InfoDosar.ro | Jurisprudenta | Spete Tribunalul Constanta

Anulare decizie de concediere . Plata sporului pentru orele de noapte

(Sentinta civila nr. 3063 din data de 03.12.2014 pronuntata de Tribunalul Constanta)

Domeniu Contracte de munca | Dosare Tribunalul Constanta | Jurisprudenta Tribunalul Constanta


Deliberand asupra cauzei civile de fata constata:
Prin cererea formulata de reclamanta ... in contradictoriu cu parata ...inregistrata pe rolul Tribunalului Constanta sub nr. 10401/118/2013 se solicita  anularea Deciziei paratei nr. 85/25.11.2013;repunerea partilor in situatia anterioara emiterii Deciziei contestate, in sensul reintegrarii reclamantei pe functia detinuta anterior concedierii; obligarea paratei la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care as fi beneficiat de la data concedierii si pana la data reintegrarii efective; obligarea paratei la plata drepturilor banesti ce mi se cuvin, reprezentand sporul de noapte in cuantum de 25% din salariul de baza pentru fiecare ora lucrata in timpul noptii, sporul datorat pentru munca prestata in zilele de repaus saptamanal, precum si in zilele de sarbatori legale aferente perioadei 12.12.2013 -13.11.2013; obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezentul litigiu.
In motivare , reclamanta arata ca la data de 28.11.2013, mi-a fost comunicata, prin intermediul serviciilor postale, Decizia nr. 85/25.11.2013, emisa de societatea parata, prin care s-a dispus, in temeiul disp. art. 61 lit. a) din C. muncii, incetarea Contractului individual de munca nr. 30/12.12.2012, perfectat intre parti.
In cuprinsul Deciziei anterior mentionate, s-a aratat ca reclamanta s-ar face vinovata de savarsirea abaterii disciplinare constand in faptul ca ar fi procedat la "‘intocmirea de contracte de amanet supraevaluate in nume propriu fara acordul sefilor ierarhici", astfel ca, in sarcina reclamantei, s-a retinut incalcarea dispozitiilor art. 39 al. 2 din C. muncii.
Reclamanta considera ca decizia atacata este nelegala, impunandu-se~anularea sa, motivat de urmatoarele argumente:
Sub un prim aspect, reclamanta apreciaza  ca Decizia contestata nu contine toate elementele obligatorii potrivit art. 252 al. 2 lit. b din C. muncii, fiind, astfel, lovita de nulitate.
Astfel , potrivit dispozitiilor legale anterior mentionate, "Sub sanctiunea nulitati;. in decizie se cuprind in mod obligatoriu. (...) b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil care au fost incalcate de salariat".
In speta, Decizia contestata nu contine mentiunile obligatorii potrivit dispozitiilor legale anterior citate, in sensul ca nu indica, in concret, prevederile Regulamentului intern (respectiv precizarea articolului, aliniatului sau literei dispozitiilor regulamentare in discutie) pretins a fi fost incalcate de catre reclamanta.
In acest sens, reclamanta considera ca mentiunile de ordin general aratate in cuprinsul Deciziei atacate referitoare la conditiile de disciplina prevazute in Regulamentul Intern nu sunt de natura a complini cerinta prevazuta de art. 252 al. 2 lit. b din C. muncii.
In sensul aspectelor anterior mentionate, se solicita a se interpreta si decizia Curtii Constitutionale nr. 319/2007, potrivit careia textul articolului 268 al. 2 din C. muncii (art. 252 al. 2 in actuala numerotare a C. muncii) "se inscrie printre cele care au ca scop asigurarea stabilitatii raporturilor de munca, a desfasurarii acestora in conditiile de legalitate si a respectarii drepturilor si indatoririlor ambelor parti ale raportului juridic de munca. In acelasi timp, sunt menite sa asigure apararea drepturilor si intereselor legitime ale salariatului, avand in vedere pozitia obiectiv dominanta a angajatorului in desfasurarea raporturilor de munca. Aplicarea sanctiunilor disciplinare si, in mod special, ‘incetarea raportului de munca din vointa unilaterala a angajatorului sunt permise cu respectarea unor conditii de fond si deforma riguros reglementate de legislatia muncii, in scopul prevenirii eventualelor conduite abuzive ale angajatorului. Mentiunile si precizarile pe care in mod obligatoriu trebuie sa le contina decizia de aplicare a sanctiunii disciplinare au rol, in primul rand, de a-l informa concret si complet pe salariat cu privire la faptele, motivele si temeiurile de drept pentru care i se aplica sanctiunea, inclusiv cu privire la caile de atac si termenele in care are dreptul sa constate temeinicia si legalitatea masurilor dispuse din vointa unilaterala a angajatorului".
