Contestatie la anuntul de vanzare imobil

DOSAR nr. 58249/3/2011 ROMANIA
TRIBUNALUL BUCURESTI SECTIA a VII a CIVILA
SENTINTA CIVILA NR. 9092
Sedinta Publica  de la  28.11.2011
Tribunalul constituit:
Presedinte: JUDECATOR SINDIC - PREPELITA NICOLAE
Grefier: COMAN VALENTINA

              
Pe rol fiind solutionarea cauzei comerciale, avand ca obiect cerere formulata in temeiul dispoziilor legii 85/2006 formulata de contestatoarea TF, avand ca obiect contestatie impotriva anuntului de vanzare, in contradictoriu cu  debitoarea  GCM-
Dezbaterile in fond ale cauzei au avut loc in sedinta publica de la 21.11.2011, fiind consemnate in incheierea de sedinta de la aceea data, ce face parte integranta din prezenta cand, Tribunalul,  avand nevoie de timp pentru a delibera si pentru a da posibilitate partilor sa depuna concluzii scrise, a amanat pronuntarea la data de 28.11.2011,  cand a pronuntat prezenta sentinta.

TRIBUNALUL

Deliberand asupra actiunii comerciale de fata constata urmatoarele:
Prin cererea, legal timbrata, inregistrata la data de 20 ianuarie 2010 pe rolul Tribunalului Bucuresti Sectia a VII-a comerciala sub nr. 2062/3/2010 creditorul B a solicitat, in baza Legii 85/2006, deschiderea procedurii insolventei impotriva debitorului GCM, care se afla in stare de insolventa si fata de care detine o creanta certa, lichida si exigibila in suma  de 543.777,14 lei.
In motivarea in fapt creditoarea arata ca a prestat servicii de antrepriza constructii debitoarei in suma de 543.777,14 lei, emitand facturi fiscale ce insumeaza aceasta suma, ce nu a fost achitata.
In drept, s-au invocat dispozitiile din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei.
In temeiul art. 242, alin. 2 din Codul de procedura civila s-a cerut judecarea cauzei si in lipsa partilor.
La solicitarea instantei s-a depus la dosar certificatul de furnizare informatii de la ORCB din care reiese ca debitoarea este dizolvata in temeiul art. 237 din Legea 31/1991.
Conform art. 33 al. 1 din lege, cererea creditorului a fost comunicata debitorului, acesta necontestand starea de insolventa.
La data de 21.06.2010 s-a pronuntat Sentinta comerciala nr. 4680 prin care s-a deschis procedura generala a insolventei fata de debitoarea GCM si a fost numit administrator judiciar CII TLM.
Prin sentinta de deschidere s-au stabilit urmatoarele termene: b) termenul limita pentru inregistrarea cererii de admitere a creantelor asupra averii debitorului - 21 august 2010; c) termenul de verificare a creantelor, de intocmire, afisare si comunicare a tabelului preliminar de creante - 21 septembrie 2010; d) termenul de definitivare a tabelului creantelor - 22 octombrie 2010; e) data primei sedinte a adunarii generale a creditorilor - 27 septembrie 2010.
Adresa de numire a fost primita de lichidatorul judiciar la data de 20 septembrie 2010, insa acesta aflase telefonic de numire de la creditorul BC la data de 18 august 2010.
La data de 10 septembrie 2010 a fost trimisa spre publicare in Buletinul Procedurilor de Insolventa, notificarea deschiderii procedurii.
La data de 23 septembrie 2010 s-a afisat tabelul preliminar in care sunt trecuti, in calitate de creditori: B, creditor garantat, BC, DGFP, AS, DVBL si SCCB.
La data de 7 martie 2011 a fost pronuntata Sentinta comerciala nr. 1681 prin care s-a admis cererea creditorului B in contradictoriu cu debitorul GCM si in temeiul art. 39 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei s-a dispus ridicarea suspendarii prevazute la art. 36 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, cu privire la creanta creditorului B si valorificarea imediata, in cadrul procedurii, cu aplicarea corespunzatoare a dispozitiilor art. 116 - 118 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei si cu conditia achitarii din pret a cheltuielilor prevazute la art. 121 alin. (1) pct. 1 din aceiasi lege, a imobilului compus din: teren intravilan in suprafata de 1.100 mp si constructie minihotel S+D+P+2E+M situata pe acest teren, avand o suprafata utila de 2.300 mp, situat in Jud. Brasov, localitatea Predeal, avand nr. cadastral , inscris in CF prin incheierile XXXX ipotecat in favoarea B. prin Contractele de ipoteca autentificate sub nr.738/01.07.2004, nr. 1496/05. 12.2005, nr.323/13.04.2006 si respectiv nr.845/04.04.2007.
