Atragerea raspunderii patrimoniale (Art.138 din Legea nr.85/2006)

Dosar nr. 39496/3/2009/a1

ROMANIA
TRIBUNALUL BUCURESTI - SECTIA A VII-A COMERCIALA
SENTINTA COMERCIALA NR.5544
SEDINTA PUBLICA DE LA 16.08.2011
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN :
PRESEDINTE: JUDECATOR-SINDIC SORIN CIPRIAN VIZIRU
GREFIER: CARMEN DENISA NECSULEA

Pe rol solutionarea cererii de atragere a raspunderii patrimoniale privind reclamantul C.I.I. TG. cu sediul in sector 3, Bucuresti, , in contradictoriu cu paratii ASD cu domiciliul in sector 3, Bucuresti, si CDA, cu domiciliul in sector 5, Bucuresti, intemeiata pe dispozitiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei.
La apelul nominal facut in sedinta publica au raspuns reclamantul prin consilier juridic si paratul asd personal si prin avocat, lipsind paratul cda.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care
Instanta acorda cuvantul cu privire la probe pe cererea de atragere a raspunderii patrimoniale.
Reclamantul prin consilier juridic, solicita incuviintarea probei cu inscrisuri care se afla depuse la dosarul cauzei.
Paratul asd prin avocat, solicita incuviintarea probei cu inscrisuri care se afla depuse la dosarul cauzei.
Instanta, deliberand asupra cererii de incuviintare a probatoriului, in baza art. 167 alin. 1 Cod de procedura civila, incuviinteaza proba cu inscrisuri solicitata de reclamant si paratul asd ca fiind utila, pertinenta si concludenta.
Instanta ia act ca proba cu inscrisuri a fost administrata in totalitate.
Nemaifiind alte cereri de formulat si exceptii de invocat instanta constata cauza in stare de judecata si acorda cuvantul pe cererea de atragere a raspunderii patrimoniale.
Reclamantul, prin consilier juridic, solicita admiterea cererii asa cum a fost formulata si obligarea paratilor la suportarea pasivului neacoperit al societatii debitoare.
Paratul asdprin avocat, solicita respingerea cererii de atragere a raspunderii patrimoniale, asa cum a fost formulata si precizata. Arata ca in cauza nu sunt indeplinite conditiile pentru a se atrage raspunderea in baza art. 138 lit. b, c, d, f. Invedereaza ca actul de cesiune a partilor sociale este inregistrat la Registrul Comertului, iar administratorul societatii debitoare a fost CDA, iar nu ASD, care nu a mai a efectuat niciun act de administrare dupa cesionarea partilor sociale.
Instanta retine cauza spre solutionare.

TRIBUNALUL, 1. Asupra procedurii:
Prin sentinta comerciala nr.4264/01.06.2010, pronuntata de Tribunalul Bucuresti- Sectia a VII-a comerciala in dosarul nr. 39496/3/2009, s-a dispus deschiderea procedurii insolventei in forma generala fata de debitoarea D.O.C. SRL, iar in calitate de administrator judiciar a fost desemnat C.I.I. TG, cu atributiile prevazute de art.20 din legea insolventei.
Prin sentinta comerciala nr.5172/16.08.2010, Tribunalul Bucuresti- Sectia a VII-a comerciala a dispus intrarea debitoarei in faliment, in procedura simplificata, desemnand in calitate de lichidator pe C.I.I. TG, cu atributiile prevazute de art.25 din lege.
In dosarul comercial mentionat, la termenul de judecata din data de 15.02.2011 lichidatorul a depus cerere privind atragerea raspunderii personale a paratilor A.S.D. si C.D.A, in calitate de administratori ai debitoarei, cererea ce a fost disjunsa, fiind format un dosar comercial separat sub nr. 39496/3/2009/a1.