Fata de toate aspectele anterior mentionate, cata vreme in cuprinsul Deciziei contestate nu sunt precizate, in concret, prevederile incalcate de reclamanta, cu aratarea articolului, aliniatului, literei dispozitiilor regulamentare pe care se presupune ca le-as fi nesocotit, consideram ca aceasta a fost emisa cu incalcarea disp. art. 252 al. 2 din C. muncii, astfel ca se impune a se constata nulitatea sa.
Pe de alta parte, in raport de dispozitiile art. 252 al. 1 din C. muncii, reclamanta a invocat prescriptia dreptului angajatorului de a aplica sanctiunea disciplinara a desfacerii disciplinare a Contractului individual de munca nr. 30/12.12.2012.
Potrivit textului legal anterior mentionat, "Angajatorul dispune aplicarea sanctiunii disciplinare printr-o decizie emisa in forma scrisa, in termen de 30 de zile calendaristice de la data luarii la cunostinta despre savarsirea abaterii disciplinare, dar nu mai tarziu de 6 luni de la data savarsirii faptei".
Astfel, termenul de 30 de zile calendaristice, prevazut expres de legiuitor ca termen de prescriptie, incepe a curge de la data la care angajatorul a luat cunostinta despre savarsirea abaterii printr-un inscris care indica persoana vinovata si care are data certa prin inregistrarea in registrul general al unitatii.
In speta, se apreciaza ca momentul subiectiv la care angajatorul a cunoscut atat savarsirea pretinsei abateri disciplinare, cat si persoana vinovata este, cel putin, data inregistrarii in evidentele sale a Contractului de amanet nr. C0213006018, respectiv 01.08.2013.
Prin urmare, termenul de prescriptie al dreptului angajatorului de a aplica sanctiunea disciplinara a desfacerii Contractului individual de munca nr. 30/12.12.2012 s-a implinit la data de 01.09.2013.
Fata de aspectele anterior mentionate, cata vreme sanctiunea disciplinara a fost aplicata ulterior implinirii termenului de 30 de zile reglementat de disp. art. 252 al. 1 din C. muncii, apreciem ca Decizia paratei nr.85/25.11.2013 este nelegala, impunandu-se anularea sa.
In masura in care se va trece peste punctele de vedere anterior expuse, reclamanta considera ca, in mod gresit, prin Decizia contestata, s-a retinut ca perfectarea Contractului de amanet nr. C0213006018/01.08.2013 ar constitui abatere disciplinara grava de natura a determina incetarea raporturilor de munca in temeiul disp. art. 61 lit. a din C. muncii.
Reclamanta subliniaza ca perfectarea unor contracte de amanet intre angajator si salariati reprezenta o uzanta in cadrul societatii parate (ce are acest obiect principal de activitate), menita a determina cresterea gradului de implicare al angajatilor in activitatea societatii, prin crearea unor avantaje de ordin financiar.
Se mai sustine ca acest Contract de amanet nu a fost semnat de reclamanta, in numele si pe seama societatii parate, pentru a se putea retine neindeplinirea ori indeplinirea necorespunzatoare a sarcinilor si atributiilor ce ii reveneau potrivit fisei postului, contractului individual de munca, regulamentului intern sau altor norme legale.
Contractul de amanet s-a semnat intre societatea parata reprezentata printr-un alt salariat cu atributii in acest sens si reclamanta, in nume propriu.
Mai mult, actul juridic in discutie a fost inregistrat in evidentele societatii parate de la momentul incheierii sale, fiind cunoscut, inca de la acea data, organelor de conducere ale societatii si nefiind contestat de aceasta pana la momentul initierii procedurii desfacerii disciplinare a raporturilor de munca, nici cu privire la consimtamantul paratei privind perfectarea sa si nici cu privire la clauzele contractuale stipulate in cuprinsul sau.
Reclamanta subliniaza ca si-a executat intocmai obligatiile pe care si le-am asumat fata de parata prin semnarea Contractului de amanet nr. C0213006018/01.08.2013.