Sub nr. 58249/3/2011, la data de 29 august 2011, pe rolul Tribunalului Bucuresti Sectia a VII-a Comerciala, a fost inregistrata contestatia administratorului special al debitoarei GCM, TF, impotriva Anuntului de Vanzare publicat de catre Administratorul Judiciar Tanase Luminita pe site-ul www.luminitatanase.ro la data de 24.08.2011, anunt privind vanzarea directa cu supraofertare a "Hotelului SKI&SKY" situat in Predeal, si a procedurii de negociere directa stabilita in acest anunt de CII TLM, solicitand anularea in totalitate a Anuntului de vanzare, suspendarea efectelor acestui act al administratorului judiciar precum si a procedurii de vanzare directa in temeiul art. 21 alin. 4 din Legea nr. 85/2006.
Administratorul special sustine ca anuntul de vanzare precum si procedura la care face referire sunt adoptate cu incalcarea normelor imperative stipulate in art. 116, 118 din Legea nr. 85/2006, nu exista niciun regulament privind aceasta vanzare care sa fie aprobat de Adunarea Creditorilor, la baza acestui anunt de vanzare sta o hotarare a Adunarii Creditorilor nelegal convocata, care nu a avut ca punct pe ordinea de zi dezbaterea schimbarii modalitatii de valorificare si nici noile reguli de vanzare, procedurile de vanzare au fost efectuate fara formalitatile de publicitate prevazute de lege (singura publicare fiind cea de pe site-ul administratorului judiciar).
In fapt, arata administratorul special in cadrul procedurii generale de insolventa a debitoarei GCM s-a decis vanzarea imobilului HOTEL SKI & SKY, prin licitatie publica procedura cu strigare. In acest sens, lichidatorul a supus adunarii creditorilor Regulamentul de vanzare la licitatie publica, care a fost aprobat si in acest fel s-a initiat aceasta procedura.
In acest regulament se mentioneaza ca vor avea loc 3 licitatii, fara ca la a treia licitatie pretul sa scada sub 80% din valoarea stabilita in raportul de evaluare. Daca nu se va vinde nici la acest pret, se va convoca o noua Adunare a Creditorilor.
La prima licitatie nu s-a prezentat nicio persoana interesata, iar la a doua licitatie imobilul a fost adjudecat de S.C. SKY HOTEL SRL, care insa nu a achitat pretul de adjudecare de 833.400 EUR (fara TVA).
Ulterior, adjudecatarul a solicitat amanarea la plata. Totodata, au fost depuse inca 2 oferte din partea AM pentru suma de 823.400 EUR (fara TVA) si de catre DS pentru suma de 835.500 EUR (fara TVA).
Pentru niciuna dintre licitatiile ce au avut loc, administratorul judiciar nu a efectuat procedura de publicare a vanzarii decat pe site-ul sau (asa cum a fost publicat si anuntul de vanzare atacat), fara a aduce la cunostinta publicului vanzarea imobilului.
Administratorul judiciar LT, trecand peste prevederile Regulamentului de vanzare aprobat de Adunarea Creditorilor precum si peste prevederile Codului de Procedura Civila care completeaza procedura de vanzare stabilita de Legea 85/2006 si conditiile particulare lacunare, stabilite de creditori, a procedat la convocarea adunarii creditorilor pentru data de 16.08.2011 ora 9,00, avand ca ordine de zi discutarea reluarii procedurii de licitatie conform regulamentului de vanzare si discutarea ofertei SH si a AT (oferta formulata de DS. fiind depusa ulterior comunicarii convocatorului).
Adunarea creditorilor din 16.08.2011, prin votul B (creditor majoritar cu 64,5% din total masa credala si 75,8% din masa credala prezenta in adunare) a decis sa nu se mai reia procedura de licitatie, sa se acorde un termen de plata fostului adjudecatar pana la 18.08.2011, iar in caz de neplata, sa se accepte oferta facuta de AT cu aplicarea conditiilor prevazute de art. 118 din Legea nr. 85/2006 privind supraofertarea. A stabilit totodata pasul de supraofertare la 80.000 Eur (fara TVA), termenul de supraofertare de 30 de zile de la publicarea anuntului, ce va avea loc la data de 23.08.2011.
Ceilalti creditori, participanti la aceiasi adunare, s-au opus acestei decizii, si au votat pentru organizarea unei noi licitatii.
Atat convocarea cat si hotararea adoptata ca urmare a votului creditorului majoritar sunt ilegale deoarece nu ne aflam in situatia in care la cele 3 licitatii nu s-a obtinut minim 80% din pretul de evaluare ci ne aflam in momentul in care la cea de-a doua licitatie s-a adjudecat imobilului insa adjudecatarul nu a achitat restul de pret in termenul de 30 de zile.
In aceasta situatie administratorul judiciar avea obligatia sa organizeze o noua licitatie (respectiv cea de-a treia), in conditiile Regulamentului de vanzare si a art. 513 Cod Proc. Civ.
