Respingere actiune in raspundere civila pentru malpraxis - art. 643 din Legea nr. 95/2006. Pentru a putea fi antrenata raspunderea paratei in temeiul art. 998-999 Cod civ, trebuie ca reclamantul sa dovedeasca si existenta raportului de cauzalitate in...

           Respingere actiune in raspundere civila pentru malpraxis - art. 643 din Legea nr. 95/2006. Pentru a putea fi antrenata raspunderea paratei in temeiul art. 998-999 Cod civ, trebuie ca reclamantul sa dovedeasca si existenta raportului de cauzalitate intre interventia chirurgicala a paratei si rezultatul negativ, insa, datorita unor interventii chirurgicale ale altor medici, raportul de cauzalitate intre interventia paratei si pierderea vederii de catre reclamant nu exista. Procedura de stabilire a cazurilor de malpraxis nu impiedica liberul acces la justitie, iar pacientii nemultumiti de modul de exercitare ar actului medical pot sesiza, pe langa Colegiul Medicilor sau Comisia de malprazis si instantele civile .
      
      
             Persoanele care au fost prejudiciate printr-un act de malpraxis medical se pot adresa instantelor civile de judecata, dupa parcurgerea procedurii stabilirii cazului de malpraxis in termen de 3 ani de la data prejudiciului. Alin.2 din art. 673 din Legea nr.95/2006 constituie o garantie legala a liberului acces la justitie, potrivit dreptului comun. Reclamantul putea sa sesizeze direct Comisia de Malpraxis, in conformitate cu prevederile art. 668 din legea nr. 95/2006,  institutie care avea autoritatea si competenta necesara pentru a decide daca interventia chirurgicala efectuata de parata a fost sau nu un caz de malpraxis, insa a ales sa sesizeze instanta de judecata pentru a-si solutiona situatia,astfel ca obligatia sa era de a dovedi cele sustinute in actiune si a solicita probe de specialitate (expertiza medicala fiind cea mai relevanta in speta), din care instanta sa-si poata forma convingerea ca sustinerile sale sunt corecte.            Judecatoria  Bistrita - Sectia Civila - Sentinta  Civila nr. 257/2012
      
      
      
      Prin actiunea civila inregistrata la aceasta instanta sub numarul de mai sus, reclamantul T I solicitat instantei obligarea paratilor CEM si SPITALUL JUD. la plata sumei de 20.000 lei reprezentand daune materiale si renta lunara in raport de capacitatea de munca pierduta, precum si daune morale de 20.000 lei ; cu cheltuieli de judecata.
      In motivare arata ca la data de 16.04.2008 s-a internat la Spitalul Jud sectia oftalmologie cu diagnosticul cataracta la ochiul drept. Pe data de 17.04.2008 a fost operat de catre dr. CEM si pe data de 30.04.2008 externat. Urmare a operatiei au intervenit complicatii astfel ca a fost internat la Spitalul M , ocazie cu care i s-a comunicat ca datorita culpei profesionale a medicului care l-a operat, si-a pierdut vederea complet la ochiul drept. Mai arata ca a luat legatura cu mediul CE care i-a spus ca il are pe constiinta, si ca daca avea un aparat performant nu s-ar fi intamplat asa ceva.
      In drept nu a invocat nici un temei legal.
      In probatiune s-au anexat inscrisuri (f. 5), a solicitat incuviintarea probei testimoniale si efectuarea expertizei medico-legale.
      Legal citata, parata CEM, a depus Intampinare, prin care a solicitat respingerea actiunii reclamantului, ca fiind neintemeiata; in temeiul an. 60-63 Cod proc civ, sa dispuna improcesuarea si asiguratorului paratei S.C. AU SA., cu cheltuieli de judecata.
      In motivare arata ca actiunea reclamantului este neintemeiata, sustinerile acestuia fiind nefondate, si se impune respingerea actiunii ca fiind neintemeiata, pentru lipsa culpei paratei in pierderea vederii de catre reclamant si pentru lipsa raportului de cauzalitate intre interventia efectuata de aceasta si rezultatul pe care reclamantul sustine ca l-a suferit in urma interventiei efectuata de aceasta.
