Acordarea aceluiasi coeficient de multiplicare care se acorda personalului din cadrul Aparatului Central, Camerei de Conturi a Municipiului Bucuresti si Autoritatii de Audit pe perioada 2005 -2008 si salariatilor personal contractual - controlori fin...

Acordarea aceluiasi coeficient de multiplicare care se acorda personalului din cadrul Aparatului Central, Camerei de Conturi a Municipiului Bucuresti si Autoritatii de Audit pe perioada 2005 -2008 si salariatilor personal contractual - controlori financiari - din cadrul Camerei de Conturi Dambovita. Chemarea in garantie a Ministerului Finantelor Publice. Cerere privind corectarea incadrarilor salariale cu privire la sporul de vechime si valoarea de referinta sectoriala. Prin cererea inregistrata sub nr. 4409/120/2008 reclamantii, controlori financiari in cadrul Camerei de Conturi Dambovita, au chemat in judecata  parata  CURTEA DE CONTURI A ROMANIEI, chemat in garantie fiind Ministerului Finantelor Publice, solicitand ca, prin hotararea ce se va pronunta, parata sa fie obligata la acordarea aceluiasi coeficient de multiplicare ce se acorda si personalului din cadrul Aparatului Central, Camerei de Conturi a Municipiului Bucuresti, Autoritatii de Audit, pe perioada 2005-2008 pana la data efectuarii platii, actualizat cu indicele de inflatie calculat de la data la care trebuia platita suma si pana la achitarea acesteia; Curtea de Conturi a Romaniei sa corecteze incadrarile salariale ale controlorilor financiari pentru perioada 2005-2008 potrivit valorii de referinta sectoriala prevazuta de lege ( OUG nr. 160/2000) pentru functiile de demnitate si a sporului de vechime cuvenit aferent si mentinerea in continuare a acestor drepturi salariale; de asemenea, parata sa faca rectificarile corespunzatoare in carnetele individuale de munca in functie de admiterea capetelor de actiune expuse.
In motivare actiunii reclamantii  au aratat ca sunt controlori financiari in cadrul Camerei de Conturi a Judetului Dambovita si potrivit art. 7 din OG nr. 27/2007, modificata si aprobata prin Legea nr. 219/2007, prin sintagma controlor financiar, utilizata in cuprinsul prezentei ordonante, se intelege atat functia de controlor financiar, cat si functiile de conducere de director, director adjunct _. din structurile de control ale Curtii de Conturi, iar prin OUG nr. 160/2000 se stabileste valoare de referinta sectoriala pentru toti controlorii financiari, coeficientii de multiplicare fiind prezentati in anexa diferentiat.
Mai precizeaza reclamantii ca aceste dispozitii legale au fost aplicate prin interpretarea trunchiata a legii, prin neaplicarea aceluiasi tratament si prin restrangerea unor drepturi a unei parti din salariati fata de alta parte a salariatilor, ceea ce a indus o discriminare in ceea ce priveste drepturile salariale cuvenite pentru munca de valoare egala.
In drept s-au invocat dispozitiile art. 49-56 Cod proc civ si art. 111 alin.1 din Codul muncii.
La data de 02.09.2008 Curtea de Conturi a Romaniei a formulat cerere de chemare in garantie a Ministerului Finantelor Publice pentru ca in cazul in care se admite actiunea reclamantilor, acesta sa fie obligat sa asigure fondurile necesare privind plata sporului solicitat de reclamanti, intrucat Legea nr. 72/1996 privind finantele publice, in vigoare la acea data,  prevederea la art. 1 alin.3  ca constituirea, repartizarea si utilizarea resurselor financiare ale statului, ale unitatilor administrativ-teritoriale si ale institutiilor publice, precum si pastrarea si intrebuintarea mijloacelor materiale si banesti ale sectorului public se controleaza de catre Ministerul Finantelor Publice, iar potrivit art. 25 alin. (3), Ministerul Finantelor Publice examineaza proiectele de buget si stabileste impreuna cu ordinatorii principali de credite, nivelul maxim al cheltuielilor bugetare.
Prin intampinare, parata Curtea de Conturi a Romaniei a solicitat respingerea actiunii introdusa de reclamanti ca neintemeiata si nelegala, in baza art. 115 Cod proc civ, OUG nr. 160/2000, cu modificarile si completarile ulterioare, OG nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, republicata, intrucat actul normativ cadru in baza caruia sunt stabilite drepturile salariale ale controlorilor financiari din cadrul Curtii de Conturi este OUG nr. 160/13.10.2000 privind salarizarea controlorilor financiari din cadrul Curtii de Conturi, aprobata prin Legea nr. 711 din 03 decembrie 2001, iar reclamantii beneficiaza de lege speciala de salarizare, potrivit careia sunt stabilite distinct, prin anexe separate, indemnizatiile controlorilor financiari din  cadrul aparatului central al Curtii de Conturi si al Camerei de Conturi a Municipiului Bucuresti si cele ale controlorilor financiari din cadrul Camerelor de Conturi Judetene. Prin urmare, nu se poate retine o fapta ilicita sau discriminatorie in sarcina Curtii de Conturi a Romaniei intrucat institutia nu a facut decat sa aplice dispozitiile legale in materie, aflate in vigoare in toata aceasta perioada, pentru anii 2002-2004 reclamantii beneficiind de cresterile salariale prin actele normative care precizau expres fiecare categorie de personal din sectorul bugetar caruia i se acorda cresterea salariala si procentul cuvenit (OUG nr. 187/2001, OUG nr. 186/2002 si OUG nr. 123/2003).
