Actiune in constatare - Respinsa

Prin actiunea civila inregistrata pe rolul Judecatoriei Mizil sub nr.83/259/2011, reclamantul D. I., a chemat in judecata pe paratul Ministerul Finantelor Publice, ca reprezentant al Statului Roman, solicitand instantei sa pronunte o hotarare prin care sa se constate faptul ca este unicul mostenitor al defunctilor sai autori defuncti, parintii acestuia D. N. si D. L., decedati la data de 13.09.1991 si respectiv la data de 26.05.1998, cu ultimul domiciliu in comuna Colceag, judetul Prahova.
In motivarea actiunii reclamantul a  aratat ca a ramas unicul mostenitor legal privind mostenirea, masa bunurilor succesorale ramasa de pe urma autorilor lui, dupa moartea fratelui sau D. V., decedat la 11.01.1999, care nu a fost casatorit si nu are copii.
   A mai aratat reclamantul ca de pe urma autorilor sai au ramas urmatoarele bunuri: o locuinta cu 3 camere si hol cu pereti din paianta, acoperita cu tabla, o anexa (porumbar) deteriorate, cu o incapere, cu pereti din paianta, acoperita cu tigla si suprafata de 2 hectare teren, conform titlului de proprietate nr.152/29.03.2006, bunuri situate in comuna Colceag, judetul Prahova.
La data de 10.02.2011, s-a depus prin Serviciul Registratura al instantei de catre parat intampinare, prin care s-a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive si judecarea cauzei in lipsa. S-a aratat in intampinare ca, in conformitate cu prevederile art. 41 alin. 1 din Codul de procedura civila: "Orice persoana care are folosinta drepturilor civile poate sa fie parte in judecata", iar potrivit dispozitiilor art. 109 alin. 1 din acelasi cod: "Oricine pretinde un drept impotriva unei alte persoane trebuie sa faca o cerere inaintea instantei competente", norme care leaga notiunile de parte si de exercitiu al dreptului la actiune, de existenta sau pretinderea unui drept subiectiv civil, iar orice drept subiectiv presupune atat un subiect activ determinat, cat si un subiect pasiv determinat (in cazul drepturilor relative) sau nedeterminat (in cazul drepturilor absolute).
  S-a mai aratat faptul  ca, calitatea procesuala (legitimatio ad causam) care contribuie atat la desemnarea titularului dreptului de a actiona, cat si a persoanei impotriva careia se poate exercita actiunea reprezinta o conditie esentiala pentru exercitarea actiunii civile, invocandu-se faptul ca, in doctrina s-a apreciat ca, spre deosebire de capacitatea procesuala care se apreciaza in general, pentru o anumita categorie de persoane, calitatea procesuala se determina in concret, "la speta", in raport de litigiul dedus judecatii, raportul de drept procesual neputandu-se stabili decat intre persoanele care isi disputa dreptul in litigiu care presupune, pe de o parte, existenta unei identitati intre persoana reclamantului si persoana care este titular al dreptului in raportul juridic dedus judecatii (calitate procesuala activa) si, pe de alta parte, intre persoana paratului si cel obligat in acelasi raport juridic (calitate procesuala pasiva).
         S-a mai precizat ca,  in situatia actiunilor avand ca obiect constatarea calitatii de unic mostenitor, atunci cand mostenirea nu este vacanta si nici nu exista alti mostenitori legali sau testamentari in cauza, statul nu are calitate procesuala pasiva intrucat nu este parte in raportul juridic concret, obligational, de drept substantial, dedus judecatii, sustinandu-se ca statul nu are vocatie succesorala concreta la succesiunea autorului reclamantului si nu poate pretinde drepturi asupra patrimoniului succesoral, atata timp cat, premisa art. 680 din Codul civil, respectiv, cea a lipsei totale sau partiale a mostenitorilor legali sau testamentari, nu numai ca nu este realizata, dar este inlaturata de insusi reclamantul care pretinde ca este unicul mostenitor, astfel ca vocatia succesorala abstracta nu ii confera statului legitimare procesuala pasiva in astfel de cauze, intrucat, vocatia sa succesorala este subsidiara vocatiei succesorale a rudelor si a eventualilor legatari universali, potrivit art. 680 din Codul civil, invocandu-se in acest sens si dispozitiile art. 85 din Legea nr. 36/1995 care prevede ca: "In lipsa mostenitorilor legali sau testamentari, la cererea reprezentantului statului, notarul public constata ca succesiunea este vacanta, eliberand certificat de vacanta succesorala, dupa expirarea termenului legal de acceptare a succesiunii".