      Astfel, arata ca reclamantul a fost internat in Spitalul Jud Sectia de oftalmologie, in data de 16 04.2008, iar diagnosticul stabilit corect de parata a fost cel de cataracta complicata la ochiul drept, decolorarea negului optic, care poate cauza orbire. Totodata, pacientul prezenta si multiple alte diagnostice colaterale privind aparatul cardiovascular, dupa cum rezulta din Decizia asupra capacitatii de munca nr. 196/03 04.2003- ateroscleroza generalizata, ischemie, By pass axilo-axilar, stare post atac cerebral vascular ischemica. Mai arata ca i-a efectuat o interventie chirurgicala de extractie de cristalin prin phacoemulsifiere partiala. Avand in vedere aderentele anterioare si posterioare (atat la iris cat si la corpul vitros) ale cristalinului, datorita acestor aderente, a trebuit sa efectueze extractia mecanica a resturilor cristaline dupa sectionarea aderentelor vitreene (vitrectomie). La sfarsitul operatiei, parata a constatat, conform epicrizei,  cornee transparenta lucioasa, pupila rotunda centrala, camera anterioara prezenta, refacuta cu ser fiziologic si bula de aer, conform protocolului operator.
      Postoperatoriu, a constatat un edem corneean care poate avea multiple cauze, independente de actul chirurgical, cauze care pot fi variate in functie de individualitatea fiecarui organism, si de posibile complicatii ale patologiei reclamantului: ateroscleroza generalizata, stare post AVC Ischemice, s.a.m.d. in asemenea situatii - de existenta a edemului cornean - lentila oculara se pune per secundam, dupa linistirea ochiului. Deoarece, la controlul efectuat la aproximativ doua saptamani dupa operatie a constatat mici formatiuni dense, posibil aderente la corpul vitros ( aceste formatiuni pot aparea in anumite situatii, fie in primele zile postoperatoriu, fie ulterior, chiar si intr-o perioada de timp de pana la 1 -2 luni dupa operatie), dar care ar fi putut masca o posibila dezlipire de retina, i-a recomandat efectuarea unei ecografii oculare, intr-un alt spital oftalmologic, deoarece Spitalul jud, nu are ecograf de uz oftalmologic urmand sa revina cu rezultatele ecografului, iar in functie de acest rezultat sa stabileasca tratamentul in continuare, pana la cedarea completa a edemului corneean, perioada variabila in functie de individualitatea fiecarui organism, pentru a i se putea implanta lentila intraoculara (cristalinul artificial). Din acel moment, reclamantul a plecat la Spitalul MCB, unde a constatat la un control ulterior, ca reclamantul suferise o alta interventie chirurgicala la acel spital .
      A mentionat ca si dupa aceasta interventie chirurgicala, reclamantul ar mai fi suferit si alte interventii chirurgicale, insa nu stie in ce alte unitati spitalicesti si ce alte interventii i s-au mai facut.
      A mai precizat ca, potrivit scrisorii medicale depusa de reclamant in probatiune, i-a prescris si tratament medicamentos ( conform scrisorii medicale ) pentru linistirea ochiului, tratament pe care trebuia sa il faca pana la efectuarea ecografiei, iar dupa ce vedea rezultatul acelei ecografii, urma sa stabileasca in continuare terapia ce trebuia urmata.
      Din punct de vedere medical, sustine ca interventia sa a fost corecta, iar pacientul ar fi trebuit sa urmeze prescriptiile sale medicale, sa se prezinte la spital pentru a-si efectua controlul solicitat, iar ulterior sa revina la parata, care era doctorul sau curant, pentru a decide ce trebuie facut in continuare. Cu toate acestea insa, reclamantul a mers la un alt spital, unde a mai suferit o alta interventie chirurgicala, cu toate ca inca mai prezenta edem de cornee.
