motivele sustinute oral, cat si fata de motivele dezvoltate pe larg in cuprinsul cererii de apel, solicita admiterea apelului principal.
In ceea ce priveste apelul incident promovat de ..., solicita respingerea acestuia ca nefondat.
Reprezentantul intimatilor parati ... si ... solicita respingerea apelului formulat de apelantul reclamant ... ca nefondat si mentinerea hotararii apelate ca fiind temeinica si legala.
In acest sens, arata ca prin criticile referitoare la existen?a faptei ilicite nu se urmareste decat repunerea in discutie, in cadrul unui proces civil, a legalitatii desfasurarii urmaririi penale si a probelor administrate in cursul acesteia. Precizeaza ca apelantului reclamant ii revine obligatia de a proba ca sunt indeplinite cumulativ cerintele prevazute de lege pentru angajarea raspunderii civile delictuale, or in speta aceste conditii nu sunt indeplinite. Apreciaza ca nu se poate retine existenta unei fapte ilicite, cata vreme procurorul de caz a instrumentat dosarul penal conform prevederilor legale, actionand in limitele permise de lege, raportat la actele existente la dosar.
De asemenea, arata ca activitatea de urmarire penala nu este supusa unor termene limita, intrucat este necesara administrarea exhaustiva a probatoriului in temeiul caruia organele de urmarire penala pot aprecia asupra existentei sau inexistentei elementelor si indiciilor temeinice ale infractiunilor. Astfel, durata urmaririi penale de aproximativ 2 ani nu poate fi considerata una excesiva, avand in vedere pluralitatea de inculpati, cat si de infractiuni retinute in sarcina acestora.
In ceea ce priveste apelul incident formulat de paratul ..., solicita respingerea acestuia ca nefondat intrucat statul este singurul in masura sa raspunda pentru faptele celor din subordinea sa, acesta avand calitatea de garant al drepturilor cetatenesti.
Instanta, in raport de dispozitiile art.394 Cod procedura civila, declara inchise dezbaterile si ramane in pronun?are.

                                              T R I B U N A L U L

                                     Asupra apelurilor civile de fata:

Prin sentinta civila nr.9705/26.09.2014, Judecatoria _ a respins ca nefondata cererea formulata de reclamantul ... in contradictoriu cu paratul _ si a respins cererea formulata in contradictoriu cu paratii ..., ... si _ ca efect al admiterii exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive; prin aceeasi sentinta, a fost respinsa ca neintemeiata exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului ....
S-a retinut ca prin cererea inregistrata la data de 26.09.2013, reclamantul ... in contradictoriu cu paratii ..., ..., ... si ..., a solicitat obligarea acestora la plata sumei de 200.000 lei reprezentand prejudiciu cauzat prin anchetarea abuziva in dosarul nr.21/P/2005 al Parchetului de pe langa Judecatoria Constanta, din care suma de 9.745 lei reprezinta despagubiri materiale, iar suma de 190.255 lei reprezinta despagubiri nepatrimoniale, sume actualizate cu indicele inflatiei, precum si obligarea paratilor la publicarea intr-un ziar national a extrasului de pe hotararea prin care vor fi obligati la plata de despagubiri, cu cheltuieli de judecata.
In motivare, reclamantul a aratat ca prin Rechizitoriul nr.210/P/2005 al Parchetului de pe langa Judecatoria Constanta s-a dispus trimiterea sa in judecata pentru savarsirea infractiunilor prevazute de art.26 Cod penal raportat la art.215 alin.1, 3 si 4 din Codul penal, cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul penal; s-a mai aratat ca prin sentinta penala nr.679/13.04.2007 a Judecatoriei Constanta s-a dispus achitarea sa, pentru lipsa elementelor constitutive ale infractiunii, hotarare ramasa definitiva (cu privire la dispozitiile hotararii privind achitarea inculpatului) prin decizia penala nr.283/04.06.2008 a Tribunalului Constanta si decizia penala nr.589/29.09.2010 a Curtii de Apel Constanta; s-a mai invederat ca cercetarea penala a fost abuziva, pe perioada celor 7 ani pana la finalizarea procesului penal, fiind expus constant dispretului public prin aducerea in incinta parchetelor si a instantelor pentru o fapta inexistenta; s-a mai sustinut ca a avut o cariera sportiva in plan pugilistic mai mult de 20 de ani, a demarat raporturi comerciale in cadrul ...., societate la care a trebuit sa renunte imediat dupa debutul cercetarilor penale si trimiterea in judecata, implicarea in plan politic in perioada de desfasurare a anchetei penale a fost restransa, iar imaginea i-a fost afectata in randul celor apropiati, cunostinte, vecini, colegi.
