Raspundereaatrimoniala a statului pentru prejudicii cauzate prin erori judiciare. Daune materiale si morale.

Raspunderea patrimoniala a statului pentru prejudicii cauzate prin erori judiciare. Daune materiale si morale.
Prin cererea inregistrata la rolul Tribunalului Bucuresti sub nr. 5860/3/2007 reclamantul I. C.D., in contradictoriu cu paratul Statul Roman, prin Ministerul Finantelor Publice, reprezentat de Directia Generala a Finantelor Publice Dambovita a solicitat obligarea Statului Roman la plata daunelor materiale si morale in suma de 10.000.000 lei ( Ron), precum si la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea cererii, reclamantul a aratat ca, in fapt, ca urmare a plangerii formulate de invinuitul G. A. la data de 19.09.2004, inregistrata la Politia orasului P., s-a dispus de Seful Politiei orasului Pucioasa efectuarea de cercetari si luarea masurilor legale, pentru infractiunea prevazuta de art.217 alin.4 Cod penal, ca au fost anuntate imediat organele superioare de cercetare penala, respectiv Inspectoratul Judetean de Politie Dambovita, Inspectoratul General de Politie si Parchetul de pe langa Tribunalul Dambovita, iar in urma cercetarilor efectuate in mod abuziv, cu concursul larg al organelor de politie prin Rechizitoriul Parchetului de pe langa Tribunalul Dambovita nr.1_/ P/ 20.. din 12.10.2004, a fost trimis in judecata, in stare de arest, pentru savarsirea infractiunii de distrugere prin incendiere, fapta prevazuta de art.217 alin.4 din Codul penal si ca aceasta presupusa fapta, nu a fost savarsita de el, fiind o inscenare judiciara din partea organelor de Politie si Parchet, la comanda P.S.D., cu concursul servil al acestor organe, pentru a avea liniste inainte de alegerile parlamentare si presedintiale din toamna anului 2004, respectiv din luna noiembrie 2004, la toate alegerile locale sau generale anterioare, reclamantul fiind un adversar incomod al F.S.N., P.D.S.R. si apoi P.S.D., precum si al persoanelor care reprezentau acest partid, impotriva carora a manifestat permanent, cea mai frecventa manifestare fiind prin prezentarea de lozinci si pancarde.
Reclamantul a mai sustinut ca pe tot parcursul urmarii penale a raspuns la toate chemarile efectuate de politisti, incercand sa aiba o atitudine corecta, afirmand de fiecare data ca nu are legatura cu aceasta fapta, ca organele de politie, sub indrumarea Parchetului “s-au mobilizat" pentru a strange sau a preconstitui probe, care nu corespund realitatii, in scopul vadit de a avea argumente care sa le justifice propunerea de incadrare a faptei in prevederile art.217 alin.4, cu arestarea sa, ca intreaga operatiune a durat 5 zile, astfel ca la data de 4.10.2004, a fost retinut si arestat, s-a intocmit Rechizitoriul si a fost sesizata instanta de judecata, "probele“ fiind preluate de procuror si introduse in rechizitoriu fara motivatie, pentru a justifica masura arestarii preventive, cat si pentru incadrarea la alin.4 al infractiunii de distrugere, care prevede o pedeapsa de la 3-15 ani inchisoare ( art.148 alin.1 lit.f si h din Codul penal ), probele constand in "Cartonul cu pete de produse petroliere“ ridicat din autoturismul proprietatea lui V. N. ( plecata in Italia) care a existat in realitate in autoturism si a avut ca scop real, protejarea portbagajului de materiale de constructie, ciment, var, vopseluri si uleiuri minerale, pe care le transporta reclamantul pentru constructia imobilului acesteia pe terenul ce il cumparase de la el, cu acest autoturism circuland atat reclamantul, cat si  S. I., care se ocupau de constructia acestei case si ca, ulterior ridicarii acestui carton, lucratorii de politie, in mod cert, au impregnat cartonul si cu benzina fara plumb si cu ulei mineral pentru autovehicule de acelasi tip gasit intr-un bidon uzat de langa autoturismul Mercedes ( fiind o prezumtie care trebuie luata in consideratie, atata timp cat nu rezulta cert o dovada ca starea in care se afla cartonul la ridicare, este identica cu cea prezentata spre expertizare ).