2. Asupra cererii privind atragerea raspunderii personale:
In motivarea cererii, lichidatorul-reclamant arata ca paratii, in calitate de administratori ai debitoarei, au facut acte de comert sub acoperirea societatii, in conditiile in care aceasta a inregistrat pierderi pe toata perioada sa de activitate, si au decis sa continue activitatea neprofitabila a societatii care o conducea in mod vadit catre insolventa, desi cunosteau situatia financiara dificila a debitoarei, nerespectand obligatia legala de a sesiza tribunalul cu o cerere de deschidere a procedurii insolventei.
Se  mai arata ca paratii nu au predat actele societatii si au depus la organul fiscale documentele contabile incepand cu anul 2008, ceea ce inseamna ca nu au tinut contabilitatea societatii conform legii, au facut sa dispara documente contabile si au tinut o contabilitatea fictiva, folosind societatea drept paravan pentru propriile afaceri. Mai arata ca paratul C.D.A. a devenit administrator la data de 23.10.2008, prin incheierea unor contracte de cesiune cu paratul-cedent A.S.D., dar aceste contracte nu au fost inregistrate la ORC, fapt care i-a permis sa administreze societatea prin mijloace dolosive, ce au cauzat starea de insolventa a acesteia.
Reclamantul sustine ca sunt indeplinite conditiile raspunderii patrimoniale a paratilor, solicitand obligarea acestora la plata pasivului societatii debitoare.
In drept, reclamantul invoca aplicarea art.138 alin.1 lit.b), lit.c), lit.d) si lit.f)  din Legea nr.85/2006.

Paratii au fost legal citati cu copie cerere si doar paratul A.S.D. a formulat intampinare, prin care arata ca, dupa cesionarea partilor sociale detinute la societate, la data de 23.10.2008 a fost revocat din functia de administrator, iar operatiunile de administrarea au fost realizate exclusiv de paratul C.D.A care astfel a avut intreaga raspundere pentru tinerea contabilitatii si celelalte obligatii ce revin unui administrator.

3. Analizand dispozitiile legale incidente in cauza, instanta are in vedere dispozitiile art.138 alin.1 si 3 din Legea nr.85/2006, din a caror interpretare sistematica rezulta aspectele esentiale privind cererea in atragerea raspunderii patrimoniale a organelor de conducere/supraveghere ale debitorului in insolventa, si anume aspectele referitoare la notiunea si natura juridica a acestei cereri, persoanele ce detin calitatea procesuala activa si cea pasiva, precum si cerintele legale pentru admiterea cererii.
Mai prezinta interes dispozitiile art.998-999 C.civ., care prevad ca orice fapta a omului, care cauzeaza altuia prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat, a-l repara, autorul faptei fiind responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar si de acela ce a cauzat prin neglijenta sau prin imprudenta sa.
 
Cererea privind atragerea raspunderii personale poate fi promovata de administratorul judiciar sau de lichidator ori, in baza hotararii adunarii creditorilor, de catre presedintele comitetului creditorilor, creditorul desemnat de catre adunarea creditorilor sau creditorul care detine mai mult de jumatate din valoarea creantelor inscrise la masa credala. Intrucat, in toate cazurile, este promovata in interesul colectiv al creditorilor indreptatiti sa participe la procedura, cererea nu poate fi formulata de orice creditor in scopul satisfacerii propriei creante.
Calitatea procesuala pasiva (calitatea de parati) in cadrul acestei cererii apartine membrilor organelor de conducere si/sau supraveghere din cadrul societatii, precum si oricarei alte persoane care a cauzat starea de insolventa a debitorului (asa cum este situatia administratorului de fapt).

Raspunderea patrimoniala a paratilor este antrenata intrucat acestia au cauzat starea de insolventa a debitorului prin savarsirea uneia ori mai multora dintre faptele ilicite enumerate limitativ de la lit.a) la lit.g) ale art.138 alin.1 din lege, iar, consecutiv, prin cauzarea insolventei, au determinat insuficienta ori lipsa lichiditatilor din patrimoniul debitorului necesare pentru plata integrala si la termen a datoriilor banesti certe si exigibile, prejudiciindu-i in acest fel pe creditori.
Prin dispozitiile art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006 se instituie o raspundere civila delictuala fata de creditori a persoanelor care au determinat incapacitatea debitorului ajuns in insolventa de a-si plati datoriile sale certe si exigibile. Prin urmare, intre prejudiciul creat creditorilor, constand in imposibilitatea de a-si satisface integral creantele, si faptele ilicite enumerate limitative de lege, savarsite de organele de conducere/supraveghere ale debitorului (avand calitatea de parati),  exista o legatura de cauzalitate mediata (indirecta), in sensul ca paratii i-au prejudiciat pe creditori in mod indirect, si anume: i) prin savarsirea faptelor ilicite precizate de lege, au cauzat starea de insolventa a debitorului; si ii) prin ajungerea debitorului in stare de insolventa, stare caracterizata prin lipsa ori insuficienta lichiditatilor, au cauzat si incapacitatea acestuia de a-si plati creditorii.

