Actiune in Constatare

Dosar nr.
 
- actiune in constatare -
 

ROMANIA JUDECATORIA BOTOSANI - SECTIA CIVILA !   Sedinta publica din data de Instanta constituita din: PRESEDINTE -GREFIER-SENTINTA CIVILA NR. . ; Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantii si si pe parata ., avand ca obiect actiune in constatare, ,    ‘
Se‘ constata ‘ca la dosar s-a depus de catre dl. av:, • chitanta nr., in cuantum de lei,
reprezentand onorariu avocat.   - : .
Dezbaterile .asupra fondului au avut loc in data de, situatie consemnata. in incheierea de sedinta din acea data, incheiere iare face parte integranta din prezenta hotarare, si cand, din lipsa de timp pentru deliberare, s-a amanat pronuntarea pentru astazi, cand:
i
T      ‘    INSTANTA, Deliberand asupra prezentei cauze, constata urmatoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei la data de sub nr. reclamantii si, in
contradictoriu cu parata., au solicitat instantei ca, prin hotararea pe care o va pronunta: sa constate
caracterul abuziv si nulitatea absoluta a pct.5 lit.a) din conditiile speciale ale conventiei de credit nr.
si a art,3 pct.5.1 Ht.b din actul ajditional nr. al conventiei de credit ni*.; sa constate:caracterul abuziv
si nulitatea absoluta a pct.5 lit.a) din conditiile speciale ale conventiei de credit hr. si a art.3 pct.5.1
lit.b din actul aditional,nr. al conventiei de credit nr.; sa oblige parata la restituirea sumelor incasate
cu titlu de comision de risc in cjianium de 262,48 CHF in perioada si la restituirea sumelor incasate
cu titlu de comision de‘ administrare de la data de pana la. solutionarea; prezentului litigiu, cu
cheltuieli de judecata, ‘}}: .‘?
in fapt, in motivarea actiunii, in esenta, reclamantii au aratat ca au incheiat cu parata conventia de credit mla data de, avand ca obiect acordarea unui credit in cuantum de 55.000 CHF pentru o perioada de luni, iar‘ta; data de a fost incheiata conventia de creditnr. avand ca obiect acordarea unui credit in cuantunji de 26.000 CHF pentru o perioada de luni.
Au mai aratat reclamantii ca la punctul .5 litera a din conventia de credit nr. este inserata clauza contractuala referitoare fa comisionul de risc de 0,1 % aplicat la soldul, creditului platibil lunar in zilelede scadenta pe t!oata durata de derulare a contractului iar la punctul ;5:literaa din conventia de credit nr. s-a prevazut in aceleasi conditii un cofnision de risc in cuantum 4e,T5 %.
Reclamantii mai invedereaza ca ambele conventii de credit nu au fost negociate iar cele doua
credite acordate sunt garantate c!u ipoteca de rang 1 asupra imobilului teren-in-suprafata de, situat in
intravilanul municipiului, str. nr., judetul, pe care se afla constructia PiM, cu suprafata construita la
sol de m.p. inscrisa in CF nr., bi.n proprietate comuna. .?
Se mai afirma faptul ca a data de au primit din partea paratei actele aditionale la cele doua conventii de credit, prin care aii fost informati asupra modificarii conditiilor contractuale, respectiv redenumirea comisionului de risjc in comision de administrare, act cu care nu au fost de acord.
in drept, reclamantii au invocat Legea nr. 193/2000, Legea nr.296/2004,
;   in dovedirea actiunii, reclamantii au depus inscrisuri, " ? ?
?x Cererea a fost ti mbrata cju taxa j udiciara de timbrU in cuantum de lei.
.-«;• Parata.a depus intampinare, prin care a solicitat respingerea ca neintemeiata a actiunii, fara
cheltuieli de judecata. ;f ?-: -
in fapt, in motivarea intampinarii, in esenta, parata a invederat ca prevederea contractuala privind comisionul de risc nur este abuziva, deoarece: intra in categoria clauzelor care satisfac cerinte de pret si piata, iar comisionul a fost exprimat intr-un limbaj usor inteligibil; contractele de credit au fost negociate de parti; reclamantii se incadreaza in categoria consumatorilor medii; redactarea clauzei a fost tacuta cu respectarea Directivei 87/102/CE si a Directivei 2008/48/CE; asigurarea realizata asupra imobilului nu acopera in intregime imprumutul acordat; intre drepturile si obligatiile partilor nu exista un dezechilibru semnificativ; clauzele contractelor de credit incheiate de parata sunt diferite, in functie de aptitudinea fiecarui client de a negocia prevederile.
in drept, parata a invocat art.l alin.(5), art.16, art.44 din Constitutie, Legea nr.363/2007, Directiva 87/102/CEE, Directiva 2008/48/CEE, Normele B.N.R. nr. 1.7/2003, O.U.G. nr.99/20006, Legea nr.193/2000.
In aparare, parata a propus proba cu inscrisuri, incuviintata de instanta, si proba cu interogatoriul reclamantilor.
