Legea 10/2011

     Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant CAV si pe parat STATUL ROMAN PRIN CONSILIUL LOCAL, parat STATUL ROMAN PRIN MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE, avand ca obiect legea 10/2001.
     La apelul nominal facut in sedinta publica se prezinta reprezentanta reclamantei av. DM, in baza delegatiei de la dosar, lipsa fiind partile.
     Procedura legal indeplinita.
     S-a facut referatul cauzei de catre grefier, invederandu-si instantei ca procedura de citare este legal indeplinita, dupa care:
     Instanta pune in discutie exceptia necompetentei materiale.
     Reprezentanta reclamantei solicita respingerea exceptiei, intrucat conform art.480 cod civil si art.1 din protocolul Drepturilor Omului, prezenta cauza este o actiune in revendicare imobiliara.
     Instanta respinge exceptia necompetentei materiale constatand ca reclamanta si-a intemeiat cererea pe disp. art.480 Cod civil si nu pe prevederile legii speciale 10/2001, care atrag competenta materiala a Tribunalului. Fiind o cauza civila, evaluata la 330.600 lei, competenta apartine Judecatoriei
     Instanta pune in discutie exceptia prescriptiei dreptului la actiune.
     Reprezentanta reclamantei solicita respingerea exceptiei, intrucat este o actiune imprescriptibila.
     Instanta respinge exceptia prescriptiei dreptului la actiune, intrucat reclamanta si-a intemeiat cererea pe disp. art.480 Cod civil, iar actiunea in revendicare imobiliara, intemeiata pe acest text legal este imprescriptibila.
     Instanta pune in discutie exceptia inadmisibilitatii.
     Reprezentanta reclamantei solicita respingerea exceptiei avand in vedere dispozitiile CEDO, depune la dosar practica judiciara.
     Instanta ramane in pronuntare asupra exceptiei inadmisibilitatii. JUDECATORIA
DELIBERAND,

     Constata ca prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante la data de 29.03.2011, sub nr. 6045/271/2011, reclamanta CAV, in contradictoriu cu paratii STATUL ROMAN PRIN CONSILIUL LOCAL _, STATUL ROMAN PRIN MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE, a solicitat instantei sa constate nevalabilitatea titlului Statului roman asupra imobilelor ce in natura reprezinta teren intravilan si casa de locuit situate in _, inscrise in CF _, nr topo _ si _, sa oblige paratul de rd. 2 la plata de despagubiri banesti pentru suprafata de 420 mp teren si pentru imobilul casa de locuit, in suma egala cu valoarea actuala de circulatie a imobilelor, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea in fapt a cererii, reclamanta a aratat ca este mostenitoarea legala a defunctei CVV, in calitate de fiica. Defuncta a detinut in proprietate imobilele in litigiu. In 1984, terenul a fost dobandit de Statul roman prin expropriere, iar casa de locuit demolata, antecesoarea reclamantei primind un apartament din fondul de stat, pe care ulterior l-a cumparat. Actiunea in revendicare a unor imobile preluate abuziv in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 intemeiata pe dispozitiile dreptului comun formulata dupa intrarea in vigoare a legii nr 10/2001 este admisibila in conditiile aratate de Decizia nr 33/2008.
In drept, cererea este intemeiata pe dispozitiile art. 480 si urm. Cod civil, art 1 din Protocolul nr 1 aditional al CEDO, art 2 alin 2 din legea nr 10/2001.
In dovedirea actiunii s-a depus, in copie: incheierea CF nr _, act identitate, certificate de deces, coala CF _.
     Paratul Consiliul Local _ a invocat exceptia lipsei calitatii de reprezentant in ceea ce priveste reprezentarea Statului roman si exceptia inadmisibilitatii actiunii in revendicare pe dreptul comun fata de prevederile legii nr 10/2001, in conditiile in care nu s-a formulat notificare potrivit legii speciale.
     In drept, au fost invocate prevederile art 115 Cod proc civ.