Cererea a fost intemeiata pe dispozitiile art.30 alin.6 din Constitutia Romaniei, art.998-999 din Codul civil, art.1000 alin.3 din Codul civil, art.274 si art.242 alin.2 din Codul de procedura civila, art.54 din Decretul nr.31/1954, art.6 paragraf 2 si art.8 din CEDO, art.89 din Legea nr.304/2004.
In probatiune, au fost depuse inscrisuri.
Prin intampinare, paratii ... si  ... au invocat exceptia prescriptiei, exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a _, exceptia inadmisibilitatii, iar pe fond au solicitat respingerea cererii.
Prin intampinare, paratul ... a invocat exceptia lipsei calitatii sale procesuale pasive.
Prin intampinare, si paratul ... a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, exceptia inadmisibilitatii, iar pe fond respingerea cererii ca nedovedita.
Prin Incheierea din 07.05.2014, instanta a respins ca neintemeiata exceptia prescriptiei, a calificat exceptia inadmisibilitatii ca fiind aparare pe fondul cauzei si a unit cu fondul exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocate de catre paratii ..., ..., ... si ....
Prin Incheierea din 20.06.2014, instanta a incuviintat pentru parti proba cu inscrisuri, iar suplimentar pentru reclamant proba testimoniala cu audierea martorilor ..., ... si ....
In ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratilor, prima instanta a retinut urmatoarele:
Calitatea procesuala pasiva presupune existenta unei identitati intre cel chemat in judecata in calitate de parat si titularul obligatiei din raportul juridic dedus judecatii.
In speta, s-a solicitat obligarea paratilor la plata sumei de 200.000 lei reprezentand prejudiciu cauzat prin anchetarea abuziva in dosarul nr.21/P/2005 al Parchetului de pe langa Judecatoria Constanta, cerere intemeiata pe dispozitiile art.30 alin.6 din Constitutia Romaniei, art.998-999 din Codul civil, art.1000 alin.3 din Codul civil, art.274 si art.242 alin.2 din Codul de procedura civila, art.54 din Decretul nr.31/1954, art.6 paragraf 2 si art.8 din CEDO, art.89 din Legea nr.304/2004.
Conform HG nr.652/2009, ... este organul de specialitate al administratiei publice centrale, in subordinea Guvernului, care elaboreaza, coordoneaza si evalueaza aplicarea strategiilor si programelor si asigura promovarea acestora, veghind la stricta aplicare a legii, in conformitate cu principiile democratice ale statului de drept.
Conform art.52 din Constitutie, statul raspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare, conform art.94 alin.1 si 6 din Legea nr.303/2004 statul raspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare, iar persoana vatamata se poate indrepta numai impotriva statului reprezentat prin Ministerul Finantelor Publice.
In teoria de specialitate s-a aratat ca intre stat si magistrat nu exista un raport de prepusenie in intelesul art.1000 alin.3 Cod civil si nici nu se poate
asimila raportul stat - magistrat cu un astfel de raport, care presupune o subordonare intre prepus si comitent, cel din urma avand dreptul de a da dispozitii obligatorii si de a dirija activitatea primului.
Prin urmare, raspunderea statului este o raspundere
directa, de apartenenta dreptului public, limitata insa doar la prejudiciile cauzate prin erori judiciare savarsite in procesele penale (decizia civila nr.nr.422/17.01.2006 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie).
Fata de aceste aspecte, instanta a respins ca neintemeiata exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului ... si a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocate de paratii ..., ... si ..., cu consecinta respingerii actiunii formulata de reclamant in contradictoriu cu acesti parati ca fiind formulata impotriva unor persoane fara calitate procesuala pasiva.
