Actiune in constatare

Pe rol solutionarea cauzei civile formulata de catre reclamantii: BL si B A in contradictoriu cu paratele S.C. BANCA S.A. si S.C. BANCA S.A. - SUCURSALA _, avand ca obiect actiune in constatare.
La apelul nominal facut in sedinta publica partile nu se prezinta.
Procedura de citare este legal indeplinita.
Dezbaterile in fond au avut loc in sedinta publica  din data de _.2012, fiind consemnate in acea incheiere, care face parte integranta din prezenta, cand instanta, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru data de _2012, respectiv _.2012, cand in aceeasi compunere si pentru aceleasi motive a hotarat urmatoarele:
INSTANTA,

Deliberand asupra cauzei de fata, constata urmatoarele:
Prin actiunea inregistrata la Judecatoria _ in data de _, sub dosar nr. _ reclamantii B L si B A in contradictoriu cu paratele S.C. BANCA S.A. si S.C. BANCA S.A. - Sucursala _, au solicitat instantei constarea nulitatii absolute a clauzelor  cuprinse la art. 3 lit. d si 5 lit. a din Conditiile speciale si 3.5 si 3.10 din Conditiile Generale ale Conventiilor de credit nr. _ si nr. _, sa oblige paratele in solidar la restituirea contravalorii comisionului de risc achitat in temeiul celor doua contracte si a comisionului de administrare de la data de 21.09.2010, sa constate nulitatea absoluta partiala a actelor aditionale intervenite in temeiul O.U.G. 50/2010 privind introducerea comisionului de administrare si sa dispuna restituirea acestuia, precum si obligarea paratelor la plata cheltuielilor de judecata. 
In motivare, reclamantii au aratat ca intre parti s-au incheiat conventiile de credit nr. nr. _ si nr. _ avand ca obiect acordarea de catre parata a unui credit in cuantum 40000 franci elvetieni si respectiv 12500 franci elvetieni, credite care a fost garantate cu o ipoteca de rangul 2 asupra unui imobil. Au mai aratat reclamantii, in esenta, ca in conventii este prevazuta o dobanda fixa de 4,25%/an care poate fi revizuita de banca si  un comision de risc datorat paratei in cuantum de 0,1%, respectiv 0,22% aplicat la soldul creditului, platibil lunar. Conform sustinerilor reclamantilor, contractele incheiate intre parti ofera posibilitatea bancii de a modifica unilateral dobanda dupa criterii necunoscute clientului si fara ca acesta sa poata negocia cuantumul dobanzii.  Reclamantii sustin, in esenta, ca sintagma " schimbari semnificative pe piata monetara" nu este suficient de clara si nu le ofera reclamantilor posibilitatea de a aprecia pe baza vreunui criteriu predictibil daca modificarea dobanzii este intemeiata sau nu, ceea ce face ca respectiva clauza sa poata fi interpretata doar in favoarea paratei.
Au invederat instantei reclamantii, in esenta, ca este abuziva clauza prevazuta la pct. 5 lit. a din contract deoarece aceasta nu a fost negociata de parti, perceperea unui astfel de comision nu este justificat in cazul concret al reclamantilor si constituie un dezechilibru semnificativ intre prestatiile partilor dat fiind faptul ca executarea obligatiilor reclamantilor a fost garantata printr-o garantie reala imobiliara.
Reclamantii afirma ca, urmare a constatarii caracterului abuziv al clauzelor contractuale mentionate, se impune restituirea prestatiilor, respectiv restituirea sumelor platite in baza acestora. De asemenea, reclamantii arata ca, urmare a intrarii in vigoare a O.U.G. 50/2010, parata nu le-a notificat in vreun fel actele aditionale la conventii iar reclamantii au notificat  banca referitor la lipsa acordului lor pentru introducerea comisionului de administrare.
In drept, reclamantii au invocat prevederile Legii 193/2000, ale OUG 50/2010.
In probatiune, reclamantii au depus la dosar, in copie: notificare (f. 7-8) , convocare la conciliere directa (f. 92-97),  corespondenta intre parti (f. 98-106), copie coala CF _ ( f. 107-108), Conventia de credit nr. _ si plan de rambursare (f. 32-61), conventia de credit nr. _ si plan de rambursare (f. 62-91), extras de carte funciara (f. 97), contracte de garantie reala imobiliara (f. 109-112), extrase de cont (f. 113 - 199).
          Parata a depus intampinare la dosar, invocand exceptia prescriptiei si exceptia lipsei de interes si solicitand, pe fond, respingerea actiunii.
