Actiune in raspundere civila delictuala, in conditiile prevazute de art. 998,999 C.civil raportat la disp. art. 42 al. 1 din L. 188/2000. Analizarea indeplinirii conditiilor antrenarii acestei raspunderi in persoana paratului, in functie de stabilire...

      
Actiune in raspundere civila delictuala, in conditiile prevazute de art. 998,999 C.civil raportat la disp. art. 42 al. 1 din L. 188/2000. Analizarea indeplinirii conditiilor antrenarii acestei raspunderi in persoana paratului, in functie de stabilirea cadrului procesual in aceste limite si raportat la calitatea sa de executor judecatoresc.

Pasivitatea in executarea creantei  este imputabila in mod exclusiv creditoarei reclamante in cauza de fata, care timp de sase luni, desi stia ca executarea silita nu s-a declansat si ca nu a achitat  vreo taxa in acest sens ,  nu a staruit in executare si nu si-a indeplinit obligatia de investire a  sentintei ( ce-i revenea in mod exclusiv) inlauntrul termenului de prescriptie a executarii silite. Prin urmare, teza cauzarii prejudiciului de  catre executorului judecatoresc, temei juridic al actiunii de fata nu este probata.
    

 Judecatoria Bistrita - Sectia civila- Sentinta Civila nr. 4200/2011
      
      Prin actiunea civila inregistrata sub nr. de mai sus, asa cum a fost ea precizata  reclamanta SC ES SA - SISEE - TN, a chemat in judecata pe paratul executor judecatoresc IE, solicitand instantei sa il oblige pe acesta sa ii plateasca suma de 16.049,05 lei reprezentand daune produse ca urmare a neinregistrarii dosarului de executare silita in termenul legal, cu cheltuieli de judecata.
      In motivare, reclamanta a aratat ca i s-a cauzat un prejudiciu prin omisiunea paratului de a pune in executare sentinta civila nr. 5368/13.12.2004, reclamanta fiind astfel in imposibilitatea de a recupera debitul, omisiune ce atrage angajarea raspunderii civile conform art. 42 alin. 1 din Legea 188/2000.
      Invedereaza ca practica judiciara a Curtii de apel Cluj apreciaza ca potrivit art. 7208 C.pr.civ. hotararile date in prima instanta privind procesele si cererile in materie comerciala sunt executorii astfel incat nu este necesara investirea cu formula executorie a acestora pentru a fi puse in executare silita, cererea fiind lipsita de interes. In acest sens, Inalta Curte de Casatie si Justitie, prin Decizia nr. XXXVIII/07.05.2007 pronuntata in solutionarea recursului in interesul legii, sustine aceleasi concluzii.
      Mai mult, inscrisurile carora legea le recunoaste caracterul de titlu executoriu sunt puse in aplicare fara investirea cu titlu executoriu.
      Avand in vedere cele de mai sus, reclamanta a inaintat BEJ EI,  cu aproximativ 6 luni inaintea termenului de prescriptie a debitului, cererea de executare silita a debitorului SC P, acesta avand obligatia remiterii unui raspuns motivat la cererea reclamanteim, pentru a putea face plangere in conditiile art. 53 din Legea 188/2000 si implicit, in urma unei solutii negative, reevaluarea in timp util a modului de recuperare a creantei.
      Prin urmare, arata reclamanta ca este fara indoiala vorba de o fapta ilicita. Neinregistrarea cererii la data primirii actelor, prin omisiunea trimiterii unui refuz motivat ori, prin neinregistrarea de indata a cererii de executare silita la instanta competenta, sunt suficiente motive pentru constatarea unei relatii de cauzalitate intre prejudiciul creat si fapta ilicita-omisiune anterior descrisa.
      Vinovatia se poate constata, avand in vedere cele de mai sus, prin neglijenta si dezinteresul prin care BEJ prin d-l EI a tratat cererea reclamantei timp de aproape sase luni, fapt confirmat si in Sentinta civila nr. 3642/2008 pronuntata in contestatia la executare , paratul nu a intreprins nimic pentru clarificarea situatiei.
      In drept, s-au invocat disp. art. 998, 999 Cod civil, art. 42, art. 53 din Legea 188/2000, art. 3741 C.pr.civ. si art. 7208 C.pr.civ.