La termenul de astazi instanta a procedat la luarea interogatoriului reclamantilor.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
La data de, parata., in calitate de imprumutator, si reclamantii si, in calitate de imprumutati, au incheiat conventia de credit nr. avand ca obiect acordarea unui credit in valoare de 55.000 CHF, pentru o durata de luni, calculata de la data incheierii conventiei, pentru o dobanda fixa de 4,25 % p.a. Contractului i-a fost atasat un grafic de rambursare in care partile au prevazut suma de plata lunara pe care reclamanta trebuia sa o achite catre banca.
La data de, parata in calitate de imprumutator, si reclamantii si, in calitate de imprumutati, au incheiat conventia de credit nr., avand ca obiect acordarea unui credit in valoare de 26.000 CHF, pentru o durata de luni, calculata de la data incheierii conventiei, pentru o dobanda fixa de 4,25 % p.a. Contractului i-a fost atasat un grafic de rambursare in care partile au prevazut suma de plata lunara pe care reclamanta trebuia sa o achite catre banca.
Potrivit clauzei cuprinsa in conditiile speciale ale conventiilor de credit, pct.5 lit a, s~a prevazut in sarcina imprumutatilor un comision de risc de 0,1 % pentru conventia de credit nr. aplicat la soldul creditului, platit lunar in zilele de scadenta, pe toata durata de derulare a conventiei de credit si un comision de risc de 0,15 % pentru conventia de credit nr. aplicat la soldul creditului, platit lunar in zilele de scadenta, pe toata durata de derulare a conventiei de credit.
Prin actele aditionale la conventiile de credit, emise de catre parata la data de, ulterior aparitiei OUG nr.50/2010, s-a eliminat comisionul de risc si s-a prevazut in sarcina imprumutatilor un comision de administrare credit de 0,1 % pe luna pentru conventia de credit nr. si comision de administrare credit de 0,15 % pe luna pentru conventia de credit nr., aplicabil la soldul creditului, datorat si platibil de catre reclamanta lunar, pe toata durata creditului, la data scadentei, "pentru administrarea de catre Banca a creditului din perspectiva riscurilor asumate de catre aceasta prin punerea sumei principale la dispozitie imprumutatului".
Astfel, parata a incasat, de la data incheierii conventiei si pana la data de, comisionul de risc, iar incepand cu data de, comisionul de administrare.
Legea aplicabila:
Avand in vedere ca incheierea contractului de credit a avut loc anterior datei de (data la care Codul civil din 2009 a intrat in vigoare), raporturile juridice dintre parti sunt guvernate de Codul civil din 1864, astfel cum art.6 aiin.(2) din Codul civil din 2009 si art.3 si art.l02 din Legea nr.71/2011 pentru punerea in aplicare a Codului civil din 2009 stabilesc.
Raporturile contractuale stabilite intre parti si deduse judecatii intra sub incidenta Legii nr.193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre comercianti si consumatori, reclamantii avand calitatea de consumatori in sensul art.2 alin.(l) din actul normativ, respectiv de persoane fizice parti la un contract incheiat in afara activitatilor lor comerciale, industriale sau de productie, artizanale ori liberale, iar parata avand calitatea de comerciant in sensul art.2 alin.(2) din actul normativ, respectiv de persoana juridica parte la un contract incheiat in cadrul unei activitati comerciale autorizate.
La analiza caracterului abuziv al clauzelor contractuale, instanta va avea in vedere Legea nr.193/2000 in forma republicata in Monitorul Oficial nr.305/18.04.2008, potrivit principiului
 

tempus regit actum (actul juridic‘ respectiv conditiile de validitate ale acestuia si. cauzele de nulitate, sunt supuse legii in vigoare la momentul incheierii conventiei).
Aplicarea Directivei nr.93/13/CKK:
.Ca regula generala, directiva nu este direct aplicabila in dreptul intern, fiind necesar ca
statele membre destinatare sa o transpuna printr-o lege nationala. .
Pentru ca o directiva sa beneficieze totusi de efect direct (inteles ca posibilitatea invocarii,
unei nornie de drept comunitar jntr-un litigiu aflat pe rolul instantelor nationale), in situatia in care
nu a -fost implementata sau a fost implementata incorect, trebuie sa fie mtninite trei cerinte: i)
termenul stabilit pentru transpunerea directivei sa fi expirat, iar statui sa nu.fi transpus directiva sau
sa o fi transpus-6 incorect; 2) prevederea invocata sa fie clara, precisa, neconditionata de adoptarea
unor masuri de implementare; 3) partea impotriva careia éste invocata este o autoritate statala, astfel
cum a;aceasta a fost definita iri cauza C-188/89 poster. Aceste cerinte au fost stabilite de Curtea
Europeana de Justitie in mai multe cauze: C-41/74 Van Duyn,C-148/78 Ratti, Q-l52/84 Marshall‘
I. in cauza insa; niciuna dintre parti nu are calitatea de autoritate statala, astfel ca parata nu se poate
prevala de efectul direct al Directivei nr.93/13/CKE. .