In motivare, parata a sustinut ca raportat la momentul introducerii actiunii, respectiv 20.06.2011 sunt prescrise sumele achitate in temeiul clauzelor pretins abuzive in perioada 11.06.2007 - 20.06.2008 respectiv 06.11.2007 - 20.06.2008.  De asemenea, parata a sustinut ca reclamantii nu justifica un interes cu privire la atacarea clauzei prevazute la art. 3 lit. d din Conditiile speciale referitoare la posibilitatea ajustarii dobanzii deoarece aceasta clauza a fost modificata prin actele aditionale intervenite in baza O.U.G. 50/2010, acceptate tacit conform prevederilor art. 95 alin. 5 din O.U.G. 50/2010 in forma initiala. In plus, parata a sustinut, in esenta, ca in urma actelor aditionale acceptate tacit de catre reclamanti atat dobanda curenta cat si DAE au fost reduse, fapt ce le profita reclamantilor iar pana la modificarea clauzei atacate aceasta nu a produs nici un efect, rata dobanzii nefiind ajustata.
A mai sustinut parata, in esenta, ca initiativa incheierii contractelor le-a apartinut in intregime reclamantilor si ca elementele contractului au fost negociate intre parti. Parata a aratat, in esenta, ca simpla preformulare a unor clauze nu atrage caracterul abuziv al acestora trebuind a fi luate in considerare criteriul bunei credinte si criteriul echilibrului contractual, fiind necesar sa se constate existenta unui contract semnificativ dezechilibrat in defavoarea consumatorului, adica un contract care si-a pierdut utilitatea sociala si personala. A mai sustinut parata, in esenta, ca riscul contractual se genereaza prin simpla acordare a unui credit si trebuie in permanenta evaluat, aceasta notiune semnificand riscul inregistrarii de pierderi sau a nerealizarii profiturilor preconizate. Conform sustinerilor paratei, clauza privind comisionul de risc nu creeaza un dezechilibru intre drepturile si obligatiile partilor, iar comisionul de risc reprezinta, alaturi de dobanda o parte a pretului contractului, neputand astfel fi controlat pe cale jurisdictionala, deoarece prin Directiva 93/13/CEE  nu s-a urmarit sa se largeasca sfera leziunii. In esenta, parata a mai aratat ca nu trebuie confundat comisionul de risc cu garantia reala imobiliara deoarece comisionul de risc este perceput si pentru gestionarea altor riscuri decat cel de neplata, cum ar fi: riscul de neexecutare a garantiei, riscul de urmarire a acesteia, riscul de depreciere a garantiei si alte asemenea riscuri. In plus, parata a sustinut ca prevederea comisionului de risc este clara si a fost insusita de consumator, constituind un element determinant la formarea vointei de a contracta. A mai aratat parata, ca anularea clauzelor atacate  nu poate produce efectul restituirii sumelor deja achitate deoarece contractele de credit reprezinta contracte cu executare succesiva.
Referitor la clauza privind ajustarea dobanzii,  parata a aratat, in esenta, ca partile au convenit cu privire la caracterul variabil al dobanzii,  iar noul mod de calcul al dobanzii nu este rodul vointei unilaterale a bancii, modificarea modului de calcul fiind impusa de legiuitor. In plus, parata a invederat instantei ca si in forma initiala clauza privind modificarea dobanzii nu era abuziva, schimbarile pe piata monetara neputand fi determinate de niciuna de partile conventiei, acestea producandu-se independent de vointa acestora. De asemenea, parata a sustinut, in esenta, ca nicio institutie de credit nu poate prevedea pe o perioada de 25 de ani care sunt costurile pe care le va avea si ca se poate recurge la expertiza unor persoane de specialitate neutre care sa aprecieze daca au intervenit sau nu schimbari pe piata monetara.
In drept, parata a invocat Legea 193/2000, efectul direct al Directivei nr. 93/13/CEE.
In probatiune, parata a depus la dosar cerere de credit (f. 28-31), inscrisuri in dovedirea DAE practicate de alte banci (f. 201-215), act aditional la conventia de credit nr. _(f. 248-254), act aditional la contractul de credit nr. _(f. 255-261), notificari (f. 274-275).
Parata a depus la dosar o cerere de inaintare a unor intrebari preliminare adresate Curtii de Justitie a Uniunii Europene.
Asupra exceptiei lipsei de interes, instanta s-a pronuntat prin incheierea de sedinta din data de 22.11.2011, respingand-o pentru motivele acolo aratate.