      Prin intampinarea formulata , paratul a aratat ca decizia ICCJ invocata, face stricta referire la titlurile executorii pronuntate in materie comerciala bazate pe prevederile art. 7208 C.pr.civ., iar anul in care s-a modificat art. 3741 a fost anul 2006. Din analiza Sentintei civile nr. 5368/13.12.2004, se observa ca temeiul juridic al actiunii formulate este statuat prin prevederile legii  civile, adica art. 969, 1361 si urm. C.civ.
      Reclamanta si-a insusit de buna voie solicitarea efectuata de consilierul juridic al BEJ de a investi cu formula executorie sentinta civila, astfel ca la data de 21.12.2007 reclamanta a formulat cererea de investire a acestei sentintei,
      Din motivarea sentintei civile nr. 3642/2008 nu reiese niciun motiv bazat pe neglijenta executorului judecatoresc.
      In ceea ce priveste fapta delictuala statuata de prev. art. 998 si 999 C.civ., paratul a aratat ca nu exista nicio legatura de cauzalitate intre presupusele actiuni sau inactiuni, prejudicii sau ale elemente care sa conduca la angajarea raspunderii delictuale.
      In drept, s-au invocat disp. art. 723, art. 242 C.pr.civ.
      Prin notele de sedinta depuse la termenul de judecata din data de 15.12.2010, reclamanta a aratat ca prin referirea la constatarile instantei din Sentinta 3642/2008 nu a facut decat sa arate odata in plus, fara putinta de tagada, ca primirea dosarului executional de catre BEJ IE s-a facut cu aproape sase luni inainte ca debitul sa fie prescris.
      Este adevarata constatarea paratului ca reclamanta a depus de bunavoie cererea de investire cu formula executorie, dar numai dupa ce a constatat ca timp de aproape sase luni cererea de executare nu a fost inregistrata. Reclamanta a mai aratat ca in tot acest timp, sentinta nr. 5368/2004, in original, a fost retinuta de catre BEJ IE.
      Paratul BEJ IE, prin scriptul depus la filele 62, 63, a aratat ca parata a stiut in toata perioada care este situatia cererii de executare silita, deoarece numitele C (P) A, consilier juridic al BEJ IE si RP, consilier al reclamantei, au discutat telefonic toti pasii de urmat in vederea inregistrarii cererii de executare silita. Aceasta modalitate  a discutiei telefonice a fost agreata de reclamanta, iar daca s-au facut intarzieri, nu este culpa paratului.
           Analizand actele dosarului, in privinta exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a paratului BEJ IE, invocata de acesta, instanta retine urmatoarele:
            Potrivit art. 42 din Legea 188/2000 "(1) Raspunderea civila a executorului judecatoresc poate fi angajata, in conditiile legii civile, pentru cauzarea de prejudicii prin incalcarea obligatiilor sale profesionale", iar conform art.43 din Legea nr. 188/2000 "Biroul executorului judecatoresc si societatea civila profesionala nu sunt persoane juridice".
          Indiferent de forma de desfasurare a activitatii, in mod individual sau prin asociere, atributiile personale si raspunderea pentru actele intocmite revin exclusiv executorului judecatoresc care le-a intocmit.
           Asa cum este reglementat in art. 55 din Legea 188/2000 "(1) Executorul judecatoresc raspunde pentru modul in care isi indeplineste atributiile, disciplinar sau civil, in conditiile legii, regulamentului si ale prezentului statut",iar " (5) Raspunderea civila a executorului judecatoresc poate fi angajata, in conditiile legii civile, pentru cauzarea de prejudicii prin incalcarea obligatiilor sale profesionale".
           Din coroborarea textelor de lege mai sus citate, raportat la precizarea actiunii depuse la dosar la filele 32-34, instanta retine ca prin actiunea precizata se solicita instantei ca in temeiul raspunderii civile prev. de art. 998,999 C.civil raportat la disp. art. 42 al. 1 din L. 188/2000 care prevad ca " Raspunderea civila a executorului judecatoresc poate fi angajata, in conditiile legii civile, pentru cauzarea de prejudicii prin incalcarea obligatiilor sale profesionale", sa fie obligat executorul judecatoresc IE la plata de despagubiri civile in suma de 16.049,05 lei (potrivit notelor de sedinta de la fila 78), urmare a neinregistrarii dosarului reclamantei ,de executare silita, in termenul legal.