Reclamantul mai arata ca aceasta proba, care apoi este expertizata, constituie singura motivatie a legaturii dintre fapta retinuta si inculpatul I.C. D., sens in care asa zisa  "examinare a autoturismului" s-a facut in conditii nelegale, facandu-se mentiunea ca "Avand in vedere timpul de noapte si conduita lui I.D. nu s-a putut asigura prezenta martorilor asistenti" si ca “ Examinarea a inceput la orele 5,30 si s-a terminat la orele 6,00“, din dispozitiile art.64 alin.2 din Cod procedura penala rezultand ca mijloacele de proba obtinute in mod ilegal nu pot fi folosite in procesul penal, ca impotriva acestei "examinari a autoturismului"  efectuate de politisti din cadrul Politiei P. proprietara autoturismului V. N., a depus plangere penala pentru infractiunea de abuz in serviciu, iar Parchetul de pe langa C. de A. P., prin Rezolutia din 18.11.2004, pronuntata in dosarul nr_./P/2004, a dispus neinceperea urmaririi penale, ca martorii audiati de organele de politie, prin care se incerca incriminarea reclamantului, sunt numai angajati ai domnului G. A., carora li s-au dictat declaratiile, avand continut aproape identic si folosind expresii pe care martorii nu le foloseau in mod obisnuit in exprimare, fiind facute afirmatii neadevarate, ca actul de sesizare al instantei,  Rechizitoriul nu contine nicio motivatie care sa justifice retinerea alin.4 al art.217 Cod penal, respectiv " Daca distrugerea, degradarea sau aducerea in stare de neintrebuintare se savarseste prin incendiere, explozie ori prin orice alt asemenea mijloc si daca rezulta pericol public_“, iar in referatul de terminare a urmaririi penale, se mentioneaza ca autoturismul incendiat se afla in imediata apropiere a SC Al.-SRL si pe zidul  din dreapta autoturismului trecea o teava de gaz metan, mentiune ce nu are nicio relevanta atata timp cat nu se face dovada existentei - rezultarea efectiva a pericolului public, care constituie un element esential constitutiv pentru existenta infractiunii  de distrugere in aceasta forma agravanta, iar autoturismul Mercedes nu a fost  distrus, degradat sau adus in stare de neintrebuintare, in intelesul material prevazut de lege, atata timp cat acest autoturism chiar la cateva zile a putut sa circule.( singura deteriorare a autoturismului fiind afumarea si scorojirea vopselei pe partea dreapta-fata si a garniturilor din cauciuc.), la cateva zile autoturismul neprezentand niciun fel de degradare, fiind vazut circuland pe drumurile publice.
Un alt aspect relevant mentionat de catre reclamant il constituie faptul ca organele de politie au depus la dosar fotografiile autoturismului efectuate in noaptea respectiva in pozitii total neadecvate ( au fotografiat autoturismul cu capota ridicata si usile deschise, un alt autovehicul furgoneta, pentru a da o impresie falsa) si nu s-au facut verificari si cercetari asupra existentei reale a reparatiilor autoturismului, depunandu-se la dosar un "deviz estimativ“ incheiat la data de 28.09.2004, din care rezulta o paguba in suma de 23.740.000 lei, devizul estimativ fiind un act premergator efectuarii unei lucrari sau reparatii, rezultat in urma examinarii prealabile, dupa care se efectueaza reparatiile si se intocmeste factura, cu enumerarea detaliata a pieselor inlocuite si a manoperei efectuate, la data de 23.09.2004 autoturismul in cauza fiind fotografiat si vazut de mai multi martori ca nu avea niciun fel de distrugeri sau degradari.
Reclamantul a mai precizat ca in arestarea sa s-au implicat persoane importante din Politie, Chestorul ( general) T. I., Seful Inspectoratului de Politie al judetului Dambovita, Comisar-sef (colonel) D. F., Seful Biroului de investigatii criminale, Comisar-sef ( colonel) S. M., Seful Politiei orasului Pucioasa ; persoane importante cu functii in P.S.D. : Ministrul de Interne- S., Senatorul P.S.D. S. I., precum si alte persoane cu functii de conducere din I.G.P., dand in acest sens cateva exemple.