Astfel, "procedura licitatiei publice " (hotarata anterior de adunarea creditorilor), putea avea, din punct de vedere legal, urmatoarea desfasurare:
Fie imobilul se va scoate la vanzare in cadrul a 3 licitatii successive (cu scaderea succesiva a pretului cu 10%) si se va incheia actul de adjudecare si contractul de vanzare-cumparare autentic cu persoana adjudecatara;
Fie, in situatia in care un adjudecatar (din cadrul celor 3 licitatii aprobate) nu achita pretul se orgauizeaza o noua licitatie pana cand se va adjudeca de o persoana interesata, care va achita pretul si cu care se va incheia contractul de vanzare-cumparare authentic
Fie in cazul in care cu ocazia organizarii a 3 licitatii imobilul nu se va adjudeca, numai atunci s-ar putea supune aprobarii creditorilor ori continuarea procedurii de licitatie cu scaderea sau nu a pretului de pornire, ori aprobarea unei alte proceduri de vanzare: negociere directa pe baza ofertei mai mari sau o combinatie a celor doua proceduri, caz in care se va supune aprobarii creditoriulor un nou Regulament corespunzator noii proceduri.
Administratorul judiciar insa a procedat la publicarea anuntului de vanzare directa, conform hotararii creditorului majoritar din adunarea generala ce a avut loc la data de 16.08.2011. S-a stabilit ca ofertarea porneste de la oferta ferma comunicata de AT la pretul de 832.400 eur (exclusiv TVA).
Administratorul special sustine ca administratorul judiciar a facut o serie de erori in cadrul procedurii, respectiv: a schimbat procedura de valorificare, inlocuind vanzarea la licitatie cu vanzarea directa, or acest lucru era posibil, conform Regulamnetului. numai daca pe parcursul derularii celor 3 licitatii publice nu s-a obtinut un pret echivalent a minim 80% din valoarea de evaluare; la intrunirea Adunarii creditorilor nu a existat, ca punct pe ordinea de zi, un regulament de vanzare pentru eventualitatea aprobarii procedurii de vanzare directa cu supraofertare. Prin urmare, creditorii absenti au fost privati de dreptul de a-si exprima votul cu privire la pasul de ofertare etc.; s-a avut ca punct de plecare oferta AT. desi pretul oferit era mai mic decat cel cu care adjudecase SH. dar si mai mic decat oferta transmisa de DS (835.500 Eur fara TVA); conditiile de supraofertare stabilite de administratorul judiciar sunt edictate cu incalcarea grava a textului imperativ stipulat in art. 118 din Lege.
Hotararea Adunarii creditorilor din 16 august 2011 prin care s-a stabilit urmarea procedurii de supraofertare precum si pragul de supraofertare s-a luat fara a avea pe ordinea de zi acest punct si fara prezenta tuturor creditorilor .
In prezenta cauza, administratorul judiciar a introdus pe ordinea de zi aprobarea ofertei AT si cu aceasta ocazie creditorul majoritar (B) a votat inclusiv conditiile vanzarii directe (prin supraofertare, stabilind unilateral pasul de supraofertare la suma de 80.000 Eur). Cele mentionate contravin de asemenea si art. 14 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 deoarece B a votat unilateral, fara ca toti creditorii sa fie prezenti si fara ca ordinea de zi sa aiba ca punct "aprobarea conditiilor vanzarii directeasupra supraofertarii si a pasului de supraofertare.
O completare a punctelor de pe ordinea de zi putea fi facuta numai prin alt convocator sau numai in prezenta si votul tuturor creditorilor.
Facand aplicarea art. 14 si art. 118 din Lege, sunt nule absolut conditiile supraofertarii stabilite de creditorul majoritar B, fara o convocare a adunarii in acest sens si fara prezenta tuturor creditorilor.
Raportandu-ne la prevederile art. 118 din Legea nr. 85/2006, administratorul judiciar este cel care trebuie sa propuna conditiile vanzarii directe, inclusiv pasul de supraofertare si sa supuna votului adunarii generale a creditorilor propunerea de vanzare.
In dezacord cu textul legal, administratorul judiciar a prevazut o procedura derogatorie: "la preturi egale se acorda prioritate investitorului initial prezentat in anunt sau, daca acesta nu supraoferteaza, celui cu nr. de inregistrare a ofertei cel mai mic. Plicurile se vor desface in prezenta ofertantilor la data de 26.09.2011, la punctul de lucru al administratorului judiciar ora 15:00, cand se va stabili cumparatorul ".
Prin urmare, desi textul prevede ca in cazul in care exista o alta oferta se reia procedura de supraofertare, efectuandu-se din nou procedura de publicitate, pornindu-se de aceasta data de la cel mai mare pret ofertat, totusi administratorul judiciar prevede ca la sfarsitul primelor 30 de zile se va lua in considerare pretul mai mare oferit (rezultat dupa desfacerea ofertelor in ziua de 26.09.2011), iar la preturi egale se acorda prioritate investitorului initial sau ofertantului cu numar de inregistrare cel mai mic.