          Astfel, reclamanta a intentionat tragerea la raspundere civila a numitului I E, in calitate de executor judecatoresc si nu a Biroului Executorului Judecatoresc I E, care de altfel nu are personalitatea juridica in considerarea textului art. 43 din HG 19/2010, invocand ca si temei de drept in precizarea actiunii (fila 78), art. 42 si 53 din L. 188/2000, situatie fata de care instanta va admite exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a BEJ IE si pe cale de consecinta va respinge actiunea civila fata de acesta ca fiind formulata impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva.
          In ceea ce priveste actiunea civila formulata de reclamanta impotriva paratului IE, in calitatea sa de executor judecatoresc, din actele dosarului, instanta retine urmatoarele:
          Prin Sentinta Civila nr. 5368/2004 pronuntata de Judecatoria Bistrita in Dos. nr. 7483/2004 , definitiva si executorie, s-a admis actiunea formulata de reclamanta SC E SA - STN C-N in contradictoriu cu parata SC P 302 G SRL B, prin care a fost obligata parata sa achite reclamantei suma de 15.066,56 lei reprezentand debit restant si 982,49 lei cheltuieli de judecata.
          Sentinta civila amintita mai sus a fost investita cu formula executorie abia la data de 15 ianuarie 2008 prin Incheierea civila nr. 12/CC/2008, asa incat chiar daca reclamanta a formulat cerere de executare silita trimisa prin posta la data de 6.07.2007 (asa cum rezulta din copia plicului atasat la fila 7 din dosarul executional), aceasta a fost inregistrata la BEJ IE abia la data de  23.01.2008, dupa ce in prealabil, executorul judecatoresc purtase o discutie telefonica cu reprezentantul SC ES SRL, prin care i s-a adus la cunostinta acesteia ca sentinta civila nu este investita cu formula executorie si ca i se va restitui pentru investire, sens in care s-a si procedat (filele 7-8), abia in data de 23.01.2008 fiind ridicat acest titlu executoriu de la Judecatoria Bistrita de catre executorul judecatoresc (fila 10 din dosar).
           Raportat la aceste intarzieri, pe rolul Judecatoriei Bistrita s-a inregistrat o contestatie la executare  formulata de SC P302G SRL Bistrita, cu care se judecase anterior reclamanta, prin care s-a solicitat instantei anularea formelor de executare silita efectuate in Dos. executional  al BEJ IE cu motivarea ca dreptul de a cere executarea silita s-a prescris, conform art. 405 al. 1 C.pr.civ.
           Prin Sentinta Civila nr. 3642/2008 pronuntata in dosarul mai sus aratat s-a admis contestatia la executare, dispunandu-se incetarea executarii silite in Dosarul executional nr. 5/2008 al BEJ IE, in considerentele sentintei citate sustinandu-se cu putere de lucru judecat ca cererea de executarea silita a fost inregistrata abia la 23.01.2008 si nu la 9.07.2007, deci dupa trecerea termenului de prescriptie a dreptului de a cere executarea silita, de trei ani, prevazut de art. 405 pct. 1 C.pr.civ. Se mentioneaza in sentinta ca "la data de 9.07.2007, cererea de executare silita a ajuns intr-adevar la biroul executorului judecatoresc, nefiind insa inregistrata , deoarece hotararea judecatoreasca nu era investita cu formula executorie, astfel ca nu sunt incidente dispozitiile art. 405 indice 2 liniuta a 2-a  din C.pr.civ. privind intreruperea cursului prescriptiei dreptului de a cere executarea silita. Raportat  la considerentele de fapt si de drept retinute mai sus, instanta a admis contestatia la executare_ dreptul de a cere executarea silita fiind prescris la data inregistrarii cererii de executare de catre intimata la acest birou".
          Impotriva acestei sentinte SC E SA N C-N nu a declarat recurs, astfel ca sentinta a ramas irevocabila, fiind investita cu formula executorie in data de 5.11.2009, iar executarea silita a incetat inca de la acea data.
         Deoarece in prezenta cauza reclamanta a inteles sa investeasca instanta cu o actiune in raspundere civila delictuala, in conditiile prevazute de art. 998,999 C.civil raportat la disp. art. 42 al. 1 din L. 188/2000, stabilind cadrul procesual in aceste limite, se va verifica in acest sens daca sunt indeplinite conditiile antrenarii acestei raspunderi in persoana paratului, raportat la calitatea sa de executor judecatoresc.
