Titlu: Legea 10/2001. Actiune introdusa dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 165/2013. Prematuritate.

TRIBUNALUL CONSTANTA
SECTIA I CIVILA
SENTINTA CIVILA NR.866
Sedinta publica din  06 mai 2015
PRESEDINTE - ...
Grefier - ...
 

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta ...,   cu domiciliul procesual ales la ..., in contradictoriu cu paratii ...,  cu sediul in _, avand ca obiect Legea nr.10/2001.
Procedura este legal indeplinita cu  respectarea dispozitiilor art.157 si urmatoarele Cod procedura civila.
La apelul nominal facut in sedinta se prezinta: -  pentru reclamanta avocat ..., in baza imputernicirii avocatiale nr. 0071980/2013 depusa la dosar (fila 5, dosarul Judecatoriei Constanta); - pentru  paratii se prezinta avocat ... , in baza imputernicirii avocatiale nr.10243/2014 depusa la dosar (fila 31, dosarul Judecatoriei Constanta).
S-a facut referatul oral asupra cauzei de catre grefierul de sedinta prin care se arata obiectul, partile, stadiul pricinii si modalitatea de indeplinire a procedurii de citare, invederandu-se ca  la dosarul cauzei s-a depus de catre paratii note de sedinta prin care s-a invocat exceptia prematuritatii introducerii actiunii,  dupa care:
Instanta acorda cuvantul pe exceptia prematuritatii introducerii actiunii.
Reprezentantul paratilor pune concluzii de admiterea exceptiei prematuritatii introducerii actiunii conform Deciziei Inaltei Curtii de Casatie si Justitie nr.5/2015 care a statuat faptul ca toate actiunile introduse dupa intrarea in vigoare a Legii nr.165/2013 sunt premature.  Cu cheltuieli de judecata.
Aparatorul reclamantului solicita respingerea exceptiei prematuritatii actiunii avand in vedere ca paratii au comunicat in anul 2005 in care comunica ca solutionarea notificarii se va efectua in 10 zile si de atunci au trecut 10 ani. Chiar pe obligatia de a face se poate primi actiunea.
Instanta ramane in pronuntare pe exceptia prematuritati introducerii actiunii.

                T R I B U N A L U L
Prin cererea inregistrata sub nr. 38691/118/2014 reclamanta ... a solicitat ca in contradictoriu cu piritii ... si ... sa se dispuna obligarea piritilor sa ii restituie in natura a imobilului situat in ... compus din constructie si teren de 143 mp, iar in subsidiar acordarea de despagubiri, obligarea piritelor la plata cheltuielilor de judecata.
In motivare, reclamantul a aratat ca, prin actul de vinzare cumparare autentificat sub nr. 12791/1973, impreuna cu sotul sau ... (ulterior decedat), constructia situata in ..., prin decizia nr. 392/1986 imobilul  a trecut in proprietatea statului cu plata contravalorii constructiei; a mai aratat ca desi a formulat notificare in baza Legii nr. 10/2001, cererea sa a fost inaintata Comisiei locale de aplicare a Legii nr. 10/2001, insa nu a fost solutionata pana in prezent.
Cererea a fost intemeiata pe dispozitiile art. 9 din Legea nr. 10/2001 conform precizarilor depuse la fila 25.
In probatiune, reclamantul a depus in copie inscrisuri.
Prin intampinare, piritii au invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, iar pe fond a solicita respingerea cererii.
Prin sentinta civila nr. 1132/6.02.2015 Judecatoria Constanta a admis exceptia necompetentei materiale a Judecatoriei si a dcelinat cauza la Tribunalul Constanta
In sedinta din data de 6.05.2015 instanta, din oficiu, a invocat exceptia prematuritatii actiunii.
Potrivit art 248 c.pr.civ. "Instanta se va pronunta mai intii asupra exceptiilor de procedura precum si asupra celor de fond care fac inutila, in totul sau in parte cercetarea in fond a cauzei "
Analizind actele dosarului instanta constata ca prin notificarea nr. 496/2001 reclamanta a a solicitat, in baza dispozitiilor art 21 din Legea nr. 10/2001, restituirea in natura a terenului situat in in ... ....
Imobilul a fost dobindit de catre reclamanta impreuna cu sotul sau prin actul de vinzare cumparare nr. 12791/1973, iar prin decizia nr. 392/1986 acesta a trecut in proprietatea Statului in baza Decretului nr. 223/1974.
