Restituire. Respingerea cererii de restituire a cotei de 1 din imobil preluat abuziv de stat pe motive de vacanta succesorala. Cerere formulata de succesorii fostului proprietar deposedat.

Restituire. Respingerea cererii de restituire a cotei de ¼ din imobil preluat abuziv de stat pe motive de vacanta succesorala. Cerere formulata de succesorii fostului proprietar deposedat.

Prin cererea precizata  si inregistrata sub nr. de mai sus , contestatoarele  S J M si P S A M, au solicitat instantei ca , in contradictoriu cu intimatii Primaria Orasului P. , prin Primar si Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice , sa constate nevalabilitatea titlului statului asupra cotei de ¼ din imobilul situat in P. , str. C nr. -, compus din apartamentul nr. 1 , etaj , inscris in CF - si terenul aferent in suprafata totala de 401,040 mp si dreptul contestatoarelor asupra acestei cote de proprietate , mai sus identificate , din imobil si obligarea intimatei Primaria Orasului P. , prin Primar , la emiterea unei dispozitii completatoare la Dispozitia nr. 218/2004 de restituire in natura cota de ¼  asupra imobilului mai sus identificat .
Se arata in fapt ca, prin Notificarea inregistrata la intimata sub nr.  -/30.05.2001 , au solicitat restituirea in natura a acestui imobil , preluat abuziv de la autoarea acestora S S, conform Decretelor  nr. 218/1960 si 712/1996 .
In urma decesului acesteia , au ramas mostenitori P M, G T si S I, conform Certificatului de mostenitor nr. -/28.03.2001 .
Si acestia au decedat , ramanand mostenitori P S A, dupa P M, G C O dupa G T si  S J M dupa S I.
Notificarea a fost formulata numai de catre contestatoare , mostenitoarea G C O dupa G T nedepunand notificare , astfel ca dreptul asupra cotei de 1/4 apartinand acesteia se cuvine contestatoarelor , potrivit art. 4 alin. 4 din Legea nr. 10/2001 , conform carora „ De cotele mostenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevazuta la cap. III , profita  ceilalti mostenitori ai persoanei indreptatite care au depus in termen cererea de restituire  „ .
Statul Roman nu are dreptul sa pastreze nici o cota din imobilul preluat direct de la autoarea contestatoarelor S S.
Se mai arata , in motivarea cererii , ca , desi Dispozitia nr. 218/2004 privea restituirea in proprietate doar a unei cotei din imobil , prin procesul – verbal de punere in posesie din 17.11.2004 , reprezentantii intimatei le-au pus in posesie pe intreg imobilul , posesie pe care o au si in prezent .
In drept, contestatia a fost motivata pe dispozitiile art. 4 al. 4 din Legea din Legea nr. 10/2001 , art. 111 Cod procedura civila .
Intimata nu a formulat intampinare , depunand documentatia dispozitiei a carei completare se cere si indicand , la cererea instantei , ca nu a gasit inscrisuri referitoare la dobandirea de catre stat a cotei de ¼ din imobil urmare mostenirii vacante .
Intimatul Statul roman a formulat intampinare , prin care au invocat exceptia tardivitatii formularii contestatiei , intrucat dispozitia de restituire nu a fost contestata in 30de zile de la data comunicarii .
Actiunea in revendicare promovata dupa intrarea in vigoare a Legii 10/2001 apare ca fiind inadmisibila ,  constatarea nevalabilitatii titlului statului si revendicarea imobilelor preluate de catre stat putand avea loc doar in cadrul procedurii speciale derogatorii de la dreptul comun , procedura prevazuta de Legea10/2001 , invocand in apararea sa si Decizia 33/2008 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie  .
Titlul III al acestei legi asigura accesul la justitie si dreptul la un proces echitabil , reclamantele putand fi beneficiare ale art. 4 al. 4 din lege in conditiile in care ar fi atacat Dispozitia 218/2004 , iar preluarea s-a realizat conform dreptului roman al epocii respective , trebuind a fi verificata masura in care au fost respectate legile in vigoare la data respectiva .
Pentru aceste motive , solicita  admiterea exceptiei tardivitatii , in secundar solicitand admiterea exceptiei inadmisibilitatii actiunii si respingerea acesteia ca inadmisibila , in tertiar respingerea ei ca neintemeiata .
Analizand cererea contestatoarelor si apararile intimatilor , in raport cu dispozitiile legale in materie si probele existente la dosarul cauzei, instanta retine urmatoarele :
Exceptia tardivitatii formularii cererii nu poate fi retinuta , cererea de fata fiind  determinata de inconsecventa intimatei in actele emise , prin dispozitie dispunand doar cu privire la cota mentionata , pentru ca ulterior , in baza acesteia , sa predea in integralitate imobilul catre contestatoare .
