actiune in constatare

ROMANIA
JUDECATORIA ORADEA-JUD. BIHOR
Sectia civila
DOSAR NR. 7919/271/2013       SENTINTA CIVILA Nr. 12177

Sedinta publica din 04 Noiembrie 2013
Instanta constituita din:
            Presedinte:
         Grefier:

Pe rol fiind solutionarea cauzei civile formulata de catre reclamantii: __. in contradictoriu cu parata _.., avand ca obiect actiune in constatare.
La apelul nominal facut in sedinta publica partile nu se prezinta.
Procedura de citare este legal indeplinita.
Dezbaterile in fond au avut loc in sedinta publica  din data de 28.10.2013, fiind consemnate in acea incheiere, care face parte integranta din prezenta, cand instanta, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru data de 04.11.2013, cand in aceeasi compunere si pentru aceleasi motive a hotarat urmatoarele:

JUDECATORIA
DELIBERAND

Constata ca, prin cererea de chemare in judecata, reclamantii ___. in contradictoriu cu paratele _.. ___ au solicitat instantei ca, prin hotararea pe care o va pronunta, sa dispuna: 1) constatarea nulitatii absolute raportat la dispozitiile Legii nr. 193/2000, a clauzelor contractuale cuprinse in punctul 5 teza a II-a din contractul de credit nr. 2031PF/04.12.2006 ["dupa aceasta data, dobanda curenta este formata din dobanda de referinta variabila, care se afiseaza la sediile B_ (Sucursala _), la care se adauga 1,90 p.p"] intrucat, inter alia, permite entitatii bancare ca, in mod unilateral, sa stabileasca obiectul contractului cu privire la dobanda in functie de propriile considerente (art. 4 din Legea nr. 193/2000 si art. 1 lit. a la Anexa nr. 1 la Legea nr. 193/2000 raportat la art. 5 din Codul Civil de la 1864; art. 1010 din Codul Civile de la 1864); 2) constatarea nulitatii absolute, raportat la dispozitiile Legii nr. 193/2000, a clauzelor contractuale cuprinse in conditiile generale de creditare - anexa la contractul de credit bancar nr. 2031PF/04.12.2006, respectiv a art. 2.10.a si a art. 2.11, referitor la posibilitatea entitatii bancare de a modifica unilateral dobanda (art. 4 din Legea nr. 193/2000 si art. 1 lit. a la Anexa nr. 1 la Legea nr. 193/2000 raportat la art. 5 din Codul Civil de la 1864; art. 1010 din Codul Civil de la 1864); 3) obligarea paratelor la restituirea sumelor incasate situate peste plafonul dobanzii de 6,4%/per annum, convenita initial de la data incheierii contractului de credit bancar nr. 2031PF/04.12.2006 si pana la data ramanerii definitive a hotararii ce se va pronunta in prezenta cauza, actualizata cu dobanda legala prevazuta de O.G. nr. 9/2000 si O.G. nr. 13/2011, calculate de la data platii fiecarei rate (plati) efectuate in parte si pana la data restituirii efective (restituirea prestatiilor executate in temeiul unui act juridic nul); 4) constatarea nulitatii absolute a clauzelor contractuale cuprinse in pct. 8 lit. c) din contractul de credit nr. 2031PF/04.12.2006 si a art. 3.9 din conditiile generale de creditare - anexa la contractul de credit bancar nr. 2031PF/04.12.2006 referitoare la comisionul de administrare credit, ca reprezentand o clauza abuziva (Legea nr. 193/2000); 5) obligarea paratelor la restituirea sumelor incasate, reprezentand comision de administrare credit de la data incheierii conventiei si pana la data ramanerii definitive a hotararii judecatoresti care se va pronunta in prezenta cauza, actualizate cu dobanda legala prevazuta de O.G. nr. 9/2000 si O.G. nr. 13/2011, calculate de la data platii fiecarei rate (plati) efectuate in parte si pana la data restituirii efective (restituirea prestatiilor executate in temeiul unui act juridic nul); 6) obligarea paratelor la suportarea cheltuielilor de judecata ocazionate de actiunea ce face obiectul prezentei cauze.   