La acelasi termen, instanta s-a pronuntat asupra cererii de sesizare  cu intrebari preliminare a CJUE, respingand-o pentru motivele aratate in incheierea mentionata.
Apreciind ca pentru solutionarea exceptiei prescriptiei invocate de parata sunt necesare probe comune cu fondul, instanta a unit exceptia prescriptiei cu fondul.
Instanta a incuviintat pentru parti proba cu inscrisurile depuse la dosar. De asemenea, instanta a incuviintat pentru parata proba cu interogatoriul reclamantului B L (f. 239-240).
Analizand actele si lucrarile cauzei, instanta retine urmatoarele:
Intre parata SC BANCA S.A-Sucursala _, pe de o parte, si reclamantii B L si B A, pe de alta parte, s-au incheiat Conventiile de credit nr. _ (f. 62-91) si nr. _ (f. 32-61), avand ca obiect un credit in valoare de 40000 franci elvetieni, respectiv 12500 franc elvetieni. Conform contractelor dintre parti " banca isi rezerva dreptul de a revizui rata dobanzii curente in cazul intervenirii unor schimbari semnificative pe piata monetara". In contractele incheiate reclamantii s-au obligat la plata catre parata a unui comision de risc in cuantum de 0,1%, in cazul conventiei nr. _ (f. 62-91) si respectiv 0,22% in cazul conventiei nr. _ (f. 32-61), comision aplicat la soldul creditului, platibil lunar in zile de scadenta, pe toata perioada de derulare a conventiei.
Prin contractul nr. _ (f. 32-61) partile au stipulat in contractul incheiat durata creditului ca fiind de 300 de luni de la data incheierii conventiei, o rata a dobanzii curente de 4,25%/an si o dobanda anuala efectiva de 7,25%.
Prin contractul nr. _ (f. 62-91) partile au stipulat in contractul incheiat durata creditului ca fiind de 300 de luni de la data incheierii conventiei, o rata a dobanzii curente de 4,25%/an si o dobanda anuala efectiva de 5,88%.
Pentru garantarea executarii obligatiilor reclamantilor, partile au convenit incheierea unor contracte de garantie reala imobiliara (f. 109-112) prin care s-a constituit dreptul real de ipoteca de rangul 1 respectiv 2 asupra unui imobil reprezentand un casa si teren in localitatea _, in favoarea paratei.
 Dupa intrarea in vigoare a OUG 50/2010, parata a intocmit doua acte aditionale la cele doua contracte incheiate cu reclamantii, prin care cuantumul DAE a fost micsorat iar comisionul de risc a fost transformat in comision de administrare, avand acelasi cuantum ( f. 248-261). In vederea semnarii actelor aditionale, parata a intocmit doua invitatii adresate reclamantilor (f. 275-276), insa nu a facut dovada comunicarii acestora cu reclamantii.
In speta, instanta constata ca sunt aplicabile prevederile vechiului Cod civil si ale Decretului Lege 167/1958, in temeiul art. 223 din Legea 71/2011.
Asupra exceptiei prescriptiei unita cu fondul, instanta retine urmatoarele :
Potrivit art. 1 din Decretul Lege 167/1958  dreptul la actiune, avand un obiect patrimonial, se stinge prin prescriptie, daca nu a fost exercitat in termenul stabilit in lege.
Conform art. 2 din Decretul Lege 167/1958  nulitatea unui act juridic poate fi invocata oricand, fie pe cale de actiune, fie pe cale de exceptie.
Articolul 3 din acelasi act normative consacra termenul general de prescriptie de 3 ani.
Articolul 7 din Decretul Lege 167/1958  statua ca prescriptia incepe sa curga de la data cand se naste dreptul la actiune sau dreptul de a cere executarea silita.
Sanctiunea introducerii unor clause abuzive in contractele cu consumatorii o constituie nulitatea absoluta a respectivelor clauze, in sistemtul Legii 193/2000.  In sistemul vechiului Cod civil, nulitatea absoluta putea fi invocata oricand. Persoana care invoca nulitatea absoluta putea solicita prin aceeasi actiune sau printr-o actiune separata si restituirea prestatiilor efectuate in temeiul actului juridic sau clauzei contractuale lovite de nulitate absoluta.
In literatura de specialitate s-a aratat ca spre deosebire de actiunea in constatarea nulitatii absolute, actiunea in restituirea prestatiilor efectuate in temeiul clauzei lovite de nulitate  este prescriptbila, termenul de prescriptie fiind cel general de 3 ani in lipsa unei prevederi speciale contrare. Prescriptibilitatea actiunii in restituirea prestatiilor se refera la situatia in care persoana indreptatita a formulat aceasta actiune pe cale separata, dupa obtinerea constatarii nulitatii absolute a clauzei contractuale.