In drept, contestatia a fost intemeiata pe dispozitiile art. 14, 18, 21 116, 117, 118 din Legea nr. 85/2006, art. 513 si urm. Cod Proc. Civ.
Contestatia, legal timbrata, a fost insotita de copia anuntului atacat, procesul verbal al Adunarii Creditorilor din data de 16 august 2011, primul regulament de vanzare.
CII TLM a depus intampinare la contestatia administratorului special solicitand respingerea contestatiei.
Faptul ca punctul de vedere al B, arata administratorul judiciar, nu coincide cu acela al administratorului special al debitoarei, care, in mod evident, are interese contrarii, este un aspect normal, fara ca prin aceasta sa fie adusa vreo atingere intereselor debitorului sau creditorilor. Invocarea unei eventuale atingeri aduse intereselor celorlalti creditori putea fi invocata doar de acestia, in cazul in care ar fi existat, observandu-se ca administratorul special al debitoarei nu are calitatea necesara pentru a invoca o pretinsa incalcare a intereselor creditorilor minoritari, acestia avand propria lor cale de actiune impotriva hotararii Adunarii creditorilor privind modalitatea de vanzare. Este indubitabil faptul ca s-a urmat procedura de prezentare si aprobare a modalitatii de vanzare si a Regulamentului in Adunarea Generala a creditorilor, existand insa particularitati inerente cazului concret, nefiind vorba de o situatie standardizata. Astfel, in cauza s-a conturat practic situatia in care avem o combinatie a celor doua metode de vanzare, respectiv licitatie publica si negociere directa, caz prevazut si permis de art.116 al.2 teza 3 din Legea 85/2006, asa cum a fost modificat prin dispozitiile art.l pct. 49 din Legea 169/2010; aceasta solutie s-a conturat in mod implicit, decurgand in mod firesc din desfasurarea de pana acum a procedurii si din deciziile luate de creditori pe parcursul procedurii, netinand decat in mica masura de optiunea administratorului judiciar, care a manageriat in mod efectiv si a supravegheat actiunile creditorilor in cadrul legal al procedurii, fara a se manifesta in mod intruziv cu privire la aceste actiuni, limitandu-se la ponderarea lor in limitele trasate de Legea 85.
Initial, s-a optat in cauza pentru vanzarea prin licitatie publica - procedura cu strigare, organizandu-se de altfel 2 licitatii; ulterior, fara a se renunta la procedura licitatiei publice, aceasta procedura a fost combinata cu negocierea directa efectuata cu unul dintre ofertantii de la cele doua licitatii anterioare, respectiv ofertantul AT, care a manifestat seriozitate si buna-credinta.
Este de observat cu prioritate faptul ca adjudecatarul de la a doua licitatie, societatea SH a dat dovada de rea-credinta si s-a folosit in mod abuziv de drepturile conferite de lege, aceasta societate fiind de fapt o persoana juridica in care atat administratorul special, cat si sotia acestuia (aceasta fiind de altfel administratorul statutar al debitoarei din prezenta procedura), detin interese si parti sociale.
Prin a doua critica se afirma ca "2) Nu exista niciun regulament privind aceasta vanzare care sa fie aprobat de Adunarea Creditorilor".
Aceasta afirmatie este de asemenea inexacta, atata timp cat Regulamentul invocat a fost prezentat creditorilor si aprobat de acestia, Regulamentul nefiind contestat de niciun creditor.
Faptul ca ulterior s-a votat in favoarea acceptarii ofertei AT, renuntandu-se la organizarea celei de a treia licitatii, este un aspect diferit, care insa nu impieteaza asupra Regulamentului aprobat anterior, creditorii putand opta pentru o astfel de masura, atata timp cat interesul lor este acela al valorificarii creantelor detinute asupra debitoarei intr-un termen rezonabil.
Cat priveste a treia critica in sensul ca la baza acestui anunt de vanzare sta o hotarare a Adunarii Creditorilor nelegal convocata, care nu a avut ca punct pe ordinea de zi dezbaterea schimbarii modalitatii de valorificare si nici noile reguli de vanzare", se observa faptul ca nici aceasta nu este fondata. Un prim aspect de observat este insa lipsa calitatii administratorului special de a formula critici privind Adunarea creditorilor invocata, atata timp cat legislatia in vigoare prevede ca dreptul la actiune cu privire la aceasta apartine in mod exclusiv creditorilor, conform art. 14 al. 7 din Legea 85/2006.
Legea 85 nu confera administratorului special posibilitatea de a ataca masurile luate de Adunarea creditorilor, ci doar masurile luate de administratorul judiciar, astfel ca ne aflam in situatia unei lipse a calitatii procesuale active a administratoriului special cu privire la hotararile Adunarii creditorilor.
