Restituirea sumei achitate cu titlu de taxa pentru scoaterea definitiva din circuitul agricol a unui teren, atunci cand beneficiarului i s-a aprobat reintroducerea acestui teren in circuitul agricol. Nelegalitatea refuzului restituirii.

Restituirea sumei achitate cu titlu de taxa pentru scoaterea definitiva din circuitul agricol a unui teren, atunci cand beneficiarului i s-a aprobat reintroducerea acestui teren in circuitul agricol. Nelegalitatea refuzului restituirii.


In cazul concret dedus judecatii, serviciul prestat de autoritatile publice implicate in procedura este scoaterea din circuitul agricol a terenurilor agricole din extravilanul localitatilor, ca demers necesar in procedura de autorizare a executarii constructiilor pe aceste terenuri, cu concomitenta percepere a unei taxe globale evaluata legal ca necesara pentru reintroducerea in circuitul agricol a unui teren deteriorat de aceeasi marime si calitate.
Acest regim juridic a taxei percepute rezulta cu evidenta din reglementarea garantiei pentru scoaterea temporara a terenurilor din circuitul agricol, scopul acesteia fiind tocmai garantarea indeplinirii de catre titularul autorizatiei a obligatiei de redare a terenului in discutie circuitului agricol, avand acelasi cuantum cu taxa pentru scoaterea definitiva din circuitul agricol, asa incat indeplinirea conforma a obligatiei mentionate implica restituirea garantiei. 

 Sectia de contencios administrativ si fiscal – Decizia nr.717/20 martie 2017

Prin sentinta administrativa nr…/CAF/2016  pronuntata de Tribunalul Alba – Sectia de contencios administrativ, fiscal si de insolventa a fost admisa actiunea in contencios administrativ formulata de reclamanta S.C. A.E.  S.R.L. in contradictoriu cu paratii Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara B., Directia pentru Agricultura a Judetului B., Agentia Nationala de Cadastru si Publicitate Imobiliara si Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale si in consecinta s-a dispus anularea partiala a avizului comun nr…/10.07.2015, emis de paratii 1si 2, in ceea ce priveste punctul 2 – „taxele achitate pentru fondul de ameliorare a fondului funciar nu se restituie” cu concomitenta obligare a paratei de ordin 3, ANCPI, la restituirea catre reclamanta a sumei de 225.574,48 lei, reprezentand 40% din taxa achitata de reclamanta pentru scoaterea din circuitul agricol a suprafetei de 127.587,377 mp teren, impreuna cu dobanda legala aferenta, calculata la nivelul dobanzii practicata de Trezoreria Statului pentru depozite si obligare a paratului de ordin 4, MADR, la restituirea catre reclamanta a sumei de 338.361,73 lei, reprezentand 60% din taxa achitata de reclamanta pentru scoaterea din circuitul agricol a suprafetei de 127.587,377 mp teren, impreuna cu dobanda legala aferenta, calculata la nivelul dobanzii practicata de Trezoreria Statului pentru depozite.
Impotriva hotararii instantei de fond a declarat recurs paratul Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara B.  solicitand admiterea recursului, casarea hotararii atacate si respingerea actiunii reclamantei.
Paratul a invocat motivul de casare prevazut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.
In dezvoltarea acestui motiv de recurs se arata urmatoarele:
Instanta de fond a aplicat in mod gresit dispozitiile art. 1 alin. 2 din Regulamentul privind continutul documentatiilor referitoare la scoaterea terenurilor din circuitul agricol aprobat prin Ordinul comun nr.897/798 al Ministrului Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii Rurale si al Ministrului Administratiei si Internelor, precum si dispozitiile art. 92 alin. 4 coroborat cu art. 93 alin. 1-3 din Legea fondului funciar nr.18/1991 republicata, cu modificarile si completarile ulterioare intrucat din tacerea legii nu se poate deduce, cu puterea evidentei, faptul ca, legiuitorul a inteles neaparat, intr-un caz contrar celui reglementat, sa dea o solutie contrara celei prevazute de lege.