Pe fondul cauzei, s-au retinut urmatoarele:
Prin Rechizitoriul nr.210/P/2005 din 28.0.2005 al Parchetului de pe langa Judecatoria Constanta s-a dispus trimiterea in judecata a reclamantului pentru savarsirea infractiunilor prevazute de art.26 Cod penal raportat la 215 alin.1, 3 si 4 din Codul penal, cu aplicarea art.41 alin.2 din acelasi cod.
Prin sentinta penala nr.679/13.04.2007 a Judecatoriei Constanta s-a dispus achitarea inculpatului ..., pentru lipsa elementelor constitutive ale infractiunii, hotarare ramasa definitiva (cu privire la dispozitiile hotararii privind achitarea inculpatului) prin decizia penala nr.283/04.06.2008 a Tribunalului Constanta si decizia penala nr.589/29.09.2010 a Curtii de Apel Constanta.
Pentru antrenarea raspunderii civile a paratului pentru fapta proprie, pe temeiul dispozitiilor invocate de reclamant - art.998 si art.999 C.civ. 1864 (Orice fapta a omului, care cauzeaza altuia prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat, a-l repara. Omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar si de acela ce a cauzat prin neglijenta sau prin imprudenta sa), trebuie dovedit: existenta unei fapte ilicite, existenta unui prejudiciu in patrimoniul reclamantului, existenta unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu, precum si existenta vinovatiei celui ce a cauzat prejudiciul.
Prin urmare, instanta a analizat indeplinirea cumulativa a elementelor raspunderii civile delictuale (existenta unei faptei ilicite savarsite de parat, existenta unui prejudiciu produs reclamantului, legatura de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu, vinovatia paratului in savarsirea faptei ilicite).
In ceea ce priveste existenta faptei ilicite, fapta procurorului ce a dispus trimiterea in judecata a persoanei nu poate fi considerata o fapta ilicita abuziva, asa cum s-a retinut si prin decizia civila nr.6976/2004 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, retinand ca "actele de procedura savarsite de organele de urmarire penala nu pot fi incluse in categoria erorilor judiciare, pe toata perioada cercetarii penale reclamantul a beneficiat de prezumtia de nevinovatie".
 De asemenea, actele procedurale savarsite de organele de urmarire penala nu pot fi incluse in categoria "erorilor judiciare", pe toata perioada cercetarii penale individul beneficiind de prezumtia de nevinovatie.
Conform art.504 coroborat cu art.506 din Codul de procedura penala, actiunea pentru repararea pagubei poate fi pornita impotriva statului, de catre persoana care a fost condamnata definitiv, daca in urma rejudecarii cauzei s-a pronuntat o hotarare definitiva de achitare sau persoana care, in cursul procesului penal, a fost privata de libertate ori careia i s-a restrans libertatea in mod nelegal, cazuri neincidente in speta.
Instanta nu a retinut ca actiuni abuzive punerea sub invinuire, punea in miscare a actiunii penale sau "stabilirea" vinovatiei de catre Parchet (aspecte invocate de reclamant in dovedirea existentei faptei ilicite), intrucat pe toata perioada cercetarii penale reclamantul a beneficiat de prezumtia de nevinovatie, care, in speta, s-a si concretizat prin dispozitiile hotararii definitive care a vizat achitarea reclamantului, pentru fapta in legatura cu care s-a dispus trimiterea sa in judecata.
Fata de aceste aspecte, constatand ca nu este indeplinita conditia existentei faptei ilicite, una dintre conditiile cumulativ prevazute pentru antrenarea raspunderii pe temeiul dispozitiilor art.998 si art.999 C.civ. invocate de reclamant, instanta a respins ca neintemeiata cererea formulata in contradictoriu cu paratul ..., iar in temeiul  art.453 din Codul de procedura civila a constatat ca nu au fost solicitate cheltuieli de judecata de catre parati.
Impotriva acestei hotarari, reclamantul a declarat apel principal, iar paratul ... a declarat apel incident.