Astfel, atata timp cat niciunul dintre creditori nu a formulat nicio actiune prin care sa atace respectiva adunare a creditorilor, hotararile adunarii respective isi produc din plin efectele.
A patra critica se refera la faptul ca "Procedurile de vanzare au fost efectuate fara formalitatile de publicitate prevazute de lege (singura publicare fiind cea de pe site-ul administratorului judiciar)‘‘, critica respectiva fiind nefondata, pe de o parte, iar pe de alta parte se constatata lipsa calitatii si lipsa interesului (interesul vazut ca o conditie de exercitare a actiunii civile) in ceea ce priveste invocarea acestor critici de catre administratorul special.
Cat priveste critica potrivit careia s-ar fi procedat la stabilirea pretului fara a se lua in considerare valoarea dotarilor hotelului, va rugam sa observati faptul ca si aceasta critica este nefondata.
In acest sens, este nota evaluatorului DD, prin care se arata in mod explicit faptul ca "valoarea proprietatii imobiliare (constructii si teren), inclusiv valoarea echipamentelor si dotarilor hotelului este de 831,504 euro (3,421,303 ron).
La termenul din data de 10 octombrie 2011 contestatorul a depus o precizare la contestatie aratand ca-si intemeieaza contestatia pe prevederile art. 18 lit. c si art. 21 alin. 2 din Legea 85/2006, aceasta fiind formulata impotriva masurilor luate de administratorul judiciar pentru vanzarea imobilului - hotel situat in Predeal, concretizate in anuntul de vanzare din data de 24.08.2011.
A mai aratat administratorul special in precizare ca la cererea creditorului majoritar B, instanta de judecata a dispus ridicarea suspendarii prevazute Ia art. 36 din Legea 85/2006 privind procedura insoventei, si valorificarea imediata a imobilului apartinand debitoarei.
Desi nu au fost tinute toate sedintele de licitatie, in conformitate cu prevederile regulamentului de vanzare susmentionat, administratorul judiciar a procedat la o alta convocare a adunarii creditorilor, in care, desi nu era inclusa pe ordinea de zi, s-a procedat la schimbarea modalitatii de vanzare, respectiv negocierea directa.
Ca urmare a schimbarii modalitatii de vanzare, administratorul judiciar a publicat pe site-ul sau anuntul de vanzare din data de 24.08.2011. Prin anuntul de vanzare, susmentionat, administratorul judiciar scoate la vanzare atat imobilul cat si toate dotarile acestuia.
Masurile luate de administratorul judiciar cu privire la vanzarea imobilului sunt vadit nelegale, excedand incuviintarii date de instanta de judecata prin hotararea judecatoreasca din 07.03.2011, prin care, in temeiul art. 39 din Legea nr. 85/2006 s-a ridicat masura suspendarii executarii silite si s-a incuviintat vanzarea imobilului in conditiile art. 116- 118 din Legea nr. 85/2006 .
Astfel, sustine administratorul special prin hotararea judecatorului sindic s-a aprobat vanzarea numai a imobilului cu privire la care creditorul B are constituite drepturi de ipoteca.
In categoria "dotarilor intra intreg mobilierul, aparatura, echipamentele si toate bunurile de inventar (accesorii camere, aparatura bucatarie, vesela, corpuri de iluminai de sinestatatoare etc.) cu care este dotat hotelul pentru prestarea corespunzatoare a activitatii de cazare si restaurant.
Acestea sunt bunuri mobile si nu sunt afectate de garantie in favoarea B deci nu sunt exceptate de suspendarea executarii silite prin hotararea judecaroreasca susmentionata .
In consecinta, nu pot forma obiectul vanzarii in aceasta faza a procedurii.
Bunurile mobile susmentionate nu au fost evaluate si nu au fost avute in vedere in stabilirea pretului de oferta, nici de creditori si nici de evaluator.

Fata de precizarea facuta la termenul din data de 10 octombrie 2011, instanta constata ca trebuie sa se pronunte asupra contestatiei administratorului special TF, la masurilor luate de administratorul judiciar pentru vanzarea imobilului - hotel situat in Predeal, concretizate in anuntul de vanzare din data de 24.08.2011.

Analizand inscrisurile de la dosar prin prisma temeiului de drept invocat, instanta apreciaza contestatia ca fiind intemeiata pentru motivele ce se vor arata in continuare.
Prin Sentinta comerciala nr. 1681 pronuntata la data de 7 martie 2011 judecatorul sindic a dispus ridicarea suspendarii prevazute la art. 36 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, cu privire la creanta creditorului B si valorificarea imediata, in cadrul procedurii, cu aplicarea corespunzatoare a dispozitiilor art. 116 - 118 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei si cu conditia achitarii din pret a cheltuielilor prevazute la art. 121 alin. (1) pct. 1 din aceiasi lege, a imobilului compus din: teren intravilan in suprafata de 1.100 mp si constructie minihotel S+D+P+2E+M situata pe acest teren, avand o suprafata utila de 2.300 mp, situat in localitatea Predeal.