      Vizavi de cele aratate, parata a solicitat instantei sa constate ca nu poate fi retinuta in sarcina sa nicio culpa, deoarece ea a stabilit un diagnostic corect, a efectuat corect interventia chirurgicala si i-a aplicat reclamantului tratamentul medicamentos corect. Mai mult, dupa cum rezulta din actele pe care le depune in probatiune, l-a informat pe reclamant despre interventia chirurgicala, consecintele acesteia, tratamentul aplicat, si riscul operatiei, informandu-l si despre ingrijirea si tratamentul ce care trebuia sa il urmeze in perioada postoperatorie. Ori fata de dispozitiile art. 649 din legea nr. 95/2006, aceasta obligatie legala care ii revenea si-a indeplinit-o corect si complet, astfel incat in sarcina sa nu poate fi retinuta nicio culpa in actul medical, motiv pentru care arata ca nu sunt aplicabile, in speta dispozitiile art. 998-999 Cod civ.
      In concluzie, arata ca, pentru a putea fi antrenata raspunderea sa, in temeiul art. 998-999 Cod civ, trebuie ca reclamantul sa dovedeasca si existenta raportului de cauzalitate intre interventia chirurgicala a paratei si rezultatul negativ, insa, datorita unor interventii chirurgicale ale altor medici, precum si, probabil, faptei reclamantului de a nu respecta indicatiile terapeutice de tratament si ingrijiri astfel cum i le-a indicat acestuia, raportul de cauzalitate intre interventia sa si pierderea vederii de catre reclamant nu exista. Mai mult, in conformitate cu dispozitiile legale aplicabile in materia raspunderii medicului pentru actul medical pe care il efectueaza - art. 643 din legea nr. 95/2006- persoanele implicate in actul medical vor raspunde proportional cu gradul de vinovatie ai acestora.
      Nu in ultimul rand, arata ca, reclamantul trebuia sa sesizeze direct Comisia de Malpraxis, in conformitate cu prevederile art. 668 din legea nr. 95/2006, care era singura institutie care avea autoritatea si competenta necesara pentru a decide daca interventia chirurgicala efectuata de parata a fost sau nu un caz de malpraxis.
      Mai mult, in conformitate cu dispozitiile legale in materie - art. 653 si 654 din legea nr. 95/2006, chiar daca pacientul ar fi revenit, dupa operatia la Bucuresti, la parata ca medic curant al sau, avea dreptul sa il refuze, avand in vedere interventia unui alt doctor, efectuata ulterior.
      In ceea ce priveste petitul de obligare a paratei la plata unei rente lunare in raport de capacitatea de munca pierduta, din decizia de pensionare a reclamantului, invedereaza ca acesta s-a pensionat pe motive de invaliditate inainte de interventia facuta de parata, iar cauza invaliditatii reclamantului a fost alta decat pierderea vederii.
      In drept, s-au invocat prevederile art. 998,999 Cod civ, art. 643, 649, 653,654 din Legea nr. 95/2006.
      In probatiune s-au anexat inscrisuri .
      Legal citat, paratul Spitalul Jud, a depus Intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii,ca fiind nelegala si netemeinica.
      In motivare arata ca functioneaza ca spital public in baza dispozitiilor Titlului VII art.165 si urmatoarele din Legea nr.95/2006 Privind Reforma in domeniul Sanatatii, a Autorizatiei Sanitare de Functionare nr.180 din 15.04.2011 a Ministerului Sanatatii Publice.
      Reclamantul a fost internat in Sectia Oftalmologie in perioada 16.04.2008-30.04.2008,fiind diagnosticat, investigat si tratat conform Foii de Observatie 13591/2008, fiindu-i eliberata Scrisoarea medicala in data de 07.05.2008, cu recomandarea de a se prezenta pentru implant dupa 2 saptamani.
      Dupa externare, reclamantul s-a adresat la mai multe unitati spitalicesti, astfel ca paratul nu are o concluzie a starii sale de sanatate dar nici a cauzelor care au generat starea pe care o invoca.