Ca urmare a celor precizate, reclamantul a sustinut ca, in mod abuziv, la data de 4.10.2004 s-a dispus mai intai, retinerea, iar apoi arestarea sa preventiva, punandu-se in miscare actiunea penala pentru savarsirea infractiuni de distrugere, cu incadrarea la alin.4, care prevede o pedeapsa grava, de 3-15 ani inchisoare si care sa justifice conditiile si cauzele prevazute de art.148 lit.f si h din Cod procedura penala si cu retinerea eronata a starii de recidiva- art.37 lit.a Cod penal si ca, desi, personal, sau aparatorii sai au formulat mai multe cereri pentru punerea in libertate, datorita presiunilor exercitate de oamenii de varf ai P.S.D., instantele judecatoresti au respins aceste cereri, confirmand abuzul arestarii mele.
Pentru a exemplifica abuzul savarsit, reclamantul face referire la pozitia organelor de cercetare penala, care comunica oficial prin adresa nr.82009/ 11.01.2005 semnata de Chestorul de politie, T.I., Seful Inspectoratului de Politie al Judetului D., "ca in urma verificarilor efectuate s-a stabilit ca acesta se face vinovat de savarsirea infractiunii pentru care a fost arestat", precizand ca inainte de a fi arestat, cand organele de politie incercau sa "stranga si sa fabrice probe“ impotriva sa, la sfarsitul lunii septembrie 2004, comisarul-sef D. F. l-a amenintat si a incercat sa-l determine pe numitul D.S. sa scrie o declaratie din care sa rezulte ca i-ar fi dat 1500 Euro, pentru ca impreuna cu reclamantul a incendiat autoturismul proprietatea lui G. A., fapt despre care martorul a declarat si in fata instantei.
Reclamantul mai mentioneaza si faptul ca, atat in faza de cercetare si urmarire penala, cat si in prima etapa a judecatii la Judecatoria P., a fost grav incalcat dreptul sau de legitim la aparare, iar efectuarea unor acte de urmarire penala s-a facut cu nerespectarea dispozitiilor procedurale, fiind lovite de nulitate, ca dupa o perioada de arestare ilegala de 5 luni si 3 zile, la data de 7.03.2005 a fost eliberat, iar ca urmare a Deciziei Inaltei Curti de Casatie si Justitie, la sesizarea Ministrului Justitiei, d-na M. M., s-a dispus stramutarea judecatii cauzei de la instantele din jud. D., la Judecatoria M., judetul C., pe motivul existentei unor imprejurari de natura sa stirbeasca impartialitatea judecatorilor, ca anterior acestei cereri de stramutare introdusa de Ministerul Justitiei, a formulat si reclamantul o cerere de stramutare a judecatii cauzei, pe motiv de banuiala legitima, ce a format obiectul dosarului nr.5969/2004 al Inaltei Curti de Casatie si Justitie, cerere care i-a fost respinsa, ca, in urma stramutarii dosarul a ajuns pe rolul Judecatoriei M., unde a continuat faza judecatii, prin administrarea probelor, cu conditii corecte, cu respectarea intocmai a dispozitiilor legale si a drepturilor sale ca cetatean si ca despre acest abuz evident, constand in "fabricarea“ cu stiinta a unui dosar penal impotriva sa, avand ca fundament "Comanda politica a P.S.D.  “ presa locala si centrala au relatat in mai multe articole.
Mai precizeaza reclamantul ca la data arestarii sale abuzive era bolnav, suferind de mai multe afectiuni cronice, provocate si de stresul continuu la care a fost supus de catre autoritati si ca ulterior, aceste boli s-au agravat, mai ales ca in timpul arestarii a intrat in refuz de hrana, asa cum rezulta din dosarul aflat la Penitenciarul M..
Reclamantul mai arata ca Judecatoria M., analizand in mod corect probele administrate, a retinut nevinovatia sa, confirmand astfel fara putinta de tagada gravele abuzuri savarsite impotriva sa, inclusiv lipsirea ilegala de libertate, a dispus achitarea sa pentru aceasta fapta, in conformitate cu dispozitiile art.11 pct.2 lit. a raportat la art.10 lit. c din Codul de procedura penala prin sentinta penala nr.2389/30.10.2006, sentinta ramasa definitiva si irevocabila, fiind semnificativ abuzul si "hartuirea“ continua de catre organele de politie, care dupa punerea sa in libertate in acest dosar, la data de 30.05.2005, in mod abuziv, l-au amendat contraventional potrivit Procesului-verbal seria AG nr.2125835/ 30.05.2005 incheiat de Politia orasului P., pentru fapte de natura sa lezeze demnitatea si onoarea institutiilor publice, Parchet, Politie, Judecatorie, Primarie, aceasta presupusa contraventie fiind anulata, dupa trei judecati, prin sentinta civila nr.163/21.02.2006, pronuntata de Judecatoria P., hotarare judecatoreasca ramasa definitiva si irevocabila, iar ca urmare a abuzului in serviciu savarsit de politisti, a formulat plangere penala impotriva acestora, sub aspectul infractiunilor de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor, fals intelectual si uz de fals, Parchetul de pe langa Curtea de Apel P., prin Rezolutia nr.192/P/2006 din 08.11.2006, dispunand neinceperea urmaririi penale impotriva faptuitorilor, retinand ca acestia " au actionat potrivit indatoririlor de serviciu“.