In cazurile cum este cel din speta, in care pe langa constatarea nulitatii se solicita si restituirea prestatiilor, nu se poate sustine ca termenul de prescriptie de 3 ani pentru restituirea prestatiilor incepe sa curga de la data platii fiecarei rate contractuale, deoarece o astfel de interpretare ar fi de natura a lipsi de orice utilitate posibilitatea invocarii nulitatii absolute oricand. Prin urmare, in cazul in care prin aceeasi actiune se solicita atat constatarea nulitatii absolute a unui act juridic sau clauze contractuale cat si restituirea prestatiilor, termenul de prescriptie pentru petitul privind restituirea prestatiilor nu incepe sa curga decat din momentul in care se constata nulitatea absoluta a contractului sau clauzei contractuale.
Prin urmare, avand in vedere ca pana in prezent termenul de prescriptie extincitiva pentru restituirea prestatiilor effectuate in temeiul clauzelor pretins abuzive nu a inceput sa curga, instata va respinge ca nefondata exceptia prescriptiei invocata de parata.
Analizand fondul raporturilor juridice dintre parti, instanta constata urmatoarele :
Contractele de credit bancar incheiate intre parti intra sub incidenta Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre comercianti si consumatori, intrucat imprumutatii au calitatea de consumatori, iar banca pe aceea de comerciant.
Potrivit art. 4 din Legea nr. 193/2000, ,,o clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract, creeaza, in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor’’.
Potrivit art. 1 lit. a din anexa la Legea 193/2000, sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului, fara a avea un motiv intemeiat care sa fie precizat in contract. Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor in temeiul carora un furnizor de servicii financiare isi rezerva dreptul de a modifica rata dobanzii platibile de catre consumator ori datorata acestuia din urma sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fara o notificare prealabila, daca exista o motivatie intemeiata, in conditiile in care comerciantul este obligat sa informeze cat mai curand posibil despre aceasta celelalte parti contractante si acestea din urma au libertatea de a rezilia imediat contractul.
Curtea de Justitie a Uniunii Europene s-a pronuntat asupra posibilitatii instantelor nationale de a analiza caracterul abuziv al unor clauze contractuale care privesc notiunile de obiect al contractului si de pret, la care face referire art. 4 alin. 2 din Directiva 93/13, prin hotararea din 3 iunie 2010, data in cauza C 484/08, avand ca obiect o cerere de pronuntare a unei hotarari preliminare, in cadrul procedurii judiciare initiate de Caja de Ahorros y Monte de Piedad de Madrid c. Asociación de Usuarios de Servicios Bancarios (Ausbanc) si prin ordonanta din 16 noiembrie 2010, data in cauza C-76/10, avand ca obiect o cerere de pronuntare a unei hotarari preliminare, in cadrul procedurii judiciare initiate de Povotovost c. Iveta Korckovska, retinand ca instantele judecatoresti au posibilitatea de a analiza caracterul abuziv al unei clauze chiar si atunci cand aceasta vizeaza obiectul principal sau pretul unui contract. De asemenea, in analiza aceleasi probleme de drept, CJUE s-a pronuntat si prin Hotararea Oceano Grupo Editorial SA v Rocio Murciano Quintero, C-240/1998 prin care a statuat ca instantele judecatoresti sunt obligate sa analizeze chiar si din oficiu caracterul abuziv al unei clauze contractuale.
Din jurisprudenta CJUE, care in temeiul Constitutiei si a Tratatului de Aderare a Romaniei la Uniunea Europeana, este obligatorie pentru instantele nationale, rezulta ca Directiva 93/13, in transpunerea careia s-a adoptat in dreptul national Legea 193/2000, vizeaza protejarea drepturilor consumatorilor care sunt partea slaba in contract avand in vedere faptul ca puterea lor de negociere este limitata, ei fiind practic obligati fie sa accepte clauzele impuse de comercianti, fie sa nu incheie contractul. 
Din interpretarea art. 4 din Legea 193/2000, rezulta ca pentru ca o clauza sa poata fi considerata abuziva este necesar ca ea sa indeplineasca in mod cumulativ doua criterii: sa fie o clauza standard preformulata si prin introducerea ei sa se creeze un dezechilibru contractual semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor.