Urmare a acestei hotarari creditorii hotarasc, in adunarea din 21 aprilie 2011, organizarea a trei licitatii pentru vanzare bunului supus garantiei.
La a doua licitatie, unde pretul de pornire a fost de 779.400 euro, pentru teren si constructie, bunul a fost adjudecat de SH pentru pretul de 833.400 euro.
Ulterior, intrucat adjudecatarul SH nu a achitat diferenta de pret, creditorii, mai bine zis creditorul garantat, B care la masa credala are o pondere de 64,5%, hotarasc in adunarea din 16 august 2011 (cand SC B a avut o pondere de 75,8%) schimbarea procedurii de vanzare,  in sensul ca nu se va mai organiza a treia licitatie, urmand a se trece la vanzare directa prin supraofertare, existand o oferta in acest sens din parte AT.
Astfel ca, la data de la data de 24.08.2011, administratorul judiciar CII TLM ia masura postarii doar pe site-ul propriu (www.luminitatanase.ro) a anuntului privind vanzarea directa cu supraofertare a "Hotelului SKI&SKY" situat in Predeal, ‚. In anunt se mai arata ca "Hotelul este in stare foarte buna de functionare si este dotat si utilat corespunzator. Raportul de evaluare si imagini ale hotelului precum si inventarul bunurilor existente pot fi descarcate de pe site-ul www.luminitatanase.ro." "Oferta ferma pentru intregul pachet: imobil si bunuri existente reprezentand dotari si amenajarea hotelului a fost facuta de catre AT, oferind pretul de 836.000 euro (exclusiv TVA)".
Asa cu se poate observa, la reluarea procedurii de vanzare, dupa adunarea creditorilor din data de 16 august 2011, administratorul judiciar a anuntat vanzarea atat a imobilul teren si constructie dar si a dotarilor, echipamentelor cu care era inzestrat hotelul, masura ce contravine Sentintei comerciale nr. 1681 prin care s-a dispus vanzarea doar a imobilului.
Bunurile mobile puteau fi vandute, ca urmare a pronuntarii Sentintei comerciale nr. 1681, numai daca acestea erau cuprinse in aceasta hotarare, ca urmare a cererii facute de B, insa numai daca aceasta dovedea ca are o garantie reala si asupra bunurilor mobile. Ori o asemenea dovada nu s-a facut.
Fiind vorba de bunuri mobile, un eventual gaj constituit asupra lor de acelasi creditor trebuia dovedit si, pentru opozabilitate, inscris in Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare, ori nu s-a facut dovada existentei nici a unui contract de gaj asupra bunurilor mobile si nici, macar, a unei inscrieri in arhiva electronica. Prin urmare ridicare suspendarii prin Sentinta comerciala nr. 1681/7 martie 2011 nu poate avea efect decat asupra imobilelor (teren si constructie) nu si asupra bunurilor mobile destinate activitatii hoteliere.
Chiar daca raportul de evaluare cuprinde si o valoare a bunurilor mobile din hotel, fara insa a se face o evaluare riguroasa a acestora, instanta a incuviintat numai vanzarea imobilului, singurul bun pentru care s-a constituit garantia, nu si a mobilelor pentru care nu s-a facut dovada existentei garantiei. Asadar anuntul si, implicit, vanzarea indiferent de forma pe care o imbraca (la licitatie sau prin supraofertare), nu trebuie sa aiba in vedere si bunurile mobile care au fost aduse ca aport de catre un tert, SH, asa cum reiese din contractul de asociere in participatiune incheiat cu debitoarea. Evaluatorul trebuia sa evalueze doar bunul imobil (teren si constructie) avut in vedere de Sentinta comerciala nr. 1681, si nu intreaga afacere, deci si mobilele, ce nu au fost avute in vedere de hotararea respectiva.
O serie de demersuri ale administratorului judiciar, printre care si cele prezentate de administratorul special in contestatia sa (organizarea unei adunari a creditorilor in care se introduce pe ordinea de zi un punct nou fara ca la adunare sa participe toti creditorii inscrisi pe tabel, anuntarea licitatiei doar pe site-ul propriu, etc.), denota ca administratorul judiciar in procedura ce o vizeaza pe debitoarea GCM a actionat cu rea credinta.