Cu privire la prejudiciul material produs, reclamantul sustine ca acesta se refera la lipsa veniturilor pe care le realiza, cheltuieli efectuate cu deplasarile si transportul la instante, onorariul pentru avocati , cumpararea de medicamente, iar daunele morale privesc privarea de libertate, suferinta fizica si psihica, stresul continuu, agravarea bolilor in timpul procesului care a durat doi ani de zile.
In drept, cererea a fost intemeiata pe  dispozitiile art.504-506 Cod procedura penala.
S-au anexat cererii, in copie, inscrisurile despre care s-a mentionat in cerere.
Prin sentinta civila nr.113/13.09.2007, Tribunalul Bucuresti a admis exceptia de necompetenta teritoriala si si-a declinat competenta de solutionare in favoarea Tribunalului Dambovita, motivat de faptul ca reclamantul domiciliaza in judetul D., iar conform dispozitiilor art. 506 alin.3 din Codul de procedura Penala in astfel de litigii competent este Tribunalul in a carei circumscriptie domiciliaza reclamantul.
Cauza a fost inregistrata pe rolul Tribunalului Dambovita sub nr.5764/120/2007.
Prin intampinarea formulata, paratul Statul Roman, prin Ministerul Finantelor Publice, reprezentat de Directia Generala a Finantelor Publice Dambovita, a mentionat ca in temeiul pct.7 din Recomandarile Curtii Europene a Drepturilor Omului, la acordarea despagubirilor trebuie sa se faca distinctie intre dauna materiala si dauna morala, jurisprudenta CEDO fiind obligatorie, avand in vedere prevederile art.20 din Constitutie prin care s-a consacrat in Romania principiul preeminentei dreptului international asupra dreptului intern in materia drepturilor omului si ca in acest context, reclamantul, vatamat in dreptul sau, trebuie sa faca dovada conditiilor prevazute de lege pentru antrenarea raspunderii civile, astfel dovada existentei prejudiciului moral incercat, caracterul ilicit al faptei paratului, savarsite de acesta cu vinovatie, cat si a raportului de cauzalitate dintre prejudiciul respectiv si fapta paratului.
Paratul a mai precizat ca determinarea prejudiciului se face pe baza de probe, iar nu prin simpla apreciere, fie global, fie prin stabilirea separata a fiecaruia dintre elementele sale structurale si ca se determina separat pierderea efectiv suferita, precum si beneficiul nerealizat, pentru a fi posibil controlul judiciar in caile de atac, determinarea prejudiciului nefiind influentata de situatia materiala a persoanei pagubite, caci ceea ce intereseaza este echivalentul pagubei suferite, ce trebuie acoperita integral.
Fata de proba testimoniala si cu inscrisuri solicitate de catre reclamant, in raport de dispozitiile art. 167 alin.1 din Codul de procedura civila si de faptele probatorii ce urmeaza a fi dovedite, apreciind ca acestea sunt pertinente, concludente si utile dezlegarii pricinii, Tribunalul a admis probele solicitate, respectiv proba cu acte si proba cu martori, fiind audiati numitii A. G. ( fila 80 dosar), B. G.( fila 81), P. C. D. ( fila 83) si P. G. V. ( fila 88).
S-a dispus si atasarea dosarului nr.3297/2005 al Judecatoriei M. finalizat cu pronuntarea sentintei penale nr. 2389/30.10.2006 de achitarea a reclamantului.
Analizand cererea formulata, in baza actelor si lucrarilor dosarului, a sustinerilor partilor, precum si a dispozitiilor legale incidente, tribunalul prin sentinta civila nr.  448/19.02.2009 a admis, in parte, cererea formulata de reclamantul I.C.D., in contradictoriu cu paratul Statul Roman, prin Ministerul Finantelor Publice, reprezentat de Directia Generala a Finantelor Publice Dambovita si a obligat Statul Roman, prin Ministerul Finantelor la 120.000 lei reprezentand daune morale catre reclamant, precum si la 12 500 lei cheltuieli de judecata catre reclamant.