      Raportat la contextul expus  mai sus in care s-a ajuns la solutia incetarii executarii silite, prin Sentinta Civila nr. 3642/2008 pronuntata de Judecatoria Bistrita, executorul judecatoresc  nu putea decat sa respecte hotararea judecatoreasca, prin care s-a verificat in mod implicit daca cererea depusa de cel care a pornit executarea silita (reclamanta din prezenta cauza) reprezinta sau nu un act intreruptiv al prescriptiei dreptului de a cere executarea silita si s-a conchis de catre instanta , cu putere de lucru judecat, in considerentele acestei hotarari (fila 9 din dosar), ca "Cererea de incuviintare a executarii silite a sentintei mai sus mentionate (nr. 5368/2004 a Judecatoriei Bistrita" a fost inregistrata la Biroul executorului judecatoresc EI la data de 23.01.2008 si nu la data de 9.07.2007 cum sustine intimata, deci dupa trecerea termenului de prescriptie a dreptului de a cere executarea silita, de trei ani, prevazut de art. 405 pct. 1 C.pr.civ. (conform pct. 2 al art. 405 C.pr.civ., termenul de prescriptie incepe sa curga de la data cand se naste dreptul de a cere executarea silita, respectiv data pronuntarii sentintei - 13.12.2004, aceasta fiind definitiva si executorie).
      O prima conditie pentru antrenarea raspunderii civile delictuale o constituie savarsirea unei fapte ilicite, ori in speta nu s-a dovedit ca paratul, in calitatea sa de executor judecatoresc ar fi savarsit o fapta ilicita prin comisiune sau omisiune, aceasta din urma incercand a fi acreditata de catre reclamanta, care a sustinut ca din cauza executorului judecatoresc, care nu a inregistrat cererea sa de executare silita la timp s-ar fi implinit termenul de prescriptie de trei ani pentru exercitarea dreptului de a cere executarea silita, motiv ce a determinat implicit incetarea executarii silite. Pe calea contestatiei la executare s-a verificat aspectul referitor la necesitatea investirii cu formula executorie a sentintei expuse mai sus si s-a retinut ca aceasta nu a fost investita , desi obligatia revenea partii care a formulat cererea de executare silita a formula cererea in acest sens,de aceea nu a putut fi inregistrata de executor care, de altfel, a depus diligentele necesare pentru a lua legatura cu creditoarea, chiar si telefonic, in data de 9.07.2007 (chiar in ziua in care s-a prezentat creditoarea la executor pentru a i se inregistra cererea de executare silita), asa cum de altfel a solicitat aceasta (fila 8 din Dos. executional nr. 5/2008), aducandu-se la cunostinta reprezentantului societatii ca titlul executoriu comunicat pentru executarea silita nu era investit si s-a restituit pentru investire prin adresa nr. 588/23.07.2007 (fila 9 din dosarul executional).
      Faptul ca societatea creditoare a demarat procedura investirii mult mai tarziu, abia la data de 21.12.2007, cererea fiind admisa, conform Incheierii civile nr. 12/CC/2008 pronuntata de Judecatoria Bistrita, reprezinta culpa acesteia si nu a executorului judecatoresc,care nu avea atunci obligatia de a cere incuviintarea executarii silite, deoarece era in vigoare la acea data L. 459/2006 care a abrogat prevederea art. 373 indice 1 din C.pr.civ. referitoare la obligatia executorului judecatoresc de a se adresa instantei cu o cerere de incuviintare a executarii silite.
      Culpa prescrierii dreptului de a cere executarea silita a fost astfel a creditoarei , care nu a inteles sa-si indeplineasca obligatia de a investi cu formula executorie sentinta civila decat cu intarziere si dupa trecerea termenului de trei ani in care avea dreptul de a cere executarea silita, executorul judecatoresc indeplinindu-si in mod corespunzator si potrivit cerintelor legale obligatiile profesionale asa cum cereau disp. art. 373 al. 1 si 374 C.pr.civ., in vigoare la acea data.
      Mai trebuie spus ca nici un moment creditoarea nu a inteles sa formuleze vreo contestatie la executare sau plangere , in conditiile art. 53 din L. 188/2000, desi daca s-a considerat vatamata in drepturile sale putea sa formuleze o atare plangere, intelegand sa sesizeze instanta abia acum, dar in cadrul procesual ales de ea si anume al unei actiuni in raspundere civila delictuala circumscrisa disp. art. 998-999 C.civil si nu al unei plangeri in sensul textului de lege mai sus citat.
