Actiunea in constatarea calitatii de mostenitor este admisibila.

Actiune in constatarea calitatii de mostenitor. Admisibilitate. Actiunea in anularea certificatului de mostenitor nu  reprezinta o actiune in realizarea dreptului pretins de reclamanta, asa cum a retinut instanta de fond, intrucat o asemenea actiune, in cazul in care ar fi admisa, nu ar duce decat la anularea certificatului de mostenitor nu si la realizarea dreptului apelantei de coproprietar. In cauza, singura actiune in realizare a dreptului apelantei reclamante este cea de imparteala judiciara insa ar fi o sarcina exorbitanta a pretinde unei parti care nu doreste decat sa se constate calitatea sa de mostenitor legal a unei persoane sa solicite iesirea din indiviziune printr-o actiune de imparteala judiciara, avand in vedere ca se poate face si un partaj prin buna invoiala, partajul judiciar neavand caracter obligatoriu si ca mostenitorii pot, daca vor, sa continue sa stapaneasca impreuna bunurile succesorale deoarece nimeni nu poate fi fortat sa ceara iesirea din indiviziune. Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Racari sub nr.718/284/2008, reclamanta NF  a solicitat in contradictoriu cu paratul TS, constatarea calitatii sale de mostenitor legal a defunctului TI.
In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca este fiica defunctului TI; ca, in urma decesului autorului sau TI, a fost dezbatuta la notariat succesiunea acestuia, eliberandu-se certificatul de mostenitor nr. 218/04.06.1974 in care apare mentionat ca unic mostenitor, TS, parat in cauza, ceilalti mostenitori ai defunctului, respectiv AG, NF, VS, PV, NM, TA si DN figurand ca renuntatori, in baza declaratiilor autentificate sub numerele 508-513/1974 de Notariatul Buftea; ca, fata de imprejurarea ca decesul autorului lor - TI - a survenit la data de 07.04.1973, iar declaratiile de renuntare au fost date de 04.06.1974, cu depasirea termenului de 6 luni prevazut de lege, aceste declaratii de renuntare sunt lipsite de orice eficienta juridica; ca pentru a se da eficienta acceptarii dar si renuntarii la mostenire, acestea trebuie sa se produca in termenul de 6 luni; ca intrucat renuntarile au fost facute in afara termenului de optiune succesorala, respectiv dupa un an si doua luni, nefiind indeplinite toate caracteristicile cumulativ prevazute de lege ale renuntarii la succesiune, rezulta fara dubiu ca exista alte situatii posibile de inlaturare a mostenitorilor de la succesiune.
In drept sunt enuntate dispozitiile art.111 Cod procedura civila.
In dovedirea cererii  au fost anexate, in copie, certificatul de deces al defunctului TI si certificatul de mostenitor nr. S 218/ 1974 , cererea nr.1608/ 12.03.1991 de reconstituire a dreptului de proprietate.
La termenul din data de 26.03.2008, s-a depus de catre parat intampinare, prin care s-a solicitat respingerea cererii de chemare in judecata.
Prin intampinare, paratul a ridicat exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei, exceptie la care s-a renuntat in sedinta publica, motivat de faptul ca reclamanta a depus la dosar inscrisuri cu care face dovada calitatii sale de succesibil al defunctului si exceptia inadmisibilitatii actiunii.
In sustinerea acestei exceptii, paratul a invocat dispozitiile art. 88 din Legea 36/1995, potrivit cu care certificatul de mostenitor face dovada deplina in privinta calitatii de mostenitor  si a cotei sau bunurilor care se cuvin fiecarui mostenitor in parte, iar din certificatul de mostenitor nr. 218/ 04.06.1974 emis de notariatul de stat Buftea, judetul Ilfov reiese in mod clar ca paratul este unicul mostenitor al defunctului TI.