Pentru a hotari astfel, instanta a retinut urmatoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Tribunalul Dambovita s-a dispus trimiterea in judecata a reclamantul I.C. D., in stare de arest preventiv, pentru savarsirea infractiunii de distrugere prevazuta de art. 217 alin.4 Cod Penal, cu aplicarea art. 37 lit.a Cod Penal si a art. 10 din Legea nr.137/1997, invinuirea constand in faptul ca acesta ar fi produs la data de 19.09.2004 distrugerea autovehiculului DB - 10- ALF, apartinand S.C. A. S.R.L. P.
La data de 5.10.2004, in baza incheierii F.N. /5.10.2004 a Judecatoriei P., definitiva prin incheierea F.N. /8.10.2004 a Tribunalului D. a fost emis pe numele inculpatului mandatul de arestare preventiva nr.13/05.10.2004, pe o durata de 10 zile, pana la 14.10.2004.
Pentru a pronunta incheierea din 05.10.2004, instanta de fond a apreciat ca sunt indicii temeinice privind savarsirea de catre reclamant a faptei de distrugere pentru care era cercetat, iar instanta de recurs a confirmat solutia primei instante, retinand in incheierea din 08.10.2004 ca sunt indicii temeinice ca inculpatul a comis fapta pentru care s-a dispus arestarea preventiva si anume depozitiile mai multor martori printre care si C. V. si C. G. care au aratat ca au vazut autoturismul reclamantului si chiar pe reclamant in noaptea in care a avut loc incidentul pe strada unde se afla masina si care l-au vazut pe reclamant cumparand produse petroliere pe care le-a amestecat intr-un bidon cumparat de la o statie de benzina unde vanzator era C. V, depozitii care se coroborau cu concluziile expertizei tehnice care certificau ca amestecul din bidonul cu produse petroliere, petele de pe cartonul luat din portbagajul autoturismului reclamantului si urmele din fragmentele de material textil folosit la incendiere  au aceeasi compozitie chimica.
Ulterior, prin incheierile pronuntate de Judecatoria P. in baza dispozitiilor art. 3001  si art. 300 2 Cod Procedura penala, inculpatului i s-a mentinut starea de arest preventiv pana la data de 07.03.2005.
In faza de cercetare judecatoreasca, Judecatoria P. a administrat proba cu martori, inscrisuri, precum si cu audierea inculpatului I. C. D. si a reprezentantului partii vatamate, G. A.
Prin incheierea nr. 3084/16.05.20005 Inalta Curte de Casatia si Justitie a dispus stramutarea dosarului penal in favoarea Judecatoriei M, care prin sentinta penala nr.2389/30.10.2006, ramasa definitiva, a hotarat in baza art. 334 din Codul de Procedura penala schimbarea incadrarii juridice data faptei prin actul de sesizare, din infractiune prevazuta de art. 217 alin.4 Cod Penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod Penal si art. 10 din Legea nr.137/1997, in infractiunea prevazuta de art. 217 alin.1 si 4 Cod Penal, cu aplicarea art. 37 lit.1 Cod Penal si art. 10 din Legea nr. 137/1997, iar in baza art. 11 pct.2 lit.a Codul de Procedura penala raportat la art. 10 lit.c Codul de Procedura penala a hotarat achitarea inculpatului pentru infractiunea de distrugere prevazuta de art. 217 alin.1 si 4 Cod Penal, intrucat fapta nu a fost savarsita de acesta, fiind respinsa, ca nefondata, actiunea civila formulata impotriva inculpatului de catre partea civila S.C. A. S.R.L.
Prin cererea de fata reclamantul I. C. D. in contradictoriu cu paratul Statul Roman, prin Ministerul Finantelor Publice, reprezentat de Directia Generala a Finantelor Publice Dambovita a solicitat initial obligarea Statului Roman la plata daunelor materiale si morale in suma de 10.000.000 lei ( Ron), precum si la plata cheltuielilor de judecata, pentru ca ulterior prin concluziile orale si cele scrise sa lase la aprecierea instantei cuantumul acestor daune.