         S-a mentionat in intampinare ca in cazul in care statul nu a dobandit anterior promovarii actiunii, mostenirea autorului reclamantului, fapt ce poate fi dovedit, fie printr-un certificat de vacanta succesorala sau printr-un certificat de mostenitor (in cazul in care statul culege mostenirea in calitate de legatar universal ori cu titlu universal, instituit de defunct) ori prin hotarare judecatoreasca, acesta nu are vocatie succesorala concreta si, deci, nu poate avea nici calitate procesuala pasiva intr-o actiune avand ca obiect constatarea calitatii de unic mostenitor, urmand ca o astfel de actiune sa fie respinsa ca fiind introdusa impotriva unei persoane fara calitate procesuala.
           S-a mai aratat ca reclamantul din aceste cauze are posibilitatea de a obtine recunoasterea calitatii lor de mostenitori in procedura reglementata de dispozitiile art. 68 - 88 din Legea nr.36/1995, iar in situatia unui refuz al notarului public, de a da curs cererii de deschidere a procedurii succesorale, pe care reclamantul l-ar considera nelegal, acesta are la indemana plangerea impotriva incheierii de respingere a notarului public, adresata instantei de judecata in conditiile art. 100 alin. 2 din Legea nr. 36/1995.
         De asemenea,  s-a mai invederat ca,  in  conformitate  cu  prevederile art. 111 din Codul de procedura civila, actiunea in constatare are un caracter subsidiar, ea neputand fi primita "daca partea poate cere realizarea dreptului, legiuitorul dand astfel preferinta realizarii dreptului, pentru a inlatura definitiv neintelegerile cu privire la dreptul respectiv si, numai in masura in care acest lucru nu este posibil, permite introducerea unei cereri de constatare a dreptului.
           S-a invocat in acest sens ca aprecierea caracterului subsidiar, fostul Tribunal Suprem a statuat ca art. 111 din Codul de procedura civila se refera la toate mijloacele de realizare a dreptului si nu numai la actiunea de drept comun, precum si dispozitiile art.1 din Legea nr.36/1995, conform carora ,,Activitatea notariala asigura persoanelor fizice si juridice constatarea raporturilor juridice civile sau comerciale nelitigioase, precum si exercitiul drepturilor si ocrotirea intereselor, in conformitate cu legea."
La termenul de la data de 11 martie 2011, reclamantul, prin aparatorul sau, a aratat ca a luat la cunostinta de intampinarea depusa de parat si totodata a precizat ca nu solicita ca instanta sa enumere in hotararea finala bunurile succesorale ce compun masa succesorala ramasa de pe urma parintilor sai Dumitru Nicolae si Dumitru Lucretia si solicita sa se constate calitatea de unic mostenitor, al mamei sale Dumitru Lucretia.
In cauza s-a administrat proba cu inscrisuri si a fost audiat martorul propus de reclamant Mihai Vasile.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta a retinut, in fapt, urmatoarele:
Prin actiunea civila inregistrata pe rolul Judecatoriei Mizil sub nr.83/259/2011, reclamantul D. I. a chemat in judecata pe paratul Ministerul Finantelor Publice, ca reprezentant al Statului Roman, solicitand instantei sa pronunte o hotarare prin care sa se constate faptul ca este unicul mostenitor al defunctilor sai autori defuncti, parintii acestuia Dumitru Nicolae si Dumitru Lucretia, decedati la data de 13.09.1991 si respectiv la data de 26.05.1998, cu ultimul domiciliu in comuna Colceag, judetul Prahova.
La data de 10.02.2011, s-a depus prin Serviciul Registratura al instantei de catre parat intampinare prin care s-a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive si judecarea cauzei in lipsa.
