Incidenta Legii nr. 165/2013 privind masurile pentru finalizarea procesului de restituire, in natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada regimului comunist in Romania, in cauzele in materia restituirii imobilelor p

      Incidenta   Legii nr. 165/2013 privind masurile pentru finalizarea procesului de restituire, in natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada regimului comunist in Romania, in cauzele in materia restituirii imobilelor preluate abuziv  aflate pe rolul instantelor.


Nu se poate face abstractie de imprejurarea ca in aceasta materie a intervenit un act normativ nou, ce introduce noi proceduri de restituire in natura a imobilelor preluate abuziv de Statul Roman in perioada comunista sau de acordare de compensatii pentru cele ce nu pot fi restituite in natura, act normativ ce abroga procedurile de acordare de despagubiri prevazute de Titlul VII din legea nr. 247/2005, a caror parcurgere contrara art. 6 din CEDO a fost sanctionata de instanta de fond.
Astfel potrivit alin. 1 al art. 34 din Legea nr. 165/2013 privind masurile pentru finalizarea procesului de restituire, in natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada regimului comunist in Romania „Dosarele inregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor vor fi solutionate in termen de 60 de luni de la data intrarii in vigoare a prezentei legi, cu exceptia dosarelor de fond funciar, care vor fi solutionate in termen de 36 de luni” potrivit procedurii instituite prin capitolul III din lege, vizand acordare de masuri compensatorii, cum este si cazul reclamantei. De asemenea, potrivit art.4 din acest act normativ, dispozitiile prezentei legi se aplica cererilor formulate si depuse, in termen legal, la entitatile investite de lege, nesolutionate pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi, cauzelor in materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instantelor, precum si cauzelor aflate pe rolul Curtii Europene a Drepturilor Omului suspendate in temeiul Hotararii-pilot din 12 octombrie 2010, pronuntata in Cauza Maria Atanasiu si altii impotriva Romaniei, la data intrarii in vigoare a prezentei.
Cu alte cuvinte, scadenta obligatiei sanctionata de instanta de fond a fost amanata, astfel ca in raport de noul cadru legislativ, ce este deplin aplicabil situatiei juridice a reclamantei, neindeplinirea obligatiei de evaluare a imobilului si de emitere a deciziei de despagubiri nu mai poate fi sanctionata, pretentiile reclamantei devenind neintemeiate.


Sectia de contencios administrativ si fiscal - Decizia nr.6856/17 iunie  2013


Prin sentinta administrativa nr. 392/2011 pronuntata de Curtea de Apel Alba Iulia – Sectia de contencios administrativ si fiscal in dosar nr. 827/57/2011 s-a admis actiunea formulata si precizata de reclamanta P.R. in contradictoriu Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor si drept urmare a obligat parata sa trimita dosarul nr. 43181/CC evaluatorului in vederea intocmirii raportului de evaluare si sa emita titlu de despagubire in favoarea reclamantei.
S-a respins actiunea reclamantei impotriva paratei Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor.
Prin incheierea de sedinta din 25.10.2011 instanta de fond a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor, exceptie ridicata de aceasta parata.    
         Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de fond a retinut urmatoarele:
         B.A., antecesoarea reclamantei, a formulat cerere de retrocedare a suprafetei de 1.113 mp din imobilul teren inscris in CF nr. 5997 Alba Iulia sub nr. top. 2332/1/1, in temeiul Legii nr. 10/2001, iar prin Decizia nr. 1/11.02.2008, emisa de S.C. U.A. S.A. Alba Iulia, reclamantei i s-au acordat masuri reparatorii, in calitate de mostenitoare a petentei B.A. 
Conform art. VII din Legea nr. 247/2005, dosarul notificarii a fost inaintat paratei la data de 15.02.2009 de catre S.C. U.A.  S.A. Alba Iulia (fila X), fiind inregistrat sub nr. 43181/CC.
Reclamanta a formulat cereri de urgentare a emiterii titlului de despagubire, Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor, prin Directia pentru coordonarea aplicarii Legii nr. 10/2001, comunicandu-i prin adresa nr. 12246/RG/25.03.2010 ca dosarele ce au fost transmise Secretariatului Comisiei vor fi analizate in ordinea inregistrarii, potrivit Deciziei nr. 2815/16.09.2008 a Comisiei Centrale.