Pe de alta parte , admiterea exceptiei tardivitatii ar fi de natura a determina lipsirea de proprietate a contestatoarelor asupra cotei cuvenite acestora , contrar dispozitiilor constitutionale privind protectia proprietatii , ale celor europene reprezentate de art. 1 din protocolul 1 al Conventiei si ar reprezenta o noua preluare abuziva    de catre stat care a denuntat propriile sale titluri  de preluare anterioara .
Inadmisibilitatea invocata de catre intimat reprezinta o aparare de fond care nu poate fi primita in raport de obiectul cererii de fata si prevederile legale  in materie de proprietate , ca si statuarile Inaltei Curti de Casatie si justitie in concordanta cu practica CEDO .   
In fapt , contestatoarele sunt beneficiarele Dispozitiei nr. 218/2004 emisa de Primaria Orasului P. , prin Primar , privind restituirea in natura a cotei de ¾ din imobilul situat in P. , str. C nr. -, compus din apartamentul nr. - , etaj si din suprafata de teren aferenta imobilului de 174,475 mp. , art. 3 al acestei dispozitii stabilind ca asupra cotei de ¼ din acelasi imobil ramane proprietar statul roman prin mostenire vacanta .
Contestatoarele au formulat Notificarea inregistrata la Biroul Executorului judecatoresc sub nr.  -/30.05.2001 ,  solicitand  restituirea in natura a acestui imobil , preluat abuziv de la autoarea acestora S S,  conform Decretelor  nr. 218/1960 si 712/1996, cum rezulta din cartea funciara.
Din analiza certificatelor de mostenitor depuse la dosarul cauzei , rezulta calitatea de comostenitori dupa autoarea comuna , S S, a contestatoarelor S J M si P S A  alaturi de G C O, aceasta din urma nedepunand notificare pentru restituirea cotei ce i se cuvenea din imobilul preluat de stat .
Nerestituirea  acestei cote , catre cele doua contestatoarea ,  este justificata in dispozitie pe existenta unei mosteniri vacante , ce nu poate fi retinuta in conditiile existentei celorlalti mostenitori care au formulat intampinare si carora le-a fost restituit imobilul in cotele aratate .
De altfel , prin nota depusa pentru termenul de judecata din 21.11.2011 , intimata Primaria P. a invederat instantei ca nu exista inscrisuri care sa confirme retinerea din dispozitie.
La data de 17.11.2004  s-a procedat la punerea in posesie a reprezentantilor contestatoarelor asupra imobilului obiect al dispozitiei a carei completare se cere  mentionandu-se ca , incepand cu aceasta data , imobilul  a fost scos din evidentele autoritatii administratiei publice locale in integralitatea lui cu notificarea chiriasilor in sensul incheierii unui contract de inchiriere cu proprietarul acestuia.
Aceasta solutie adoptata urmare dispozitiei nu concorda cu cele stabilite prin aceasta , in conditiile inexistentei unei vacante succesorale , cum a retinut intimata , care sa justifice ramanerea in proprietatea statului a cotei de ¼ din imobil  .
Coproprietatea asupra imobilului are la baza mostenirea ,   astfel ca in speta opereaza prevederile legale referitoare  la  cotele mostenitorilor   legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevazuta  de lege si de care  profita ceilalti mostenitori ai  persoanei indreptatite care au depus in termen cererea de restituire , in speta contestatoarea  , conform art. 4 al. 4 din L. 10/2001 .
Odata cu cererea de completare a dispozitiei in sensul restituirii in integralitate a imobilului , contestatoarele au solicitat a se constata si nevalabilitatea titlului statului in conditiile in care , unitatea detinatoare care a solutionat notificarea a retinut o vacanta succesorala inexistenta , cum rezulta din cele mai sus expuse .
Art. 6 alin (1) din Legea nr. 213/1998 statueaza ca „fac parte din domeniul public sau privat  al statului sau al unitatilor administrativ-teritoR.e si bunurile dobandite de stat in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, daca au intrat in proprietatea Statului in temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constitutiei, a tratatelor internationale la care Romania era parte si a legilor in vigoare la data preluarii lor de catre stat”.
Asa cum s-a aratat, imobilul in litigiu a fost preluat de Statul Roman in temeiul Decretelor nr. 218/1960 si nr. 712/1966 ,  acte normative care contraveneau insasi Constitutiei si legislatiei interne in vigoare la data adoptarii lor.
Astfel, art. 8 din Constitutia Romaniei din 1948 prevedea, cu titlu de principiu, ca proprietatea particulara este recunoscuta si garantata prin lege. De la principiul mai sus-enuntat, art. 11 din Constitutia mentionata a instituit o exceptie, statuand ca, mijloacele de productie, bancile si societatile de asigurare, proprietate particulara, pot deveni proprietate de stat, bun al intregului popor.