      Titlul VX al Legii nr.95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, reglementeaza raspunderea civila a personalului medical si a furnizorului de produse si servicii medicale, sanatate si farmaceutice, malpraxisul fiind definit in art.642 al legii, ca fiind eroarea profesionala savarsita in exercitarea actului medical sau medico farmaceutic, generatoare de prejudicii asupra pacientului, implicand raspunderea civila a personalului medical si a furnizorului de produse si servicii medicale in anumite conditii asa cum sunt enumerate in art.644 din lege.
      Astfel, arata ca unitatile sanitare publice sau private in calitate de furnizori de servicii medicale, raspund civil, potrivit dreptului comun, pentru prejudicii in activitatea de preventie, diagnostic sau tratament in situatia in care acestea sunt consecinta infectiilor nosocomiale, cu exceptia cazului in care se dovedeste o cauza externa ce nu poate fi controlata de institutie; a efectelor cunoscute ale dispozitivelor si aparaturii medicale folosite in mod abuziv, fara a fi reparate; folosirea materialelor sanitare, dispozitivelor medicale, substantelor medicamentoase si sanitare, dupa expirarea perioadei de garantie, sau a termenului de valabilitate a acestora, dupa caz; acceptarii de echipamente si dispozitive medicale, materiale sanitare, substante de la furnizori, fara asigurarea prevazuta de lege.
      Paratul sustine ca a respectat aceste norme legale stabilite, astfel ca, situatia prezentata de reclamant nu se datoreaza incalcarii unor astfel de norme.
      Mai mult in cazul raspunderii civile delictuale reglementate de art.998-999 si art.1000 din C. civil ce reglementeaza raspunderea comitentului pentru faptele prepusului, antrenarea raspunderii obiective implica prezenta a trei conditii generale: prejudiciul, actiunea lucrului si legatura de cauzalitate intre fapta lucrului si prejudiciu.
      In speta, arata ca nu este stabilit un raport de cauzalitate intre tratamentul aplicat si cauza care a generat starea de sanatate a reclamantului.
      A invederat ca Spitalul Jud are incheiata polita de asigurare nr. 2007287 din 20.07.2010 privitoare la Asigurarea de raspundere civila a unitatilor sanitare cu SC AFB, asigurare obligatorie prevazuta de lege.
      Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele: 
      Reclamantul a fost internat in Sectia Oftalmologie a Spitalului jud, in perioada 16.04.2008-30.04.2008, fiind diagnosticat cu cataracta complicata la ochiul drept si decolorarea nervului optic, investigat, operat si tratat de catre parata CEM, medic primar oftalmolog, conform Foii de Observatie nr. 13591/2008 (filele 13-23), fiindu-i eliberata Scrisoarea medicala in data de 07.05.2008 (fila 5 din dosar), cu recomandarea de a se prezenta pentru implant per secundam, dupa 2 saptamani.
      Trebuie precizat ca reclamantul  se pensionase din motive medicale , inainte de a fi internat si operat, asa cum reiese din Decizia asupra capacitatii de munca nr. 196/3.04.2008 (fila 11), avand diagnosticul clinic de ateroscleroza generalizata ACO la ambele membre inferioare, cu diagnosticul functional de By pass axilo-axilar si aorto-femural si deficienta globala accentuata.
      Din acest istoric al bolnavului instanta retine ca aparatul sau cardiovascular era slabit si ca avusese un atac cerebral vascular, astfel ca operatia de cataracta nu era prea usoara, iar dupa efectuarea ei parata constatand ca ii aparuse un edem corneean, posibil datorita istoricului sau medical si complicatiilor patologice, i-a recomandat reclamantului sa se intoarca dupa doua saptamani pentru a i se monta lentila oculara , adica abia dupa ce ochiul urma sa se linisteasca.