Raportat la aceste aspecte, apreciaza reclamanta  ca, in mod gresit, s-a retinut, in sarcina subsemnatei, savarsirea abaterii disciplinare constand in "intocmirea de contracte de amanet supraevaluate in nume propriu fara acordul sefilor ierarhici" si, pe cale de consecinta, ca, in mod eronat, am fost sanctionata disciplinar prin desfacerea contractului individual de munca pentru savarsirea acestei presupuse abateri.
Pentru lamurirea completa a situatiei de fapt, reclamanta sustine  ca presupusa abatere disciplinara retinuta in sarcina sa nu a reprezentat decat un pretext gasit de parata pentru incetarea raporturilor de munca dintre parti ,

aratand  ca, la data de 13.11.2013, a asistat la un comportament total necorespunzator al organelor de conducere ale societatii fata de alti salariati, context in care i s-a solicitat a semna o decizie de incetare a raporturilor de munca prin acordul partilor.
Fata de refuzul explicit de a da curs acestei solicitari, conducerea societatii i-a interzis, incepand cu data de 13.11.2013, accesul in incinta societatii.
Incidentele produse la data mentionata i-au afectat puternic starea de sanatate a reclamantei , astfel ca, urmare unei cereri scrise adresate paratei, la data de 25.11.2013, aceasta s-a  prezentat la sediul acesteia in vederea ridicarii adeverintei necesare eliberarii certificatului de concediu medical.
Cu aceasta ocazie, i s-a cerut a raspunde intrebarilor comisiei constituite pentru efectuarea cercetarii disciplinare prealabile, solicitare careia nu i-a dat curs, motivat de faptul ca se prezentasem la sediul social in cu totul alt scop.
Ulterior, a fost emisa Decizia contestata prin care s-a retinut, in sarcina reclamantei, o abatere disciplinara inexistenta si care nu reprezinta altceva decat o modalitate nelegala in care parata a provocat incetarea raporturilor de munca cu un salariat pe care l-a considerat indezirabil.
Fata de toate aspectele anterior mentionate, reclamanta apreciaza ca masura dispusa de parata apare ca fiind una nelegala, abuziva, impunandu-se, astfel, anularea sa.
Ca efect al anularii actului contestat, se apreciaza ca se impune repunerea partilor in situatia anterioara acestuia, in sensul reintegrarii reclamantei pe functia detinuta anterior emiterii actului atacat.
Urmare anularii deciziei contestate, reclamanta se considera indreptatita a pretinde obligarea paratei la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data concedierii si pana la data reintegrarii efective.
In ceea ce priveste capatul 4 de cerere se arata ca potrivit art. J "Salarizare" pct. 2 lit. a din Contractul individual de munca nr.30/12.12.2012, "Alte elemente constitutive: a) sporuri: spor de noapte - 25% din salariul
de baza pentru fiecare ora lucrata in timpul noptii. Se considera munca de noapte munca prestata in intervalul orar 22:00 - 06:00".
Reclamanta arata ca desi a  prestat ore de munca in regim de munca de noapte (programul de lucru fiind 24h/48h), nu a beneficiat niciodata de plata sporului aratat in prevederile contractuale mai sus mentionate, astfel ca solicita obligarea paratei la plata sumelor cuvenite cu acest titlu, aferente perioadei 12.12.2012 -13.11.2013.
Se mai sustine ca potrivit art. J "Salarizare" pct. 3 din Contractul anterior mentionat, "orele suplimentare prestate in afara programului normal de lucru sau in zilele in care nu se lucreaza ori in zilele de sarbatori se compenseaza cu ore libere platite, conform contractului colectiv de munca aplicabil sau Legii nr. 53/2003 - Codul muncii".
In raport de dispozitiile contractuale citate, coroborate cu cele ale art. 137 al. 3 si cele ale art. 142 al. 2 din C. muncii, avand in vedere ca parata nu a compensat prin ore libere platite munca prestata in zilele de repaus saptamanal si in cele de sarbatori legale, solicitam obligarea acesteia la plata sporului cuvenit pentru munca prestata in zilele aratate, in perioada 12.12.2012-13.11.2013.
  Actiunea a fost intemeiata in drept, art. 252 al. 5 din C. muncii.
