Pretentii

Dosar nr. 1808/244/2012                                                               - pretentii -

R O M A N I A
JUDECATORIA HUSI - JUDETUL VASLUI
Sentinta civila nr. 305/2013
Sedinta publica din 20 Martie 2013
Completul constituit  din:
PRESEDINTE A. A.
Grefier G. M.
             
            Pe rol fiind judecarea actiunii civile formulata de  reclamantul D. F. in contradictoriu cu  paratul N.C. avand ca obiect pretentii-restituire imprumut.
           La apelul nominal facut in sedinta publica se constata ca se prezinta  reclamantul D. F. si paratul  asistat de  av. C. A. cu imputernicire avocatiala nr. 020160/14.01.2013. Se prezinta si martorul  M. V., propus de parat.
           Procedura de citare  este legal indeplinita.
           S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta care invedereaza instantei faptul ca a fost amanata cauza in vederea administrarii probatoriului.
           Instanta procedeaza la audierea martorului  M. V. sub  prestare de juramant, declaratiile acestuia fiind consemnate si atasate la dosarul cauzei.
           Paratul, prin aparator, depune la dosar copia  contractului de imprumut incheiat  de parti la data de 14.04.2010. 
          Nemaifiind alte cereri de formulat si exceptii de invocat  instanta apreciaza cauza in stare de judecata si  acorda cuvantul   pe fondul cauzei.        
           Avand cuvantul, reclamantul  solicita admiterea actiunii asa cum a fost formulata si obligarea paratului la plata sumei de 15.000 lei reprezentand suma imprumutata conform contractului de imprumut din data de 18.01.2010, incheiat la Biroul av. C. L. C. precum si dobanda legala calculata asupra debitului  incepand cu data scadentei si pana la ramanerea definitiva a hotararii.
 Astfel se sustine ca, i-a solicitat paratului in repetate randuri sa-i restituie suma imprumutata  insa acesta nu  a dat curs solicitarii sale.
           Pentru aceste motive reclamantul solicita admiterea actiunii si obligarea paratului la restituirea sumei de 15.000 lei si a dobanzilor legale aferente acesteia.
           Paratul, prin aparator, avand cuvantul, solicita respingerea actiunii formulata de reclamantul Dumitru Fanica.           
           Se arata ca, in luna septembrie 2009 partile avand o relatie de prietenie, au incheiat o intelegere verbala cu privire la imprumutul sumei de 5.000 lei  ce urma a fi restituita de parat intr-un an cu o dobanda aferenta de 1.500 lei.
            In acest sens paratul, prin aparator, arata  ca avand in vedere relatia de prietenie cu reclamantul, nu a preconstituit un inscris nici pentru suma imprumutata, nici pentru dobanda.
           In continuare, se precizeaza ca i-a restituit reclamantului  pana  in luna ianuarie 2010, suma de 2.000 lei  din cei 5.000 lei imprumutati. Ulterior la insistentele reclamantului  a incheiat contractul  de imprumut din 18.01.2010, la Biroul av. C. L. C.,  ca o garantie pentru restituirea sumei de 6.500 lei.
            In aceeasi ordine de idei, se arata ca in luna aprilie 2010 paratul a  restituit suma de 4.500 lei si se  apreciaza ca  probele administrate in cauza au facut  dovada ca a fost incheiat contractul de imprumut, doar ca o garantie.
            Fata de aspectele invocate anterior, paratul, prin aparator, solicita respingerea cererii de chemare in judecata.
            Cu cheltuieli de judecata.
            Instanta declara dezbaterile inchise si lasa cauza in pronuntare.
            Dupa deliberare dandu-se prezenta hotarare;

I N S T A N T A
Asupra actiunii civile de fata;