Cu privire la prejudiciul material produs, reclamantul sustine ca acesta se refera la lipsa veniturilor pe care le realiza, cheltuieli efectuate cu deplasarile si transportul la instante, onorariul pentru avocati , cumpararea de medicamente, prin notele scrise aratand ca daunele materiale privesc cheltuielile efective cu cercetarea penala si judecata procesului ( onorarii avocat, cheltuieli de transport ale reclamantului si martorilor la termenele de judecata acordate in cauza sau in cererile de stramutare a cauzei), cheltuieli cu medicamente si tratamente medicale, lipsa realizarii de venituri de catre reclamant pe perioada procesului).
Cu referire la daunele morale reclamantul a aratat ca acestea privesc privarea de libertate, suferinta fizica si psihica, stresul continuu, agravarea bolilor in timpul procesului care a durat doi ani de zile, prin notele scrise mentionand ca nivelul lor se stabileste prin apreciere, ca urmare a aplicarii de catre instanta a criteriilor referitoare la consecintele negative suferite de catre reclamant in plan fizic si psihic, de importanta valorilor lezate si masura in care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute de catre reclamant consecintele vatamarii, masura in care a fost afectata situatia sa sociala, familiala si profesionala.
Prin notele scrise formulate reclamantul a mentionat ca elemente si situatii pentru aprecierea in concret a reparatiei prejudiciului: perioada arestarii preventive de la 4.10.2004 pana la 07.03.2005, cercetarea penala si judecarea cauzei de la 19-09.2004 pana la 30.10.2006 cand s-a pronuntat sentinta penala de achitare, tratamentul discriminator, presiunea si hartuirea permanenta de catre organele de cercetare penala, Politie si Parchet, pe toata perioada judecarii cauzei si dupa pronuntarea hotararii definitive, chemarea fara motiv la organele de politie, sanctionarea contraventionala in mod abuziv., imbolnavirea reclamantului si agravarea afectiunilor medicale de care suferea, in perioada arestarii abuzive, aflarea in refuz de hrana pe timpul detentiei si plisa aplicarii oricarui tratament medical pentru ingrijire, cheltuieli ocazionate cu judecarea cauzei penale, a cererii de stramutare a cauzei, onorarii avocati, redactarea de memorii si cereri la diferite organe ale statului, copierea de inscrisuri, cheltuieli de transport la termenele de judecata, cheltuieli cu deplasarea martorilor, cheltuieli pentru medicamente si tratament medical, instrainarea unei parti importante din averea reclamantului cu scopul de a face fata cheltuielilor necesare pentru desfasurarea procesului, pentru medicamente si tratament medical, contractarea unor imprumuturi in acelasi scop ca nu au fost restituite in totalitate asa cum rezulta din inscrisurile depuse la dosar si cum au declarat martorii, suferinta fizica si morala suferita prin atingerea demnitatii umane pe toata perioada, precum si cea determinata de dispretul si oprobiul public.
In drept, Tribunalul retine ca art. 504 alin.(1) Cod Procedura Penala reglementeaza cazurile care dau dreptul la reparatie, respectiv atunci cand s-a stabilit ca persoana nu a savarsit fapta imputata ori ca acea fapta nu exista.
Are dreptul la repararea pagubei si persoana impotriva careia s-a luat o masura preventiva, iar ulterior a fost scoasa de sub urmarire penala.
Potrivit dispozitiilor art. 48 alin.(3) din Constitutie, statul raspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare
Tribunalul retine ca in privinta prejudiciului moral, judecatorul apreciaza, de la caz la caz, daca repararea trebuie sa se faca in forma baneasca si cuantumul acesteia sau, dimpotriva, daca nu trebuie reparat pentru ca gravitatea sa nu justifica o asemenea masura.
Daunele  morale,  ca   echivalent  al  prejudiciului  moral,  constituie  o componenta a pagubei invocata de cel condamnat sau arestat preventiv, pentru ca vatamarea intereselor sale personale, nepatrimoniale ca : nume, onoare, reputatie, imagine si increderea acordata in societate - determina efectele directe in planul existentei materiale cu continut patrimonial.
   Prin lipsirea de libertate pe o perioada de aproximativ 5 luni, reclamantului i s-a adus atingere reputatiei, iar traumele psihice provocate de o atare masura pot si trebuie sa fie reparate prin acordarea de despagubiri.
In acest sens, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a retinut constant ca in cazurile de violare a art. 5 paragraful I al Conventiei, privind privarea nelegala de libertate, sunt intemeiate cererile de acordare a despagubirilor banesti pentru prejudiciul produs victimei, material si moral, pe perioada detentiei nelegale.