Cererii i-au fost anexate , in copie certificata cu originalul pentru conformitate, urmatoarele inscrisuri : Decizia nr. 85/25.11.2013;Contractul individual de munca nr. 30/12.12.2012;Fisa postului reclamantei;Sesizarea adresata ITM Constanta la data de 14.11.2013; Decizia paratei nr. 76/13.11.2013;Proces - verbal nr. 155/25.11.2013;Decizia paratei nr.84/25.11.2013;Adeverinta nr. 158/27.11.2013; Adeverinta medicala din data de 28.11.2013;inscrisuri cu caracter medical;  Invitatia la sedinta de informare privind avantajele medierii comunicata reclamantei ...; Invitatia la sedinta de informare privind avantajele medierii comunicata paratei ...; /  Procesul - verbal privind sedinta de informare asupra avantajelor medierii;
in termen legal , parata a depus intampinare prin care s-a invocat exceptia inadmisibilitatii actiunii prin neparcurgerea procedurii prealabile a medierii , iar pe fondul cauzei respingerea cererii .
In motivare , se arata referitor la exceptia nulitatii absolute ca fapta reclamantei incalca prevederile art.39 alin.2 din codul muncii , prevederile Regulamentului intern al societatii referitoare la obligatiile ce revin salariatilor in sensul respectarii disciplinei la locul de munca , prevederi din fisa postului referitoare la obligatia de a nu efectua operatiuni de amanet in interes propriu , precum si prevederi din contractul individual de munca.
Parata precizeaza ca , intrucat reclamanta a refuzat sa raspunda la intrebarile comisiei de disciplina , cercetarea disciplinara nu s-a putut realiza din vina acesteia .
In ceea ce priveste exceptia prescriptiei dreptului material , parata sustine ca administratorul societatii a luat cunostinta de fapta reclamantei la data de 31.10.2013 , iar decizia contestata a fost emisa in data de 25.11.2013 , invocandu-se totodata si dispozitiile art.252 alin.1 din codul muncii.
Pe fondul cauzei , parata sustine ca potrivit fisei postului reclamanta avea obligatia de a nu efectua operatiuni de amanet in interes propriu.
In ceea ce priveste solicitarea referitoare la plata sporului de noapte , a sporului datorat pentru munca prestata in zilele de repaus saptamanal si in zilele de sarbatori legale aferente perioadei 12.12.2012-13.11.2013 , parata sustine ca au fost platite sporuri de 1% din salariul de baza brut  pentru orele lucrate in zilele de repaus saptamanal si 25% pentru orele prestate in timpul noptii.
In cursul judecatii a fost administrata proba cu inscrisuri, proba cu interogatoriul partilor , proba cu expertiza contabila si proba testimoniala .
La termenul din 2 aprilie 2014 a fost respinsa exceptia inadmisibilitatii actiunii ca nefondata.
Analizand materialul probator administrat in cauza instanta retine urmatoarele:
Reclamanta ... a fost salariata a societatii parate ... in functia de amanetar conform contractului individual de munca nr.30/12.12.2013.
Prin decizia nr.85/25.11.2013 a incetat contractul individual de munca nr.30/12.12.2012 incepand cu data de 25.11.2013 in temeiul art.58 coroborat cu art.61 lit.a din legea nr.53/2003 codul muncii retinandu-se ca abatere disciplinara savarsita de reclamanta intocmirea de contracte de amanet supraevaluate in nume propriu fara acordul sefilor ierarhici , iar administratorul a luat cunostinta despre aceasta la data de 31.10.2013 prin referatul nr.143/13.11.2013.
Temeiul de drept in baza caruia sanctiunea disciplinara se aplica a fost indicat ca fiind prevederile art.39 alin2 din legea nr.53/2003 si din Regulamentul Intern .
Procedand la analiza  legalitatii actului decizional contestat, prin prisma criticilor formulate de reclamanta si raportat la disp. art. 252 din Codul muncii, care reglementeaza con?inutul obligatoriu al unei decizii de sanctionare, se constata ca decizia nr. 342/13.12.2013 nu indepline?te condi?iile prevazute de lege.
Potrivit art.252 alin.2 din codul muncii (2)Sub sanctiunea nulitatii absolute, in decizie se cuprind in mod obligatoriu:
a)descrierea faptei care constituie abatere disciplinara;
b)precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil care au fost incalcate de salariat;
c)motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare prealabile sau motivele pentru care, in conditiile prevazute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuata cercetarea;
d)temeiul de drept in baza caruia sanctiunea disciplinara se aplica;
e)termenul in care sanctiunea poate fi contestata;
f)instanta competenta la care sanctiunea poate fi contestata.