Prin cererea inregistrata la aceasta instanta la nr.1808/244/2012 reclamantul D. F. a chemat in judecata pe paratul N. C. pentru a fi obligat la plata sumei de 15000 lei reprezentand  c/v imprumutului acordat acestuia la data de 18.01.2010,cu dobanzi legale, si care nu a fost restituit la scadenta.
  In motivarea actiunii reclamantul arata ca la data de 18.01.2010 s-a incheiat un contractul de imprumut intre reclamant si parat, contract semnat la Cabinet de Avocat L-C. C., inregistrat sub nr. 1/18.01.2010, pentru suma de 15.000 lei, cu obligatia paratului de restituire a sumei in totalitatea sa pana la data de 18.05.2010, data exigibilitatii sumei imprumutate.
Desi a solicitat in numeroase randuri paratului sa ii restituie suma acesta nu a dat curs solicitarii sale. Intrucat paratul lucreaza la Inspectoratul Judetean al Politiei de Frontiera, s-a adresat si acestei institutii care prin adresa nr. 60948/17.11.2011 a confirmat cele sustinute ( respectiv faptul ca N. Cristian ii datoreaza o suma de bani), dar indrumandu-l sa se adreseze instantelor de judecata depuse, solicita admiterea actiunii asa cum a fost formulata si obligarea paratului la restituirea catre reclamant a sumei de 15.000 lei si a dobanzii legale aferente acesteia.
  In dovedirea actiunii reclamantul a depus la dosar  copie dupa contractul de imprumut incheiat intre cele doua parti la data de 18.01.2010 si a solicitat administrarea probei cu martori.
         Paratul N. C.  a depus la dosar intampinare in care se arata urmatoarele:
        Cererea reclamantului nu poate fi primita ca fiind intemeiata, avand in vedere  ca modul in care s-au derulat faptele in realitate difera foarte mult de varianta prezentata de acesta.
        In fapt, il cunoaste pe reclamant de multa  vreme  si arata ca intre ei exista o relatie de prietenie.  In luna septembrie 2000  avand nevoie urgenta de o suma de bani l-a rugat sa-i imprumute suma de 5.000 de lei, pe care sa ii  restituie in termen de 1 an. Acesta a fost  de acord insa dat fiind termenul indelungat de restituire, i-a solicitat si o dobanda de 1.500 lei. Avand in vedere relatia  lor de prietenie nu a preconstituit un inscris nici pentru suma imprumutata si nici pentru dobanda.
Precizeaza ca pana in luna ianuarie 2010 i-a restituit reclamantului suma de 2.000 de lei din cei 5.000 de lei imprumutati, moment in care invocand o scrie de probleme financiare, acesta i-a solicitat restituirea intregii sume precum si a dobanzii. Reamintindu-i termenii intelegerii lor verbale, i-a precizat reclamantului ca nu dispun de 4.500 de lei si l-a rugat sa il astepte pana cel tarziu in luna aprilie 2010, cand va putea obtine suma si       i-o va restitui. Desi a acceptat, reclamantul i-a solicitat, cu titlu de garantie sa semneze cu el un contract de imprumut, din cuprinsul caruia rezulta ca el a imprumut de la el suma de 15.000 lei suma ce urma sa i-o restituie la data de 18.05.2010, iar in cazul depasirii termenului de scadenta urma sa plateasca si o penalizare egala  cu 1% din suma de restituit.
         Arata ca acest contract de imprumut  a fost incheiat doar  ca o garantie pentru reclamant ca ii va restitui diferenta de 4.500 lei, imprumutati  in anul 2009.    
         Astfel, daca el nu-i  restituia  diferenta amintita, acesta folosea contractul semnat in ianuarie 2010 drept sanctiune.
Initial a refuzat sa semneze acel contract, insa la insistentele reclamantului si la  argumentele sale ca se  cunosteau  si ca nu-l va folosi impotriva sa  a acceptat. De  asemenea, intelegerea era ca daca pana in luna aprilie 2010 el ii restituie suma de 4.500de iei,  acesta va rupe actul de imprumut intocmit la avocat.
Acesta fiind continutul intelegerii, in dala de 18.01.2010 a incheiat cu reclamantul  in mod fictiv, un contract de imprumut (suma descrisa de 15.000 lei   nefiindu-i niciodata remisa).
          In luna aprilie 2010 a imprumutat o stima de bani de la un alt amic si i-a achitat reclamantului diferenta de 4.500 lei. Potrivit intelegerii lor in momentul in  care ii achita diferenta de bani reclamantul trebuia sa rupa contractul incheiat cu titlu de garantie,  care se prevaleaza in prezenta cauza             