Astfel, daca in privinta restituirii garantiei achitate pentru scoaterea temporara a terenurilor din circuitul agricol exista dispozitii legale exprese cuprinse in Legea fondului funciar nr.18/1991, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare precum si in Normele metodologice privind gestionarea Fondului de ameliorare a fondului funciar, constituit potrivit anexei nr.1 la Legea fondului funciar nr.18/1991, republicata, cu modificarile ulterioare, invocate, aprobate prin Ordinul nr.127/2002, al ministrului administratiei publice si al ministrului agriculturii, alimentatiei si padurilor, in sensul ca, investitorul  poate  solicita restituirea garantiei si a dobanzii aferente, in masura in care terenurile sunt reintroduse in circuitul agricol in termenul stabilit, autoritatile fiind obligate sa restituie garantiile si sa achite investitorului dobanzile aferente, in ceea ce priveste restituirea taxei pentru scoaterea definitiva a terenurilor din circuitul agricol, in cazul in care se renunta la proiectul de investitie si se doreste redarea destinatiei agricole a terenului, nu exista dispozitii legale exprese.
Asadar, legiuitorul face distinctia clara intre garantia depusa in cazul scoaterii temporare a terenurilor din productia agricola si silvica, care se restituie titularului impreuna cu dobanda bancara, dupa indeplinirea obligatiilor prevazute cu privire la redarea terenurilor in circuitul agricol si silvic si taxa platita pentru scoaterea definitiva din circuitul agricol si silvic a terenurilor situate in extravilanul localitatilor conform prevederilor art. 92 alin. 4 din  Legea 18/1991, caz in care lipseste atat obligatia expresa a autoritatilor de a restitui taxele aferente scoaterii definitive a terenurilor din circuitul agricol.
Pentru motivele expuse anterior apreciaza ca se impunea respingerea actiunii reclamantei.
In drept, se invoca prevederile art. 20 din Legea nr.554/2004, art.483, 486, 487, 488, 490, 496 din Legea nr.134/2010 privind Codul de procedura civila, republicata cu modificarile ulterioare.
Impotriva hotararii instantei de fond a declarat recurs paratul Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale solicitand admiterea recursului, casarea hotararii atacate si respingerea actiunii reclamantei.
Paratul a invocat motivele de casare prevazute de art.488 pct. 5, 6 si 8 C.proc.civ.
In ceea ce priveste motivul de casare prevazut de art. 488 pct. 5 C.proc.civ.:
Instanta de fond nu a comunicat, atasat, incheierea de sedinta din data de 13.09.2016, asa cum rezulta din interpretarea dispozitiilor art.233 alin. (3) din Legea nr.134/2010.
Astfel, pentru cazul in care hotararea se pronunta in ziua in care au avut loc dezbaterile, mentiunile referitoare la aceasta etapa procesuala, inclusiv cele ce privesc solutionarea cererilor formulate de parti, atunci cand acestea sunt unite cu fondul, se consemneaza in partea introductiva a hotararii (si nu in mod separat, in cuprinsul unei incheieri de sedinta), aceste mentiuni fiind comunicate partilor prin insasi hotararea pronuntata, cu precizarea in dispozitivul acesteia a caii de atac si a termenului de exercitare.
Utilizand argumentul per a contrario, rezulta ca pentru cazul in care instanta amana pronuntarea hotararii, se va proceda la atasarea incheierii de sedinta, pentru a se asigura posibilitatea exercitarii caii de atac, in termenul legal (15 zile), care, in speta, curge de la comunicarea hotararii judecatoresti, asa cum se arata la art. 248 alin. (5) din Legea nr.134/2010.
Avand in vedere cele mentionate, rezulta ca prin omisiunea instantei de fond de a atasa incheierea de sedinta prin care a fost respinsa exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a M.A.D.R. a fost ingradit dreptul procesual al recurentului parat  M.A.D.R. de  exercitare  a caii de atac a recursului impotriva incheierii de sedinta din data de 13.09.2016, incalcandu-se astfel dispozitiile art.21 alin.1, 24 alin.1, 129 din Constitutia Romaniei, principiul legalitatii procesului civil si dreptul la aparare a partilor in procesul civil.
In ceea ce priveste motivul de casare prevazut de art.488 pct. 6 C.proc.civ.:
Nici in considerentele si nici in dispozitivul sentintei instanta de fond nu are in vedere solutia pronuntata asupra exceptiei invocate de M.A.D.R., desi potrivit art.425  alin.1 lit. c  dispozitivul cuprinde si „solutia data tuturor cererilor deduse judecatii”.
Prin omisiunea instantei de fond de a arata motivele pentru care a fost respinsa exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a M.A.D.R. a fost ingradit dreptul procesual de exercitare a caii de atac a recursului impotriva incheierii de sedinta din data de 13.09.2016.