Stabilirea cuantumului acestora include o doza de aproximare, avandu-se in vedere consecintele negative suferite de reclamant pe plan psihic, importanta valorilor morale lezate, masura in care au fost lezate aceste valori si intensitatea cu care au fost percepute consecintele vatamarii de catre reclamant.
   In speta, prin privarea de libertate a reclamantului, cat timp a fost arestat preventiv, i s-a adus atingere drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului, iar traumele psihice si suferintele fizice provocate trebuie sa fie reparate prin acordarea unor despagubiri, intrucat acesta a avut de suportat, atat pe perioada detentiei, cat si ulterior, o serie de consecinte, in sensul ca a fost izolat de colectivitate, a suferit oprobiul public.
  Incidenta art. 504 Cod procedura Penala circumscrie despagubirile morale la prejudiciile de natura morala, cauzate prin eroare judiciara.
Relativ la intinderea despagubirii pentru prejudiciul moral la care reclamantul este indreptatit, instanta, statuand in achitate, prin aprecierea materialului probator, constata ca suma de 120.000 lei este suficienta pentru a acoperi prejudiciul moral suferit de reclamant, avand in vedere, in principal, criterii referitoare la: consecintele suferite pe plan fizic si psihic, expunerea la dispretul public in calitate de inculpat, atingerea grava adusa onoarei si demnitatii sale, aducerea reclamantului in incinta instantelor si a parchetelor, ca inculpat, in mod repetat, timp de aproape 2 ani pentru o fapta ce nu a fost savarsita de el si lipsirea ilegala de libertate timp de aproximativ 5 luni, sentimentul de frustrare accentuata creat reclamantului, de dezumanizare si de afectare a personalitatii sale morale.
De altfel, declaratiile martorilor sunt elocvente sub aspectele mentionate.
Astfel, martorul A. G. a relatat instantei ca reclamantul in toata perioada si dupa arestare are foarte deprimat, avand probleme de sanatate, iar lumea il compatimea pentru situatia in care se afla .
Martorul B.G., prieten apropiat al reclamantului, a declarat ca l-a sustinut pe acesta, atat material, cat si moral, intrucat reclamantul era foarte stresat datorita situatiei in care se afla, iar pe acest fond avea si probleme de sanatate, starea fizica si psihica a reclamantului in perioada proceselor si arestarii, fiind precara .
Si martorul P. C. D, fiind medicul reclamantului, a relatat ca in ultimii ani starea de sanatate a acestuia s-a agravat, pe fondul stresului.
Aceeasi imprejurare cu privire la starea de sanatate a reclamantului este mentionata si de martorul P. G. V..
Acordarea unei sume mai mari, este nejustificata in raport de intinderea prejudiciului real suferit, intrucat institutia raspunderii delictuale nu se poate transforma intr-un izvor de imbogatire fara just temei a celor ce se pretind prejudiciati.
Cu privire la prejudiciul material produs, Tribunalul retine ca reclamantul sustine ca acesta se refera la lipsa veniturilor pe care le realiza, cheltuieli efectuate cu deplasarile si transportul la instante, onorariul pentru avocati , cumpararea de medicamente, prin notele scrise aratand ca daunele materiale privesc cheltuielile efective cu cercetarea penala si judecata procesului ( onorarii avocat, cheltuieli de transport ale reclamantului si martorilor la termenele de judecata acordate in cauza sau in cererile de stramutare a cauzei), cheltuieli cu medicamente si tratamente medicale, lipsa realizarii de venituri de catre reclamant pe perioada procesului).
In speta, pentru ceea ce tine de acordarea daunelor materiale solicitate de catre reclamant, Tribunalul retine ca acesta nu a mentionat in concret in ce constau aceste sume si nu a depus documente justificative pertinente pentru cheltuielile efectuate cu deplasarile si transportul la instante, cumpararea de medicamente si tratamente medicale ( bilete de tren, bonuri de benzina sau de motorina, bonuri de casa pentru medicamente etc).
Cat despre suma nementionata cu privire la onorariul de avocati, Tribunalul constata ca reclamantul nu a depus o copie a contractului de asistenta judiciara,  respectiv chitantele care atesta plata onorariilor, in scopul identificarii concrete a sumelor platite aparatorilor.  