In apelul principal, reclamantul a sustinut ca hotararea atacata este nelegala si netemeinica. In legatura cu existenta faptei ilicite, a aratat ca, in ciuda evidentei nevinovatiei sale, cercetarea sa a fost abuziva, in conditiile in care nu a efectuat absolut nicio actiune dintre cele retinute in rechizitoriu, iar o minima verificare prealabila trimiterii in judecata ar fi prevenit cosmarul prin care a trecut.
A aratat ca petentul nu s-a plans de existenta unei erori judiciare, ci de fapta abuziva a procurorului de caz care, in lipsa probelor, a dispus trimiterea sa in judecata. Mai mult decat atat, chiar si dupa achitarea de catre prima instanta, acuzarea a continuat, de aceeasi maniera, sa-l invinovateasca, oferind aceleasi probe care deja fusesera analizate de catre instanta. Astfel, fapta ilicita a constat in cercetarea abuziva a petentului o perioada considerabila de catre ..., punerea sub invinuire in punerea in miscare a actiunii penale in lipsa, cu desavarsire, a probelor si stabilirea e catre aceeasi institutie a "vinovatiei" petentului, fiindu-i astfel incalcat dreptul la un proces echitabil si la prezumtia de nevinovatie. Timp de 7 ani, pana la finalizarea in mod definitiv a procesului prin pronuntarea instantelor de judecata asupra nevinovatiei petentului, acesta a fost expus in mod constant dispretului public prin aducerea in incinta parchetelor si a instantelor pentru o fapta inexistenta, sentimentul de frustrare fiind accentuat si intretinut prin faptul constiintei de nevinovatie
Petentul a avut o cariera sportiva in plan pugilistic, aparand culorile tarii mai mult de 20 de ani, fiind castigator a numeroase medalii in competitii nationale si internationale, determinand atingerea unei pozitii sociale care i-a creat un sentiment de pretuire de sine si respect din partea colectivitatii. A demarat mai multe raporturi comerciale prin intermediul ..., la care a trebuit sa renunte dupa debutul cercetarilor penale si trimiterea in judecata, multi dintre partenerii de afaceri pierzandu-si increderea in el, datorita publicitatii negative care i-a fost facuta la vremea respectiva. Prin urmare, si situatia sa financiara s-a deteriorat, fiind nevoit sa imprumute importante sume de bani pentru a face fata cheltuielilor procesului. Marea majoritate a celor apropiati la inceput l-au evitat, apoi si-au exprimat explicit neincrederea. Si implicarea pe plan politic a fost restransa in acea perioada, datorita neincrederii colegilor de partid, dar si a comunitatii din zona Eforie Sud.  
Nimanui nu ii este permis sa demareze o ancheta penala, sa inceapa urmarirea penala, sa puna in miscare actiunea penala, sa efectueze perchezitii domiciliare, sa faca publice aceste demersuri, fara ca anterior sa verifice veridicitatea acuzatiei, fara sa asculte persoana anchetata si fara sa ii dea dreptul sa se apere, ori sa finalizeze ancheta astfel pornita intr-un termen rezonabil. Or, in masura in care s-a facut o eroare, dar care a avut consecinte dramatice asupra sa si a familiei sale, aceasta eroare trebuie reparata pe calea acordarii unor despagubiri echivalente.
De asemenea, exista legatura de cauzalitate intre actiunile ilicite savarsite de catre prepusii paratilor si prejudiciul produs, faptele fiind savarsite cu vinovatie.
Paratul ... a formulat apel incident, solicitand schimbarea in parte a hotararii in sensul admiterii exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive.
In motivarea cererii, a aratat ca reglementarea legala ce stabileste in ce constau erorile judiciare pentru care poate fi angajata raspunderea statului este art.504 C.pr.pen. rap. la art.52 alin.3 din Constitutie, care statueaza ca statul raspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. Disp. art.504 C.pr.pen. nu constituie o aplicare a principiilor consacrate de art.998-999 C.civ., aceasta interpretare putand conduce la ideea ca Statul are o raspundere nelimitata si neconditionata. Asa cum s-a decis si in jurisprudenta ICCJ, raspunderea statului este o raspundere directa, insa este limitata doar la prejudiciile cauzate prin erori judiciare savarsite in procesele penale.