In ceea ce priveste motivul de casare prevazut de art. 488 pct. 8 C.proc.civ.:
Din coroborarea textelor de lege incidente spetei rezulta ca numai in cazul scoaterii temporare a terenurilor din circuitul agricol se poate pune problema restituirii sumei de bani depuse cu titlu de garantie si nu cu titlu de taxa.
Pe cale de consecinta, avand in vedere si dispozitiile Legii nr.24/2000, instanta de fond era obligata sa interpreteze Ordinul M.A.D.R./MAI nr.897/798/2005, in sensul producerii efectelor juridice, strict in limita dispozitiilor cuprinse in Legea nr.18/1991.
 Chiar daca avizele pentru scoaterea definitiva a ternului din circuitul agricol au fost acordate prin documente diferite, acestea au vizat executarea aceleiasi operatiuni, astfel ca din punct de vedere juridic a fost acordat un aviz comun pentru aceeasi operatiune.
Se mai arata ca art. 4 alin. 4 teza II din Regulament se refera la eliberarea unui aviz comun, fara a face trimitere la vreuna dintre categoriile mentionate la lit. a) - d) ale art. 1 alin. 2 din Regulament, sau la adoptarea unei hotarari de catre Guvern, pentru a se avea in vedere strict prevederile de la lit.d.
Mai mult, tot din cuprinsul dispozitiilor legale incidente rezulta ca in cazul taxei de scoatere definitiva titularul acestei taxe este Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale, aceasta fiind destinata Fondului de ameliorare a fondului funciar. Or, garantia pentru scoaterea temporara a terenurilor din circuitul agricol se depune intr-un cont special al Fondului de ameliorare a fondului funciar, in vederea restituirii in conditiile art. 93 alin. (3).
Imprejurarile, ca ulterior emiterii  Deciziei DADR B.  nr…/27.06.2013, Avizului OCPI B. nr…/27.06.2013 si Avizului ANIF B. nr…/12.06.2013, intimata reclamanta, din motive care au avut in vedere schimbarea conditiilor din piata energiei regenerabile a decis sa renunte la efectuarea investitiei „parc fotovoltaic” pentru care nu a efectuat nici un fel de lucrari, iar ulterior prin cererea nr…/26.05.2015 a solicitat reintroducerea suprafetei de 127.587,377  mp in circuitul agricol, nu pot constitui motive temeinice pentru restituirea taxei si a dobanzii aferente.
Atat timp cat nu se demonstreaza o eventuala culpa a institutiilor emitente a avizelor de scoatere a terenului din circuitul agricol, in ceea ce priveste legalitatea emiterii si, pe cale de consecinta, constatarea unei eventuale nulitati a avizelor pentru nerespectarea legii, apreciaza ca institutiile parate, inclusiv M.A.D.R. nu pot fi obligate la restituirea taxei si a dobanzii aferente pentru scoaterea definitiva din circuitul agricol.
Avand in vedere ca, scoaterea terenului din circuitul agricol s-a realizat prin Decizia DADR B.  nr…/27.06.2013, Avizul  OCPI B.  nr…/27.06.2013 si Avizul ANIF B.  nr…/12.06.2013, iar reintroducerea terenului in circuitul agricol s-a efectuat in baza avizului comun DADR B.  si OCPI B.  nr. …/10.07.2015, era imposibil ca suma aferenta taxei achitate de catre reclamanta sa fie indisponibilizata timp de 2 ani, in conditiile in care este vorba de o scoatere  definitiva  din circuitul agricol a terenului in suprafata de 127.587,377 mp.
Practic abordarea reclamantei si hotararea instantei de fond au drept consecinta incalcarea principiului securitatii raporturilor juridice.
Mai mentioneaza ca instanta de fond nu a luat in considerare prevederile Cap 1, pct. 1 si Cap 3, pct. 3 in Normele Metodologice privind gestionarea Fondului de ameliorare a fondului funciar, constituit potrivit anexei nr. 1 din Legea nr.18/1991, aprobate  prin  Ordinul nr.127/2002, ce reitereaza dispozitiile cuprinse in Legea 18/1991 potrivit carora, Fondul de ameliorare a fondului funciar se constituie la dispozitia Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor, fiind posibila numai restituirea garantiei (pentru scoatere temporara din circuitul agricol) si a dobanzii aplicate de banca pentru perioada de depozit.
In drept, se invoca prevederile art.483 - 502 C.proc.civ.