      Reclamantul a revenit la spital conform recomandarilor paratei, insa atunci, potrivit inscrisului de la fila 19 (cu recomandari la externare, din 30.04.2008 si 05.05.2008) s-a constatat ca ii aparusera mici formatiuni dense, posibil aderente la corpul vitros ( aceste formatiuni pot aparea in anumite situatii, fie in primele zile postoperatoriu, fie ulterior, chiar si intr-o perioada de timp de pana la 1 -2 luni dupa operatie), dar care ar fi putut masca o posibila dezlipire de retina, i-a recomandat efectuarea unei ecografii oculare, intr-un alt spital oftalmologic, deoarece Spitalul jud nu are ecograf de uz oftalmologic urmand sa revina cu rezultatele ecografului, iar in functie de acest rezultat sa stabileasca tratamentul in continuare.
      Totodata reclamantul, in calitate de pacient, a semnat inscrisul din data de 16.04.2008, referitor la consimtamantul sau necesar anterior efectuarii operatiei, prin care se arata: "Declar acceptul de efectuare a manoperei de chirurgie cataracta- OD, fiind informat despre riscurile incidentelor si accidentelor, previzibile si imprevizibile legate de efectuarea si consecintele acesteia.Consimt sa-mi asum riscuri fara pretentii din partea medicului si a institutiei unde sunt internat", iar pe acelasi inscris s-au consemnat si recomandarile la externare, ale paratei, mai sus descrise.
      Dupa externare, reclamantul s-a adresat la mai multe unitati spitalicesti, desi ar fi trebuit sa urmeze prescriptiile medicale ale medicului sau curant, acesta trebuind sa decida ce trebuie facut in continuare. Cu toate acestea insa, reclamantul a mers la un alt spital, unde a mai suferit o alta interventie chirurgicala, ignorand recomandarile paratei.
      Asa cum rezulta din actele medicale aflate la dosar, nefiind dovezi contrare depuse de reclamant, se prezuma ca parata a stabilit un diagnostic corect,ca a efectuat corect interventia chirurgicala si i-a aplicat reclamantului tratamentul medicamentos necesar. Mai mult, l-a informat pe reclamant despre interventia chirurgicala, consecintele acesteia, tratamentul aplicat, si riscul operatiei, informandu-l si despre ingrijirea si tratamentul ce care trebuia sa il urmeze in perioada postoperatorie. Ori fata de dispozitiile art. 649 din legea nr. 95/2006, aceasta obligatie legala care ii revenea si-a indeplinit-o corect si complet, astfel incat in sarcina sa nu poate fi retinuta nicio culpa in actul medical, nefiind aplicabile in speta dispozitiile art. 998-999 Cod civ.
      Pentru a putea fi antrenata raspunderea paratei in temeiul art. 998-999 Cod civ, trebuie ca reclamantul sa dovedeasca si existenta raportului de cauzalitate intre interventia chirurgicala a paratei si rezultatul negativ, insa, datorita unor interventii chirurgicale ale altor medici, raportul de cauzalitate intre interventia paratei si pierderea vederii de catre reclamant nu exista.
      Instanta in virtutea rolului sa activ , prevazut de  disp. art. 129 C.pr.civ. a pus in discutie reclamantului cererea sa de probatiune, consemnata si in actiunea introductiva, respectiv de a se efectua in cauza o expertiza medicala de specialitate, pentru a se putea corela toate investigatiile, tratamentele si interventiile chirurgicale de care a beneficiat reclamantul si a se constata cauzele datorita carora reclamantul si-a pierdut vederea la ochiul drept, insa acesta a refuzat efectuarea unei asemenea expertize, considerand ca actele medicale depuse la dosar reprezinta o proba concludenta si suficienta pentru ca instanta sa dea o hotarare, in sensul solicitat de el .
      De asemenea, desi initial reclamantul a cerut instantei sa ia act de faptul ca renunta la judecata fata de paratii  CEM si fata de paratul Spitalul Jud, dupa redeschiderea dezbaterilor nu a mai renuntat la judecata fata de paratii mentionati, ci a solicitat instantei ca in situatia in care se va stabili o culpa a medicului pe care l-a chemat in judecata sa fie obligate societatile de asigurare sa-i achite despagubirile materiale si morale cerute prin actiune.