      Ca atare,desi sarcina probei revenea reclamantei, potrivit art. 1169 C.civil, nu s-a dovedit in speta nici una dintre conditiile antrenarii acestei raspunderi in sarcina paratului, neexistand o fapta ilicita savarsita de acesta, dar nici vinovatie, respectivul prejudiciu material invocat in actiune, rezultat din imposibilitatea recuperarii de la debitoarea cu care s-a judecat reclamanta, urmare a prescrierii dreptului de a cere executarea silita, incumband creditoarei si nu executorului judecatoresc in cauza, lipsind astfel si raportul de cauzalitate dintre fapta si  prejudiciu.
      Avand in vedere considerentele expuse mai sus, prin Sentinta Civila nr. 4200/2011, instanta a respins ca neintemeiata actiunea civila formulata de reclamanta impotriva paratului, in calitatea sa de executor judecatoresc.
      Prin Decizia Civila nr. 401/R/2011 pronuntata de Tribunalul Bistrita-Nasaud s-a respins recursul declarat de reclamanta SC ES SA ca neintemeiat.
      Impotriva sentintei expuse a declarat recurs in termen legal reclamanta, solicitand admiterea recursului, modificarea in  tot a hotararii fata de dispozitiile art. 304 pct.7, 8 si 9 si a art. 304? din Codul de procedura civila in sensul admiterii actiunii asa cum a fost formulata.
      In motivarea recursului s-a criticat  hotararea pentru nelegalitate si netemeinicie, sustinandu-se in esenta urmatoarele:
      In ciuda faptului ca instanta admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a BEJ EI, toata motivarea si-a intemeiat-o pe apararile acestuia, facand abstractie totala de evidenta lipsa de aparare scrisa a paratului IE in calitatea sa de functionar public.
      In opinia recurentei, instanta de fond a incalcat principiul disponibilitatii judecand si raportandu-se in speta la  fapte si evenimente care nu au legatura cu cauza, astfel ca  toata motivarea sentintei  se raporteaza la momente ulterioare si neesentiale, respectiv la data investirii instantei din dosarul SC P 302G SRL. Toate apararile formulate de societatea reclamanta s-au raportat la momentul neinregistrarii titlului executor la BEJ IE, lasand in nelucrare o petitie transmisa unui functionar public pe o perioada de aproape sase luni, motiv pentru care dreptul la executarea silita s-a prescris.
      Referitor la calea de atac aleasa de reclamanta, apreciata de instanta de fond ca fiind cea incorecta raportat la prevederile art. 53 alin.1 din Legea 188/200, s-a apreciat ca asertiunea este una superficiala si nu are nimic de-a face cu actuala speta. De asemenea s-a precizat ca societatea si-a urmarit interesele privitoare la recuperarea debitului trecand prin toate treptele legale, fond si recurs, afirmatia referitoare la neatacarea hotararii neavand un suport real.
      Reclamanta a sustinut  ca i s-a  cauzat un prejudiciu prin omisiunea paratului de a pune in executare sentinta civila nr. 5368/13.12.2004, aflandu-se astfel in imposibilitatea de a-si recupera debitul, obligatie ce atrage angajarea raspunderii civile conform prevederilor art. 42 alin.1 din Legea 188/2000.
      Cererea de executare silita, impreuna cu titlul  executoriu, sentinta civila nr. 5368/13.12.2004, a fost trimisa in data de 06.07.2007, ajungand la biroul paratei in data de 09.07.2007, in termen,  asa cum rezulta din confirmarea de primire. Conform art. 373? alin.1 executorul judecatoresc avea obligatia ca "de indata" sa solicite instantei de executare incuviintarea executarii silite, inaintandu-i in copie cererea de executare si titlul executoriu., obligatie ce nu a fost dusa la indeplinire si mai mult, nici reclamanta nu a fost instiintata de faptul ca cererea nu a fost inaintata instantei de judecata si nu a fost inregistrata in termenul legal in care  se putea cere executarea silita. Mai mult, paratul nu a comunicat faptul ca ar fi o problema in ceea ce  priveste titlul executoriu si nu a restituit dosarul insotit de o adresa  prin care sa arate ca instanta ar fi respins cererea de incuviintare a executarii silite.
      Reclamanta a invederat faptul ca paratul a inregistrat cererea de incuviintare a executarii silite doar in momentul in care dreptul sau de a solicita executarea s-a prescris, dupa data de 13.12.2004. debitoarea a formulat contestatie la executare, contestatia a fost admisa atat de instanta de fond cat si cea de recurs, nu cum gresit a retinut instanta de fond.