Impotriva hotararii instantei de fond a declarat recurs parata Agentia Nationala de Cadastru si Publicitate Imobiliara solicitand admiterea recursului, casarea hotararii atacate si respingerea actiunii reclamantei.
In motivarea recursului se arata ca dispozitiile normative cu relevanta pentru aprecierea caracterului justificat sau nejustificat al refuzului paratilor de a restitui reclamantei suma constand in taxele achitate pentru fondul de ameliorare a fondului funciar sunt prevederile art.92 - 103 din Legea nr.18/1991 si ale Ordinului nr. 897/798/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind continutul documentatiilor referitoare la scoaterea terenurilor din circuitul agricol.
Ordinul dat in executarea legii nu poate fi interpretat intr-un sens contrar normelor care le ordona. Mai mult decat atat, actul normativ (Ordinul nr. 897/798/2005) emis  in baza si in executarea unui act de nivel superior (Legea nr. 18/1991) nu poate depasi limitele competentei instituite prin acel act si nici nu poate contraveni principiilor si dispozitiilor acestuia, se limiteze strict la cadrul stabilit de actul pe baza si in executarea caruia a fost emis si nu poate contine solutii care sa contravin prevederilor acestuia.
In acest context, invedereaza ca potrivit dispozitiilor art. 92 alin. 4 si 8 din Legea 18/1991 scoaterea definitiva din circuitul agricol si silvic a terenurilor situate in extravilanul localitatilor se face cu plata, de catre persoanele fizice sau juridice solicitante, a taxelor prevazute in anexele nr. 1 si 2 la prezenta lege. Din aceste taxe se constituie Fondul de ameliorare a fondului funciar, aflat la dispozitia Ministerului Agriculturii si Alimentatiei si, respectiv, a Ministerului Apelor, Padurilor si Protectiei Mediului, iar soldul fondului de ameliorare a fondului funciar constituit potrivit legii, ramas neutilizat la finele anului, se reporteaza in anul urmator si se utilizeaza cu aceeasi destinatie.
Totodata, arata ca potrivit dispozitiilor art.93 alin. 1-3 din acelasi act normativ pentru scoaterea temporara a terenurilor din productia agricola si silvica, titularul aprobarii este obligat sa depuna o garantie in bani egala cu taxa prevazuta pentru scoaterea definitiva a terenurilor din circuitul agricol sau silvic, intr-un cont special al Fondului de ameliorare a fondului funciar, iar dupa indeplinirea obligatiilor prevazute cu privire la redarea terenurilor, la confirmarea organelor judetene agricole sau silvice si a proprietarului terenului, titularul va primi garantia depusa si dobanda bancara.
Din coroborarea acestor prevederi legale, rezulta, in mod indubitabil, intentia legiuitorului de a stabili ca sumele obtinute din taxele achitate pentru scoaterea definitiva din circuitul agricol al terenurilor situate in extravilanul localitatilor sa fie utilizate pentru lucrari de amenajare si punere in valoare a altor terenuri degradate.
Rezulta asadar ca textul de lege invocat, reglementeaza, in mod expres, situatia returnarii garantiei depuse si a dobanzii bancare, numai pentru scoaterea temporara a terenurilor din productia agricola si silvica.
Astfel, din interpretarea sistematica a textelor de lege mai sus citate, rezulta ca pentru scoaterea definitiva a terenurilor din circuitul agricol se plateste o taxa, care se constituie in fondul de ameliorare, iar pentru scoaterea temporara se depune o garantie.
Se poate constata, fara  echivoc ca nu exista nici o prevedere care sa sustina solicitarea exprimata de catre reclamanta, in sensul restituirii sumelor achitate pentru scoaterea definitiva din circuitul agricol a unor terenuri in situatia in care ulterior terenurile respective sunt reintroduse in circuitul agricol.
Nu poate fi retinuta nici existenta unei similitudini intre situatia reintroducerii in circuitul agricol a unor terenuri scoase definitiv si situatia terenurilor scoase temporar din circuitul agricol, respectiv nu se poate extinde aplicarea unei dispozitii normative clare si care reglementeaza o anumita situatie particulara la alte situatii pe care nu le reglementeaza.
Un alt aspect ce demonstreaza gresita interpretare si aplicare a legii de catre instanta de fond, este si faptul ca prin sentinta recurata se retine ca titularii conturilor in care se face plata taxei si garantiei pentru scoaterea definitiva a terenurilor, respectiv scoaterea temporara din productia agricola sunt persoanele fizice sau juridice solicitate
In consecinta, Tribunalul Alba a interpretat in mod eronat dispozitiile legale relevante si a facut gresita lor aplicare la situatia din speta.
