Anulare act, lipsa consimtamantului sotului la incheierea contractului de vanzare-cumparare

Prin Sentinta civila nr.38/17.01.2013 pronuntata de Judecatoria Lipova s-a admis in parte actiunea civila exercitata  de reclamanta T.L. in contradictoriu cu paratii J.C. si V.T.
                S-a dispus anularea contractului de vanzare-cumparare pentru autoturismul marca Peugeot cu numar de inmatriculare AR_., serie motor 038574.
               A fost obligat paratul V. T. sa le predea reclamantei T. L. si paratului J. C. autoturismul marca Peugeot 207, cu numarul de inmatriculare AR_, serie motor 0385274.
               S-a respins partea din capatul de cerere vizand obligarea paratului V.T. sa-i predea exclusiv reclamantei autoturismul.
               Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta a retinut in fapt ca, reclamanta, din anul 1968, pana in anul 2012, a fost casatorita cu paratul J. C.. In timpul casatoriei acestora, s-a achizitionat autoturismul marca Peugeot 207, cu numarul de inmatriculare AR_.. In ce priveste contributia financiara la achizitionarea acestuia, nu s-a dovedit imprejurarea ca aceasta ar consta in sumele de bani castigate ca urmare a muncii pe care a desfasurat-o reclamanta in Germania, partile antementionate nu au procedat la partajarea bunurilor dobandite in timpul casatoriei spre a se dovedi calitatea de bun propriu sau comun a bunurilor achizitionate in timpul casatoriei. Ca atare, s-a retinut ca autoturismul face parte  din comunitatea de bunuri a fostilor soti, fiind un bun dobandit in timpul casatoriei.
                 S-a retinut ca dovedit faptul ca paratul J. C., a incheiat cu paratul V. T., varul acestuia, contractul de vanzare cumparare avand ca obiect vehiculul marca Peugeot 207, cu numarul de inmatriculare AR_., serie motor 0385274 incheiat in data de 29.11.2012,
                 S-a retinut astfel ca, la data incheierii contractului de vanzare cumparare, reclamanta era casatorita cu paratul, iar bunul supus vanzarii avea regimul juridic de bun comun. In timpul casatoriei functioneaza prezumtia mandatului tacit intre soti in ce priveste actele de dispozitie asupra bunurilor comune. Aceasta prezumtie nu este una absoluta, putand fi combatuta. S-a mai retinut ca paratul V. T., datorita legaturii de rudenie a acestuia cu paratul J.C. si faptului ca nu si-a precizat pozitia la interogatoriu sau macar in scris, a dat concursul sau celuilalt parat spre a incheia contractul de mai sus in mod fictiv deoarece s-a dovedit astfel, inclusiv prin declaratia martorei T. ca paratul J.C. foloseste autoturismul ca un veritabil proprietar, nicidecum pretinsul cumparator. Ca atare, contractul a carui anulare se solicita, are o cauza nelicita, contrafacuta in scopul de a se scoate bunul de sub regimul comunitatii de bunuri.
                 In urma anularii contractului, cum nu s-a sistat pana in prezent comunitatea de bunuri, autoturismul nu poate fi returnat in mod exclusiv reclamantei cum a solicitat aceasta, ci ambilor proprietari in devalmasie asupra acestuia, coproprietar fiind si paratul J.C., nu numai reclamanta.
                Fata de starea de fapt retinuta, in baza art.1236-1239, 339, 346, 347, 358 alin.4 cod civil,  instanta a admis in parte actiunea civila formulata de reclamanta T. L. in contradictoriu cu paratii J. C. si V. T..
                 Impotriva acestei sentinte a declarat recurs paratul J.C.
                 Prin Decizia civila nr.535 pronuntata de Tribunalul Arad la data de 11.04.2013, a fost respins recursul formulat de paratul J.C.
                 S-a apreciat ca, concluzia primei instante ca incheierea contractului s-a facut in scopul scoaterii bunului de sub regimul comunitatii de bunuri nu este contrazisa de faptul ca bunul a fost vandut la data de 29.11.2011 in timp ce actiunea de divort a fost pronuntata anul urmator, din cuprinsul sentintei rezultand ca paratul  este cel ce a initiat actiunea de divort la 28.05.2012, sustinand ca la 28.03.2011 sotia sa a plecat fara consimtamantul sau la lucru in Germania, fiind indubitabil ca vanzarea autoturismului s-a produs in perioada cand relatiile dintre soti erau deteriorate.
                  S-a apreciat ca fiind relevanta pozitia procesuala a celuilalt parat, cumparatorul autoturismului, care nu a formulat nici un fel de aparari si nu s-a prezentat in fata primei instante desi a fost citat la interogatoriu, iar impotriva sentintei nu a formulat recurs desi solutia este una nefavorabila pentru el.
                  Prima instanta a aplicat in mod corect dispozitiile art.344-347 Cod civil, deoarece actiunea reclamantei este admisibila impotriva unui tert de rea-credinta (art.345 al.4 Cod civil), care nu s-a aparat prin invocarea caracterului oneros al dobandirii bunului (art.346 al.2 Cod civil) cu atat mai mult cu cat nu s-a probat ca in patrimoniul comun al sotilor ar fi intrat eventualul pret al vanzarii autoturismului.