Este adevarat ca decizia contestata cuprinde rubrica Temeiul de drept in baza caruia sanctiunea disciplinara se aplica fiind indicate dispozitiile art.39 alin2 din legea nr.53/2003 si din Regulamentul Intern , insa instanta apreciaza ca referirea generica la prevederile art.39 alin.2 din codul muncii care se refera la obligatiile salariatului -si la Regulamentul Intern facuta de angajator in cuprinsul deciziilor nu satisface cerinta impusa de textul de lege atat timp cat nu se arata in concret acre anume obligatii , respectiv dispozitii au fost incalcate si fata de faptul ca termenul folosit de legiuitor in continutul art.252 alin.2 lit.b este precizarea prevederilor ceea ce inseamna indicarea sau determinare in mod precis , clar a acestora. Precizarea art.39 alin.2 din codul muncii nu poate fi retinuta ca suplinind aceasta cerinta atat timp cat textul legal se refera la prevederi din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil care au fost incalcate de salariat si nu la dispozitiile cu caracter general ale codului muncii.
Dat fiind caracterul imperativ si de ordine publica al acestor prevederi legale, din interpretarea lor gramaticala, logica si sistematica reiese ca, daca dispozitia de sanctionare disciplinara nu intruneste fie si doar una dintre conditiile prevazute de art.252 din Codul muncii, ea este lovita de nulitate absoluta in integralitatea sa.
Astfel, intrucat nu respecta conditiile de forma pe care le legea le impune prin dispozitii cu caracter de ordine publica, prevazute tocmai din acest motiv sub sanctiunea nulitatii absolute, instanta apreciaza ca decizia contestata este nelegala urmand a fi desfiintata.
In ceea ce priveste exceptia prescriptiei dreptului de aplica sanctiunea instanta urmeaza a o respinge avand in vedere dispozitivul deciziei nr.16/2012 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie prin care a fost admis recursul in interesul legii tatuandu-se ca  In interpretarea si aplicarea art. 252 alin. (1) din Codul muncii, republicat, momentul de la care incepe sa curga termenul de 30 de zile calendaristice pentru aplicarea sanctiunii disciplinare este data inregistrarii raportului final al cercetarii disciplinare prealabile la registratura unitatii.
Din inscrisurile aflate la dosarul cauzei rezulta astfel ca la data de 13.11.2013 a fost inregistrat referatul nr.143 prin care se aducea la cunostinta fapta care constituie abatere disciplinara , iar decizia a fost emisa la data de 25.11.2013.
Chiar daca s-ar aprecia ca nu aceasta este data raportului final , instanta retine ca dreptul de a aplica sanctiunea disciplinara nu este prescris avand in vedere dispozitiile tezei finale a alineatului 1 art-252 potrivit caruia Angajatorul dispune aplicarea sanctiunii disciplinare printr-o decizie emisa in forma scrisa, in termen de 30 de zile calendaristice de la data luarii la cunostinta despre savarsirea abaterii disciplinare, dar nu mai tarziu de 6 luni de la data savarsirii faptei .
Fapta ce ar constitui abatere disciplinara a fost savarsita la 1.08.2013 , iar decizia a fost emisa inauntru termenului de 6 luni , respectiv la data de 25.11.2013.
 Dincolo de aceste aspecte, raportat la temeinicia deciziei contestate, instanta retine disp. art.247 din Codul muncii potrivit carora angajatorul dispune de prerogativa disciplinara, avand dreptul de a aplica, potrivit legii, sanctiuni disciplinare salariatilor sai ori de cate constata ca acestia au savarsit o abatere disciplinara. Abaterea disciplinara este o fapta in legatura cu munca si care consta intr-o actiune sau inactiune savarsita cu vinovatie de catre salariat, prin care acesta a incalcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil, ordinele si dispozitiile legale ale conducatorilor ierarhici.
Fapta calificata de angajator drept abatere disciplinara a fost intocmirea de contracte de amanet supraevaluate in nume propriu fara acordul sefilor ierarhici , iar administratorul a luat cunostinta despre aceasta la data de 31.10.2013 prin referatul nr.143/13.11.2013.