In drept, se invoca dispozitiile art. 20 din Legea 554/2004, art. 483 C.proc.civ., Legii fondului funciar 18/1991, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, Ordinului comun M.A.P.D.R./MAI nr. 897/798/2005.
Impotriva hotararii instantei de fond a declarat recurs parata  Directia pentru Agricultura Judeteana B.  solicitand admiterea recursului, casarea hotararii atacate si respingerea actiunii reclamantei.
In motivarea recursului arata ca instanta de fond a interpretat gresit normele incidente in prezenta cauza, dispunand admiterea actiunii formulata de intimata A.E.  SRL.
Apreciaza ca nu se impune revocarea partiala a avizului comun nr. …/10.07.2015 si nici restituirea sumelor solicitate avand in vedere dispozitiile art. 92 alin. 4 si 93 alin. 3  din Legea fondului funciar 18/1991, art. 2 alin. 2 si 4 alin. 4 din Regulamentul privind continutul documentatiilor referitoare la scoaterea terenurilor din circuitul agricol, aprobat prin Ordinul comun nr.897/798/2005  al M.A.P.D.R./MAI, precum si prevederile Ordinului nr.127/08.05.2002 pentru aprobarea Normelor metodologice privind gestionarea Fondului de ameliorare a fondului funciar.
Din coroborarea celor aratate mai sus, rezulta ca restituirea sumelor se face doar in situatia achitarii unei garantii pentru scoatere temporara din circuitul agricol a terenurilor agricole, iar in situatia scoaterii definitive din circuitul agricol suma achitata cu titlu de taxa nu se restituie.
In drept, recursul nu este motivat.
Prin intampinare parata S.C.  A.E.  S.R.L. a solicitat respingerea recursurilor.
Apreciaza ca motivul de casare prevazut de  art. 488 pct. 8 este neintemeiat avand in vedere urmatoarele:
Este adevarat ca legiuitorul nu prevede in mod expres obligatia autoritatilor de restituire a taxelor de scoatere a terenurilor din circuitul agricol, insa, ea rezulta in mod implicit din modul de formulare a articolului  4 alin. 4 din Ordinul nr. 897/798/2005, unde legiuitorul a prevazut ca si o exceptie, faptul ca pentru acele terenuri pentru care a fost eliberat avizul comun de scoatere, taxele achitate nu se restituie. Aceasta inseamna ca legiuitorul a avut in vedere si a considerat atat de evident incat nu a trebui sa enunte expres, ca regula generala este aceea ca, dupa reintroducerea terenurilor in circuitul agricol taxele achitate se restituie, cu exceptia celor achitate pentru terenuri mai mari de 100 ha.
Trebuie avut in vedere ca, in general, ca tehnica legislativa, se enunta expres doar exceptiile si interdictiile, iar atunci cand regula generala se desprinde cu usurinta si evidenta, aceasta nu mai este enuntata expres.
Pe de alta parte, chiar daca legea nu prevede in mod expres o astfel de posibilitate,  judecatorul  este  chemat sa interpreteze legea nu doar prin ceea ce este prevazut in mod expres in litera ei, ci trebuie sa tina cont de spiritul legii, si de reguli de interpretare coroborata a textelor aplicabile, tinand cont de principiile logicii si ale dreptatii, potrivit disp. art. 5 alin. 3 NCPC.
In continuare se arata ca legiuitorul a instituit un singur caz in care restituirea taxelor este interzisa, si anume in cazul terenurilor pentru care a fost eliberat avizul comun de scoatere din circuitul agricol, respectiv atunci cand terenul pentru care se solicita scoaterea din circuitul agricol este mai mare de 100 ha:
Or, terenul despre care este vorba in prezenta cauza are o suprafata de aprox. 12 ha (127.587,377 mp), si a fost scos din circuitul agricol in baza disp. art. 1 alin. 2 lit. b din  Ordinul nr.897/798/2005, prin Decizia nr…/27.06.2013 a DADR  B.
Rezulta asadar ca exceptia nerestituirii taxelor pentru terenuri mai mari de 100 ha este de stricta interpretare, astfel incat legea nu interzice restituirea taxelor in cazul de fata, pentru un teren mai mic de 100 ha.
