Infractiunea de evaziune fiscala prevazuta de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea 241/2005. Limitele judecatii.

Tribunalul a constatat, pe baza analizei probelor administrate in cauza caracterul fictiv al operatiunilor inregistrate, rezultand cu certitudine ca societatile administrate de inculpati, SC O. D. SRL Talpigi si SC C. SRL Talpigi nu au achizitionat animale de la societatile furnizoare, mentionate in chitante si facturi. In consecinta, s-a retinut ca aceste operatiuni evidentiate in contabilitate nu au existat in fapt, vinovatia inculpatilor fiind pe deplin dovedita sub aspectul savarsirii infractiunii prevazute de art. 9 alin.1 lit. c,  din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal.
          In concordanta cu dispozitiile legale, Tribunalul face o clara distinctie intre doua situatii diferite, respectiv:
- situatia operatiunilor nereale, inregistrate in contabilitate 
- situatia operatiunilor reale, neinregistrate in contabilitate.
Avand in vedere formularea utilizata de legiuitor, instanta a apreciat ca la art. 9 din Legea 241/2005 sunt incriminate 7(sapte) infractiuni si nu doar una singura, astfel incat infractiunea prevazuta de art. 9 alin.1 lit. c poate fi retinuta in concurs cu  infractiunea prevazuta de art. 9 alin.1 lit. c, ceea ce atrage aplicabilitatea art. 33 C.pen.
Se constata ca instanta de judecata nu a fost sesizata decat cu infractiunea prevazuta de art. 9 alin.1 lit. c din Legea nr. 241/2005, ce vizeaza evidentierea, in actele contabile sau in alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la baza operatiuni reale ori evidentierea altor operatiuni fictive.
 Prin urmare, doar cu privire la aceasta infractiune s-au analizat probele in vederea stabilirii vinovatiei sau nevinovatiei inculpatilor, instantei revenindu-i doar sarcina de a stabili caracterul real sau fictiv al operatiunilor inregistrate in contabilitate, respectiv daca societatile SC O. D. SRL Talpigi si SC C. SRL Talpigi au achizitionat animale de la societatile mentionate in chitante si facturi.
Fara a nega existenta si a altor operatiuni, ci dimpotriva, se impune a se stabili situatia reala, pentru lamurirea cauzei sub toate aspectele de fapt si de drept, pentru o justa dezlegare a pricinii, instanta nu are posibilitatea de a analiza si vinovatia inculpatilor in privinta tranzactiilor (respectiv, achizitionarea de la persoane fizice), care, in opinia procurorului, ar fi existat, nefiind insa evidentiate in contabilitate, acestea intrunind eventual elementele constitutive ale infractiunii prevazute de art. 9 lit. b din aceeasi lege.
Si aceasta, intrucat obiectul judecatii este limitat la faptele si persoanele cuprinse in actul de sesizare a instantei. In ipoteza in care exista indicii privind savarsirea unei eventuale alte fapte, cu autonomie infractionala, care nu constituie elemente ale laturii obiective a infractiunii ce face obiectul judecatii, procurorul poate solicita extinderea procesului penal.
Procurorul, pe parcursul judecatii, nu a inteles sa extinda procesul penal si pentru alte fapte, conform art. 336 Cod proc.pen., astfel ca Tribunalul, cu respectarea limitelor sesizarii, va avea in vedere doar faptele pentru care s-a dispus inceperea urmaririi penale si trimiterea in judecata, instantei de judecata nefiindu-i conferit si atributul de a incepe ea insasi urmarirea penala.
Astfel, excede cadrului procesual eventuale alte fapte ale inculpatilor, la care s-a facut referire in rechizitoriu (dar pentru care nu s-a pus in miscare actiunea penala, nu s-a dispus trimiterea in judecata), de a achizitiona animale de la persoane fizice.