      S-a apreciat ca prin actiunile paratului i s-a adus reclamantei un prejudiciu, solicitand obligarea paratului la repararea lui  potrivit art. 1349 alin.1 si 2 din Codul civil.
      Reclamanta recurenta a reiterat in cererea de recurs elementele de fapt invocate in sprijinul actiunii precizate, subliniind ca pretinsa corespondenta telefonica  purtata intre ea si  parat nu a fost probata in cauza.
      In drept au fost invocate prevederile art. 304 pct.7,8,9, art. 304? coroborate cu art.312 Cod procedura civila, art.373?, art. 374, art. 4052 Cod procedura civila, art. 720? si art.7208 Cod procedura civila, art. 998 si 999 Cod civil si art. 42 alin.1 si art. 53 din Legea 188/2000.
      Intimatul BEJ EI , legal citat, a depus la dosar intampinare,  prin care a solicitat in principal respingerea recursului ca inadmisibil, iar in subsidiar respingerea recursului ca nefondat.
      In motivare s-a aratat ca recursul nu  este insotit de o delegatie, si nu a fost semnat si nici stampilat de conducatorul unitatii. Cum in cauza nu exista nici o delegatie care sa ateste calitatea de reprezentant delegat al semnatarului recursului pentru aceasta cauza, intimatul a apreciat ca nu exista un recurs formulat de catre reclamanta ci un document  emanat de la o persoana  care nu are nici o legatura cu cauza supusa judecatii.
      In subsidiarul cererii s-a invederat ca recursul contine doar o reluare a unor relatari care nu au nici o legatura cu realitatea si prevederile legale in vigoare, fiind astfel nefondat.
      Intimatul  IE, legal citat, a depus la dosar intampinare, prin care a solicitat respingerea recursului  ca inadmisibil, cu motivarea ca el este fondat pe o grava confuzie intre prevederile Legii 188/1999 a functionarilor publici, si cea cu nr. 188/2000 a executorilor judecatoresti.
      Exceptia lipsei calitatii de  reprezentant al consilierului juridic semnatar al recursului declarat a fost respinsa ca neintemeiata, acesta din urma justificandu-si calitatea prin delegatia depusa la fila 23 din dosar,  in conformitate cu prevederile art. 161 alin.1 din Codul de procedura civila.
      Luand in examinare recursul declarat de reclamanta, tribunalul a constatat ca acesta este nefondat si l-a respins  in considerarea prevederilor art. 312 alin.1 teza a II-a din Codul de procedura civila, pentru motivele ce vor fi expuse in continuare.
      In mod judicios prima instanta  a stabilit ca pretentiile formulate de catre reclamanta impotriva executorului judecatoresc sunt nefondate. Desi in recurs s-a sustinut existenta unor confuzii  in motivarea instantei de fond, in realitate  aceste confuzii sunt facute in cererea de recurs.
      Asa cum lesne se poate observa, in fata instantei de fond , reclamanta initial a invocat ca dispozitii de drept material incidente prevederile  art. 1349 alin.1 si 2 din Codul civil in vigoare la data cererii de chemare in judecata( aplicabile vanzarii-cumpararii), fara legatura cu cauza, pentru ca in precizarea depusa la fila 32 sa schimbe temeiul juridic al cererii ca fiind disp. art. 998 si 999 din Codul civil, vizand raspunderea civila delictuala, pentru ca mai apoi in motivarea recursului sa invoce ambele temeiuri.
      Instanta de fond, respectand principiul disponibilitatii,  in mod corect si-a raportat solutia la dispozitiile cuprinse in actul precizator, respectiv prevederile care instituie raspunderea civila delictuala - art. 998 si 999 din Codul civil.
      In esenta, reclamanta imputa executorului judecatoresc faptul ca din cauza omisiunii de inregistrare a dosarului  executional creanta sa, izvorata din sentinta nr.5368/2004, pronuntata de Judecatoria Bistrita, s-a prescris, nemaiputand fi executata.
      Contrar acestor aprecieri, tribunalul a retinut ca prescriptia executarii silite este o sanctiune de drept procedural care se fundamenteaza pe  pasivitatea  creditorului in executarea creantei sale.