Conditiile cumulative ale angajarii raspunderii persoanelor care au cauzat insolventa, sunt urmatoarele, potrivit dreptului comun (art.998-999 C.civ.) si dispozitiilor speciale din legea insolventei, anterior mentionate :
- existenta unui prejudiciu constand in imposibilitatea creditorilor recuperarii integrale a creantelor, ca urmare a lipsei ori insuficientei din averea debitorului insolvent a disponibilitatilor banesti; acest prejudiciu este egal cu pasivul debitorului insolvent (valoarea totala a masei credale, asa cum rezulta din tabelul definitiv consolidat al creantelor);
- savarsirea de catre persoanele aratate, a uneia sau mai multor fapte ilicite dintre cele enumerate limitativ de la lit.a) la lit.g) ale art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006;
- existenta unei legaturi de cauzalitate intre fapta/faptele ilicite savarsite si starea de insolventa; dovada acestui element inseamna implicit si dovada  raportului cauzal intre aceste fapte ilicite si prejudiciul creat creditorilor;
-  fapta ilicita sa fi fost savarsita cu intentie, ca forma de vinovatie, toate faptele ilicite prevazute de lege fiind calificate de scopul fraudulos al cauzarii starii de insolventa.

Consecinta antrenarii raspunderii persoanelor vinovate de cauzarea insolventei,  ca urmare a indeplinirii conditiilor prezentate, este aceea ca ele vor putea fi obligate sa suporte o parte a pasivului debitorului, persoana juridica, ajuns in stare de insolventa.
Raspunderea acestor persoane este subsidiara, in sensul ca doar in ipoteza in care, in cadrul procedurii insolventei, fie prin intermediul reorganizarii judiciare, fie prin valorificari (lichidari) de bunuri ale debitorului in cadrul falimentului, nu s-a reusit plata integrala a pasivului, atunci se poate dispune obligarea paratilor la plata in intregime ori a unei parti din pasivul ramas neachitat.

Intrucat raspunderea patrimoniala reglementata de dispozitiile speciale ale Legii nr.85/2006, derogatorii de la dispozitiile art.73 din Legea nr.31/1990, este o raspundere civila de natura delictuala fata de creditori, si nu contractuala ori delictuala fata de debitorul persoana juridica, nu este prezumata existenta niciuneia din conditiile raspunderii in discutie, iar dovada indeplinirii acestor conditii este, conform art.1169 C.civ., in sarcina probatorie a participantului la procedura care, promovand cererea de atragere a raspunderii (administratorul judiciar/lichidatorul, presedintele comitetului creditorilor, creditorul desemnat de catre adunarea creditorilor, ori, dupa caz, creditorul majoritar), are pozitia procesuala de reclamant

4. Analizand probatoriul administrat in cauza, instanta constata ca lichidatorul-reclamant C.I.I. TG sustine ca starea de insolventa a debitoarei D.O.C. SRL a fost cauzata de catre paratii A.S.D. si C.D.A in calitate de administratori statutari ai debitoarei, prin savarsirea de acestia a faptelor prevazute de art.138 alin.1 lit.b), lit.c), lit.d) si lit.f)  din Legea nr.85/2006, si anume a faptei de a face acte de comert in interes personal, sub acoperirea persoanei juridice; a faptei de a fi dispus, in interes personal, continuarea unei activitati care ducea, in mod vadit, persoana juridica la insolventa; a  faptelor de a tine o contabilitate fictiva, a faptei de a face sa dispara documentele contabile si a omisiunii de a tine contabilitatea conform legii; si, respectiv, a celei de a fi folosit mijloace ruinatoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, in scopul intarzierii incetarii de plati.

In privinta faptei prevazute de art.138 alin.1 lit.b) din lege, reclamantul nu precizeaza si nu dovedeste ce acte de comert ar fi facut paratii in interes propriu folosindu-se de societatea debitoare, rezumandu-se la acuzatii si afirmatii hilare, fara suport probatoriu, precum afirmatia ca neinregistrarea la ORC a cesiunilor de parti sociale intervenite intre cei doi parati i-ar fi permis paratului C.D.A., devenit administrator ulterior cesiunilor, sa faca acte frauduloase de administrare a societatii.