In acest sens a fost depus contractul de amanet incheiat de catre reclamanta in calitate amanetant cu societatea parata in calitate de amanetar , contract nr.C0213006018/1.08.2013.
Din raspunsul la interogatoriu rezulta ca reclamanta ar fi incalcat dispozitiile art.9 alin.2 pct.5 din Capitolul III al regulamentului
Potrivit acestui text salariatul avea obligatia sa cunoasca si sa respecte dispozitiile , deciziile si notele interne ale ... . Necunoasterea continutului acestora nu constituie temei pentru absolvirea salariatilor de responsabilitatile ce le revin_"
Din declaratia martorei audiate a rezultat ca aceasta a incheiat contractul de amanet cu reclamanta si ca aceasta era o practica a societatii parate aspect confirmat si de parata prin raspunsul la interogatoriul la intrebarea 4 care la intrebarea "Este real ca , in mod uzual , in cadrul societatii dumneavoastra se perfectau contracte de amanet cu salariatii la cererea acestora " a raspuns "Da ,dar in anumite conditii care nu au fost respectate de reclamanta" , fara a se indica acele conditii nerespectate.
In ceea ce priveste emailul prin care se comunica salariatilor ca nu le este permis sa isi faca personal contracte de amante, parata , tinuta de sarcina probei ,conform art.272 codul muncii , nu a facut dovada ca acesta a fost luat la cunostinta de reclamanta . Totodata prin acelasi email se aducea la cunostinta ca "daca salariatii sunt in postura de a avea nevoie de un imprumut este absolut ca alta colega sa faca contractul", ceea ce s-a intamplat si in cazul contractului nr. C0213006018/1.08.2013 semnat de catre martora ....
Astfel, apreciind ca angajatorul a comis un abuz de drept, decizia nr. 85 din 25.11.2013 de incetare a contractului individual de munca fiind netemeinica si nelegala, in conformitate cu disp. art.252 din Codul muncii, instanta va dispune anularea acesteia.
Corespunzator solutiei de anulare a deciziei contestate, instanta va dispune, cu titlu de restabilire a situatiei anterioare ca efect al nulitatii, obligarea paratei la reintegrarea reclamantei pe functia detinuta anterior emiterii actului atacat , respectiv cea de amanetar si la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate , majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data concedierii si pana la data reintegrarii .
In ceea ce priveste cererea de obligarea paratei la plata drepturilor banesti ce i se cuvin reclamantei , reprezentand sporul de noapte in cuantum de 25% din salariul de baza pentru fiecare ora lucrata in timpul noptii, sporul datorat pentru munca prestata in zilele de repaus saptamanal, precum si in zilele de sarbatori legale , instanta urmeaza a-l admite in parte  avand in vedere concluziile raportului de expertiza contabila potrivit caruia expertul a identificat un numar de 1676 ore prestate in regim normal pentru care a avut dreptul la 7.753 lei brut , activitate reprezentand ore suplimentare  148 ore pentru care a avut dreptul la suma de 1.451 lei brut , activitate reprezentand ore de noapte  in suma totala de 600 ore pentru care a avut dreptul la suma de 696 lei brut , spor repaus saptamanal in valoare de 88 lei brut.
Expertul a identificat suma de 222 lei reprezentand drepturile banesti aferente perioadei 1.11.-25.11.2013 pentru care nu se face dovada ca ar fi fost platite reclamantei.
Avand in vedere limitele investiri instantei cel de al patrulea capat de cerere se referindu-se la plata sporului de noapte , a sporului datorat pentru munca prestata in zilele de repaus saptamanal, precum si in zilele de sarbatori legale aferente perioadei 12.12.2013-13.11.2013 , instanta urmeaza a obliga parata la plata sumei de 113 lei brut , reprezentand contravaloare spor ore suplimentare(76 lei), ore noapte(29 lei) ore lucrate in zile de repaus saptamanal (8 lei) asa cum acestea au fost cuantificate de expertul judiciar pentru perioada 1-25.11.2013. Desi perioada excede perioadei solicitate de reclamanta , instanta constata ca sporurile se incadreaza in  perioada solicitata , respectiv 1.11.2013-13.11.2013 avand in vedere ca prin decizia nr-76/13.11.2013 s-a dispus suspendarea contractului individual de munca al reclamantei .