In motivarea actiunii, s-a aratat, in esenta, ca reclamantii au incheiat cu parata un contract de credit bancar, a carui restituire a fost garantata cu un drept de ipoteca de rangul I in favoarea paratelor asupra unui imobil, apartament, in care reclamantii locuiesc (2 camere + dependinte, situat in Oradea, str. M. ___..__., nr. cad. _/63), astfel cum rezulta din art. 9 a contractului de credit incheiat. S-a aratat ca, prin contractul incheiat, reclamantului i s-a aratat ca urmeaza a se aplica o dobanda de 6,4%/annum, precum si un comision de administrare de 5,70 euro/lunar. S-a aratat ca ulterior, fara nicio justificare, dobanda perceputa reclamantului augmentata la 9,95%, majorata apoi la 10,8%/annum, aproape dublu fata de valoarea convenita initial. S-a aratat ca, de altfel, prin adresa nr. _/12.08.2009, parata a aratat si recunoscut faptul ca dobanda este "stabilita unilateral de catre banca". S-a aratat ca, in aceasta ambianta, reclamantii inteleg sa invedereze faptul ca respectivele clauze care stipuleaza caracterul variabil al dobanzii si permit stabilirea unilaterala a acesteia si modificarea unilaterala a acesteia, precum si clauza referitoare la comisionul de administrare, reprezinta clauze abuzive, raportat la Legea nr. 193/2000. In acest sens, reclamantii au aratat ca clauzele nu au fost negociate direct cu consumatorul; ca acestea creeaza un dezechilibru semnificativ in dauna consumatorului; respectiv ca au fost stabilite contrar regulilor bunei-credinte. In ce priveste primele doua capete de cerere din petitul actiunii reclamantilor, s-a aratat ca aplicabile in speta sunt dispozitiile art. 1 lit. a) din Anexa la Legea nr. 193/2000, cuprinzand clauzele considerate ca fiind abuzive. S-a aratat astfel ca, potrivit art. 1 lit. a) din Anexa la Legea nr. 193/2000, sunt considerate clauze abuzive acele prevederi care dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului, fara a avea un motiv intemeiat care sa fie precizat in contract. Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor in temeiul carora un furnizor de servicii financiare isi rezerva dreptul de a modifica rata dobanzii platibile de catre consumator ori datorata acestuia din urma sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fara o notificare prealabila, daca exista o motivatie intemeiata, in conditiile in care comerciantul este obligat sa informeze cat mai curand posibil despre aceasta celelalte parti contractante si acestea din urma au libertatea de a rezilia imediat contractul. Prevederile acestei litere nu se opun, de asemenea, clauzelor prin care comerciantul isi rezerva dreptul de a modifica unilateral clauzele unui contract cu durata nedeterminata, in conditiile in care comerciantul are obligatia de a-l informa pe consumator, printr-o notificare prealabila transmisa in termen rezonabil, pentru ca acesta din urma sa aiba libertatea de a rezilia contractul. S-a apreciat ca, din cele desprinse din lit. a) a anexei nr. 1 la Legea nr. 193/2000, pentru ca o clauza care da comerciantului dreptul de a modifica unilateral clauzele contractuale sa nu fie considerata abuziva, este necesar ca aceasta sa intruneasca cumulativ urmatoarele doua conditii: a) sa dea dreptul consumatorului sa rezilieze contractul ca urmare a modificarii unilaterale survenite; b) sa existe un motiv intemeiat precizat in contract. S-a aratat ca clauzele prevazute la pct. 5 teza a II-a din contractul de credit nr. 2031PF/04.12.2006 si in art. 2.10a si 2.11 la anexa la contractul de credit bancar nr. 2031PF/04.12.2006 reprezinta prevederi care dau posibilitatea stabilimentului bancar de a modifica unilateral clauzele contractuale, fara insa a respecta niciuna din cele doua conditii cumulative necesare. Astfel, s-a aratat ca clauzele prevazute nu permit consumatorului denuntarea unilaterala a contractului, ca urmare a modificarii unilaterale a prevederilor contractuale. Totodata, s-a aratat ca