Astfel, faptul ca administratorul judiciar CII TLM nu a actionat cu buna credinta este ca la licitatia din 22 iunie 2011, organizata potrivit regulamentului aprobat initial de Adunarea creditorilor, s-a licitat si adjudecat de SH, doar terenul si constructia, nu si dotarile aferente acestuia, pretul de pornire a licitatiei a fost 779.400 euro (deci mai mic, cum era firesc), si nu 836.000 euro, cum s-a anuntat prin anuntul din 24 august 2011. Daca bunul ar fi fost scos la licitatie, ulterior, pe seama adjudecatarului de rea credinta SH, atunci pretul de pornire ar fi trebuit sa fie de 833.400 euro, pretul la care a fost adjudecat imobilul, fara bunurile mobile. Ori acest lucru nu s-a intamplat.
Fata de cele ce preced instanta va admite contestatia administratorului special al GCM, TF, si va desfiinta masurile administratorului judiciar CII TLM in privinta vanzarii imobilului  hotel situat in Predeal, concretizate in anuntul de vanzare din data de 24.08.2011,

PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE

Admite contestatia administratorului special al debitoarei GCM, TF - sector 1, Bucuresti, SOFIA, nr. 13 , asa cum a fost precizata.
Dispune desfiintarea masurilor administratorului judiciar CII TLM - Bucuresti, sector 3, in privinta vanzarii imobilului  hotel situat in Predeal, concretizate in anuntul de vanzare din data de 24 august 2011.
Cu recurs in 7 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica, azi 28 noiembrie 2011.

Presedinte, Grefier, Red. NP
3 ex./ 2011
Angajarea raspunderii administratorilor societatii debitoare
                        Art.138 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolventei

Incalcarea normelor legale privind tinerea contabilitatii nu este, in sine, producatoare de prejudicii, existand obligatia dovedirii raportului de cauzalitate dintre fapta savarsita si starea de insolventa in care a ajuns societatea debitoare

                      (TRIBUNALUL BUCURESTI - SECTIA A VII-A COMERCIALA
          SENTINTA COMERCIALA NR.5003 din 24.06.2011- judecator Maria Zamfir) Prin cererea inregistrata la Tribunalul Bucuresti - sectia a VII-a comerciala sub nr. 2239/3/2010, creditoarea AFPa solicitat deschiderea procedurii prevazuta de Legea nr. 85/2006 impotriva debitoarei CE.
In motivarea cererii s-a aratat ca  datoriile societatii debitoare nu pot fi achitate din lipsa de disponibilitati banesti.
S-a mai aratat ca societatea se afla in insolventa.
In drept, au fost invocate prevederile Legii nr. 85/2006 si art. 242 alin. 2 cod procedura civila.
Au fost depuse la dosarul cauzei inscrisuri in probatiune.
Prin sentinta comerciala nr. 4808/25.06.2010, cererea creditoarei a fost admisa, asa incat s-a deschis simplificata a falimentului prevazuta de Legea nr. 85/2006 si a fost numit lichidator judiciar.
In cauza au fost intocmite tabelele de creante, acestea fiind afisate la usa instantei, respectiv tabelul preliminar si cel definitiv.
Lichidatorul judiciar desemnat in cauza, in indeplinirea atributiilor prevazute de Legea nr. 85/2006, a aratat ca societatea nu detine bunuri in patrimoniu, astfel ca se impune inchiderea procedurii conform art. 131 din legea nr. 85/2006. Totodata, a aratat ca AFP, creditor majoritar, a formulat cerere de atragere a raspunderii patrimoniale impotriva organelor de conducere a societatii debitoare.
Creditoarea majoritara AFP a formulat cerere de atragere a raspunderii patrimoniale impotriva paratilor AK si DMA.
In motivarea actiunii, s-a aratat, in esenta, ca paratii nu au tinut evidentele contabile ale debitoarei in conformitate cu legea, nu au predat lichidatorului documentele contabile si nici bunurile desi au fost notificati in acest sens.
In drept, au fost invocate prevederile art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006.
Paratii nu au formulat intampinare.
Analizand actele si lucrarile dosarului instanta apreciaza cererea ca neintemeiata si o va respinge ca atare, pentru urmatoarele considerente:
Pentru angajarea raspunderii potrivit prevederilor art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, in sarcina membrilor organelor de conducere trebuie indeplinite cumulativ conditiile generale (existenta unui prejudiciu; o fapta ilicita a unei persoane; existenta raportului de cauzalitate intre fapta ilicita a persoanei si prejudiciu; fapta ilicita sa fi fost comisa cu una din formele de vinovatie). Pe langa conditiile generale, art. 138 prevede si conditii speciale pentru angajarea acestei forme de raspundere: persoanele care au savarasit faptele ilicite trebuie sa faca parte din organele de supraveghere sau de conducere ale unui debitor, persoana juridica, precum si de orice alta persoana care a cauzat starea de insolventa a debitorului.
Faptele ilicite savarsite de organele de conducere sunt expres si limitativ prevazute la lit. a-g ale art. 138 din lege.