Or, imobilul in litigiu, avand destinatia de locuinta nu poate fi considerat „mijloc de productie” si, prin urmare, nici nu putea fi nationalizat, in conformitate cu dispozitiile Constitutiei Romaniei  din 1948.
In ceea ce priveste Decretul nr. 218/1960, instanta retine ca acesta prevedea, in art. III, ca dreptul la actiune avand ca obiect restituirea in natura sau prin echivalent, a unui bun intrat, inainte de publicarea sa, in proprietatea Statului, in acea a unei organizatii cooperatiste sau a oricarei alte organizatii obstesti, fie fara niciun titlu, fie in cadrul procedurii  reglementata de Decretul nr. 111/1951, se prescrie in doi ani socotiti de la data la care a avut loc intrarea in posesiune.
Prin Decretul nr. 712/1966 s-a statuat ca bunurile ce se incadreaza in art. III din Decretul nr. 218/1960 erau considerate proprietate de stat de la data intrarii lor in posesia statului sau a oricarei organizatiei socialiste.
Astfel, Decretele nr.218/1960 si nr.712/1966 nu au respectat prevederile Constitutiilor din 1952 si 1965 cu privire la proprietate, ele contravenind si dispozitiilor art.481 Cod civil ,  potrivit carora „nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afara numai pentru cauza de utilitate publica si primind o dreapta si prealabila despagubire”. Intrucat, in ierarhia actelor normative, atat Constitutia, cat si Codul civil, ca lege organica, au prioritate, urmeaza ca cele doua decrete enuntate mai sus sa nu aiba aplicabilitate, astfel ca bunurile ce au format obiectul acestora pot fi revendicate de adevaratii proprietari sau de mostenitorii acestora.
Din cele mai sus-expuse, rezulta ca, cele doua acte normative mentionate se aplicau unor situatii intervenite inainte de adoptarea lor, iar ele au avut ca scop legitimarea preluarilor in fapt pe care statul le-a facut, astfel ca, ele contravin atat prevederilor Constitutiei in vigoare la data la care au fost adoptate si prevederilor Codului Civil relative la proprietate, cat si Declaratiei Universale a Drepturilor Omului si tratatelor internationale la care Romania era parte.
Pe de alta parte , contestatoarele indica in continutul notificarii ca anterior inscrierii dreptului in favoarea statului roman asupra imobilului , acesta a facut obiectul altor acte de preluare , respectiv Decretul 111/1951 , Ordinul de rechizitie al M.A.I. , legea 119/1948 , sustineri necontrazise de intimati . Rezulta , astfel , ca  preluarea in fapt a avut loc anterior inscrierii in cartea funciara a statului roman .
Chiar actele normative in vigoare la acea data, care reglementau conditiile rechizitiei si cartiruirii de persoane, stipulau ca „imobilele nu se pot rechizitiona decat in folosinta” , cum rezulta din prevederile art. 6 teza finala a Legii nr. 139/194 si ca rechizitionarea implica doar o preluare temporara, pentru un interval determinat , potrivit Legii nr. 439/1945 , rechizitia neputand conduce la o preluare definitiva a imobilului de catre stat.
In consecinta, bunul rechizitionat a ramas tot timpul in proprietatea antecesoarei contestatoarelor si Statul Roman , ca detentor precar , nu l-a putut dobandi nici prin efectul Decretului nr. 218/1960 si respectiv al Decretului nr. 712/1966, acte normative de altfel, profund neconstitutionale , cum s-a aratat mai sus si care contraveneau flagrant art. 17 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, ratificata de Romania in decembrie 1955.
Cum titlul opus de stat in ce priveste imobilul litigios nu poate reprezenta un titlu valabil de preluare, in intelesul art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1988, rezulta ca autoarea contestatoarelor  nu a pierdut niciodata dreptul de proprietate asupra imobilului  care s-a transmis astfel in mod valabil, pe cale succesorala , potrivit actelor de succesiune indicate anterior .
Raportat la considerentele de fapt si de drept mai sus-expuse, instanta retine ca , cererea contestatoarelor este intemeiata sub aspectul constatarii  nevalabilitatii  titlului statului asupra cotei de ¼ din imobilul situat in P. , str. C nr. -, constatarii dreptului acestora asupra acestei cote de proprietate , mai sus identificate , din imobil si obligarii intimatei Primaria Orasului P. , prin Primar , la emiterea unei dispozitii completatoare a celei cu nr. 218/2004 prin care sa restituie in natura cota de ¼ din imobilul situat in P. , str. C nr.
Cat priveste constatarea inexistentei dreptului intimatului Statului roman asupra cotei solicitate de contestatoare , acest capat de cerere nu necesita interventia instantei , intimatul negandu-si proprietatea supra imobilelor preluate in mod abuziv prin insasi edictarea legii in baza careia a fost realizata procedura ce a determinat promovarea prezentei cereri .