      Este real ca art. 656 din Legea nr. 95/2006  are in vedere obligativitatea incheierii de catre personalul medical a unei polite de asigurare in caz de raspundere civila profesionala pentru prejudiciile cauzate prin acte medicale, aceasta polita de asigurare fiind o conditie obligatorie la angajare, iar asiguratorul ofera despagubiri pentru prejudiciile pe care asiguratorul le-a cauzat si este obligat la a le acoperi cu titlul de dezdaunare si cheltuieli de judecata ale persoanei prejudiciate de catre parsonalul  medical culpabil, insa in speta nefiind stabilita vreo culpa medicala, raportul juridic nu poate fi legat nici intre parata si asiguratorii acesteia SC A SA si respectiv SC BTA SA pentru valorificarea despagubirilor materiale si morale care ar fi putut rezulta ,nefiind antrenata raspunderea civila delictuala prev. de art. 998-999 din Codul civil, dar nici asigurarea comitentului pentru fapta prepusului prevazuta de art. 1000 din acelasi cod.
       In prezent, normele de deontologie medicala sunt cuprinse in Codul de deontologie medicala din anul 2005, care in art. 3 consacra sanatatea omului ca fiind telul suprem al actului medical, obligatia medicului constand in a apara sanatatea fizica si mentala a omului, in a usura suferintele, in a respecta viata si demnitatea persoanei umane, fara discriminari in functie de varsta, sex, rasa, etnie, religie, nationalitate, conditie sociala, ideologie politica sau din orice alt motiv, in timp de pace, precum si in timp de razboi. Codul de deontologie medicala din anul 2005 respecta, in forma actuala, normele internationale in materie de deontologie medicala cuprinse in Declaratia de la Geneva emisa in 1948 dupa Codul de la Nurnberg (1947) si amendata de catre Asociatia Mondiala Medicala si in Codul International al Eticii Medicale.
          Incalcarea unei norme deontologice, fara a produce vreun prejudiciu pacientului, poate atrage raspunderea disciplinara a medicului, insa in situatia in care conduita culpabila a medicului are drept rezultat producerea unei pagube pe seama pacientului, intervine raspunderea civila delictuala pentru malpraxis.
          Pentru angajarea raspunderii juridice trebuie sa existe cumulativ o conduita ilicita, un prejudiciu, legatura de cauzalitate intre conduita culpabila si rezultatul vatamator, vinovatie din partea personalului medical si sa nu existe imprejurari sau cauze care inlatura raspunderea juridica.
             In doctrina se face distinctia intre culpa comisiva:manifestata in cadrul unei actiuni inadecvate prin imprudenta, nepricepere sau stangacie, culpa omisiva manifestata in cadrul unei inactiuni prin neexecutarea unei actiuni necesare, culpa “in eligendo" constand in alegerea gresita a unor proceduri medicale ori in delegarea unei persoane necompetente si culpa “in vigilando" constand in nesolicitarea unui ajutor, prin neinformare etc.Pentru o mai buna stabilire a formei de vinovatiei este foarte important a se face distinctia intre fapta comisa prin eroare si fapta comisa din greseala. Eroarea este determinata de situatii ca evolutia complicata a unei boli ori simptomatologia atipica, situatii in care orice medic ar fi procedat in aceeasi maniera. Greseala presupune nerespectarea unor norme de comportament profesional pe care un medic cu aceeasi capacitate profesionala, in aceleasi conditii, le-ar fi respectat. Spre deosebire de greseala, eroarea apare in ciuda bunei-credinte si a constiinciozitatii medicului. 
                  Potrivit prevederilor Legii nr. 95/2006, personalul medical raspunde civil pentru prejudiciile produse din eroare, care includ si neglijenta, imprudenta sau cunostinte medicale insuficiente in exercitarea profesiunii, prin acte individuale in cadrul procedurilor de preventie, diagnostic sau tratament.