     Paratul Ministerul Finantelor Publice, in reprezentarea Statului roman, a formulat intampinare, in cadrul careia a invocat exceptia necompetentei materiale a Judecatoriei _ fata de dispozitiile legii nr 10/2001, exceptia inadmisibilitatii actiunii, intrucat ne aflam in prezenta unui concurs intre legea speciala si cea generala, iar reclamanta nu a urmat procedura administrativa prevazuta de legea nr 10/2001 si exceptia prescriptiei, intrucat actiunea nu este una reala, ci una personala. Unitatea detinatoare a imobilului este Primaria _, nu Statul roman, iar despagubirile sunt acordate de Comisia Centrala si nu de Ministerul Finantelor Publice.
In cauza a fost administrata proba cu inscrisuri.
     Analizand actele si lucrarile dosarului, din perspectiva exceptiei de inadmisibilitate, instanta retine urmatoarele:
     Reclamanta a solicitat instantei sa constate nevalabilitatea titlului Statului roman asupra imobilelor ce in natura reprezinta teren intravilan si casa de locuit situate in _, inscrise in CF _, nr topo _ si _, sa oblige paratul de rd. 2 la plata de despagubiri banesti pentru suprafata de 420 mp teren si pentru imobilul casa de locuit, in suma egala cu valoarea actuala de circulatie a imobilelor.
     Conform poz. B 8 din CF _, imobilele au fost expropriate de Statul roman in anul 1984.
     In drept, sunt aplicabile urmatoarele dispozitii legale:
     Art 1 alin (1) din legea nr. 10/2001: Imobilele preluate in mod abuziv de stat, de organizatiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum si cele preluate de stat in baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizitiilor si nerestituite se restituie in natura sau in echivalent, cand restituirea in natura nu mai este posibila, in conditiile prezentei legi.
     Prin urmare, legea nr. 10/2001 constituie legea speciala in materia restituirii in natura sau in echivalent a imobilelor preluate de stat, astfel cum este cazul in speta.
     Legea speciala instituie atat o procedura administrativa, cat si anumite termene si sanctiuni menite sa limiteze incertitudinea raporturilor juridice nascute in legatura cu dreptul de proprietate asupra imobilelor.
     Termenul de depunere a cererilor, prevazut initial de art 22 din legea nr. 10/2001, a fost prelungit succesiv prin OUG nr. 109/2001 si prin OUG nr. 145/2001, tocmai pentru a da posibilitatea persoanelor interesate de a formula notificari pentru restituirea in natura sau in echivalent a imobilelor.
     Concursul dintre legea speciala si legea generala- Codul civil- se rezolva, astfel cum a stabilit si Inalta Curte de Casatie si Justitie prin decizia nr. 33/2008, in favoarea legii speciale, conform principiului specialia generalibus derogant, chiar daca acest principiu nu este prevazut expres in legea speciala.
     In acest mod nu este incalcat art 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului si nici art 21 din Constitutia Romaniei, pentru urmatoarele considerente:
     Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat, in Cauza Golder contra Regatului Unit, ca "dreptul de acces la tribunale nu este un drept absolut", precum si ca "exista posibilitatea limitarilor implicit admise chiar in afara limitelor care circumscriu continutul oricarui drept".
      Asadar, cu conditia ca dreptul sa fie efectiv, statul poate sa reglementeze intr-un anumit mod accesul la justitie si chiar sa il supuna unor limitari sau restrictii.
     O modalitate prin care un stat-parte la Conventie poate limita sau restrange dreptul la un proces echitabil este si obligativitatea parcurgerii unei proceduri administrative prealabile.
     In acest sens, in Cauza Le Compte, Van Leuven si De Meyere contra Belgiei, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca "ratiuni de flexibilitate si eficienta, care sunt pe deplin compatibile cu protectia drepturilor omului, pot justifica interventia anterioara a unor organe administrative sau profesionale [....] ce nu satisfac sub fiecare aspect in parte exigentele mentionatelor prevederi; un asemenea sistem poate fi reclamat de traditia juridica a mai multor state membre ale Consiliului Europei".
      Aceasta posibilitate reprezinta marja de apreciere pe care Curtea o recunoaste statelor membre in privinta drepturilor fundamentale care nu sunt privite ca drepturi absolute, cum este si dreptul la un proces echitabil.