De asemenea, ... a formulat intampinare la apelul principal, solicitand respingerea acestuia ca nefondat. A reluat sustinerile din apelul incident si a aratat ca in cauza nu suntem in prezenta unei "erori judiciare", asa cum in mod corect a retinut instanta de fond, caci actele procedurale savarsite de organele de cercetare penala nu pot fi incadrate in aceasta categorie.
De asemenea, intimatii ... si ... au solicitat prin intampinare respingerea apelului principal ca nefondat. A aratat ca nu se poate retine existenta unei fapte ilicite, cata vreme procurorul de caz a instrumentat dosarul penal conform prevederilor legale, actionand in limitele permise de lege, raportat la actele existente la dosar. Nu se poate retine existenta unui raport de subordonare, intrucat, sub aspectul indeplinirii actelor de urmarire penala, procurorul nu este un prepus al institutiei unde este incadrat, asa cum rezulta din prevederile art.64 alin.2 si art.68 din Legea nr.303/2004 republicata. Activitatea de urmarire penala nu este supusa unor termene limita, iar durata urmaririi penale - de aproximativ 2 ani - nu poate fi considerata excesiva in raport cu complexitatea cauzei, fiind mentinut justul echilibru intre exigenta celeritatii procedurilor judiciare si principiul unei bune administrari a justitiei.
Pretins afectare a imaginii publice si dispretul public la care apelantul reclamant sustine ca a fost supus prin aducerea sa in fata organelor judiciare penale si prin mediatizarea dosarului, nu reprezinta incalcari ale prezumtiei de nevinovatie, iar autoritatile nationale nu pot fi considerate responsabile pentru actiunile presei.
De asemenea, s-a aratat ca probele administrate in fata primei instante nu au fost apte sa dovedeasca situatia de fapt invocata de reclamant, sub aspectul afectarii drepturilor sale personale nepatrimoniale si al evaluarii despagubirilor ce ar urma sa compenseze prejudiciul.
In drept, s-au invocat disp. art.471 alin.5 rap. la art.205 C.pr.civ.     
Intimatii ... si ... au formulat intampinare si fata de apelul incident, solicitand respingerea acestuia ca nefondat. A aratat ca in practica judiciara s-a statuat ca statul este singurul care poate raspunde pentru organele sale coercitive. Aceasta se explica si prin faptul ca autoritatea judecatoreasca, din care face parte si ..., este una dintre cele trei puteri ale statului, astfel ca tot statul, in calitate de garant al drepturilor cetatenilor, raspunde pentru eventualele pagube produse printr-una din formele de exercitare a autoritatii sale.
In drept, s-au invocat disp. art.471 alin.5 rap. la art.205 C.pr.civ.   
Analizand sentinta apelata in raport de criticile formulate, tribunalul retine urmatoarele:
Cu privire la apelul incident declarat de paratul ....
Prin cererea introductiva de instanta, reclamantul a invocat in drept disp. art.998-999 Cod civil si art.1000 alin.3 Cod civil 1864, care reglementeaza raspunderea civila delictuala a comitentului pentru fapta prepusului sau.
Potrivit art.52 din Constitutia Romaniei, statul raspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare, textul nefacand distinctie cu privire la natura erorii judiciare. Prin urmare, aceasta poate avea loc in cadrul activitatii judiciare, iar nu numai in situatia prevazuta de art.504-506 C.pr.pen.
De asemenea, conform art.96 alin.1 si 6 din Legea nr.303/2004 republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, "statul raspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare", iar pentru repararea prejudiciului "persoana vatamata se poate indrepta cu actiune numai impotriva statului, reprezentat prin Ministerul Finantelor Publice".
Prin urmare, este exclusa teza raspunderii delictuale subsidiare a statului in raport de autoritatile care ii exercita atributele conferite prin lege. Curtea Constitutionala retine in decizia nr.633/2005 ca "problema erorilor judiciare se ridica in principal sub aspectul reparatiilor pe care societatea este datoare celui care a suferit in mod injust de pe urma erorilor comise in sistemul judiciar, art.52 alin.3 din Constitutie consacrand principiul raspunderii obiective a statului in asemenea imprejurari".