          In ciuda acestui fapt desi a primit banii D. Fanica nu a rupt contractul de imprumut, motivand ca nu-l mai gaseste si ca este posibil sa-l fi pierdut. Oricum, l-a asigurat ca nu-l va folosi niciodata impotriva sa deoarece suntem buni prieteni.
O lunga perioada de timp nu a mai discutat cu reclamantul insa in cursul anului 2011 D. F. i-a solicitat in mai multe randuri sa-l imprumute cu sume mici de bani motivand ca are probleme financiare, astfel ca din luna februarie si pana in luna octombrie i-a  imprumutat lunar cate 100 lei. De fiecare data insa ii aducea aminte de rezilierea contractului de imprumut iar el il  asigura ca nu vor fi probleme. La un moment dat pentru a se   convinge ca nu va folosi  contractul impotriva sa  a mers impreuna la avocatul care l-a intocmii pentru a redacta un act de reziliere al acestuia, dar din nefericire pentru  el avocatul in  cauza nu era la sediul cabinetului.
         In luna noiembrie 2011 D. Fanica l-a  rugat sa-l imprumute cu suma de 500 lei insa  a refuzat pe motiv ca nu a reziliat  contractul de imprumut. In acel moment acesta s-a suparat si i-a spus ca ii va  parea rau ca nu il ajuta. La scurt timp i-a facut o sesizare  scrisa la locul de munca, el fiind agent in cadrul Inspectoratului Politiei de Frontiera Vaslui, la care i s-a raspuns ca problema este de competenta instantei de judecata.
           Ulterior acesta a sesizat instanta de  judecata introducand  prezenta cerere.
Avand in vedere modul in care sau petrecut faptele, solicita respingerea actiunii creditorului ea neintemeiata.
Precizeaza ca  in realitate el nu a imprumutat si nici nu a primit de la Dumitru Fanica suma de 15.000  lei, iar contractul de imprumut de care se prevaleaza acesta a fost incheiat doar ca garantie pentru achitarea sumei de 5.000 de lei, pe care a recunoscut ca a imprumutat-o de la el in anul 2009, dar pe care i-a restituit-o cu tot cu dobanda de 1.500 de lei, in luna aprilie 2010.
        A depus la dosar copie dupa un contract de imprumut din 14.04.2010 si a solicitat administrarea probei cu martori.
        In cauza au fost audiati martorii F. C. si M. V..
        Din actele si lucrarile dosarului de fata instanta constata urmatoarele:
     Intre D. F. si N. C. s-a incheiat un contract de imprumut avand ca obiect suma de 15000 lei,suma ce urma sa fie restituita la data de 18.05.2010.
   In contract s-a stipulat ca, in caz de nerestituire la scadenta a sumei imprumutate, imprumutatul va fi obligat sa achite penalizari de 1% calculate de la data scadentei si pana la plata efectiva a sumei totale. Nu s-a precizat modalitatea de calcul a penalizarilor stabilite,respectiv daca acestea urmau sa fie platite pentru fiecare zi de intarziere la termenul de scadenta sau intr-o altfel de modalitate.
          Din inscrisurile depuse la dosar dar si din declaratiile martorilor audiati in cauza rezulta ca paratul nu a restituit reclamantului  la scadenta  suma de bani imprumutata.
   Potrivit art.3 din legea 71/2011 privind punerea in aplicare a legii 287/2009 privind codul civil,actele si faptele juridice incheiate ori,dupa caz,savarsite sau produse inainte de intrarea in vigoare a Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decat cele prevazute de legea in vigoare la data incheierii sau,dupa caz,a savarsirii ori producerii lor.
    Observand ca contractul intre parti a fost incheiat la data de 18.01.2010,data la care era in vigoare Codul civil din 1864,instanta constata ca ii  sunt aplicabile regulile prevazute de acest cod in ceea ce priveste efectele specifice acestui contract.
  Potrivit disp. art.1576 Cd.civ. din 1864,imprumutul de consumatie este un contract prin care o persoana,numita imprumutator,transmite unei alte persoane,numita imprumutat, o catime de lucruri fungibile si consumtibile, cu obligatia pentru imprumutat de a restitui la scadenta o cantitate egala de lucruri de acelasi gen si calitate.
     In cauza de fata, contractul de imprumut incheiat intre cele doua parti imbraca forma unui inscris sub semnatura privata si in conditiile in care acesta are ca obiect o suma de bani sau o catime  de lucruri fungibile si este unilateral,inscrisul doveditor al contractului,pentru a avea deplina forta probanta ca inscris sub semnatura privata,trebuie sa fie scris in intregime de catre imprumutat sau cel putin acesta sa adauge,la finele actului, formula ,,bun si aprobat" mentionand in litere suma sau catimea lucrurilor si apoi sa semneze.