La termenul din data de 11 martie 2011, reclamantul, prin aparatorul sau, a precizat ca nu solicita ca instanta sa enumere in hotararea finala bunurile succesorale ce compun masa succesorala ramasa de pe urma parintilor sai D. N. si D. L. si solicita sa se constate numai calitatea de unic mostenitor, al mamei sale Dumitru Lucretia.
Instanta a pus in discutia partilor exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata de parat. Reclamantul prin aparator a solicitat respingerea acestei exceptii, sustinand ca Statul Roman are calitate procesuala pasiva deoarece nu exista alti mostenitori legali, invocand disp. art.680 Cod civil si art.21 din Constitutia Romaniei. In urma coroborarii datelor care rezulta din intregul probatoriu administrat in cauza, cu sustinerile reclamantului, instanta a retinut ca, intr-adevar, reclamantul este unicul mostenitor a autoarei D.L., in calitate de descendent de gradul I si ca actiunea acestuia este admisibila prin prisma dispozitiilor art. 477 din Codul civil, potrivit carora toate averile vacante si fara stapan, precum si a persoanelor care mor fara mostenitori sau ale caror mosteniri sunt lepadate, sunt de domeniul public. Ori, din sustinerile reclamantului, precum si din probele existente la dosar, rezulta ca la decesul autoarei a ramas ca unic mostenitor legal reclamantul, in calitate de descendent de gradul I, respectiv fiul acesteia.
In atare situatie, actiunea nu poate fi indreptata impotriva Statului Roman, atata timp cat acesta nu a preluat bunul prin invocarea dreptului sau asupra succesiunilor vacante in conformitate cu textul de lege mentionat. Mai mult chiar, nimic nu il impiedica pe reclamant, pentru valorificarea dreptului sau succesoral de a se adresa notarului public, asa cum prevad dispozitiile art.68 din Legea nr. 36/1995, in vederea dezbaterii succesiunii autoarei sale.
Pe de alta parte, instanta releva ca rolul instantelor judecatoresti este acela de a da o rezolvare conflictelor intre justitiabili, iar depasirea acestui rol ar constitui o depasire a atributiilor puterii judecatoresti, imprejurare care constituie o incalcare grava a legii.
Instanta a constatat faptul ca, de esenta procedurii contencioase este "opunerea unui drept" de catre cel interesat fata de o alta persoana care ar putea sa-i constate acest drept. Ori, in cauza dedusa judecatii, paratul nu contesta calitatea de unic succesor a reclamantului in raport cu autoarea sa, deoarece, pe de o parte, Statul Roman nu a dobandit anterior promovarii actiunii, mostenirea autorului reclamantului, fapt ce poate fi dovedit, fie printr-un certificat de vacanta succesorala sau printr-un certificat de mostenitor ori prin hotarare judecatoreasca, statul neavand vocatie succesorala concreta, iar, pe de alta parte, procesul civil nu poate fi promovat fata de un "parat de forma". Numai in ipoteza succesiunii vacante, Statul Roman are vocatia succesorala concreta de a culege mostenirea, corespunzator art.680 Cod civil, inlaturandu-se totodata sustinerea reclamantului, potrivit careia admiterea exceptiei incalca accesul liber la justitie, cata vreme, in conformitate cu dispozitiile art. 68 si urmatoarele din Legea nr.36/1995 a notarilor publici si a actiunii notariale, la cererea oricarei persoane interesate se deschide procedura succesorala notariala, care se finalizeaza cu eliberarea certificatului de mostenitor.
          Prin urmare, nimic nu impiedica reclamantul sa valorifice aceasta cale legala pentru constatarea calitatii sale de unic mostenitor al autoarei sale, Dumitru Lucretia si numai daca s-ar refuza emiterea actului final al procedurii, reclamantul s-ar putea adresa instantei de judecata, potrivit art.100 din Legea nr.36/1996, cu atat mai mult cu cat, potrivit dispozitiilor art.1 din Legea nr.36/1995: ,,Activitatea notariala asigura persoanelor fizice si juridice constatarea raporturilor juridice civile sau comerciale nelitigioase, precum si exercitiul drepturilor si ocrotirea intereselor, in conformitate cu legea."
Fata de cele aratate mai sus, instanta a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice si in consecinta a respins cererea ca fiind indreptata impotriva unei persoane lipsite de calitate procesuala pasiva.