In speta, in ceea ce priveste clauzele contractuale care guverneaza regimul dobanzii in contractele nr. _ (f. 62-91) si nr_ (f. 32-61), incheiate intre parti, instanta constata ca, in ambele contracte, initial dobanda a fost fixa, fiind stipulata clauza conform careia banca poate revizui rata dobanzii curente in cazul intervenirii unor schimbari semnificative pe piata monetara.
Instanta apreciaza ca este necesar ca inainte de a fi analizat petitul privind caracterul abuziv al clauzei privind posibilitatea revizuirii dobanzii sa se stabileasca daca intre parti produc in prezent efecte juridice prevederile din actele aditionale la cele doua contracte sau contractele in forma lor initiala.
Pentru dezlegarea acestei probleme de drept sunt aplicabile in cauza prevederile art. 95 din O.U.G. 50/2010 in forma anterioara modificarii survenite prin Legea 288/2010.
Potrivit prevederilor art. 95 din O.U.G. 50/2010, in forma in vigoare la data intocmirii actelor aditionale, "pentru contractele aflate in curs de derulare, creditorii au obligatia ca, in termen de 90 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta, sa asigure conformitatea contractului cu dispozitiile prezentei ordonante de urgenta.
    (2) Modificarea contractelor aflate in derulare se va face prin acte aditionale in termen de 90 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta.
    (3) Creditorul trebuie sa poata face dovada ca a depus toate diligentele pentru informarea consumatorului cu privire la semnarea actelor aditionale.
    (5) Nesemnarea de catre consumator a actelor aditionale prevazute la alin. (2) este considerata acceptare tacita."
Din interpretarea acestor prevederi legale, rezulta ca parata avea obligatia de a modifica continutul contractelor incheiate cu reclamantii astfel incat acestea sa devina conforme cu continutul prevederilor in vigoare la acel moment. De asemenea, paratei ii incumba obligatia de a-i informa pe reclamanti in legatura cu aceste modificari, depunand toate diligentele in acest scop, iar in ipoteza in care parata ar face aceasta dovada, nesemnarea de catre reclamanti a actelor aditionale echivaleaza cu acceptarea tacita a acestora.
In speta, instanta constata ca desi parata a intocmit cate un act aditional la fiecare dintre cele doua contracte si o invitatie adresata reclamantilor in vederea semnarii actelor aditionale, aceasta nu a facut dovada comunicarii respectivelor invitatii cu reclamantii si nici a vreunei alte diligente depuse pentru a-i informa pe reclamanti in legatura cu actele aditionale.
In lipsa depunerii unor astfel de diligente, nu pot fi aplicabile prevederile alin. 5 al art. 95 din O.U.G. 50/2010, in forma in vigoare la data intocmirii actelor aditionale.
Prin urmare, raman aplicabile regulile comune de drept, conform carora un contract poate fi modificat numai prin consimtamantul ambelor parti. Cum reclamantii nu si-au exprimat consimtamantul la modificarea contractelor initiale nici expres si nici tacit, exprimandu-si chiar dezacordul fata de transformarea comisionului de risc in comission de administrare, astfel cum rezulta din inscrisul de la fila 100, rezulta ca actele aditionale la cele doua contracte nu au putut modifica forma initiala a contractelor, lipsind consimtamantul reclamantilor la o astfel de modificare.
Astfel, intre parti au ramas aplicabile prevederile privind posibilitatea bancii de a revizui unilateral dobanda in ipoteza intervenirii unor schimbari esentiale pe piata monetara prevazute la art. 3 lit. d din Conditiile speciale si 3.5 din Conditiile Generale ale Conventiei de credit nr. _ si la art. 3 lit. d din Conditiile speciale si 3.5 din Conditiile Generale ale Conventiei de credit nr. _.
In ceea ce priveste caracterul abuziv al acestor clauze, instanta retine urmatoarele :
            Instanta apreciaza ca nu se poate sustine ca simplul fapt al semnarii contractului de catre consumatori echivaleaza cu negocierea clauzelor contractului intre parti. Prin urmare, atat clauzele privind dobanda, cat si cele privind comisionul de risc indeplinesc prima dintre conditiile prevazute de art. 4 din Legea 193/2000, fiind, fara indoiala, clauze standard cuprinse intr-un contract de adeziune.
In ceea ce priveste cea de a doua conditie ceruta de lege, respectiv existenta unui dezechilibru intre drepturile si obligatiile partilor, analizand ansamblul prevederilor contractuale referitoare la dobanda, instanta constata ca prin contractele incheiate intre parti, paratei i s-a conferit dreptul de a modifica unilateral rata dobanzii daca apar schimbari esentiale pe piata monetara.