                  Legea sus citata reglementeaza in art. 643 limitarea raspunderii civile, in sensul ca toate persoanele implicate in actul medical defectuos vor raspunde proportional cu gradul de vinovatie al fiecareia, iar alineatul 2 al acestui text de lege consacra cauzele care inlatura raspunderea civila pentru malpraxis, respectiv faptul ca personalul medical nu este raspunzator pentru prejudiciile produse in exercitarea profesiunii in situatia in care acestea se datoreaza conditiilor de lucru, dotarii insuficiente cu echipament, infectiilor nosocomiale, efectelor adverse, complicatiilor si riscurilor in general acceptate ale metodelor de investigatie si tratament, viciilor ascunse ale materialelor sanitare si in cazul in care actioneaza cu buna-credinta in situatii de urgenta, cu respectarea competentei acordate.
                 Alaturi de personalul medical angajat, raspund si unitatile sanitare, in calitate de furnizori de servicii medicale, pentru prejudiciile produse pacientilor ca urmare a serviciilor prestate, generate de viciile ascunse ale echipamentelor medicale, ale substantelor medicamentoase si ale materialelor sanitare ori generate de furnizarea necorespunzatoare a utilitatilor. In activitatea sa, medicul trebuie sa aiba in vedere si sa evalueze si cele mai mici riscuri, actionand cu mare prudenta. In acest sens, in Legea nr. 95/2006 a fost introdus la Titlul XV si capitolul III - “Acordul pacientului informat", care statueaza obligativitatea obtinerii acordului scris al pacientului ce urmeaza a fi supus la metode de preventie, diagnostic si tratament cu potential de risc, dupa o prealabila informare a pacientului cu privire la diagnosticul, natura si scopul tratamentului, la riscurile si consecintele tratamentului propus, la alternativele viabile de tratament, la riscurile si consecintele lor, la prognosticul bolii fara aplicarea tratamentului.
                 Pentru stabilirea cazurilor de raspundere civila a personalului medical in baza art. 668 din Legea nr. 95/2006, la nivelul fiecarei autoritati publice judetene sau a municipiului Bucuresti se constituie o comisie de monitorizare ce este competenta pentru cazurile de malpraxis, ce trebuie sesizata  de catre o persoana pagubita printr-un act medical, ori de catre mostenitorii sai, in caz de deces. Din lista judeteana a expertilor prin tragere la sorti se desemneaza  un expert sau un grup de experti, in caz de o mai mare complexitate, pentru a efectua un raport asupra  cazului. Acestia au obligatia ca in maxim 30 de zile sa inainteze un raport comisiei, aceasta urmand ca in maxim 3 luni de la sesizare sa adopte o decizie asupra cazului, prin care aceasta comisie stabileste daca este sau nu un caz de malpraxis in cauza si comunica aceasta decizie in termen de 5 zile  calendaristice tuturor persoanelor implicate. Persoanele nemultumite de decizia data de comisie pot face contestatie in termen de 15 zile de la dat comunicarii deciziei.
               Potrivit art. 637 alin.2 din Legea nr. 95/2006  persoanele ce au fost prejudiciate printr-un act de malpraxis medical se pot adresa instantelor civile de judecata, dupa parcurgerea procedurii stabilirii cazului de malpraxis in termen de 3 ani de la data prejudiciului. Art. 673 din Legea 95/2006 a fost atacat la Curtea Constitutionala de un grup de 37 de senatori ca fiind neconstitutional, sustinanduse ca acest text de lege contravine prevederilor art. 126 alin. 6 din Constitutie, ce se refera la controlul judecatoresc al actelor administrative. Curtea Constitutioanala, prin decizia nr.298/2006 a respins exceptia de neconstitutionalitate a Legii prin reforma in domeniul Sanatatii, motivand  ca acest text de lege nu reglementeaza compententa instantelor de drept comun si nici competenta instantelor de contencios administrativ, ci prevede dreptul de a contesta orice decizie a comisiei la instantele de judecata. De asemenea, alin.2 din art. 673 din lege constituie o garantie legala a liberului acces la justitie, potrivit dreptului comun. S-a mai constat ca prin lege nu s-a reglementat o jurisdictie special administrativa, ci doar s-a infintat o comisie de monitorizare si competanta profesionala pentru cazurile de malpraxis, care nu desfasoara o activitate jurisdictionala, ci doar una de control si expertiza profesionala.