      Reclamanta a sustinut ca aceasta pasivitate nu-i poate fi reprosata, deoarece ea s-a adresat executorului judecatoresc inlauntrul  termenului de prescriptie, expediind postal cererea existenta la fila 10 din dosarul de fond. Executorul  nu a inregistrat aceasta cerere, decat la circa 6 luni de zile, cand deja termenul de prescriptie a executarii silite se implinise, motiv pentru care formele de executare s-au anulat.
      In cuprinsul cererii de executare reclamanta a mentionat ca hotararea ce constituie titlu executoriu a fost investita cu formula executorie, insa acest lucru nu era real, deoarece cererea de investire a hotararii a fost depusa abia la 8 ianuarie 2008(f.23). De asemenea, taxele legale nu au fost achitate, asa cum rezulta din scriptul  anexat cererii de executare (f.27), inscris din care rezulta cu evidenta faptul ca reclamanta cunostea imprejurarea ca simpla expediere a cererii  si a hotararii catre biroul executorului judecatoresc nu echivaleaza cu declansarea executarii  silite, solicitand executorului ca "in momentul initierii procedurii de executare silita" sa contacteze creditoarea in vederea achitarii taxelor necesare.
      Cu toate acestea, reclamanta creditoare a ramas in pasivitate de la data expedierii cererii 6.07.2007 si pana la data formularii cererii de investire 8.01.2008,  timp in care, la 13.12.2007 executarea creantei sale s-a prescris.
      Potrivit art. 45 alin.1 din Legea 188/2000, republicata, raspunderea civila a executorului judecatoresc poate fi angajata in conditiile legii civile prin cauzarea de prejudicii prin incalcarea obligatiilor sale profesionale.
      Art. 6 din acelasi act normativ permite executorului sa refuze indeplinirea unui act dat in competenta sa in cazurile si conditiile prevazute de lege.
      Totodata, legea prin art.56, instituie pentru cel ce a fost vatamat prin refuzul executorului judecatoresc de a efectua o executare, posibilitatea de a se adresa judecatoriei cu o plangere. Executorul judecatoresc indeplineste un serviciu de interes public, insa el nu are calitatea de functionar public, cum eronat a sustinut recurenta.
      In recurs s-a precizat ca reclamanta a transmis executorului "dosarul executional", insa acest lucru nu poate fi retinut, dosarul executional formandu-se la executor, la cererea creditorului. O atare cerere trebuie sa indeplineasca conditiile legii, altfel nu poate sta la baza declansarii procedurii executarii silite. De altfel, chiar in cuprinsul sentintei civile nr. 3642/2008, pronuntata de Judecatoria Bistrita in dosar civil nr. 802/190/2008, atasat, s-a retinut ca cererea  de executare nu indeplinea conditiile legale, astfel ca expedierea ei catre executor la data de 6.07.2007, primita la 9.07.2007, nu putea avea  nici efectul intreruptiv al executarii silite.
Este real ca executorul nu a informat in scris reclamanta despre lipsurile cererii sale, insa a facut-o telefonic, iar dovada apelului la numarul telefonic indicat in antetul actelor emise de societatea reclamanta  rezulta din desfasuratorul depus la fila 22 din dosarul de fond. Asa fiind, teza inexistentei convorbirii telefonice, invocata in motivele de recurs, este nefondata.
Prevederile  art. 373? alin.1 din Codul de procedura civila, in forma in vigoare la data de 9.07.2007, nu contineau obligatia executorului de a se adresa instantei judecatoresti pentru incuviintarea executorii silite,  astfel ca primului ii revenea obligatia de a verifica la data primirii cererii daca aceasta indeplineste conditiile prevazute de lege.
      Pasivitatea in executarea creantei  este imputabila in mod exclusiv creditoarei reclamante in cauza de fata, care timp de sase luni, desi stia ca executarea silita nu s-a declansat si ca nu a achitat  vreo taxa in acest sens (f.27 dos. fond),  nu a staruit in executare si nu si-a indeplinit obligatia de investire a  sentintei ( ce-i revenea in mod exclusiv) inlauntrul termenului de prescriptie a executarii silite. Prin urmare, teza cauzarii prejudiciului de  catre executorului judecatoresc, temei juridic al actiunii nu fata nu este probata, solutia adoptata de catre instanta de fond fiind temeinica si legala.
      Astfel, Prin Decizia Civila nr. 401/R/2011 pronuntata de Tribunalul Bistrita-Nasaud s-a respins recursul declarat de reclamanta SC ES SA ca neintemeiat.