Potrivit art. 33 din Legea nr. 165/2013 "Entitatile investite de lege au obligatia de a solutiona cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, inregistrate si nesolutionate pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi si de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora, dupa cum urmeaza: a)in termen de 12 luni, entitatile investite de lege care mai au de solutionat un numar de pana la 2.500 de cereri; b)in termen de 24 de luni, entitatile investite de lege care mai au de solutionat un numar cuprins intre 2.500 si 5.000 de cereri; c)in termen de 36 de luni, entitatile investite de lege care mai au de solutionat un numar de peste 5.000 de cereri. (2)Termenele prevazute la alin. (1) curg de la data de 1 ianuarie 2014."
Conform art 34 din Legea nr. 165/2013 "Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 si 34 pot fi atacate de persoana care se considera indreptatita la sectia civila a tribunalului in a carui circumscriptie se afla sediul entitatii, in termen de 30 de zile de la data comunicarii.(2)In cazul in care entitatea investita de lege nu emite decizia in termenele prevazute la art. 33 si 34, persoana care se considera indreptatita se poate adresa instantei judecatoresti prevazute la alin. (1) in termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevazute de lege pentru solutionarea cererilor."
Din textul de lege citat mai sus instanta retine faptul ca legiuitorul a inteles sa suspende pe o perioada de timp de 12, 24 sau 36 de luni, incepind cu data de 1.01.2014, toate actiunile judecatoresti prin care persoanele indreptatite solicitau solutionarea notificarilor lasate in nelucrare de catre unitatile notificate.
Acest aspect rezulta in mod neechivoc din reglementarile citate mai sus, unitatea detinatoare avind la dispozitie un termen inauntrul caruia trebuie sa solutioneze notificarea si, numai in masura in care nu emite decizia in termenul legal, notificatorul se poate adresa justitiei, la rindul sau, intr-un termen de 6 luni.
Instanta va avea in vedere si decizia Curtii Constitutionale a Romaniei nr. 88/2014 prin care s-a constat ca prevederile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 privind masurile pentru finalizarea procesului de restituire, in natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada regimului comunist in Romania sunt constitutionale in masura in care termenele prevazute la art. 34 alin. (1) din aceeasi lege nu se aplica si cauzelor in materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instantelor la data intrarii in vigoare a legii.
Per a contrario, dispozitiile legii sunt constitutionale in masura in care se aplica cererilor introduse pe rolul instantelor de judecata dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 165/2013.
Totodata, Tribunalul apreciaza ca prin aplicarea Legii nr. 165/2013 nu sunt incalcate dispozitiile art. 1 din Protocolul 1 la CEDO.
Potrivit art.1 din Protocolul nr.1 al Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, "Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale".
Pentru a se aprecia daca s-a  incalcat dreptul unei persoane la proprietate Curtea Europeana  Drepturilor Omului a statuat ca trebuie verificate mai multe cerinte si anume, daca persoana respectiva a avut un "bun" in sensul art 1 din Protocolul nr. 1, daca exista o ingerinta a statului in exercitarea dreptului asupra bunului ce are ca efect privarea totala sau partiala de bun a  persoanei respective si daca ingerinta statului este proportionala cu scopul urmarit in sensul de a se pastra un just echilibru, o proportionalitate intre cerintele interesului general si imperativele apararii drepturilor fundamentale ale omului.
In cauza _ contra Romaniei, Curtea a retinut ca, atita timp cit nicio instanta sau autoritate administrativa interna nu a recunoscut doamnelor _, in mod definitiv, dreptul la restituirea apartamentului in litigiu, acesta nu reprezinta un "bun actual", in sensul art. 1 din Protocolul nr. 1, de care reclamantele ar putea sa se prevaleze. Fata de acest aspect, Tribunalul retine ca nici in cazul de fata reclamanta nu are un bun in sensul Conventiei, atita timp cit nicio instanta sau autoritate administrativa interna nu a recunoscut, in mod definitiv, reclamantei dreptul la restituirea terenului in discutie.
Avind in vedere, insa, ca in cazul reclamantei procedura prealabila emiterii dispozitiei nu a fost finalizata, Tribunalul apreciaza ca aceasta are o "speranta legitima" pentru a obtine utilizarea efectiva a unui drept de proprietate.