Un argument in plus in favoarea acestei interpretari se regaseste in prevederile art. 93 alin. 2 din  Legea  nr.18/1991 a fondului funciar care arata in mod expres ca atat taxele, cat si garantiile integrate in Fondul de Ameliorare sunt purtatoare de dobanzi, la nivelul dobanzii aplicate de societatea bancara.
Or, taxa prevazuta la art. 92 alin. 4 este tocmai taxa pentru scoaterea definitiva a terenurilor din circuitul agricol, rezultand astfel ca, implicit, legiuitorul a avut in vedere cazurile in care aceasta taxa se restituie, distinct de cazurile in care se achita o garantie.
De altfel, din textele incidente in cauza rezulta ca intentia clara a legiuitorului a fost ca, atunci cand o persoana scoate un teren agricol din circuitul productiei, pentru a fi utilizat in alte scopuri, aceasta sa fie obligata la plata unor taxe, iar taxele achitate sa fie utilizate prin intermediul Fondului de Ameliorare, pentru lucrari de amenajare si punere in valoare a altor terenuri degradate, astfel incat acestea din urma sa poata „inlocui” partea de teren care urmeaza a fi utilizata in alte scopuri, pentru ca in final, per total, suprafata agricola a tarii sa nu sufere reduceri.
Cu alte cuvinte, legiuitorul a inteles sa „penalizeze” persoanele care, din diverse motive, doreau sa utilizeze un teren agricol in alte scopuri, respectiv pentru constructii.
Telul final al legiuitorului prin aceste prevederi si scopul final al legii este foarte clar si bine delimitat, si anume pastrarea potentialului agricol al tarii, prin reducerea cat mai drastica a posibilitatilor de utilizare a unui teren in alte scopuri decat cel agricol.
Or, atunci cand este dovedit ca nu s-a redus fondul agricol al tarii (acesta fiind reintregit prin readucerea aceluiasi teren — neafectat de constructii — in circuitul agricol), nu se mai justifica retinerea de catre stat a „penalitatii” impuse prin plata taxelor pentru scoaterea terenului din circuitul agricol.
Altfel spus, taxa de scoatere a terenului din circuitul agricol nu-si mai are rostul si sensul prin prisma prevederilor legale invocate, deoarece terenul a fost redat circuitului agricol, devenind astfel o plata nedatorata.
Se mai impune a fi mentionat ca paratele M.A.D.R. si ANCPI nu au dovedit folosirea sumelor incasate in Fondul de Ameliorare in vreun fel care sa respecte scopul al legii, respectiv ameliorarea, refacerea si imbunatatirea terenurilor.
Atata timp cat legiuitorul a prevazut o procedura prin care este posibila reintroducerea terenului in circuitul agricol (potrivit art. 4 alin. 4 din Ordinul 897/798/2005), prin coroborarea acestui text cu celelalte deja invocate, rezulta ca legiuitorul a luat in considerare si toate consecintele unei astfel de actiuni, respectiv restituirea taxelor achitate, distinct de garantia la care face trimitere recurenta.
De asemenea, si motivul de casare prevazut de art. 488 pct. 5 este neintemeiat.
  Tribunalul a respins exceptia lipsei calitatii procesual pasive a paratei M.A.D.R. prin incheierea de sedinta din data de 12.09.2016, care a fost comunicata partilor odata cu sentin?a …/CAL/2016.
  Chiar daca s-ar putea admite ca incheierea mentionata nu i-ar fi fost comunicata, dupa cum sustine, aceasta nu atrage nulitatea procedurii, deoarece M.A.D.R. a formulat recurs impotriva  Sentintei nr…/CAF/2016, din care incheierea mentionata face parte integranta. Astfel fiind, recursul formulat este si impotriva incheierii despre care se sustine ca nu ar fi primit-o. Astfel fiind, sunt aplicabile prevederile art.485 alin. 1, raportate la art.468 alin.3  C.proc.civ., care arata ca, daca o parte face recurs inainte de comunicarea hotararii, aceasta se considera comunicata la data depunerii cererii de recurs. Deci, recurentei M.A.D.R. nu i-a fost incalcat niciun drept procedural, si cu atat mai putin unul care sa atraga nulitatea procedurii.
  Nici motivul de casare prevazut de art.488  pct.6  C.proc.civ nu este intemeiat dat fiind faptul ca motivele si solutia data de instanta asupra exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a M.A.D.R. au fost mentionate in incheierea de sedinta din data de 12.09.2016, care face parte integranta din Sentinta nr. …/CAF/2016, si care a fost comunicata partilor odata cu aceasta, motiv pentru care se impune a fi respins si acest motiv de recurs.