     Sanctiunea nerespectarii acestei formalitati cerute de art.1180 Cd.civ. este aceea ca inscrisul este lipsit de putere probatorie, ceea ce nu afecteaza conventia ca act juridic, ce se poate dovedi prin alte mijloace de proba, pentru ca, desi nul ca inscris, acesta constituie totusi un inceput de dovada scrisa.
    Neregularitatea inscrisului se acopera si prin executarea voluntara a obligatiei de catre imprumutat,in limita acestei executari,ori recunoasterea expresa sau tacita a obligatiei.
      In cauza de fata,contactul de imprumut incheiat intre cele doua parti nu este scris in intregime de catre imprumutat si nu cuprinde formula ,,bun si aprobat ,,insa nu s-a contestat de catre parat existenta lui. Paratul a aratat doar ca scopul incheierii acestui contract nu a fost imprumutul sumei de 15000 lei,ci constituirea pentru reclamant a unei,,garantii,,pentru restituirea unei sume de 4500 lei, ce a facut obiectul unui contract de imprumut in anul 2009.
   Aceleasi reguli sunt aplicabile si in ceea ce priveste proba executarii obligatiei de  restituire de catre imprumutat, adica in privinta chitantei liberatorii semnata de imprumutator Se va avea in vedere daca exista o imposibilitate de a se  cere o asemenea chitanta,precum si faptul ca art.1180 Cd.civ. cu privire la formalitatea ,,bun si aprobat,,  se refera numai la nasterea obligatiei, nu si la executarea ei.
     Reclamantul afirma ca suma ce i-a fost imprumutata paratului nu i-a fost restituita,cu toate ca acesta din urma nu recunoaste nici faptul  ca a imprumutat suma de 15000 lei. Asa cum s-a aratat,paratul nu contesta faptul ca s-a incheiat contractul de imprumut ce face obiectul cauzei de fata, insa arata ca acest contact a fost incheiat doar fictiv, ca o ,,garantie,,neprimind cu titlu de imprumut suma de 15000 lei.
     Pe langa faptul ca contractul de imprumut incheiat intre parti are caracter obligatoriu potrivit principiului,, conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante,, interpretarea acestuia se face dupa intentia comuna a partilor contractante (art.977 Cd.civ.).
   Rezulta, asadar, ca interpretarea ce urmeaza sa i se dea contractului trebuie sa se faca pornindu-se de la vointa reala,de la acordul real al vointelor partilor si nu dupa alte elemente extrinseci contractului.
    Potrivit disp. art.973 Cd.civ ,,conventiile n-au efect decat intre partile contractante,,.Acesta este principiul relativitatii contractului care presupune ca drepturile nascute din contract apartin si profita partilor contractante, care au calitatea de titulare ale lor.
    Intre parti,sub aspect probatoriu,proba contractului urmeaza a se face dupa regulile referitoare la dovada actelor juridice, adica,peste valoarea de 250 lei va fi necesara prezentarea unui inscris.
  Reclamantul a facut dovada, cu inscrisul sub semnatura privata  depus la dosar, a contractului de imprumut incheiat intre parti, dovedind  astfel existenta obligatiei paratului.
  In conditiile in care paratul-debitor pretinde ca   aceasta obligatie nu exista sau ca a fost stinsa prin plata trebuie sa dovedeasca tocmai inexistenta ei sau faptul efectuarii platii.
   Plata  nu inseamna numai executarea voluntara a obligatiei ci poate fi considerata un act juridic, o conventie intre cel care executa si cel care o primeste. Este un act juridic animo solvendi, facut cu intentia de a executa o obligatie.
     In aceste conditii partile unui contract vor trebui, din punct de vedere probatoriu, sa respecte regulile referitoare la dovada actelor juridice, adica cand acestea au o valoare de peste 250 lei,nu se poate folosi proba cu martori pentru a dovedi existenta, pentru a combate existenta sau pentru infirmarea chiar in parte a contractului (art.1191 al.1 si 2 Cd.civ).
    Prin urmare,  aspectele   relatate de catre parat cu privire la inexistenta contractului de imprumut sau declaratia martorului  M. Valerica cu privire la lichidarea unui imprumut anterior, nu prezinta relevanta pentru solutionarea cauzei de fata, deoarece ,asa cum s-a aratat,nu se poate dovedi cu martori impotriva sau peste cuprinsul unui inscris(in cauza de fata, contractul de imprumut incheiat intre cele doua parti),in conditiile in care nu este aplicabila nici una din exceptiile prev. de art 1191 al.3 Cd.civ.