. Cu toate acestea, instanta va analiza caracterul abuziv al clauzelor contractuale si prin prisma a‘rt.4 aliri.(2);din Directijva anterior identificata, potrivit principiului interpretarii dreptului intern prin prisma celui comunitar (chiar si prin prisma unei directive necorespunzator transpuse la momentul incheierii contractului), statuat de Curtea de la Luxemburg in cauza C-106/89 Marleasing. ‘ .       •
(‘eriutelc calificarii unei clauze contractuale drept "abuzive":
Potrivit art.4 alin.(l) si alin.(2) din Legea nr.193/2000, o clauzacontractuala‘care nu a
fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea insasi sau impreuna
cu alte prevederi din contract, creeaza, in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-
credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, p clauza contractuala
fiind considerata ca nefiinanegociata direct cu consumatorul daca aceasta a fost stabilita fara a
da posibilitate consumatorului- sa influenteze natura ei, cum ar fi contractele standardpreformulate
sau conditiile genérale de vaiizare practicate de comercianti pe piata produsului sau serviciului
respectiv; ?      "? -v ->-;‘
Potrivit art4 alm.(6) (tin Legea nr.193/2000, evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se ‘asociaza, ‘-.nici. .cu.jdefihirm‘Jobtc‘ctulUi principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerintele de pret si dé: plata; $é de o parte, nici cit produsele siserviciile‘oferiteiin schimb, pe de alta parte, in masura in care aceste clauze sunt exprimate intr-un limbaj usor inteligibil.
Astfel cum art.4 alinl(3) din Lege stabileste, faptul ca anumite aspecie ale clauzelor
contractuale sau numai una ^dintre clauze a fost negociata direct cu consumatorul nu exclude
aplicarea prevederilor prezentai legi,pentru restul contractului, in cazul in care o, evaluare globala
a contractului evidentiaza ca acesta a fost prestabilit unilateral de comerciant: Daca un comerciant
pretinde ca ó clama standard jpreformulata a fost negociata direct cu consumatorul, este de datoria
lui sa prezinte probe in acest sens. .   ‘     V
De asemenea, art.l alin.(l) din Legea nr.193/2000 prevede ca orice contract incheiat intre
comercianti si consumatori pentru vanzarea de bunuri sau prestarea de servicii ya cuprinde clauze
contractuale claré, fara echivoc, pentru intelegerea carora nu sunt necesare- cunostinte de
specialitate. , ; . V    .        v‘
: Potrivit art.4 aiin.(2)j din Directiva nr.?3/13/CEE, aprecierea caracterului abuziv al
clauzelor nu priveste nici definirea obiectului contractului, nici caracterul adecvat al pretului sau
remaneratiei,-pe¿d%o p@tfefi}ta:deservi^^ bunurile furnizate ^q/^^^ft^staitpi pe de
alta parte. in masura in care aceste clauze sunt exprimate in mod clar si inteligibil.
‘^M Din textele; legale anterior mentionate reiese ca o clauza contractuala este considerata abuziva daca intruneste trei conditii: 1) nu a fost negociata direct cu consumatorul; 2) creeaza un. dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, in detrimentul consumatorului si contrar bunei-credinte; 3) nu se refera la obiectul sau la pretul contractului, atunci cand acestea sunt: clar si inteligibil exprimate.
Conventiile de credit incheiate intre parti au caracterul unui contract standard preformutqt, in sensul art.4 alin.(3) din Legea nr.193/2000, intrunind toate trasaturile generale ale unui contract de adeziune: intre reclamanti, partile contractante aflate in nevoia obtinerii unei sume de.bani, si parata, partea contractanta detinand resursele financiare necesare satisfacerii nevoilor primului, exista o evidenta pozitie de inegalitate economica; clauzele contractuale reprezinta in fapt conditiile contractuale generale, amanuntite, stabilite de parata pentru perioada respectiva si anterior incheierii conventiei, pentru toti potentialii clienti aflati in aceeasi situatie cu reclamantii; clauzele contractuale sunt rezultatul manifestarii de vointa a unei singure parti contractante, respectiv a paratei, reclamantii doar manifestandu-si vointa de a incheia conventia.
Negocierea unui contract nu presupune oferirea unei ocazii abstracte de a face o contraoferta sau de a discuta stipularea unei clauze (prin ipoteza, destinatarul isi poate exprima oricand punctul de vedere cu privire la conditiile contractuale oferite sau poate propune una sau mai multe contraoferte), si nici nu se limiteaza la ocazia oferita potentialului client de a "alege" valoarea sumei imprumutate moneda creditului si durata contractuala, de a citi conditiile contractuale oferite de banca, ci implica ocazia oferita destinatarului de a influenta efectiv continutul si numarul clauzelor. Parata nu a facut insa dovada schimbarii/modificarii vreunei clauze din initiativa destinatarilor ofertei, respectiv a faptului ca reclamantii au avut si alte optiuni decat cele de a adera in integralitate la clauzele prestabilite sau de a le refuza tot in integralitate, desi sarcina acestei probe ii revenea, potrivit art.4 alin.(2) din Lege.