La acelasi termen de judecata, instanta de fond a pus in discutia partilor exceptia inadmisibilitatii cererii de chemare in judecata iar prin sentinta civila nr. 872/26.03.2008, Judecatoria Racari a admis exceptia inadmisibilitatii cererii de chemare in judecata si a respins cererea ca inadmisibila.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut ca, la data de 04.06.1974, s-a emis de catre Notariatul de Stat Buftea certificatul de mostenitor nr. S 218, in care unic mostenitor figureaza TS, paratul in cauza, in calitate  de descendent de gradul I, celelalte persoane cu vocatie la succesiunea acestui defunct renuntand expres la mostenire prin declaratiile date in forma autentica; ca certificatul de mostenitor, potrivit dispozitiilor art.88 alin.1 din Legea nr.36/1995, face dovada deplina in privinta calitatii de mostenitor si a cotei sau bunurilor ce se cuvine fiecarui mostenitor in parte; ca, in aceste conditii, reclamanta, considerandu-se vatamata prin emiterea certificatului de mostenitor nr. S 218/ 1974, are deschisa calea actiunii in anularea acestui certificat cu consecinta stabilirii calitatii sale de mostenitor, acest din urma lucru neputandu-se realiza pe calea actiunii in constatare; ca, intemeindu-si cererea pe dispozitiile art.111 Cod procedura civila, reclamanta a solicitat instantei sa constate existenta unui drept al sau - respectiv a calitatii sale de mostenitor - impotriva paratului, care are aceasta calitate conform certificatului de mostenitor nr. S 218/1974; ca actiunea in constatare are insa un caracter subsidiar fata de actiunea in realizare, teza a II-a a aceluiasi articol stipuland ca actiunea in constatare nu poate fi exercitata daca se poate cere realizarea dreptului; ca, atata timp cat certificatul de mostenitor este in fiinta, nu se poate pronunta o hotarare intr-o actiune in constatarea calitatii de mostenitor.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel in termenul legal reclamanta NF, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie si aratand ca actiunea in constatarea calitatii de mostenitor in temeiul dispozitiilor art. 111 alin. 1 Cod procedura civila este admisibila pentru ca nu mai are la indemana  actiunea in realizarea dreptului, care este o actiune prescrisa si care nu ar putea solutiona prezentul dosar si ca instanta a preluat mecanic notiuni strict  teoretice, fara a le adapta concret la speta de fata si fara a motiva aplicabilitatea lor din punct de vedere juridic.
Prin intampinarea formulata, intimatul parat TS a solicitat respingerea apelului ca nefondat aratand ca in mod corect si legal instanta de fond a admis exceptia inadmisibilitatii actiunii, cata vreme este in fiinta un certificat de mostenitor care face dovada deplina a calitatii de mostenitor, conform art. 88 din Legea nr. 36/1995 iar reclamanta nu a intentat actiune in anularea acestuia; ca sustinerea apelantei ca instanta de fond a preluat mecanic notiuni strict  teoretice, fara a le adapta concret la speta de fata si fara a motiva aplicabilitatea lor din punct de vedere juridic nu este corecta.
Prin decizia civila nr. 372/1.10.2008, Tribunalul Dambovita a admis apelul declarat de reclamanta NF impotriva sentintei civile nr. 872/26.03.2008 pronuntata de Judecatoria Racari in dosarul nr. 718/284/2008, in contradictoriu cu intimatul parat TS, a desfiintat sentinta atacata si a trimis cauza spre rejudecare primei instante - Judecatoria Racari.
Pentru a pronunta aceasta decizie, Tribunalul a retinut urmatoarele:
In conformitate cu dispozitiile art. 111 Cod procedura civila "Partea care are interes poate sa faca cerere pentru constatarea existentei sau neexistentei unui drept. Cererea nu poate fi primita daca partea poate cere realizarea dreptului."
In speta, apelanta reclamanta a solicitat sa se constate calitatea sa de mostenitor legal al defunctului TI, in calitate sa de fiica, iar actiunea in constatarea calitatii de mostenitor este admisibila, cata vreme apelanta reclamanta nu urmareste efectiv incetarea starii de indiviziune.
In opinia tribunalului, nu se poate sustine ca apelanta reclamanta poate cere realizarea dreptului pretins printr-o actiune in anularea certificatului de mostenitor, asa cum gresit a pretins instanta de fond, intrucat o asemenea actiune, in cazul in care ar fi admisa, nu ar duce decat la anularea certificatului de mostenitor nu si la realizarea dreptului apelantei de coproprietar.
In cauza, singura actiune in realizare a dreptului apelantei reclamante este cea de imparteala judiciara insa ar fi o sarcina exorbitanta a pretinde unei parti care nu doreste decat sa se constate calitatea sa de mostenitor legal a unei persoane sa solicite iesirea din indiviziune printr-o actiune de imparteala judiciara, cat timp se poate face si un partaj prin buna invoiala, partajul judiciar neavand caracter obligatoriu, iar mostenitorii pot, daca vor, sa continue sa stapaneasca impreuna bunurile succesorale  deoarece starea de coproprietate fiind o stare legala, nimeni nu poate fi fortat sa ceara iesirea din indiviziune. 
Ca urmare, in mod gresit prima instanta a rezolvat procesul fara a intra in cercetarea fondului, astfel ca, fata de dispozitiile art. 297 alin. 1 Cod procedura civila,  tribunalul a admis apelul declarat de reclamanta, a desfiintat sentinta apelata si a trimis cauza spre rejudecare la instanta de fond.