Referitor la prejudiciul material produs reclamantului care priveste  lipsa veniturilor pe care le realiza, Tribunalul retine ca fiind nejustificata aceasta cerere, cata vreme reclamantul nu a facut dovada imprejurarii ca in perioada arestarii preventive, respectiv a procesului penal  a fost lipsit de anumite venituri pe care le-ar fi produs.
In contextul in care solicitarile reclamantului cu privire la daunele materiale nu au fost enumerate separat si mentionate in concret, reclamantul nedepunand documente justificative a cheltuielilor solicitate, Tribunalul retine ca inscrisul aflat la fila 68 din dosar, intitulat " Chitanta" incheiat la data de 2.05.2006 ( cu cateva luni inainte de a fi achitat) intre P.V., in calitate de creditor si reclamant, in calitate de debitor prin care primul il imprumuta pe cel de al doilea cu suma de 12.000 euro pentru a fi folositi in afaceri judiciare, nu are nicio relevanta in speta de fata.
Imprejurarea ca in chitanta mentionata este trecuta destinatia imprumutului nu este de natura sa duca la concluzia ca banii au si fost folositi pentru destinatia aratata, cata vreme aceasta suma nu este reflectata in documente justificative pertinente a cheltuielilor invocate de catre reclamant.
Pentru aceleasi argumente, nu poate fi retinuta ca fiind relevanta sub aspectul dovedirii in concret a daunelor materiale si a cuantumului acestora nici depozitia martorului B. G., prieten apropiat al reclamantului, care mentioneaza ca l-ar fi ajutat pe reclamant in perioada 2004-2007 cu aproximativ 700 milioane.
De asemenea, nu poate fi retinuta nici imprejurarea ca reclamantul ar fi fost nevoit sa vanda anumite terenuri cu scopul de a face fata cheltuielilor necesare pentru desfasurarea procesului, pentru medicamente si tratament medical.
Astfel, reclamantul a depus la dosar mai multe contracte de vanzare-cumparare prin care a vandut anumite imobile : contractul de vanzare-cumparare nr. nr.4391/15.12.2005 ( fila 109), nr.5080/29.12.2006 ( fila 66), nr. 4685/decembrie 2008 ( fila 108), nr.157/4.02.2008 ( fila 111).
Imprejurarea ca reclamantul a vandut anumite terenuri, incheind mai multe contracte,  din care doar primul contract a fost incheiat dupa trimiterea in judecata a reclamantului, celelalte dupa achitarea reclamantului prin sentinta penala pronuntata de Judecatoria M., nu poate prezuma ca sumele obtinute din vanzarea terenurilor au fost cheltuite asa cum sustine reclamantul pentru a face fata cheltuielilor necesare pentru desfasurarea procesului, pentru medicamente si tratament medical.
Nici chitanta depusa de reclamant si aflata la fila 70 din dosar nu poate fi avuta in vedere la cuantificarea prejudiciului material, intrucat ea atesta plata sumei de 8.000.000 lei de catre numita V. N. si nu de catre reclamant.
Nu se justifica nici acordarea onorariului de 700 lei potrivit chitantei de la fila 128, intrucat conform contractului de asistenta judiciara nr.419 066/07.03.2008, acesta priveste onorariul aparatorului ce l-a asistat/ reprezentat pe reclamant in dosarul nr. 2197/1/2008 ce a avut ca obiect  cererea de stramutarea a prezentului dosar, cerere ce a fost respinsa, astfel ca reclamantul este cel aflat in culpa procesuala.
De asemenea, reclamantul nu a justificat prin nicio imprejurare ca este indreptatit la rambursarea onorariului de 300 lei atestat de chitanta de la fila 128 si care priveste conform contractului de asistenta judiciara nr.614/28.06.2006 asistenta/reprezentarea reclamantului intr-un recurs inregistrat la Inalta Curte de casatie si Justitie sub nr. 8733/1/2006, astfel ca nu se impune acordarea acestei sume.
Fata de cele ce preced, se va admite, in parte, cererea formulata de reclamantul I. C. D, urmand a fi obligat Statul Roman, prin Ministerul Finantelor la 120.000 lei reprezentand daune morale.
In mod corespunzator solutiei adoptate, in temeiul dispozitiilor art. 274 din Codul de procedura civila, Tribunalul va dispune si obligarea paratului, ca parte cazuta in pretentii, la plata sumei de 12.500 lei cheltuieli de judecata catre reclamant, reprezentand onorariul aparatorului ales potrivit documentelor justificative depuse la dosar.