Fata de dispozitiile exprese ale dispozitiilor legale sus-citate, in mod corect prima instanta a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului ..., astfel ca in temeiul disp. art.480 alin.1 rap. la art.472 alin.1 C.pr.civ. tribunalul va respinge apelul incident ca nefondat.
Cu privire la apelul principal declarat de apelantul reclamant ....
Situatia de fapt ce a constituit premisa declansarii litigiului de fata este urmatoarea:
Prin rechizitoriul nr.210/P din 28.04.2005 al Parchetului de pe langa Judecatoria Constanta, s-a dispus trimiterea in judecata a mai multor inculpati, intre care si inculpatul ..., pentru savarsirea infractiunii de complicitate la inselaciune in forma continuata, prevazuta de art.26 Cod penal raportat la art.215 alin.1, 3 si 4 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal. Prin sentinta Judecatoriei Constanta nr.679/13.04.2007 s-a dispus achitarea acestuia in baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d Cod procedura penala. Pentru a se pronunta astfel, instanta de fond a retinut ca nu sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii. Avand in vedere ca nu exista autor al infractiunii de inselaciune, desi faptele inculpatului ... exista in materialitatea lor exista, acestea nu imbraca forma complicitatii la infractiunea de inselaciune, lipsind elementele constitutive ale acestei infractiuni.
Ulterior, prin decizia penala nr.283/4.06.2008 Tribunalul Constanta a respins apelul Parchetului, mentinand dispozitiile sentintei penale in ceea ce il priveste pe inculpatul .... Prin decizia penala nr.589/29.09.2010 Curtea de apel Constanta a admis recursul Parchetului, insa a mentinut decizia recurata in ceea ce il priveste pe ..., retinand ca "din probatoriul administrat nu reiese fara putinta de tagada vinovatia" sa.
In ceea ce priveste temeiul juridic invocat de reclamant si apararile privind inadmisibilitatea actiunii, sustinute de intimatii parati, tribunalul retine ca prin art.6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale statele membre s-au obligat sa asigure prin mecanismele interne (inclusiv prin cele jurisdictionale), protectia cetateanului in fata ilegalitatilor, arbitrariului si abuzului instantelor; ansamblul garantiilor procedurale care permit punerea in valoare a drepturilor protejate prin Conventie este sintetic exprimat in sintagma "dreptul la un proces echitabil".
Conventia stabileste, totodata, ca incalcarea unuia dintre aceste drepturi de catre autoritatile nationale confera titularului acestora un "drept de recurs efectiv in fata instantelor nationale" conform art.13, text care reflecta principiul subsidiaritatii consacrat de art.1 din Conventie, potrivit caruia protectia drepturilor omului este, in primul rand, responsabilitatea sistemului juridic national. Art.13 impune, prin urmare, statelor sa prevada o cale de atac interna pentru a face fata substantei unei "plangeri" credibile conform Conventiei si sa acorde reparatii corespunzatoare pentru orice incalcare constatata.  
Acesta fiind cadrul general de evaluare a tezei raspunderii civile delictuale, tribunalul retine ca art.998 Cod civil 1864 (in vigoare la data savarsirii faptei pretins cauzatoare de prejudiciu) invocat de reclamant enunta principiul raspunderii civile delictuale potrivit cu care "orice fapta a omului, care cauzeaza altuia prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat, a-l repara".
Aceasta fapta trebuie sa aiba caracter ilicit sau, mai nuantat in cadrul activitatii organelor din sistemul judiciar, sa fie vorba despre o eroare judiciara. In raport de aceste repere, tribunalul constata ca nu se poate asimila calitatea de inculpat achitat cu aceea de persoana vatamata intr-un proces penal (incluzand aici si urmarirea penala). Pe de alta parte, actele procedurale savarsite de organele de urmarire penala nu pot fi incluse in categoria "erorilor judiciare", pe toata perioada cercetarii penale reclamantul beneficiind de prezumtia de nevinovatie, care s-a si concretizat in speta prin achitarea sa chiar de prima instanta, solutia fiind mentinuta in caile de atac. De altfel, reclamantul nu s-a plans de echitatea procedurii derulata in fata instantelor, care s-au pronuntat in fapt si in drept asupra situatiei sale, si nici de incalcarea dreptului la aparare.