Pentru aceste considerente , instanta urmeaza a admite in parte actiunea , va anula decizia nr. nr. 85 din 25.11.2013 de incetare a contractului individual de munca , va dispune obligarea paratei la reintegrarea reclamantei pe functia avuta anterior concedierii , amanetar, va obliga parata la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate , majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data concedierii si pana la data reintegrarii , va obliga parata la plata sumei de 113 lei brut cu titlu de sporuri de noapte , sporul datorat pentru munca prestata in zilele de repaus saptamanal, precum si in zilele de sarbatori legale pentru perioada 1.11.2013-12.11.2013 .
In ceea ce priveste cheltuielile de judecata, in conformitate cu dispozitiile art. 453 NCPC, cererea reclamantei de obligare a paratei la plata cheltuielilor de judecata este intemeiata, avand in vedere faptul ca aceasta din urma se afla in ipoteza prevazuta de textul de lege, aceea de a fi pierdut procesul.
Drept urmare, parata urmeaza sa fie obligata la plata catre reclamanta a sumei de 1600 lei reprezentand cheltuieli de judecata reduse, in limita pretentiilor admise conform art.453 alin.2 c.pr.civ.

Sursa: Portal.just.ro


Alte spete Contracte de munca

Litigiu privind functionarii publici - Hotarare nr. 56 din data de 18.01.2018
ESFACEREA DISCIPLINARA A CONTRACTULUI INDIVIDUAL DE MUNCA - Sentinta civila nr. 258/LM/2010 din data de 10.12.2010
DESFACEREA CONTRACTULUI INDIVIDUAL DE MUNCA - Sentinta civila nr. 535/LM/2010 din data de 10.12.2010
Contract colectiv de munca. Nelegalitatea unor clauze stipulate cu respectarea dispozitiilor legii 130/1996 privind contractul colectiv de munca - Sentinta civila nr. 906/lm/2008 din data de 17.02.2009
Sindicat.Conditiile legale pentru reprezentativitate. - Decizie nr. 976/R/ din data de 28.11.2005
Raspunderea patrimoniala. Prejudiciu creat societatii de catre angajat. Cerere reconventionala. Restituirea garantiei retinuta de angajator. - Sentinta civila nr. 227 din data de 28.02.2012
Contestatie impotriva deciziei de impunere pentru restituirea unor sume incasate necuvenit de catre angajatul cu contract individual de munca. - Sentinta civila nr. 566 din data de 02.05.2012
Raspunderea patrimoniala a angajatilor pentru pagubele produse datorita nerespectarii atributiilor de serviciu. - Sentinta civila nr. 1216 din data de 11.10.2011
Raspunderea disciplinara. Reducerea salariului cu 10 % pe o perioada de 3 luni. - Sentinta civila nr. 203 din data de 01.03.2010
Despagubiri solicitate in baza unui act aditional la contractul individual de munca - Sentinta civila nr. 95 din data de 25.01.2011
Obligatii asumate prin act aditional la contractul de munca - Sentinta civila nr. 17 din data de 11.01.2011
Drepturi banesti ce decurg din Contractul colectiv de munca - Sentinta civila nr. 419 din data de 15.04.2008
Despagubiri solicitate in baza unui act aditional la contractul individual de munca - Sentinta civila nr. 979 din data de 19.10.2010
Obligarea angajatului la plata unor despagubiri angajatorului pentru prejudiciul cauzat din vina salariatului - Sentinta civila nr. 94 din data de 01.02.2010
Contestatie impotriva deciziei de sanctionare disciplinara - Sentinta civila nr. 392 din data de 30.04.2009
Plangere contraventionala - Sentinta civila nr. 1386 din data de 16.12.2010
Violenta psihica. Viciu de consimtamant la incheierea actului aditional la CIM - Decizie nr. 83/AP din data de 03.03.2014
Modificarea unilaterala a contractului individual de munca - Decizie nr. 240/M din data de 03.03.2014
Litigii de munca incetarea suspendarii contractului individual de munca, dispuse in temeiul art. 52 alin. 1 lit. b Codul muncii, va genera consecinte diferite in functie de solutia pronuntata prin hotararea judecatoreasca penala definitiva - Decizie nr. 1743/R din data de 02.10.2013
Fisele de evaluare sunt acte administrative ce se bucura de prezumtia legalitatii si veridicitatii in situatia in care au fost emise de o autoritate publica si nu au fost contestate de persoanele indreptatire in termen legal. - Decizie nr. 2076/R din data de 17.04.2013