In privinta faptei prevazute de art.138 alin.1 lit.c) din lege, instanta constata ca reclamantul nu a facut proba principalei conditii de existenta a faptei ilicite imputate paratilor, si anume ca paratii, cunoscand dificultatile financiare ale societatii si cresterea pasivului societatii, ar fi dispus cu rea-credinta si in interes personal continuarea activitatii comerciale a debitoarei, respectiv in scopul obtinerii de avantaje patrimoniale/nepatrimoniale pe seama si in detrimentul societatii. Reclamantul nu a precizat si dovedit care au fost acele acte si operatiuni, dispuse de parati in cursul activitatii societatii, din care sa rezulte interesul vadit al acestora de a-si procura foloase sub acoperirea societati si in dauna creditorilor.
Fapta paratilor de a fi dispus continuarea activitatii neprofitabile a debitoarei, in lipsa dovedirii interesului personal urmarit de parati in toata aceasta perioada, poate fi apreciata cel mult ca management defectuos care insa, nefiind enumerata intre faptele ilicite, cauzatoare de insolventa, prevazute limitativ de art.138 alin.1 din lege, nu poate conduce la atragerea raspunderii patrimoniale a organelor de conducere ale debitorului si obligarea acestora la suportarea pasivului debitorului.

Instanta constata ca, sub aspectul faptelor prevazute de art.138 alin.1 lit. lit.d) tezele I si II, respectiv tinerea unei contabilitati fictive si fapta de a face sa dispara contabilitatea societatii, instanta constata ca lichidatorul nu si-a indeplinit obligatia procesuala, in calitate de reclamant, de a dovedi actele si operatiunile materiale ce ar fi fost savarsite de parati si care s-ar incadra in continutul fapte ilicite a tinerii unei contabilitati fictive si nici actele materiale prin care paratii ar fi distrus ori ascuns contabilitatea societatii debitoarea.

In privinta omisiunii ilicite constand in netinerea unei contabilitati in conformitate cu legea (art.138 alin.1 lit.d) teza III), instanta retine ca reclamantul nu precizeaza si nu dovedeste care a fost mecanismul cauzal prin care omisiunea ilicita imputata ar fi condus la ajungerea debitoarei in stare de insolventa. Reclamantul se limiteaza la afirmatii fara suport probatoriu si la prezumtii nejustificate, care insa nu suplinesc obligatia sa procesuala de a dovedi relatia de cauzalitate intre netinerea contabilitatii societatii si starea de insolventa a acesteia. Simplul fapt ca paratii nu ar fi tinut contabilitatea, ar fi ascuns/distrus contabilitatea ori ar fi tinut o contabilitate fictiva la societatea la care indeplineau functia de administrator, fara a se proba raportul de cauzalitate dintre aceasta fapta si aparitia starii de insolventa a societatii, nu este de natura, prin el insusi, sa conduca la antrenarea raspunderii patrimoniale conform art.138 alin.1 din lege.

Sub aspectul faptei de a fi folosit mijloace ruinatoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, in scopul intarzierii incetarii de plati, instanta observa ca reclamantul nu a propus nicio proba privind folosirea de parati a unor astfel de mijloace  (precum contractarea unor imprumuturi prea oneroase pentru societate etc.) care sa conduca la cresterea gradului de indatorare al societatii si in final la insolventa acesteia.

Instanta mai retine ca reclamantul nu a probat imprejurarea ca presupusele fapte savarsite de parati ar fi cauzat in mod nemijlocit starea de insolventa a debitoarei si ca, in acest fel, i-ar fi prejudiciat pe creditori. In acest sens trebuie avut in vedere ca, in lipsa dovedirii raportului de cauzalitate dintre faptele ilicite analizate mai sus si aparitia starii de insolventa a societatii, numai imprejurarea savarsirii de parati a faptelor in discutie nu poate conduce la angajarea raspunderii patrimoniale a acestora si obligarea lor la suportarea pasivului societatii.

In consecinta, instanta retine ca reclamantul nu a probat savarsirea de catre parati a unor fapte ilicite care sa poata fi incadrate in dispozitiile art.138 alin.1 lit.b),  lit.c), lit.d) tezele I si II si lit.f) din Legea nr.85/2006 si nici ca paratii, prin savarsirea acestor ipotetice fapte ori prin netinerea contabilitatii societatii, ar fi cauzat starea de insolventa a debitoarei, sens in care, nefiind intrunite toate conditiile legale cumulative ale atragerii raspunderii personale prevazute de art.138 alin.1 din lege, va respinge cererea analizata ca neintemeiata.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
HOTARASTE :

Respinge ca neintemeiata cererea de atragere a raspunderii patrimoniale formulate de reclamantul CII TG cu sediul in sector 3, Bucuresti, in contradictoriu cu paratii A.S.D., cu domiciliul in sector 3, Bucuresti, si C.D.A cu domiciliul in sector 5, Bucuresti.
Cu drept de recurs in 7 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 16.08.2011 .

PRESEDINTE, GREFIER,
SORIN CIPRIAN VIZIRU CARMEN DENISA NECSULEA

Red./Dact.SCV
24.08.2011
3 Ex.