          In acelasi sens este si apararea paratei Comisia Centrala formulata prin intampinare, care a aratat totodata ca in urma analizarii dosarului reclamantei s-a constatat ca acesta este complet, figurand ,,in asteptare” in baza de date. 
          Dosarul reclamantei fiind complet, instanta a apreciat ca nu exista o justificare obiectiva pentru neparcurgerea intr-un termen rezonabil a tuturor etapelor procedurii administrative reglementata de Legea nr. 247/2005.
       Intrucat termenul rezonabil consacrat de art. 6 alin. 1 din CEDO se refera atat la durata procedurilor administrative preliminare, cat si la timpul necesar finalizarii procedurilor judiciare, instanta considera ca reclamanta nu a beneficiat efectiv de protectia garantata de aceasta prevedere, termenul scurs de la data transmiterii dosarului fiind excesiv de lung, de natura a afecta grav caracterul reparator al masurii dispuse. Avand in vedere ca litigiul a debutat cu notificarea adresata in anul 2001, iar pana in anul 2011 nu s-a primit titlul de despagubire, nu poate fi primita apararea paratei in sensul ca dosarul va fi solutionat in conformitate cu prevederile Deciziei nr. 2815/16.09.2008 a Comisiei Centrale, urmand a se respecta ordinea de inregistrare a dosarelor, pentru a justifica aceasta neemitere.  
          Sustinerile paratei privind ordinea de solutionare a dosarelor pot fi retinute doar in masura in care urmarea acestei ordini respecta rigorile termenului echitabil, la care s-a facut referire mai sus.
Autoritatea administrativa, in speta parata, trebuia sa gaseasca solutii administrative eficiente, motivele de intarziere in solutionarea dosarelor fiind aspecte care nu sunt imputabile reclamantei, iar pana la un punct nici paratei; trecand insa peste un anumit termen rezonabil de solutionare a unei astfel de cereri, termen a carui nesocotire duce la insasi negarea dreptului, care devine unul iluzoriu, peste acest moment nu mai intereseaza dificultatile intampinate de institutia parata, mai exact ele nu o pot exonera sine die de obligatiile sale.
In consecinta, instanta a retinut ca in cauza s-au incalcat prevederile art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, notiunea de „proces echitabil” reglementata de acest text implicand si respectarea unui termen rezonabil de solutionare a unei cauze, care cuprinde si durata procedurilor administrative, deoarece aceasta constituie o premisa indispensabila prevazuta in dreptul intern pentru sesizarea instantei.
Imprejurarea ca autoritatile administrative romane nu au luat masuri eficiente de solutionare a cererii constituie culpa acestora si nu poate sa conduca la impiedicarea realizarii dreptului reclamantei.
Astfel, instanta a considerat ca punerea in executare a legilor cu caracter reparatoriu, printre care se inscrie si Legea nr. 10/2001 privind restituirea imobilelor preluate in mod abuziv de catre stat, modificata prin Legea nr. 247/2005, revine autoritatilor executive ale statului care au obligatia legala si constitutionala de a respecta atat dreptul intern cat si tratatele internationale.
Totodata, instanta a apreciat ca prin neindeplinirea obligatiei de a se emite titlul de despagubire, autoritatea parata aduce o evidenta atingere notiunii de bun si a obligatiei statului de a proteja bunurile, valorile patrimoniale ale persoanelor, obligatie asumata de catre Romania prin Protocolul Aditional nr. 1 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului, astfel ca in raport de conduita paratei retine si incalcarea prevederilor art. 1 al Protocolului Aditional la Conventie.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs parata Comisia Centrala pentru stabilirea Despagubirilor, sustinerea acestei cai de atac fiind facuta de Comisia Nationala pentru Compensarea Imobilelor solicitand modificarea sentintei recurate in sensul respingerii actiunii reclamantei.
In motivarea acestei cai de atac, a aratat in esenta urmatoarele:
- instanta de fond in mod gresit a retinut ca autoritatea parata a nesocotit termenul rezonabil reglementat de art. 6 din C.E.D.O.;
- in cauza, etapa transmiterii si inregistrarii dosarelor a fost parcursa in ceea ce priveste dosarul privind acordarea de masuri reparatorii in favoarea reclamantei, in sensul ca dosarul aferent deciziei nr. 1/2008 a fost transmis de S.C. U.A.  S.A. Alba Iulia, in calitate de entitate notificata, fiind inregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr. 43181/CC. Totodata, in urma analizarii dosarului s-a constatat ca acesta este complet, figurand ,,in asteptare” in baza de date.  Prin urmare, dosarul va fi solutionat in conformitate cu prevederile  Deciziei nr. 2815/16.09.2008 a Comisiei Centrale, urmand a se respecta ordinea de inregistrare a dosarelor.