              Prin urmare putem trage concluzia ca procedura de stabilire a cazurilor de malpraxis nu impiedica liberul acces la justitie, iar pacientii nemultumiti de modul de exercitare ar actului medical pot sesiza, pe langa Colegiul Medicilor sau Comisia de malprazis, si instantele civile .
      Instanta nu neaga faptul ca reclamantul si-a pierdut vederea la ochiul drept si ca probabil pentru ameliorarea starii sale de sanatate va trebui sa suporte si alte tratamente, eventual interventii chirurgicale costisitoare,insa din actele medicale nu se poate deduce ca parata a savarsit o fapta ilicita si mai ales ca prejudiciul produs asupra reclamantului se datoreaza faptei acesteia, dar nici cuantumul despagubirilor materiale solicitate de reclamant nu poate fi stabilit de instanta inafara unei cuantificari de specialitate ce se putea realiza doar cu ocazia efectuarii unei expertize medicale.
       Mai mult, in conformitate cu dispozitiile legale aplicabile in materia raspunderii medicului pentru actul medical pe care il efectueaza, respectiv art. 643 din legea nr. 95/2006, persoanele implicate in actul medical vor raspunde proportional cu gradul de vinovatie ai acestora.
      Reclamantul putea sa sesizeze direct Comisia de Malpraxis, in conformitate cu prevederile art. 668 din legea nr. 95/2006,  institutie care avea autoritatea si competenta necesara pentru a decide daca interventia chirurgicala efectuata de parata a fost sau nu un caz de malpraxis, insa a ales sa sesizeze instanta de judecata pentru a-si solutiona situatia, dar in acest caz obligatia sa era de a dovedi cele sustinute in actiune si a solicita probe de specialitate (expertiza medicala fiind cea mai relevanta in speta), din care instanta sa-si poata forma convingerea ca sustinerile sale sunt corecte.
      In ceea ce priveste petitul de obligare a paratei la plata unei rente lunare in raport de capacitatea de munca pierduta, din decizia de pensionare a reclamantului, instanta retine ca acesta s-a pensionat pe motive de invaliditate inainte de interventia facuta de parata, iar cauza invaliditatii reclamantului a fost alta decat pierderea vederii.
      Potrivit reglementarilor in materie, respectiv Titlul VX al Legii 95/2006, unitatile sanitare publice sau private in calitate de furnizori de servicii medicale, raspund civil, potrivit dreptului comun, pentru prejudicii in activitatea de preventie, diagnostic sau tratament in situatia in care acestea sunt consecinta infectiilor nosocomiale, cu exceptia cazului in care se dovedeste o cauza externa ce nu poate fi controlata de institutie; a efectelor cunoscute ale dispozitivelor si aparaturii medicale folosite in mod abuziv, fara a fi reparate; folosirea materialelor sanitare, dispozitivelor medicale, substantelor medicamentoase si sanitare, dupa expirarea perioadei de garantie, sau a termenului de valabilitate a acestora, dupa caz; acceptarii de echipamente si dispozitive medicale, materiale sanitare, substante de la furnizori, fara asigurarea prevazuta de lege. Ori in speta, reclamantul nu a dovedit niciuna din situatiile enumerate, capabile sa antreneze raspunderea civila a paratei Spitalul Judetean Bistrita - Nasaud.
      Avand in vedere cele mai sus retinute, instanta a respins ca neintemeiata actiunea civila formulata de reclamant, solutie fata de care nu s-au acordat nici cheltuielile de judecata solicitate de acesta.