  In drept, se invoca dispozitiile art. 88, art. 92 - 94 din Legea nr. 18/1991, republicata, Regulamentul privind continutul documentatiilor referitoare la scoaterea terenurilor din circuitul agricol, aprobat prin Ordinul comun M.A.P.D.R./MAI nr. 897/798/2005, art.248 alin.5, art.468 alin.3, art.483 si urm.453 C.proc.civ.
  Paratele Agentia Nationala de Cadastru si Publicitate Imobiliara si Directia pentru Agricultura Judeteana B. au depus intampinare solicitand admiterea recursurilor de declarate de paratii Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale si Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara B.
Recursurile sunt neintemeiate avand in vedere urmatoarele:
1. Referitor la motivul de recurs prevazut de art. 488 pct. 5 C.proc.civ. invocat de paratul recurent Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale, Curtea retine ca potrivit acestui text legal casarea unei hotarari se poate cere cand prin pronuntarea acesteia, instanta a incalcat regulile de procedura a caror nerespectare atrage sanctiunea nulitatii.
Ca motiv de nulitate procedurala recurentul s-a prevalat de pretinsa omisiune a instantei de fond de comunica incheierea de sedinta prin care a fost respinsa exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a M.A.D.R., iar in acest mod a fost ingradit dreptul procesual al recurentului parat M.A.D.R. de exercitare a caii de atac a recursului impotriva incheierii de sedinta din data de 13.09.2016.
Necomunicarea incheierii de amanare a pronuntarii chiar daca ar fi veridica, ceea ce nu se verifica insa, asa cum rezulta din dovezile de comunicare de la dosar, nu este de natura a atrage nulitatea hotararii in sine sau cel putin nulitatea incheierii. Nulitatea procesuala intervine potrivit art. 174 C.proc.civ. pentru nerespectarea cerintelor legale, de fond sau de forma, la momentul efectuarii sau intocmirii actului de procedura, or comunicarea actului este o formalitate ulterioara acestuia, lipsa acesteia fiind de natura a afecta inceperea curgerii termenului de exercitare a caii de atac prevazute de lege si nu validitatea actului in sine.
Asa fiind nu se verifica motivul de nelegalitate prevazut de art. 488 pct. 5 C.proc.civ..
2. Referitor la motivul de recurs prevazut de art. 488 pct. 6 C.proc.civ. invocat de paratul recurent Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale, Curtea retine ca recurentul se prevaleaza de omisiunea instantei de fond de a arata motivele pentru care a fost respinsa exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a M.A.D.R., ceea ce echivaleaza cu o nemotivare.
Este de observat ca exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a M.A.D.R. a fost solutionata in sedinta publica din 13.09.2016, solutia data acestei exceptii procesuale si considerentele care au stat la baza acesteia fiind consemnate in incheierea de amanare a pronuntarii intocmita cu acea data, incheierea raspunzand exigentelor legale prevazute la art.233 alin.1 lit. j C.proc.civ..
Rezolvarea unei exceptii procesuale printr-o incheiere premergatoare, nu implica obligatia instantei de reluare a solutiei in ce o priveste in corpul hotararii cu care se dezinvesteste, pentru ca prin ipoteza dispozitivul hotararii nu cuprinde solutia data acestei exceptii si in mod corelativ nu este necesar a fi expuse considerentele corespunzatoare pe care se fundamenteaza.
  In consecinta, nici motivul de nelegalitate prevazut de art.488 pct.6 C.proc.civ. nu se regaseste in cauza.
  3. In ce priveste motivul de nelegalitate prevazut de art.488 pct.8 C.proc.civ., Curtea retine ca prin cele patru recursuri se invoca critici similare, asa incat in analiza acestuia se va raspunde prin considerente comune.
  In esenta problematica juridica dedusa judecatii presupune a se raspunde la intrebarea daca este legala restituirea sumei achitate cu titlu de taxa achitata pentru scoaterea definitiva din circuitul agricol a unui teren, atunci cand beneficiarului acestei masuri i s-a aprobat reintroducerea acestui teren in circuitul agricol.