clauzele prevazute nu permit identificarea unui "motiv intemeiat si concret prevazut in contract". In sustinerea afirmatiilor reclamantilor s-a invocat jurisprudenta constanta a instantelor de judecata. S-a aratat in continuare ca, distinct de cele aratate mai sus, respectivele clauze atacate prin prezenta actiune se inscriu si in alt exemplu de clauza abuziva, oferit de anexa nr. 1 la Legea nr. 193/2000, respectiv prevederile literei p) teza a II-a, potrivit carora sunt considerate abuzive acele clauze care permit furnizorilor de servicii dreptul de a creste preturile, fara ca, in ambele cazuri, sa acorde consumatorului dreptul de a anula contractul in cazul in care pretul final este prea mare in raport cu pretul convenit la momentul incheierii contractului. S-a aratat ca serviciul furnizat reclamantilor este acordarea unui credit pentru acoperirea unor cheltuieli personale curente, iar respectivele clauze cuprinse in Conventia de credit permit bancii de a creste "preturile" (costul total al creditului acordat), in mod unilateral si discretionar, astfel incat acestea pot fi mult superioare pretului convenit la momentul incheierii contractului. S-a apreciat ca, in conditiile in care reclamantilor nu le este permisa denuntarea unilaterala a contractului, respectiva clauza se inscrie si in tiparul prevazut de lit. p) teza a II-a a anexei nr. 1 la Legea nr. 193/2000, sustinandu-se ca, si pentru acest motiv, s-ar impune constatarea caracterului abuziv al acesteia si, in consecinta, anularea ei. In sustinerea celui de al treilea petit al cererii de chemare in judecata, s-a aratat ca, intrucat constatarea nulitatii unei clauze contractuale are drept efect posibilitatea partii de a solicita restitutio in integrum, prin solicitarea restituirii prestatiilor achitate in temeiul actului (clauzei) nule, reclamantii au solicitat obligarea paratelor la restituirea sumelor incasate situate peste plafonul dobanzii de 6,4%/per annum convenita initial de la data incheierii contractului de credit bancar nr. 2031PF/04.12.2006 si pana la data ramanerii definitive a hotararii care se va pronunta in prezenta cauza. De asemenea, s-a aratat ca se solicita actualizarea acestei sume cu dobanda legala prevazuta de O.G. nr. 9/2000 si O.G. nr. 13/2011, calculate de la data platii fiecarei rate (plati) efectuate in parte si pana la data restituirii efective. S-a aratat ca, in conditiile in care toti contractantii sunt supusi "legii comerciale", rezulta ca, in prezenta speta, sunt aplicabile prevederile art. 43 din Codul Comercial, care stabileste regula curgerii de drept a dobanzilor, astfel incat se impune ca parata sa fie obligata la actualizarea sumelor incasate situate peste plafonul dobanzii de 6,4%/annum convenita initial de la data incheierii contractului de credit bancar nr. 2031PF/04.12.2006 si pana la data ramanerii definitive a hotararii ce se va pronunta in prezenta cauza. In acest sens, s-a mentionat expres faptul ca reclamantii inteleg sa nu solicite dobanzi in temeiul art. 994 din Codul Civil, ci in temeiul art. 43 din Codul Comercial, in calitatea acestui text din urma de lex specialis. In sustinerea celui de al patrulea capat de cerere din petitul actiunii, s-a aratat ca clauzele mentionate in acest petit, vizand obligativitatea platii unui comision de administrare lunar, in cuantum de 5,70 euro, nerambursabil, pe toata durata derularii contractului, reprezinta o clauza abuziva in sensul Legii nr. 193/2000, in conditiile in care, din cuprinsul contractului, nu se poate stabili in baza caror elemente a stabilit parata cuantumul acestui comision si ce costuri presupune administrarea creditului, ajungandu-se astfel ca, pentru intreaga perioada de derulare a contractului, reclamantii sa achite o suma relativ ridicata pentru "administrarea creditului". Si in sustinerea acestui capat de cerere s-a invocat jurisprudenta instantelor de judecata in materie. In sustinerea celui