Nu exista identitate intre caracterul special al conditiilor conventiilor de credit si caracterul negociat al acestora. Conditiile au fost calificate drept "speciale11 doar ca urmare a faptului ca acestea cuprind elementele care diferentiaza aceste contracte de altele din aceeasi categorie (numele imprumutatului, suma acordata de banca, durata creditului, cuantumul dobanzilor si al comisioanelor etc). Faptul ca reclamantii au acceptat sa semneze conventiile de credit in conditiile impuse de parata nu inseamna ca au renuntat la dreptul de a solicita anularea clauzelor.
Nu poate fi considerata "proprie turpitudine" actiunea formulata de reclamanti pentru declararea caracterului abuziv al clauzelor preformulate de parata, ci parata se afla in culpa, pentru incalcarea art.l alin.(3) din Legea nr.193/2000 si stipularea de clauze abuzive.
Potrivit art.4 alin.(3) din Legea nr.193/2000, parata trebuie sa prezinte probe privind caracterul negociat al contractului, nu reclamantii trebuie sa faca dovada ca au solicitat modificarea clauzelor contractuale propuse de banca.
Pentru motivele de fapt si de drept anterior mentionate, instanta retine caracterul de adeziune al conventiei de credit nr, si al conventiei de credit nr. incheiata intre parti, si deci caracterul nenegociat al clauzelor contestate de reclamanti.
Clauzele contractuale criticate de reclamanti:
Pct.5 lit.a) din conditiile speciale ale conventiei de credit nr. si al conventiei de credit nr. prevad in favoarea paratei dreptul de a percepe un comision de risc de 0,1%, pentru prima conventie si 0,15 %pentru cea de a doua conventie, aplicat la soldul creditului, platibil lunar in zile de scadenta, pe toata perioada de derulare a conventiei de credit,
Art.3 pct. 5.1. lit.b din actele aditionale ale conventiilor de credit s-a prevazut in sarcina imprumutatilor un comision de administrare credit de 0,1 % pe luna pentru conventia de credit nr. si comision de administrare credit de 0,15 % pe luna pentru conventia de credit nr., aplicabil la soldul creditului, datorat si platibil de catre reclamanta lunar, pe toata durata creditului, la data scadentei, "pentru administrarea de catre Banca a creditidui din perspectiva riscurilor asumate de catre aceasta prin punerea sumei principale la dispozitie imprumutatului".
in ceea ce priveste art.4 alin.(6) din Legea nr.193/2000 si art.4 alin.(2) din Directiva 93/13/CEE, instanta retine:
a) comisionul de risc nu descrie obiectul principal al contractului (obiectul contractului fiind ‘ definit ca prestatia la care o parte se obliga) si nici nu se refera la raportul calitate / pret al bunurilor sau serviciilor prestate.
 

Comisionul de risc nici rju faceparte ‘{firi obiecliul principal al contractului, astfel cum acesta este detaliat la art.l din conditiile speciale ale conventiei (comisionul de risc.este mentionat de-abia la art.5 din conditiile speciale ale conventiei, articol intitulat "Comisioane",;si la sectiunea 3 din conditi ile generale ale conventiei, sectiune intitulata "costuri"), nici nu se referala raportul calitate / pret al prestatiei asumate de parata (punerea sumei de bani la dispozitia clientului), deoarece lipseste justificarea perceperii acestuia.
Spre deosebire de dobanda, care reprezinta echivalentul folosintei unei sume de bani pentru,
o anumita perioada, eomisionuj este in general perceput pentru serviciile prestate / operatiunile
efectuate de catre banca; in cau^a, banca a perceput comisionul de risc fara: a presta vreun serviciu
sau a efectua vreo operatiune. ‘‘Punerea la dispozitie a creditului" (intr-o singura transa - executare
ww icfu a obligatiei paratei) mentionata in art.3.5 din conditiile generale ale conventiei, nu justifica
perceperea Unui comision pentru intreaga perioada contractuala (luni), comision aplicat lunar la
soldul creditului. j " :
Mai mult, instanta retine ca, tot pentru "punerea Ia dispozitie a creditului" ("pentru creditul
acordat"), au fost prevazute Si dobanda (art.3.1.1 din conditiile generale ale: conventiei), si
‘comisionul‘de aranjament (art,3t.4 din conditiile generale ale conventiei); astfel^pentru indeplinirea
unei singure obligatii, banca aj solicitat de la client efectuarea mai multor prestatii pe intreaga
perioada contractuala^ ! . -A-
Simpla includere a comisionului de risc in dobanda anuala efectiva (DAE) nu transforma, aceasta prestatie lipsita de1 justificare in pret al contractului. Aceasta includere intr-un termen bancar consacrat in legislatia nationaja a fost facuta doar pentru a. crea aparenta "legalitatii" acestui comision nejustificat si foarte oneros.
Instanta nu contesta faptjul ca perceperea comisionului de risc a stat la baza vointei paratei de a contracta, data fiind si valoarea ridicata a acestuia, si ca prin anularea clauzei reglementand acest comision parata ar suferi o pierdere financiara. insa aceasta imprejurare nu = constituie un impediment pentru anularea clauzei Cu acest obiect, legea nefacand distinctie: intre clauzele care au avut un rol determinant pentru exprimarea consimtamantului, si cele mai putin importante, saU intre clauzele care au caracter patrimbnial si cele care nu au caracter economic.
b) comisionul-de risc nu a fost exprimat in mod clar si inteligibil ;
Nici in contract, nici cu ocazia judecatii prezentei cauze, nu au fost indicate motivele perceperii^ acestui comision, respectiv riscurile acoperite (denumirea acestui comision inducand ideea prevenirii aparitiei unor riscuri).