- potrivit articolului unic din O.u.G. nr.4/2012 se suspenda pe o perioada de 6 luni emiterea titlurilor de despagubire, a titlurilor de conversie, precum si procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acorda despagubiri prevazute de Titlul VII al Legii nr.247/2005, astfel ca urmatoarele etape ale procedurii administrative urmeaza a fi demarate ulterior incetarii aplicabilitatii articolului unic din O.u.G. nr. 4/2012; in situatia in care va fi obligata totusi, parata solicita acordarea unui termen de gratie de 6 luni pentru punerea in executare a hotararii.
In drept, se invoca dispozitiile art. 304 pct. 9 si 3041 C.p.civ..
Analizand sentinta atacata sub toate aspectele cauzei conform art. 3041 C.p.civ., cat si prin prisma criticilor formulate prin recurs, Curtea constata ca recursul paratei este fondat in parte pentru considerentele ce urmeaza a fi expuse in continuare:
Criticile formulate prin cererea de recurs privind nesocotirea de catre parata a termenului rezonabil reglementat de art. 6 din C.E.D.O. sunt in mod evident nefondate, in conditiile in care aceasta nu a respectat dispozitiile art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 si nu si-a indeplinit obligatiile care ii reveneau in fiecare etapa a procedurii administrative dupa inregistrarea dosarului nr. 41.962/CC si a dosarului nr. 40.044/CC/2008.
Este adevarat ca Titlul VII din Legea speciala nr. 247/2005 nu prevede un termen inauntrul caruia sa fie emisa decizia reprezentand titlul de despagubire pentru imobilul care nu poate fi restituit in natura, insa aceasta imprejurare nu poate fi interpretata in sensul ca activitatile Comisiei sunt sustrase oricarei constrangeri temporale, cu atat mai mult cu cat unul dintre principiile activitatii administratiei publice este cel al operativitatii.
In consecinta, corect a apreciat judecatorul fondului ca autoritatile administrative romane nu au luat masuri eficiente de solutionare a cererii si aceasta atitudine a condus la impiedicarea realizarii dreptului reclamantei.
Cu toate acestea, Curtea nu poate face abstractie de imprejurarea ca in aceasta materie a intervenit un act normativ nou, ce introduce noi proceduri de restituire in natura a imobilelor preluate abuziv de Statul Roman in perioada comunista sau de acordare de compensatii pentru cele ce nu pot fi restituite in natura, act normativ ce abroga procedurile de acordare de despagubiri prevazute de Titlul VII din legea nr. 247/2005, a caror parcurgere contrara art. 6 din CEDO a fost sanctionata de instanta de fond.
Astfel potrivit alin. 1 al art. 34 din Legea nr. 165/2013 privind masurile pentru finalizarea procesului de restituire, in natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada regimului comunist in Romania „Dosarele inregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor vor fi solutionate in termen de 60 de luni de la data intrarii in vigoare a prezentei legi, cu exceptia dosarelor de fond funciar, care vor fi solutionate in termen de 36 de luni” potrivit procedurii instituite prin capitolul III din lege, vizand acordare de masuri compensatorii, cum este si cazul reclamantei.
Cu alte cuvinte, scadenta obligatiei sanctionata de instanta de fond a fost amanata, astfel ca in raport de noul cadru legislativ, ce este deplin aplicabil situatiei juridice a reclamantei, neindeplinirea obligatiei de evaluare a imobilului si de emitere a deciziei de despagubiri nu mai poate fi sanctionata, pretentiile reclamantei devenind neintemeiate.
Pentru cele ce preced, in temeiul art. 312 alin. 1 C.p.c. raportat la art. 304 pct. 9 C.p.c., Curtea a admis recursul declarat de parata Comisia Centrala pentru stabilirea Despagubirilor si sustinut de Comisia Nationala pentru Compensarea Imobilelor a modificat  in parte hotararea instantei de fond in sensul respingerii actiunii reclamantei fata de parata Comisia Centrala pentru stabilirea Despagubirilor.