de al cincilea capat de cerere din petitul actiunii, s-a aratat ca, intrucat constatarea nulitatii unei clauze contractuale are drept efect posibilitatea partii de a solicita restitutio in integrum, prin solicitarea restituirii prestatiilor achitate in temeiul actului (clauzei) nule, reclamantii au solicitat obligarea paratelor la restituirea sumelor reprezentand comision de administrare credit de la data incheierii conventiei si pana la data ramanerii definitive a hotararii care se va pronunta in prezenta cauza. De asemenea, s-a aratat ca se solicita actualizarea acestei sume cu dobanda legala prevazuta de O.G. nr. 9/2000 si O.G. nr. 13/2011, calculate de la data platii fiecarei rate (plati) efectuate in parte si pana la data restituirii efective. S-a aratat ca, in conditiile in care toti contractantii sunt supusi "legii comerciale", rezulta ca, in prezenta speta, sunt aplicabile prevederile art. 43 din Codul Comercial, care stabileste regula curgerii de drept a dobanzilor, astfel incat se impune ca parata sa fie obligata la actualizarea sumelor incasate situate peste plafonul dobanzii de 6,4%/annum convenita initial de la data incheierii contractului de credit bancar nr. 2031PF/04.12.2006 si pana la data ramanerii definitive a hotararii ce se va pronunta in prezenta cauza. In acest sens, s-a mentionat expres faptul ca reclamantii inteleg sa nu solicite dobanzi in temeiul art. 994 din Codul Civil, ci in temeiul art. 43 din Codul Comercial, in calitatea acestui text din urma de lex specialis. In sustinerea celui de al saselea capat de cerere al petitului actiunii, s-a aratat ca, in temeiul art. 274 din Codul de Procedura Civila, reclamantii solicita obligarea paratelor la suportarea cheltuielilor de judecata ocazionate de judecarea cererii de chemare in judecata formulate de reclamanti, constand in onorariu de avocat - in cuantumul ce va fi relevat cu ocazia dezbaterilor - si a altor cheltuieli de care reclamantii le vor dovedi. In finalul motivarii cererii de chemare in judecata s-a aratat ca, potrivit hotararii Curtii Europene a Drepturilor Omului pronuntata in cauza Beian (nr. 1) c. Romania din data de 6 decembrie 2007, jurisprudenta reiterata extrem de recent prin hotararea Stefanica si altii c. Romania, din data de 2 noiembrie 2010, ca o aplicatie a art. 6 din Conventie si a garantarii principiului securitatii juridice, un drept fundamental al persoanei este dreptul la o jurisprudenta unitara (§35-40 din hot. Beian nr. 1 si §34-35 din hot. Stefanica). Astfel, s-a aratat ca atunci cand la nivelul unui sistem judiciar exista o practica neunitara, ajungandu-se la solutii judecatoresti diferite cu privire la persoane aflate in aceeasi situatie, de plano se constata violarea art. 6 din Conventie, caci intr-un asemenea caz ideea de justitie se confunda cu hazardul. In acest sens, s-a invederat ca exista o jurisprudenta unitara si unanima la nivelul Tribunalului Bihor (instanta de ultim grad) prin care toate actiunile dintre alti reclamanti si B.C.R. S.A. avand obiect similar sau identic problemelor juridice ivite de prezentul litigiu au fost admise de instantele de judecata. Drept urmare, s-a apreciat ca se impune a se proteja principiul securitatii juridice si, ca o aplicatie, a dreptului la o jurisprudenta unitara s-a solicitat ca, in cazul respingerii capatului de cerere principal, instanta sa dispuna, in subsidiar, in baza art. 20 alin. 2 din Constitutie, raportat la art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, admiterea actiunii reclamantilor, pentru a evita generarea unor diferente de tratament juridic dintre reclamantii din prezenta cauza si reclamantii din alte cauze si pentru a evita implicit violarea art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
In temeiul dispozitiilor art. 411 alin. 2 pct. 2 teza ultima din Noul Cod de Procedura Civila, s-a solicitat judecarea cauzei si in ipoteza lipsei reclamantilor de la dezbateri.