Instanta apreciaza ca stipularea unei dobanzi variabile intr-un contract de credit  incheiat pe o perioada lunga de timp, cum este  cazul celor doua contracte incheiate intre parti, nu este abuziva in sine, cu conditia ca in contract sa fie stipulate criterii clare, previzibile si independente de vointa exclusiva a uneia dintre parti. Nici faptul ca o astfel de clauza este introdusa intr-un contract de adeziune, asa cum corect sustine parata, nu atrage automat caracterul ei abuziv daca nu este intrunita si cea de-a doua conditie ceruta cumulativ de lege, respectiv crearea unui dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor.
In speta, instanta constata ca in niciunul dintre contractele incheiate intre parti nu s-au stipulat criterii clare pe baza carora sa se poata prevedea inca de la data semnarii contractului posibila evolutie a dobanzii sau cel putin sa existe garantia pentru ambele parti ca dobanda nu va fi modificata pe baza vointei unilaterale a uneia dintre parti, vointa necenzurabila de catre cealalta parte prin mijloace intrinseci contractului. Este adevarat ca schimbarile semnificative pe piata monetara nu pot fi determinate de vointa paratei, insa, parata are dreptul discretionar de a aprecia daca si cand astfel de schimbari au intervenit, fara a exista vreun criteriu previzibil in functie de care posibilitatea bancii de a aprecia intervenirea unor astfel de schimbari sa fie cenzurata.
Nu poate fi retinuta sustinerea paratei conform carora interventia unor astfel de schimbari ar putea fi determinata pe baza opiniilor exprimate in cadrul unor expertize intocmite de experti neutri in domeniul financiar, deoarece o astfel de prevedere nu este introdusa in contract fapt care face ca apelarea la astfel de specialisti sa fie lasata la aprecierea discretionara a paratei.
Instanta retine ca prevederea din contract potrivit careia dobanda contractuala este variabila, nu ar fi abuziva in masura in care stabilirea concreta a cuantumului ulterior al dobanzii si a criteriilor de revizuire a dobanzii revizuibile, ar fi facuta nu prin vointa unilaterala si discretionara a paratei, ci pe baza unor criterii independente de vointa acestuia, cum ar fi spre exemplu un indicator independent cu privire la evolutia pietei financiare de tipul EURIBOR, sau orice alt criteriu independent de vointa partilor. Esential este ca stabilirea dobanzii ulterioare si posibilitatea modificarii dobanzii intr-un anumit moment sa nu se faca in functie de vointa discretionara a uneia dintre parti ci in functie de criterii independente, de imprejurari pe care consumatorul sa le poata prevedea si pe baza carora sa se poata astepta ca in masura in care anumite evenimente precis determinate se produc, rata dobanzii se va modifica. Doar intr-un astfel de caz, se poate considera ca exista o motivatie intemeiata pentru marirea unilaterala a dobanzii la un credit acordat.
Astfel, in speta, clauzele care dau dreptul bancii sa modifice unilateral dobanda nu sunt raportate la un indicator precis, individualizat, determinabil. In cazul in care nu se indica in mod concret in contract ce anume se intelege prin sintagma schimbari semnificative pe piata monetara, instanta considera ca aceasta modalitate de exprimare face ca respectiva clauza sa poata fi interpretata doar in favoarea bancii, servind doar intereselor acesteia, fara a da posibilitatea consumatorului de a verifica daca modificarea ratei dobanzii este judicios dispusa si daca era necesara si proportionala scopului urmarit.
Nu poate fi retinuta sustinerea paratei privind incalcarea principiului libertatii contractuale deoarece aceasta libertate contractuala nu este una absoluta, fiind limitata de legiuitor in unele cazuri cum este cel al Legii 193/2000, care are ca scop instituirea unor masuri de protectie a consumatorilor priviti ca parte slaba in contractele incheiate cu profesionisti.
Faptul ca reclamanta a executat o perioada de timp prevederile unei clauze abuzive nu inseamna ca aceasta nu are dreptul de a invoca oricand nulitatea absoluta a acesteia, cu consecintele de rigoare, avand in vedere ca sanctiunea prevazuta de lege pentru introducerea unei clauze abuzive intr-un contract incheiat cu un consumator este nulitate absoluta.
Sustinerile paratei privind claritatea clauzei contractuale, desi sunt adevarate, nu presupun inlaturarea caracterului abuziv al acestei clauze pentru simplul motiv ca este clara. Astfel, o clauza contractuala poate fi clara si abuziva in acelasi timp.