Simpla, mentionare a Valorii (procentului aplicabil sau a sumelor pe care reclamantii
urmeaza sale plateasca lunari potrivit planului de rambursare) si a perioadei > pentru ‘care este
datorat, fara ca reclamantii -sa aiba posibilitatea de a.cunoaste",cauzele‘-perceperii (riscurile
acoperite), ,iar instanta, pe aceeja de aprecia asupra temeinicii sale, in .eventualitatea unui litigiu, nu
?confera acestei clauze Uri "caracter clar s neechivoc. iri conditiile in care notiunea "risc" este una
extrem de genei‘ala, pregatirea,jprudenta si atentia clientilor, diligentele depuse de acesta pentru a se
infoHTia, calitatea reclamantilor de "consumatori medii" (art.2 lit.m) din Legea ni363/2O07), sunt
lipsite de relevanta.      <    ‘ j ; . ;    •
Nu prezinta importanta nici consultarea de catre reclamanti a planului de rambursare a
credj tulul,‘:‘ :in conditiile in care acesta nu contine decat valoarea comisionului de risc, nu si
perceperea acestuia. [
. Instanta;constata acest Comision reprezinta doar un.cost nejustificat,:o suma de bani pe care parata a solicitat-o iara a oferi vreo contraprestatie.   V
De altfel, riscul, inteles ca posibilitatea unei pierderi, reprezinta iun element specific contractelor aleatorii (actelor juridice eu titlu oneros in care toate partile au in vedere posibilitatea unui castig si riscul unei pierderi, datorita unei imprejurari viitoare si incerte, de care depinde intinderea sau chiar existenta obligatiei); contractul de credit insa are caracter comutativ, intinderea‘ si existenta obligatiilor asumate de parti fiind precis deteraiinate inca de la realizarea acordului de: vointa, iar in cazul in care reclamantii nu si-ar executa obligatiile contractuale, parata ar avea la dispozitieprocedura.execut^iijsilite, inclusiv realizarea garantiilor prevazute in favoarea sa.
Riscurile pe care o banca trebuie sa le suporte sunt acoperite atat ca urmare a perceperii dobanzii stipulate in contract, cat si ca urmare a constantei adaptari a ofertei de creditare la conditiile economice, de notorietate fiind ajustarea ratei dobanzii si a comisioanelor la situatia economica nationala si internationala, in contractele de credit nou incheiate. Riscul nerambursarii creditului si a dobanzii este acoperit prin constituirea garantii reale imobiliare in favoarea paratei, prin asigurarea imobilului la o valoare suficienta pentru garantarea recuperarii sumei imprumutate, primele de asigurare fund suportate exclusiv de reclamanti, prin eventuala executare silita asupra celorlalte bunuri ale reclamantilor. Nu in ultimul rand, de esenta activitatii desfasurate de un comerciant (banca) este riscul pe care acesta, si-1 asuma prin desfasurarea respectivei activitati comerciale; insa prin clauzele contractuale impuse reclamantilor, parata incearca sa transfere asupra acestora din urma intregul risc al creditului acordat, indiferent de cauzele si valoarea acestuia.
Reglementarile din domeniul protectiei consumatorului au avut drept scop tocmai inlaturarea situatiilor de inegalitate contractuala si limitarea posibilitatii profesionistilor de a introduce in contract obligatii de plata nejustificate, care nu au corespondent in servicii prestate in favoarea clientului, sub pretextul ca acestea constituie "costul" acordarii creditului (au fost incluse in DAE), cost pe care consumatorul este obligat sa il accepte, in vederea satisfacerii diverselor nevoi.
Instanta mai constata ca alin. 6 al art. 4 din Legea 193/2000 limiteaza interventia instantei de judecata in contractele dintre comercianti si consumatori, prevazand ca aceasta nu poate evalua caracterul abuziv al unei clauze care priveste definirea obiectului principal al contractului, si nici nu poate sa isi extinda analiza asupra calitatii de a satisface cerintele de pret si de plata, raportat la produsele sau serviciile oferite in schimb, in masura in care aceste clauze sunt exprimate intr-un limbaj usor inteligibil. Instanta retine ca norma de transpunere a Directivei 93/13/CEE, cuprinsa in acest alineat, are un continut cel putin inexact raportat la prevederile din directiva a caror transpunere in legislatia nationala s-a urmarit, prevederi potrivit carora evaluarea caracterului inechitabil al conditiilor nu priveste nici definirea obiectului contractului, nici justetea pretului sau a remuneratiei, pe de o parte, fata de serviciile sau de marfurile furnizate in schimbul acestora, pe de alta parte, daca aceste conditii sunt exprimate in mod clar si inteligibil (art. 4 alin.2).