     Accesul la justitie presupune in mod necesar insa ca, dupa parcurgerea procedurilor administrative, partea interesata sa aiba posibilitatea sa se adreseze unei instante judecatoresti. In lipsa unei asemenea posibilitati, dreptul de acces la instanta ar fi atins in substanta sa.
      In masura in care aceste exigente sunt respectate, dreptul de acces la justitie nu este afectat.
       Se poate constata ca prin Legea nr. 10/2001 au fost reglementate nu numai procedurile administrative de restituire, dar si modalitatile de a ataca in justitie masurile dispuse in cadrul acestei proceduri.
     Astfel, potrivit art 26 alin 3:   Decizia sau, dupa caz, dispozitia motivata de respingere a notificarii sau a cererii de restituire in natura poate fi atacata de persoana care se pretinde indreptatita la sectia civila a tribunalului in a carui circumscriptie se afla sediul unitatii detinatoare sau, dupa caz, al entitatii investite cu solutionarea notificarii, in termen de 30 de zile de la comunicare. Hotararea tribunalului este supusa recursului, care este de competenta curtii de apel.
     Decizia nr. 20/1997 pronuntata de instanta suprema in solutionarea recursului in interesul legii, subliniaza plenitudinea de competenta a instantelor judecatoresti in materie, stabilind ca: In aplicarea dispozitiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicata, s-a decis ca instanta de judecata este competenta sa solutioneze pe fond nu numai contestatia formulata impotriva deciziei/dispozitiei de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea in natura a imobilelor preluate abuziv, ci si actiunea persoanei indreptatite in cazul refuzului nejustificat al entitatii detinatoare de a raspunde la notificarea partii interesate.
     In consecinta, persoana indreptatita are posibilitatea de a supune controlului judecatoresc toate deciziile care se iau in cadrul procedurii Legii nr. 10/2001, iar in cadrul acestui control, partea interesata poate deduce judecatii insusi dreptul sau de proprietate asupra imobilului in litigiu.
      Pe de alta parte, prin respingerea ca inadmisibila a actiunii promovata de reclamanta nu se aduce atingere nici art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventia europeana a drepturilor omului, care garanteaza protectia unui bun actual aflat in patrimoniul persoanei interesate sau a unei sperante legitime cu privire la valoarea patrimoniala respectiva.
       Asa cum reiese din jurisprudenta sa in materie, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a apreciat ca simpla solicitare de a obtine un bun preluat de stat nu reprezinta niciun bun actual si nicio speranta legitima (Cauza Poenaru contra Romaniei).
      Prin urmare, imobilele care se incadreaza in domeniul de aplicare a Legii nr. 10/2001 nu mai pot fi restituite decat in conditiile prevazute de acest act normativ.
     In caz contrar, s-ar ajunge la situatia in care dispozitiile Legii nr. 10/2001 ar fi golite de continut, astfel incat sa nu-si produca efectele juridice, or nu aceasta este ratiunea pentru care a fost adoptata o atare lege speciala.
     Reclamanta nu a indicat nici un motiv care sa justifice faptul ca nu a formulat cerere in baza legii nr. 10/2001 sau interventia vreunei cauze mai presus de vointa sa care sa o fi pus in imposibilitatea obiectiva de a respecta dispozitiile acestei legi speciale.
     Fata de toate considerentele mai sus mentionate, instanta va admite exceptia inadmisibilitatii cererii de chemare in judecata, formulata de catre parat si va respinge ca inadmisibila aceasta cerere.
     Instanta va lua act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE

     Admite exceptia inadmisibilitatii cererii de chemare in judecata.
     Respinge ca inadmisibila cererea de chemare in judecata formulata de reclamanta CAV, cu domiciliul in _, str. _ nr _, jud _ in contradictoriu cu paratii STATUL ROMAN PRIN CONSILIUL LOCAL, cu sediul in_, str_. nr_, jud _, STATUL ROMAN PRIN MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE, cu sediul in _, str. _ nr _.
     Ia act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
     Cu drept de apel in termen de 15 zile de la comunicare.
          Pronuntata in sedinta publica, azi, _.