     Debitorul nu a dovedit nici existenta unei prezumtii absolute de liberare a imprumutatului,prezumtii reglementate de art.1138 Cd.civ. privitoare la remiterea voluntara a titlului original facuta de creditor debitorului sau remiterea voluntara a copiei legalizate a titlului.
   Nu s-a dovedit nici existenta unei chitante liberatorii prin care sa se ateste plata efectuata.
    Se poate concluziona,astfel, ca paratul-imprumutat nu a achitat la scadenta imprumutul acordat de catre reclamantul-imprumutator.
      Potrivit disp. art.1578 Cd.civ. in cazul imprumutului de bani, la scadenta, trebuie sa fie restituita suma imprumutata,putand fi platite si daune moratorii echivalente cu  dobanda legala.
    Asa cum s-a aratat mai sus, contractul incheiat intre parti  produce efecte conform clauzelor inserate,fara a prezenta relevanta celelalte motive avute in vedere de parti la incheierea contractului si in conditiile in care aceste motive nu au fost inserate in contract.
     Concluzionand, instanta constata ca actiunea formulata este intemeiata urmand sa fie admisa.
     In baza art.1576-1578 Cd. civ. instanta va obliga paratul sa restituie reclamantului suma 15000 lei,cu dobanzi legale datorate de la data formularii cererii de chemare in judecata,2.10.2012, si pana la achitarea integrala a debitului.
    Potrivit art. 2 din OG 13/2011privind dobanda legala remuneratorie si penalizatoare pentru obligatii banesti, precum si pentru reglementarea unor masuri financiar-fiscale in domeniul bancar,, in cazul in care, potrivit dispozitiilor legale sau prevederilor contractuale, obligatia este purtatoare de dobanzi remuneratorii si/sau penalizatoare, dupa caz, si in absenta stipulatiei exprese a nivelului acestora de catre parti, se va plati dobanda legala aferenta fiecareia dintre acestea,,.
   Potrivit art.1088 Cd.civ.(aplicabil la data incheierii contractului),,la obligatiile care au ca obiect o suma oarecare,daunele interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decat dobanda legala,afara de regulile speciale in materie de comert,fideiusiune si societate,,,
  Aceste daune se cuvin creditorului fara ca  acesta sa fie tinut a justifica vreo paguba.
    Dobanda legala reprezinta,de fapt,daune interese moratorii,iar in conditiile raspunderii contractuale,vor fi datorate ,de regula,din ziua chemarii in judecata si in continuare, de la data pronuntarii instantei si pana la achitarea debitului.
  Dobanda legala nu curge de drept,deoarece   raporturile dintre parti  nu au fost de natura comerciala, ci civila.
      Potrivit art.18 din OUG 51/2008 cheltuielile pentru care partea a beneficiat de ajutor public judiciar vor fi puse in sarcina celeilalte parti,daca aceasta a cazut in pretentiile sale. Partea care a cazut in pretentii va fi obligata la plata catre stat a cestor sume.
     In cauza de fata paratul N. C. a cazut in pretentii si, in baza dispozitiilor legale aratate mai sus il va   obliga sa restituie statului c/v ajutorului public judiciar acordat reclamantului  sub forma scutirii de la plata taxei de timbru in suma de  983,26 lei prin plata acestei sume catre bugetul administratiei publice locale de la domiciliul fiscal al paratului,respectiv  mun. Husi.

PENTRU ACESTE MOTIVE
 IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:

Admite actiunea civila formulata de reclamantul D. F. cu in contradictoriu cu  paratul N. C..
Obliga paratul sa restituie reclamantului suma 15000 lei,cu dobanzi legale datorate de la data formularii cererii de chemare in judecata, 2.10.2012, si pana la achitarea integrala a debitului.
            In baza art.18 din OUG 51/2008 obliga paratul N. C. sa restituie statului c/v ajutorului public judiciar acordat reclamantului  sub forma scutirii de la plata taxei de timbru in suma de  983,26 lei prin plata acestei sume catre bugetul administratiei publice locale de la domiciliul fiscal al paratului,respectiv  mun. Husi.
  Cu recurs in 15 zile de la comunicare.
   Pronuntata in sedinta publica, azi,  20.03.2013

      Presedinte,                                                                              Grefier,
 A. A.                                                                                                 G. M.
 

Red. A.A.
Tehnored. A.A./G.M.
4 ex/8.04.2013