Raportat insa la efectul direct al acestei Directive, efect ce rezulta din caracterul clar, precis si neconditionat al textului actului comunitar (cauza 41/74 Van Duyn v. Home Office si cauza 148/78 Pubblico Ministero v. Tuilio Ratti), si vazand si dispozitiile art. 249 din Tratat, instanta va aplica, din oficiu, prevederile art. 4 alin.2 din Directiva, dand dispozitiei nationale de transpunere a acestui text din legislatia comunitara intelesul care rezulta din textul Directivei.
Astfel, rezulta ca dreptul instantei de a examina caracterul abuziv al unei clauze nu se poate extinde asupra clauzelor care definesc obiectul contractului, si nici asupra caracterului adecvat/just/proportional cu calitatea contraprestatiei, a pretului stipulat in cuprinsul acestuia, raportat la serviciile sau bunurile oferite in schimb (daca, bineinteles, aceste clauze sunt clare si inteligibile).
Insa, instanta nu poate sa nu observe ca, desi art. 4 alin.2 al variantei in limba romana a Directivei se refera la definirea obiectului contractului, atat varianta in limba engleza, in limba germana cat si cea in limba franceza prevad expres si tara echivoc ca este vorba doar despre definirea obiectului principal al contractului, varianta ce, de altfel, este in deplina concordanta cu preambulul Directivei (alineatul 21), inclusiv in varianta in limba romana a acestuia.
Instanta apreciaza ca nu se poate sustine, in mod intemeiat, ca acest comision constituie obiectul principal al contractului, nici din perspectiva societatii bancare si, cu atat mai putin, din perspectiva imprumutatului, notiunii de obiect principal putandu-i-se circumscrie doar suma de bani imprumutata (din perspectiva consumatorului), respectiv, din perspectiva bancii, dobanda incasata. Astfel, nu se poate sustine, in mod plauzibil, de catre intimata, ca la incheierea contractului de credit a avut in vedere, in principal, faptul ca imprumutatul va achita comisionul de risc.
Chiar facand abstractie de acest argument, se observa ca, la o privire superficiala a textelor enuntate, ar rezulta ca instanta nu poate cenzura justetea costului total al creditului (cost ce se pretinde ca include si comisionului de risc si/sau de administrare ), raportat la serviciile oferite in schimb de catre banca. insa, instanta nu poate sa nu observe ca, in realitate, comisionul de risc nu
 

reprezinta decat ; in aparenta coVtrapfèstàtia^p^ clientul -in "-schimbul "‘.punerii la
dispozitie a creditului. Acest lucru ar fi fost valabil in cazul dobanzii,, care constituie obiectul principal al contractului din perspectiva bancii. Din insasi scopul perceperii acestuia, scop care este cu atat mai evident in definitia| data acestui comision in cuprinsul actelor aditionale la contract rezulta in mod indubitabil ca acest comision ascunde o clauza similara unei clauze penale, cu diferenta ca suma stabilita cu acest titlu se plateste, nu in momentul neexecutarii contractului, ci anticipat, prin perceperea lunara, cu acest titlu, a unui procent aplicat soldului creditului, banca evaluand si incasand astfel anticipat prejudiciulcauzat aéesteia prin . eventuala neexecutare a contractului de catre imprumutat si incasand deci iara just temei contravaloarea unui prejudiciu care nu este nici cert nici actual. Ca jitare, nu suntem in niciun caz in prezenta unui pret al contractului, natura juridica a comisionului de risc fiind cea mai sus aratata.
Mai mult decat atat, ‘comisionul de risc, respectiv de administrare a creditului din perspectiva riscurilor asumate, constituind, in realitate, contravaloarea, prejudiciului cauzat bancii prin neexecutarea contractului, este exclus expres din dobanda anuala efectiva, deci din costul total al creditului la consumator, exprimat in procent anual din valoarea creditului total acordat. Acest luciu rezulta din definitia DAE enuntata in art.l pct.3 Ht.d din actele aditionale, care exclude expres, din calcului dobanzii anuale, efective, cheltuielile platibiic de imprumutat pentru nerespectarea uneia dintre angajamentele sale stipulate in contractul de credit, Or comisionul de
risc reprezinta tocmai o asemenea cheltuiala
? i
c)   intre drepturile si obligatiile partilor exista un dezechilibru semnificativ
Reclamantul este obligat, in plus fata de dobanda de.4,25 % p.a in cazul conventiei de credit nr. al conventiei de credit nr., sa plateasca lunar paratei o importanta suma de bani (0,1% si 0,15 % din soldul creditului- adica o paloare apropiata de valoarea dobanzii), fara a beneficia de vreo contraprestatie din partea bancii1.