Prin aceeasi intampinare parata invoca exceptia prescriptiei dreptului la actiune al reclamantilor  privind constatarea discriminarii si respingerea actiunii ca tardiv introdusa, intrucat potrivit art. 20 alin.1 si art. 27 alin.2 din OG nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, republicata, termenul in care persoana ce se considera discriminata poate sesiza Consiliul este de un an si de 3 ani pentru cererea adresata instantei de judecata, in ambele cazuri termenul curge de la data savarsirii faptei sau de la data la care putea sa ia cunostinta de savarsirea ei.

Examinand actele si lucrarile dosarului tribunalul a retinut ca in conformitate cu dispozitiile art. 283  din Codul muncii, cererile in vederea solutionarii unui conflict de munca pot fi formulate in termen de 3 ani de la data nasterii dreptului la actiune in situatia in care obiectul conflictului individual de munca consta in plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despagubiri catre salariat. In aceasta situatie rezulta ca nu a intervenit prescriptia dreptului la actiune pentru perioada solicitata, pe cale de consecinta, instanta urmand a respinge exceptia prescriptiei, exceptie invocata de catre parata prin intampinare.
Pe fondul cauzei deduse judecatii, tribunalul a retinut ca reclamantii invoca o discriminare salariala intre controlorii financiari angajati in cadrul directiilor judetene  si controlorii financiari angajati in aparatul central , la Camera de Conturi a municipiului Bucuresti si la Autoritatea de Audit, discriminare nejustificata intrucat atributiile de serviciu sunt aceleasi.
Drepturile salariale ale reclamantilor sunt stabilite prin OUG nr. 160/ 13.10.2000 privind salarizarea controlorilor financiari din cadrul Curtii de Conturi aprobata prin Legea nr. 711/2001. in cadrul acestui act normativ, prin anexe separate , sunt stabilite indemnizatiile controlorilor financiari din cadrul aparatului central al Curtii de Conturi si al Camerei de Conturi a municipiului Bucuresti si cele ale controlorilor financiari din cadrul Camerelor de Conturi Judetene. Prin urmare, chiar din cuprinsul actului normativ rezulta o salarizare diferita pentru cele doua categorii de angajati ai paratei.
In conformitate cu dispozitiile art. 2 alin.3 din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, republicata, sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajeaza anumite persoane fata de alte persoane, in afara cazului in care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acestui scop sunt adecvate si necesare.
In conformitate cu dispozitiile art. 27 alin.1 din acelasi act normativ, persoana care se considera discriminata poate formula, in fata instantei de judecata, o cerere pentru acordarea de despagubiri si restabilirea situatiei anterioare discriminarii sau anularea situatiei create prin discriminare, potrivit dreptului comun. Cererea este scutita de taxa de timbru si nu este conditionata de sesizarea Consiliului.
In conformitate cu deciziile Curtii Constitutionale a Romaniei nr. 819, 820 si 821 din 3 iulie 2008, prevederile art. 1, art. 2 alin.3 si art. 27 alin.1 din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, republicata, sunt neconstitutionale, in masura in care din acestea se deprinde intelesul ca instantele judecatoresti au competenta sa anuleze ori sa refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerand ca sunt discriminatorii, si sa le inlocuiasca cu norme create pe cale judiciara sau cu prevederi cuprinse in alte acte normative.
Pe cale de consecinta, prin aceste decizii ale Curtii Constitutionale s-a stabilit in mod obligatoriu ca instanta de judecata are doar posibilitatea sa verifice aplicarea corecta a legii si nu poate anula dispozitii legale pe care le considera discriminatorii si nici nu le poate inlocui cu alte norme de drept nediscriminatorii. Aceasta ar insemna ca instanta de judecata sa incalce principiul separatiei puterilor in stat, intrand in sfera legislativului.
Cum reclamantii solicita prin cererea de chemare in judecata sa li se aplice un act normativ in mod nediferentiat chiar daca actul normativ cuprinde dispozitii diferite pentru diferitele categorii de salariati ai aceluiasi angajator, tribunalul urmeaza a respinge primul capat de cerere al  acestora pentru motivele expuse mai sus.
Cu privire la celelalte capete de cerere este de observat ca ele deriva din primul si, pe cale de consecinta, urmeaza a fi respinse cu aceeasi motivare. Faptul ca aceste cereri sunt subsidiare rezulta atat din actiunea principala cat si din notele scrise in care se explica in concret ca este vorba de capete de cerere subsidiare, ce deriva din admiterea primului capat de cerere.
Cu privire la cererea de chemare in garantie a Ministerului Finantelor Publice, cerere formulata de catre parata, aceasta urmeaza a fi respinsa intrucat chematul in garantie nu are atributii privind calculul drepturilor banesti cuvenite reclamantilor si nu exista nici un fel de raporturi specifice relatiilor de munca intre acesta si partile ce fac obiectul conflictului de munca. In plus, respingerea cererii de chemare in judecata duce in mod automat si la respingerea cererii de chemare in garantie, dat fiind caracterul subsidiar al acesteia.
Fata de motivele invocate mai sus, tribunalul a respins in intregime cererea formulata de reclamanti.