Independent de cuantumul prejudiciului, raspunderea fiecaruia dintre conducatorii debitoarei sau persoanele prevazute la alin. 1 se va limita la prejudiciul cauzat cu vinovatie pentru fapta proprie sau fapta comuna.
Datorita modului in care legiuitorul a intrebuintat verbele in textul legii (“au dispus", “in interes personal", “au facut", “au deturnat sau au ascuns") s-a decis, prin interpretarea acestora, ca vinovatia trebuie sa imbrace forma intentiei, aceasta nefiind prezumata si trebuind a fi dovedita.
Reclamanta si-a intemeiat cererea pe dispozitiile art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006, fara sa faca dovada savarsirii de catre parati a faptelor respective.
Potrivit art. 138 din Legea nr. 85/2006 _. judecatorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoana juridica, ajuns in stare de insolventa, sa fie suportata de membrii organelor de supraveghere din cadrul societatii sau de conducere, precum si de orice alta persoana care a cauzat starea de insolventa a debitorului, prin una din urmatoarele fapte: _ d) au tinut o contabilitate fictiva, au facut sa dispara unele documente contabile sau nu au tinut contabilitatea in conformitate cu legea .
Din informatiile furnizate de ORC Bucuresti si din inscrisurile de la dosar rezulta ca paratii au fost asociati si administratori ai debitoarei.
In conformitate cu prevederile art. 1169 cod civil si cu principiul general de drept - actori incumbit probation - reclamanta trebuia sa dovedeasca existenta cumulativa a elementelor generale si speciale ale raspunderii patrimoniale.
Din continutul cererii formulate in contradictoriu cu paratii rezulta ca reclamanta se rezuma, in general, la invocarea unor aspecte teoretice privind angajarea raspunderii in conditiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 fara sa arate in concret care sunt faptele care se incadreaza in aceste dispozitii.
Reclamanta nu numai ca nu face dovada faptelor invocate din punct de vedere teoretic dar nici nu arata care este legatura de cauzalitate dintre incalcarea unor norme dintr-o lege speciala si starea de insolventa a debitoarei.
Savarasirea unei fapte ilicite dintre cele prevazute limitativ de lege si existenta unui prejudiciu sunt doua dintre conditiile necesare, dar nu sunt suficiente pentru a putea fi antrenata raspunderea unor persoane in temeiul art. 138.
Instanta trebuie sa retina ca insolventa a fost determinata in tot sau in parte de fapta ilicita a persoanelor impotriva careia este exercitata actiunea in raspundere civila.
Raportul cauzal trebuie sa existe intre vreuna dintre faptele prevazute de art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 si starea de insolventa a debitorului, in sensul ca prin savarsirea unei asemenea fapte debitorul a ajuns in imposibilitatea de a acoperi datoriile exigibile.
Din cererea formulata, asa cum s-a mentionat mai sus, nu rezulta care este raportul cauzal dintre presupusele fapte invocate a fi savarsite de catre parati si starea de insolventa a debitoarei.
Reclamanta nu numai ca nu face dovada faptelor invocate din punct de vedere teoretic dar nici nu arata care este legatura de cauzalitate dintre incalcarea unor norme dintr-o lege speciala (Legea nr. 82/1991 republicata) si starea de insolventa a debitoarei.
Fapta prevazuta la art.138 lit d) din lege cuprinde trei ipoteze. Primele doua ipoteze  se refera la faptul ca paratii au tinut o contabilitate fictiva si au facut sa dispara unele documente contabile, insa reclamanta nu a probat cele afirmate. Cea de-a treia ipoteza prevazuta de lit.d) a art.138 din lege se refera la faptul ca paratii nu au tinut o contabilitate in conformitate cu legea. Imprejurarea ca debitorul nu a depus la dosar actele prevazute de art.28 din Legea 85/2006 in termenul prevazut de art.35 din lege, ori ca nu a depus raportarile contabile la organele fiscale, nu poate fi asimilata cu neindeplinirea obligatiei de a tine contabilitatea in conformitate cu legea, in lipsa unor probe certe.
Oricum, in ceea ce priveste obligatia paratilor de a tine registrele cerute de lege, conditia impusa de legiuitor este ca neindeplinirea acesteia, adica netinerea unei contabilitati in conformitate cu legea, sa fi contribuit la ajungerea societatii in stare de insolventa.
Asadar, simplul fapt ca paratii nu ar fi tinut contabilitatea potrivit legii romane nu este de natura sa duca la angajarea raspunderii lor in lipsa dovedirii raportului de cauzalitate intre aceasta fapta si ajungerea societatii in stare de insolventa. Or, in speta, reclamanta creditoare nu a facut dovada acestui raport de cauzalitate.      Prin decizia civila nr. 1685/08.011.2011 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VI-a Comerciala hotararera instantei de fond a devenit irevocabila, prin respingerea recursului ca nefondat.