in aplicarea regulilor de interpretare date art.3 alin.(l) din Directiva 93/13/CEE de catre Curtea de Justifiera Uniunii j Europene" in Cauza C-415/ll Mohamed Aziz ; impotriva Caixa d‘Estalvisde Catalunya, .Tarragona i Manresa (Catalunyacaixa) - paragrafele 68, 71, 73, ,74; instanta retine: comisionul de risc nu este prevazut ca atare in legislatia nationala; pentru preintampinarea riscului consmnd in herestituirea la scadenta a sumef imprumutate au fost reglementate garantiile reale si personale; pentru punerea creditului la dispozitia imprumutatului a fost prevazut dreptul creditorului de a solicita dobanda legala, sau personala..,
Astfel, comparand prejvederile contractuale cu prevederile légales instanta constata ca
incheierea contractului de credit bancar i-a plasat pe reclamanti intr-o situatie juridica- mai putin
favorabila in raport çU cea prevazuta de dreptul national in vigoare pentru -contractele‘ ‘de imprumut
incheiate cu un neprdfesionist, si- ca reclamantii hu au nicio posibilitate de a face sa inceteze
perceperea acestui comision abuziv. V    v:  ^t; :
d) perceperea comisionului de risc este contrara cerintelor bunei-credinte     -   ;
Comisionul de risc reprezinta in fapt o a ‘doua dobanda (comisionul este calculat in conditia similare dobanzii, astfel cum reiese din analiza comparativa a art.5 lit.a) din conditiile speciale ale conventiei, si a art;3vl .1 dinj conditiile generale ale conventiei), care a dat profesionistului posibilitatea de a-sr creste semnificativ profitul prin impovararea nejustiflcata a consumatorului.
Astfel, in primul rand, societafea:bancarasavarseste:u‘ri-adevarat:doiprin-inducerea‘in.eroare a consumatorilor: banca urmareste atragerea consumatorilor prin stipulareaUnor dobanzi mult mai mici si deci. mult mai atractive in relatie cu dobanzile practicate de alte : societati; bancare ce actioneaza ;pe aceeasi piata relevanta si recupereaza apoi diferenta prin stipularea comisionului de. risc, niarind asttel in mod artificial costul total al creditului, in detrimentul consumatorului. Practic, conusionul de risc. iui reprezinta, in aceste conditii, decat o dobanda miiscatay menita sa faca dificila evaluarea, de catre consumatorul mediu, a costului total al creditului raportat la costul aceluiasi credit, contractat eu o alta societate bancara. Ca atare, aceasta practica nu poate fi decat expresia relei-credinte a societiitii bancare, in relatiile sale cu consumatoml.
Apoi, nu se poate ignara faptul ca reaua - credinta a intimatei se reflecta si in raport cu celelalte societati bancare, care stabilesc dobanzi mai mari fara a percepe, concomitent cu acestea, si comisioane tara acoperire in costul pe care acordarea unui credit il presupune, in mod real si actual, ceea ce a condus la crearea, in favoarea intimatei, a unui avantaj concurential fata de celelalte societati bancare ce ofertau servicii similare, avantaj obtinut cu incalcarea exigentelor bunei-credinte ce trebuie sa guverneze relatiile comerciale si concurenta dintre comercianti.
Mai mult decat atat, astfel cum rezulta si din preambulul Directivei 93/13/CEE, la evaluarea bunei credinte, trebuie acordata o atentie deosebita autoritatii pozitiilor de negociere ale partilor, daca consumatorul a fost influentat sa fie de acord cu conditia in cauza. Or, in conditiile in care banca intimata avea, la momentul contactarii, incontestabil o pozitie de autoritate in negocierea dintre parti, rezulta ca aceasta a putut, tara efort, sa influenteze consimtamantul consumatorului la incheierea contractului, cel putin prin crearea impresiei caracterului mai scazut al costului total al creditului (atractiv prin dobanzile mici), raportat la costurile altor credite ofertate pe piata. Faptul invocat de catre intimata privind existenta tabelului continand toate componentele costului total al creditului (dobanzi, comisioane etc.) nu poate inlatura aceasta concluzie, cata vreme costul total al creditului nu poate fi determinat decat in urma unor calcule relativ complexe.
La momentul incheierii conventiei de credit, exista Legea nr. 193/2000, care interzicea profesionistilor, cu titlu general, stipularea de clauze abuzive (clauze intrunind cerintele prevazute de art.4 alin.(l) din Lege) in contractele incheiate cu consumatorii, iar parata nu poate invoca necunoasterea dispozitiilor normative (nemo censetur ignorare legeni). Faptul ca, la momentul incheierii conventiei de credit, nicio dispozitie legala nu interzicea perceperea comisionului de risc, este lipsit de relevanta.
De altfel, instanta constata si ca, incepand cu data de 17.09.2010, ulterior intrarii in vigoare a O.U.G. nr.50/2010, parata nu a eliminat comision de risc a carui percepere nu mai putea fi facuta, potrivit art.36 din Ordonanta, ci, cu rea-credinta, 1-a redenumit, creand aparenta "legalitatii" acestui comision.
Pentru aceste considerente, instanta va constata caracterul abuziv al pct.5 lit.a) din conditiile speciale ale conventiei de credit nr. privind comisionul de risc, al pct.5 lit.a) din conditiile speciale ale conventiei de credit nr. privind comisionul de risc, al art.3 pct.5.1. lit.b din actul aditional la conventia de credit nr. privind comisionul de administrare si al art.3 pct.5.1. lit.b din actul aditional la conventia de credit nr. privind comisionul de administrare.