In concluzie instanta retine ca prin introducerea clauzelor prevazute la art. 3 lit. d din Conditiile speciale si 3.5 din Conditiile Generale ale Conventiei de credit nr. _ si la art. 3 lit. d din Conditiile speciale si 3.5 din Conditiile Generale ale Conventiei de credit nr. _, consumatorii au  fost obligati, in concret, sa accepte o modificare a ratei dobanzii atunci cand parata apreciaza ca este necesar, fara a putea cenzura aceasta apreciere a paratei, fapt ce implica un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor.
Pentru aceste motive, instanta constata ca sunt abuzive clauzele contractuale mentionate, in limitele aratate anterior, fiind astfel lovite de nulitate absoluta.
Avand in vedere ca instanta a constatat caracterul abuziv al clauzei cuprinse la art. 3 lit. d din Conditiile speciale si 3.5 din Conditiile Generale ale Conventiei de credit nr. _ si la art. 3 lit. d din Conditiile speciale si 3.5 din Conditiile Generale ale Conventiei de credit nr. _, instanta va constata nulitatea absoluta a acestora.
Instanta apreciaza ca  cele doua clauze din cele doua contracte care urmeaza a fi declarate nule absolut nu au un caracter determinant pentru incheierea contractelor dintre parti, astfel incat ambele contracte urmeaza a-si produce in continuare efectele fara clauzele al caror caracter abuziv urmeaza a fi constatat.
In ceea ce priveste clauzele privind comisionul de risc instanta retine urmatoarele :
Pentru a fi incidente prevederile art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000 in privinta dispozitiei de la pct. 5 lit. a din "conditiile speciale" ale conventiilor de credit incheiate intre parti, este insa necesar si ca aceasta clauza sa fi creat, in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor.
Instanta constata ca, corespunde realitatii faptul ca acordarea de credite reprezinta o operatiune ce implica anumite riscuri pentru imprumutator, dar aceste riscuri trebuie analizate raportat la situatia fiecarui imprumutat in parte, urmand a fi avuti in vedere factori precum solvabilitatea probabila viitoare a clientului, garantiile acordate pentru aprobarea imprumutului etc.
Or, in prezenta cauza, executarea obligatiei de rambursare a creditului, dobanzilor si comisioanelor, a fost garantata prin constituirea, de catre reclamanti, in favoarea bancii parate, a unei ipoteci de rang I, respectiv 2 asupra imobilului reprezentand casa si teren inscris in CF nr. _ cu nr. cad. _.
In analiza celei de a doua conditii prevazute de lege, pentru a se putea retine caracterul abuziv al unei clauze contractuale, respectiv conditia ca prin stipularea clauzei sa se creeze un dezechilibru contractual semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, instanta constata ca din planurile de rambursare a creditelor depuse la dosar (f. 46, 76) rezulta ca valoarea comisionului de risc este de circa jumatate din valoarea dobanzii percepute pentru acordarea creditului.
Astfel, pentru creditul acordat reclamantului in cuantum de 12500 franci elvetieni, pe o perioada de 300 luni, acesta s-a obligat sa plateasca o dobanda in cuantum de 7901,45  franci elvetieni si un comision de risc in cuantum de 4849,63 franci elvetieni, comisionul de risc reprezentand astfel mai bine de jumatate din cuantumul dobanzii. Pentru creditul acordat reclamantului in cuantum de 40000 franci elvetieni, pe o perioada de 300 luni, acesta s-a obligat sa plateasca o dobanda in cuantum de 25262,44  franci elvetieni si un comision de risc in cuantum de 7053,12 franci elvetieni, comisionul de risc reprezentand astfel aproape o treime din cuantumul dobanzii.
Instanta apreciaza ca simpla prevedere a unui astfel de comision intr-un contract de adeziune nu poate atrage caracterul abuziv al unei astfel de clauze in mod automat, fiind necesar a se analiza proportionalitatea cuantumului comisionului cu riscul implicate de acordare a creditului, avandu-se in vedere si cuantumul dobanzii percepute pentru acordarea imprumutului.
In speta, instanta constata ca perceperea unui comision de risc poate fi justificata de riscurile implicate de scaderea valorii proprietatilor imobiliare in contextul economic actual si de posibilitatea existentei unor dificultati in executarea silita a garantiei reale imobiliare instituite in favoarea paratei.