Pe de alta parte, in aceasta materie instantele nu sunt indrituite sa verifice legalitatea masurilor procesuale luate de procuror in cursul urmaririi penale si sa stabileasca daca a avut loc sau nu o "anchetare abuziva", in conditiile in care nu s-a stabilit o atare situatie intr-o procedura disciplinara sau penala anterioara.
Faptul ca procurorul, in exercitarea atributiilor functiei sale si in limitele permise de lege, a dispus trimiterea in judecata a reclamantului din prezenta cauza, nu poate fi calificat ca reprezentand o fapta cu caracter ilicit. Asadar, nu exista fapta ilicita si nici vinovatie, in conditiile in care acesta a actionat in limitele permise legal si in exercitarea atributiilor de serviciu. Potrivit art.64 alin.2 din Legea nr.303/2004, "in solutiile dispuse, procurorul este independent, in conditiile legii", asadar masurile dispuse de procuror in dosarele instrumentate se intemeiaza pe prevederile legale, procurorul fiind liber sa aprecieze asupra masurilor luate. 
Nu in ultimul rand, insa intr-un mod cu totul subsidiar, sustinerile apelantului reclamant nu pot fi retinute si pentru faptul ca achitarea sa s-a dispus pentru lipsa unuia dintre elementele constitutive ale infractiunii, si nu de exemplu, pentru ca fapta nu exista sau pentru ca nu ar fi fost savarsita de el.
O atare calificare nu poate primi nici faptul ca impotriva hotararilor judecatoresti pronuntate in fond si in apel ... a exercitat caile legale de atac, disp. art.68 din Legea nr.303/2004 statuand ca "procurorul exercita, in conditiile legii, caile de atac impotriva hotararilor judecatoresti pe care le considera netemeinice si nelegale". 
In consecinta, in mod corect a apreciat prima instanta ca nu exista fapta ilicita, astfel ca nu se mai pot face discutii asupra cuantumului daunelor pretinse.  
In ceea ce priveste durata urmarii penale, desi prima instanta nu a analizat acest aspect, in cadrul apelului, care are un caracter devolutiv, tribunalul urmeaza a complini aceasta lacuna. Astfel, se retine ca principiul ca procesul sa se desfasoare intr-un "termen rezonabil" este parte componenta a notiunii de "proces echitabil" consacrat de art.6 paragraful 1 din Conventia la care am facut trimitere mai sus. In cadrul urmaririi penale, care implica activitatea de strangere a probelor, de administrare a acestora, nu exista un termen limita, astfel incat rezonabilitatea duratei in timp nu poate fi apreciata in abstracto, ci trebuie realizata in fiecare cauza in parte, in functie de circumstantele sale concrete.
In jurisprudenta CEDO s-au conturat o serie de criterii in raport de care se poate aprecia acest termen rezonabil, cum ar fi complexitatea cauzei in fapt si in drept, comportamentul partilor din proces, comportamentul autoritatilor statale competente, in special al autoritatii judecatoresti. In speta, raportat la numarul de inculpati si de infractiuni cercetate in speta, de probele administrate (inscrisuri, proba testimoniala, raport de constatare tehnico-stiintifica grafoscopica), cauza a avut un caracter complex, astfel ca durata de 2 ani a desfasurarii cercetarii penale nu poate fi caracterizata ca nerezonabila ori excesiva.
Pentru considerentele de fapt si de drept expuse, constatand ca nu exista motive de reformare a hotararii primei instante, in temeiul disp. art.480 alin.1 C.pr.civ. tribunalul va respinge apelul principal ca nefondat.   

PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE :
 

Respinge apelul principal promovat de apelantul reclamant ..., domiciliat in ... si apelul incident formulat de apelantul parat ..., cu sediul in ..., impotriva sentintei civile nr.9705/26.09.2014 pronuntata de Judecatoria _ in dosarul civil nr.25971/212/2013, in contradictoriu cu intimatii parati ..., cu sediul in ..., ..., cu sediul in ..., ..., cu sediul in ..., ca nefondat.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica azi, 07.04.2015.

          PRESEDINTE,                                                               JUDECATOR,

        GREFIER,  
 
 

Jud. fond.
Red./tehnored. dec. apel jud. 29.04.2015/7 ex. 
 
Sursa: Portal.just.ro


Alte spete Actiuni (in): anulare, posesorie, regres, pauliana etc.

Anulare act - Decizie nr. 523 din data de 27.06.2017
Anulare act - Decizie nr. 502 din data de 21.06.2017
II.Procesul verbal de contraventie care nu intruneste conditiile prev. de art. 19/1 din OG nr. 2/2001 reactualizata, va fi anulat. - Decizie nr. 267/R din data de 23.05.2005
Anularea actelor frauduloase incheiate de debitori in dauna creditorilor se poate dispune daca se dovedeste existenta intentiei de frauda - Sentinta civila nr. 506/CA din data de 19.05.2004
COMPETENTA MATERIALA . ANULARE ACT FALSIFICAT - Decizie nr. nr. 5/A din data de 05.01.2004
Obligare la incheierea unui act autentic de vanzare-cumparare iar in caz de refuz, Sentinta sa tina loc de contract de vanzare cumparare - Decizie nr. 155 din data de 31.12.2013
Lipsa calitatii procesuale pasive ca urmare a divizarii unei societati in mai multe societati comerciale. Imposibilitatea introducerii unor noi parati in apel. - Decizie nr. 404 din data de 09.09.2011
Actiune in constatare - Sentinta civila nr. 293 din data de 03.06.2009
- Sentinta civila nr. 526 din data de 29.10.2008
Rectificare carte funciara - Sentinta civila nr. 118 din data de 10.02.2009
Exceptia inadmisibilitatii cererii pentru neparcurgerea procedurii plangerii prealabile. Dovada depusa dupa inchiderea dezbaterilor - Sentinta civila nr. 84/F din data de 15.09.2015
Raportul de evaluare intocmit de A.N.I.. Consecintele incalcarii dispozitiilor art. 70 si 79 alin. 1 din Legea nr. 161/2003. Contestarea raportului de evaluare. - Decizie nr. 5/F din data de 23.01.2015
Admisibilitatea actiunii in anulare a actului administrativ-fiscal adresate direct instantei de judecata, fara a urma, in prealabil, procedura prevazuta de art. 205-208 din Codul de procedura fiscala. - Decizie nr. 611/R din data de 21.05.2015
Vechiul cod de procedura civila Recurs respins. Inadmisibilitate actiune constatare a unei situatii de fapt in materia contenciosului administrativ. Sanctiunea necomunicarii modificarii actiunii nulitate relativa in conditiile art. 105 alin. 2 c.pr.ci - Decizie nr. 2130/R din data de 19.09.2014
Vechiul cod de procedura civila - Recurs respins. Inadmisibilitate actiune constatare a unei situatii de fapt in materia contenciosului administrativ. Sanctiunea necomunicarii modificarii actiunii nulitate relativa in conditiile art. 105 alin. 2 c.pr.ci - Decizie nr. 1449/R din data de 25.04.2014
Actiune pentru anularea permisului sau de conducere - Sentinta civila nr. 4798/CA din data de 19.09.2012
Actiune in anulare. Decizie emisa in baza Legii 10/2001 de catre o persoana juridica ce nu avea calitatea de unitate detinatoare. - Sentinta civila nr. 101/S din data de 03.04.2012
Interesul in promovarea unei ac?iuni in constatarea nulita?ii absolute a unui act juridic. - Decizie nr. 251/A din data de 28.10.2011
Cheltuieli de judecata pe cale separata. - Decizie nr. 1290/R din data de 20.10.2011
Uzucapiune.Posesia exerciatata asupra unui teren proprietatea C.A.P. - Decizie nr. 1473/R din data de 24.11.2011