Restituirea sumelor percepute de parata cu titlu de comision de risc/ administrare:
Prestatia la care parata debitoare s-a obligat - acordarea unei sume de bani catre reclamanta - a fost executata dintr-o data; deci, conventia de credit este un contract cu executare dintr-o data (uno ictu), fiind asadar posibila restituirea prestatiilor efectuate de reclamanti in temeiul clauzei privind comisionul de risc care urmeaza a fi anulata, potrivit principiului retroactivitatii (nulitatea produce efecte atat pentru viitor, cat si pentru trecut, din chiar momentul incheierii actului juridic) si a principiului restabilirii situatiei (interiore (ceea ce s-a executat in baza unui act juridic sau a unei clauze anulat(e) trebuie restituit).
In cazul contractelor sinalagmatice, restituirea prestatiilor executate in temeiul unei clauze anulate are la baza institutia platii nedatorate, reglementata de art.1092 din vechiul C.civ., art. 1341 din noul C.civ.
in cauza, sunt intrunite conditiile platii nedatorate: reclamantii, in calitate de solvens, au achitat sume de bani cu titlu de comision de risc/administrare, in vederea stingerii obligatiei prevazute de pct.5 lit.a) din Conditiile speciale ale conventiei de credit nr. si ale conventiei de credit nr. si art.3 pct.5.1. lit.b din actele aditionale la conventia de credit nr. si la conventia de credit nr., desi datoria a carei stingere a fost urmarita prin plata nu exista - prevederea contractuala anulata apare ca si cand nici nu ar fi existat.
in consecinta, instanta va obliga parata Ia restituirea catre reclamanti a sumei de 262,48 CHF cu titlu de comision de risc pentru perioada si a tuturor sumelor percepute cu titlu de comision de administrare de la data de pana in prezent.
Pentru considerentele mai sus aratate, instanta va admite cererea reclamantilor, va constata caracterul abuziv al pct.5 lit.a) din conditiile speciale ale conventiei de credit nr. privind comisionul de risc, al pct.5 lit.a) din conditiile speciale ale conventiei de credit nr. privind comisionul de risc,
 

al art;3 ; pct.5.1. lit.b din actul aditional ía Conventia de credit nr. privind comisionul de administrare si al art.3 pct.5.1 lit.b din actul aditional la conventia de credit nr. privind comisionul de administrare, va constata njulitatea absoluta a clauzei contractuale privind comisionul de risc si nulitatea absoluta a clauzei contractuale privind comisionului de administrare, va Obliga parata la restituirea catre reclamanti a suinei de 262,48 CHF cu titlu de comision de risc pentru perioada, va obliga parata la restituirea catre reclamanti a tuturor sumelor percepute cu titlu de comision de administrare de la data de pajna in prezent si va dispune inlaturarea din actul aditional nr. la conventia de credit nr. si din actul aditional nr. la conventia de credit nr. a dispozitiilor privind comisionul de administrare. , . ;.‘
in temeiul art.453 alin.1 Cod procedura civila instanta va obliga parata la plata catre reclamanti a sumei de cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentand taxa judiciara.de timbru in cuantum de lei si onorariu avocat in suma de lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII, HOTARASTE:

Admite . actiunea formulatade reclamantii , avand CNP si, avand CNP, ambii cu domiciliul in municipiul, str, nr. sc, ap., {judetul, in contradictoriu cu parata., cu sediul in municipiul, sector, m,et. si, inregistrata la Registrul Comertului cu nr., C.T.F. RO, Registrul Bancar nr; ).
Constata caracterul abuziv al‘pct.5 lit.a) din conditiile, speciale ale conventiei de credit nr. privind comisionul de risc, al tjct.5 lit.a) din conditiile speciale ale conventiei de credit nr. privind comisionul de risc, al art.3 pfct.5.1. lit.b din actul aditional la conventia de credit nr. privind comisionul de administrare si alart.3 pct.5.1. lit.b din actul aditional la conventia de credit nr. plivind comisionul dc administrare.
.Constata, nulitatea absoluta a clauzei contractuale privind comisionul de risc si nulitatea absoluta a clauzei contractuale privind comisionului de administrare.
; Obliga parata la restituirea catre reclamanti a sumei.de 262,48 CHF cutitlu de comision de
risc pentru perioada ;    jV VV:       ;   -
Obliga parata la restituirea catre reclamanti a tuturor sumelor percepute cu titlu decomision
de administrare de la data de papa in prezent. - V -:‘?v
Dispune inlaturarea din ^etul aditional nr. la conventia de credit nr. si din actul aditional nr. Ia conventia de credit nr. a dispozitiilor privind comisionul de administrare.
Obliga parata la plata catre reclamanti a sumei de lei cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentand taxa judiciara de timbm in cuantum de lei si onorariu avocat in suma de lei.
 
CU "apel .in 30 de zile de
 
a comunicarea hotararii, care. se depune la Judecatoria Botosani.
 
-Pronuntata‘in sedinta publica astazi,
 
PRESEDINTE,
 
GREFIER,