Cu toate acestea, prevederea unui cuantum al comisionului de risc de circa o treime sau de jumatate din cuantumul dobanzii care reprezinta practic pretul imprumutului acordat, apare ca fiind disproportionata cu scopul urmarit, avand in vedere si faptul ca parata este o institutie bancara al carui obiect de activitate il constituie tocmai acordarea de credite. Un astfel de cuantum ridicat al comisionului de risc perceput de parata este rezultatul calcularii acestuia ca procent din soldul creditului.
Pe de alta parte, instanta constata ca nu este stipulata in contract posibilitatea restituirii catre imprumutat a valorii, cel putin partiale, a comisionului de risc la finele perioadei de derulare a conventiei, daca se constata ca riscurile pentru a caror acoperire a fost prevazut acest comision nu s-au materializat.
Instanta apreciaza astfel, ca perceperea unui comision de risc al carui cuantum se ridica la circa o treime, respectiv la jumatate din cuantumul dobanzii percepute pentru acordarea creditului este de natura sa creeze un dezechilibru contractual semnificativ intre drepturile si obligatiile paratei si cele ale reclamantilor, care au calitatea de consumatori. 
Sustinerile paratei privind claritatea clauzei contractuale, desi sunt adevarate, nu presupun inlaturarea caracterului abuziv al unei clauze pentru simplul motiv ca aceasta este clara. Astfel, o clauza contractuala poate fi clara si abuziva in acelasi timp.
Prin urmare, instanta va constata nulitatea absoluta a clauzelor  cuprinse la art. 5 lit. a din Conditiile speciale si 3.10 din Conditiile Generale ale Conventiei de credit nr. _ si a clauzelor  cuprinse la art. 5 lit. a din Conditiile speciale si 3.10 din Conditiile Generale ale Conventiei de credit nr. _.
Avand in vedere considerentele mentionate anterior in legatura cu actele aditionale intocmite de parata la cele doua contracte, constatand lipsa totala a consimtamantului reclamantilor cu privire la incheierea acestor acte aditionale si tinand seama de principiul disponibilitatii care guverneaza intregul proces civil, instanta putandu-se pronunta numai in limitele investirii sale de catre reclamanti, instanta va constata nulitatea absoluta partiala a actelor aditionale la Conventia de credit nr. _ si la Conventia de credit nr. _ in ceea ce priveste introducerea comisionului de administrare.
In temeiul art. 6 si 7 din Legea 193/2000, avand in vedere ca instanta urmeaza sa constate caracterul abuziv al unor clauze contractuale, se impune repararea prejudiciului suferit de consumator prin introducerea acestor clauze in contract.
In speta, instanta apreciaza ca se impune obligarea paratelor, in solidar, la restituirea catre reclamanti a sumelor incasate pana la data pronuntarii prezentei hotarari cu titlu de comision de risc si comision de administrare credit in temeiul Conventiei de credit nr. _ si a Conventiei de credit nr. _ incepand cu data incheierii contractelor mentionate. In lipsa dispunerii unei astfel de masuri, constatarea caracterului abuziv al unor clauze contractuale ar fi lipsita, in mare masura, de efecte.
Instanta va lua act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.

PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
H O T A R A S T E:

Respinge ca nefondata exceptia prescriptiei invocata de parata.
Admite actiunea formulata de reclamantii B L si B A cu domiciliul in localitatea _ in contradictoriu cu paratele S.C. BANCA S.A. si S.C. BANCA S.A. - Sucursala _ cu sediul procesual ales la Societatea Civila de Avocati _, in _.
Constata nulitatea absoluta a clauzelor  cuprinse la art. 3 lit. d si 5 lit. a din Conditiile speciale si 3.5 si 3.10 din Conditiile Generale ale Conventiei de credit nr. _ si a clauzelor  cuprinse la art. 3 lit. d si 5 lit. a din Conditiile speciale si 3.5 si 3.10 din Conditiile Generale ale Conventiei de credit nr. _.
Constata nulitatea absoluta partiala a actelor aditionale la Conventia de credit nr. _ si la Conventia de credit nr. _ in ceea ce priveste introducerea comisionului de administrare.
Obliga pe parate, in solidar, la restituirea catre reclamanti a sumelor incasate pana la data pronuntarii prezentei hotarari cu titlu de comision de risc si comision de administrare credit in temeiul Conventiei de credit nr. _ si a Conventiei de credit nr. _ incepand cu data incheierii contractelor mentionate.
Ia act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Cu recurs in 15 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica, azi, _.

Presedinte                                                                                     Grefier