 Sub acest aspect este de observat ca potrivit art.92 alin. 4 din Legea nr.18/1991 in forma in vigoare la epoca evenimentelor „scoaterea definitiva din circuitul agricol si silvic a terenurilor situate in extravilanul localitatilor se face cu plata, de catre persoanele fizice sau juridice solicitante, a taxelor prevazute in anexele nr. 1 si 2 la prezenta lege. Din aceste taxe se constituie Fondul de ameliorare a fondului funciar, aflat la dispozitia Ministerului Agriculturii si Alimentatiei si, respectiv, a Ministerului Apelor, Padurilor si Protectiei Mediului.”
 Rezulta, asadar ca, sumele de bani percepute pentru scoaterea definitiva a terenurilor din circuitul agricol sunt taxe fiscale adica, plati prevazute de lege si efectuate de persoanele fizice sau juridice pentru servicii prestate sau activitati efectuate in favoarea acestora de catre institutiile publice.
 In cazul concret dedus judecatii, serviciul prestat de autoritatile publice implicate in procedura mentionata este scoaterea din circuitul agricol a terenurilor agricole din extravilanul localitatilor, ca demers necesar in procedura de autorizare a executarii constructiilor pe aceste terenuri, cu concomitenta percepere a unei taxe globale evaluata legal ca necesara pentru reintroducerea in circuitul agricol a unui teren deteriorat de aceeasi marime si calitate.
 Imprejurarea ca terenul nu a fost deteriorat prin faptul ca investitia preconizata de reclamanta nu a fost realizata, neimplicand eforturi financiare din partea institutiilor publice implicate in procedura pentru aducerea sa la situatia anterioara si ca a fost aprobata reintroducerea terenului in cauza in circuitul agricol, denota ca taxa perceputa este fara cauza, aspect ce implica restituirea ei.  
 Acest regim juridic a taxei percepute rezulta cu evidenta din reglementarea garantiei pentru scoaterea temporara a terenurilor din circuitul agricol, scopul acesteia fiind tocmai garantarea indeplinirii de catre titularul autorizatiei a obligatiei de redare a terenului in discutie circuitului agricol, avand acelasi cuantum cu taxa pentru scoaterea definitiva din circuitul agricol, asa incat indeplinirea conforma a obligatiei mentionate implica restituirea garantiei. 
Cu atat mai mult, constatarea neefectuarii vreunei interventii asupra terenului si acceptarea de catre institu?iile publice responsabile a reintroducerii in circuitul agricol a terenului in cauza, ce implica inclusiv constatarea starii lui conforme acestui regim, impune restituirea taxei platite pentru aceste operatiuni.
Ca este asa rezulta si din reglementarea oferita de legiuitorul secundar prin reglementarea interdictiei de restituire numai pentru cazul concret prevazut art. 4 alin. 4 din Ordinul Comun al M.A.D.R. si MAI nr.897/798/2005, respectiv „in cazul terenurilor pentru care s-a eliberat avizul comun de scoatere din circuitul agricol, taxele achitate pentru fondul de ameliorare a fondului funciar nu se restituie”, ceea ce duce la concluzia reglementarii unei situatii de exceptie de la o regula generala, care ar fi restituirea taxei in celelalte cazuri, a carei aplicare prin analogie la alte situatii asemanatoare, nereglementate, este interzisa conform art. 10 C.civ.
Avizul comun invocat de recurentii parati pentru a justifica refuzul de restituire a taxelor achitate pentru fondul de ameliorare a fondului funciar, este necesar doar pentru suprafe?ele de teren ce depa?esc 100 ha, cand aprobarea de scoatere din circuitul agricol se da prin hotarare a Guvernului, cu avizul comun al Ministerului Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii Rurale si al Ministerului Administra?iei si Internelor (art. 4 alin. 2 lit. c), ceea ce nu este cazul terenului din speta, care se situeaza sub suprafata aratata si pentru care este instituita o procedura diferita de scoate a terenului din circuitul agricol care nu implica un aviz comun.
In aceste conditii, Curtea constata ca motivul de casare reglementat de art. 488 alin. 1 pct. 8 C.proc.civ. nu este incident si ca atare, recursurile declarate de paratii Oficiul de Cadastru ?i Publicitate Imobiliara B., Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale, Directia pentru Agricultura Judeteana Buzau si Agentia Nationala de Cadastru si  Publicitate  Imobiliara au fost respinse potrivit art. 20 din Legea nr.554/2004 raportat la art.496 si 498 C.proc.civ.
In raport de solutia preconizata a se da recursurilor, paratii sunt in culpa procesuala, asa incat in temeiul art. 453 C.proc.civ. Curtea i-a obligat in solidar la cheltuieli de judecata catre parata in cuantum de 5.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.