Retinind ca reclamanta are o speranta legitima, trebuie analizat daca a existat o ingerinta din partea statului, respectiv daca art. 7 din Legea 165/2013 privind masurile pentru finalizarea procesului de restituire, in natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada regimului comunist in Romania constituie o incalcare a dreptului reclamanttei de a obtine dispozitia in baza Legii nr. 10/2001.
Instanta apreciaza ca in acest caz, respectiv cel in care s-a suspendat accesul la o instanta de judecata pe perioada parcurgerii procedurii administrative, s-a produs o incalcare a dreptului reclamantilor de a obtine utilizarea efectiva a unui drept de proprietate.
Cerinta care mai trebuie verificata pentru a stabili daca masura aplicata de stat prin dispozitiile Legii nr. 165/2013 este in concordanta cu prevederile Convetiei pentru Apararea Drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale, deci daca este legala, si daca se respecta justul echilibru intre cerintele interesului general si imperativele apararii drepturilor fundamentale ale omului.
Aplicind aceste principii in speta, instanta apreciaza ca ingerinta este una legala, iar prevederile Legii nr. 165/2013 sunt  suficient de accesibile, precise si previzibile in aplicarea lor, stabilindu-se cit se poate de clar o procedura administrative in domeniul restituirii proprietatilor preluate abuziv, precum si momentul pina la care opereaza aceasta suspendare.
In mod indubitabil, scopul Legii 165/2013 este subsumat utilitatii publice, respectiv unui interes general ale comunitatii, legat de necesitatea inventarierii prealabile a bunurilor aflate in domeniul public sau privat al statului sau, dupa caz, al unitatii administrativ-teritoriale, care pot face obiectul restituirii si, implicit, al recunoasterii dreptului de proprietate, pe fiecare unitate administrativ-teritoriala.
De remarcat in acest sens este si opinia Curtii Europene a Drepturilor Omului care in cauza _contra Lituaniei ( paragraful 83) a aratat ca "De asemenea, o ampla marja de apreciere este de obicei lasata statului pentru ca acesta sa poata lua masuri de ordin general in domeniul economic si social. Datorita unei cunoasteri directe a societatii lor si a nevoilor acesteia, autoritatile nationale sunt in principiu mai in masura decit judecatorul international sa hotarasca ceea ce este de interes public in domeniul economic sau social. Curtea respecta in principiu modul in care statul concepe imperativele de interes public, cu exceptia situatiei in care judecata sa se dovedeste « in mod evident lipsita de baza rationala » (vezi, de exemplu, _. impotriva Regatului Unit, 23 octombrie 1997, Volum 1997-VII, § 80, si _, citat mai sus, § 52)."
In ceea ce priveste raportul de proportionalitate dintre interesul general si cel al apararii dreptului de proprietate instanta apreciaza ca s-a pastrat un just echilibru intre cele doua cerinte.
Prin urmare dreptul fundamental de proprietate al reclamantei nu a fost afectat in substanta sa, ci realizarea acestui drept a fost aminata pe o perioada determinata in timp.
In consecinta, instanta apreciaza ca in cauza nu a existat o incalcare a dispozitiilor art. 1 din Protocolul 1 la CEDO.
Exceptia de prematuritate a dreptului este o exceptie de fond, absoluta si peremptorie si consta in aceea ca dreptul  care se invoca nu este actual.
Or, asa cum am aratat mai sus, dreptul la actiune nu este actual, acesta putind fi exercitat dupa expirarea termenelor stabilite de art 33 din Legea nr. 165/2014.
Pentru cele expuse mai sus, instanta va admite exceptia prematuritatii actinii si va respinge actiunea ca prematur formulata.
Avind in vedere faptul ca in urma demersului sau judiciar reclamanta a cazut  in pretentii, fiind in culpa procesuala, in baza art 453 c.pr.civ Tribunlaul va obliga reclamanta la plata catre piriti a sumei de 540 lei cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentind onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE Admite exceptia prematuritatii actiunii.
Respinge actiunea formulata de reclamantul ...,   cu domiciliul procesual ales la ..., in contradictoriu cu paratii ... si _,  cu sediul_, ca prematura.
Obliga reclamantul la plata catre parati a sumei de 540 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Cu apel in 30 de zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica azi, 6.05.2015.
        PRESEDINTE                                                 GREFIER
        ...                                                   ...

  Tehnored.jud.
6 ex./14.05.2015