In anexa, reclamantii au depus la dosarul cauzei: contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. __ si conditiile generale de creditare - anexa la contractul de credit bancar nr. ___; graficul de rambursare aplicabil la momentul incheierii contractului; adresa fara numar din data de 27.11.2008 a paratelor; adresa fara numar din data de 04.06.2009 a paratelor; adresa nr. ../12.08.2009 a paratelor; invitatia la conciliere adresata paratelor; raspunsul la conciliere al acestora; sentinta civila nr. 5552 din 10.04.2012 pronuntata de Judecatoria Oradea in dosarul nr. 271/271/2011, ramasa irevocabila ca urmare a respingerii recursului de catre Tribunalul Bihor prin decizia din data de 22.10.2012; sentinta civila nr. 10963 din 18.09.2012 pronuntata de Judecatoria Oradea in dosarul nr. 10963/2012, ramasa irevocabila ca urmare a respingerii recursului de catre Tribunalul Bihor; CEDO, hot. Beian nr. 1 c. Romania din 6 decembrie 2007; CEDO, hot. Stefanica si altii c. Romania din 2 noiembrie 2010; imputernicire avocatiala.
Parata S.C. BANCA __.. S.A. a depus o intampinare la dosarul cauzei, prin care, in contradictoriu cu reclamantii din prezenta cauza, a solicitat instantei ca, prin hotararea pe care o va pronunta, in principal, sa respinga actiunea formulata de reclamanti, ca efect al admiterii exceptiilor invocate de catre parata, iar in subsidiar, ca neintemeiata, in ambele cazuri cu obligarea reclamantilor la plata cheltuielilor de judecata.
Cu titlu de aspecte prealabile, s-a aratat ca, la data de 04.12.2006, B_. a incheiat cu reclamantii contractul de credit pentru persoane fizice nr. 2031PF, pentru suma de 28.500 euro, pe o perioada de creditare de 300 de luni. S-a aratat ca, la incheierea contractului de credit, clientii au primit grafic de rambursare prin care s-au esalonat platile pe care acestia trebuie sa le efectueze catre Banca. S-a aratat ca, imediat dupa semnarea acestei conventii, parata si-a indeplinit obligatia stipulata in contract (obligatie uno ictu) si a pus la dispozitia imprumutatilor suma solicitata, la randul lor reclamantii avand obligatia corelativa de a restitui esalonat suma imprumutata, achitand totodata dobanda si comisioanele aferente (obligatie cu executare succesiva).        
Prin intampinarea depusa, parata __. S.A. a invocat exceptia lipsei capacitatii procesuale a paratei Banca __.. In sustinerea acestei exceptii, s-a aratat, in esenta, ca __ este o entitate fara personalitate juridica, astfel ca aceasta nu are capacitate procesuala de folosinta si implicit nici calitate procesuala pasiva in prezenta cauza. S-a aratat ca dispozitia procesuala aplicabila este cea cuprinsa in art. 41 alin. 2 din Codul de Procedura Civila, conform caruia asociatiile sau societatile care nu au personalitate juridica pot sta in judecata ca parate, daca au organe proprii de conducere.
De asemenea, parata __.. S.A a mai invocat exceptia nulitatii petitelor 3 si 5 din cererea de chemare in judecata, raportat la prevederile art. 112 pct. 3 din Codul de Procedura Civila. In sustinerea acestei exceptii s-a aratat ca, potrivit prevederilor art. 112 pct. 3 din Codul de Procedura Civila, cererea de chemare in judecata trebuie sa cuprinda, in mod obligatoriu, obiectul cererii si valoarea lui, dupa pretuirea reclamantului, atunci cand pretuirea este cu putinta. S-a aratat ca actiunea introductiva este ambigua, reclamantii nefacand o analiza punctuala cu privire la fiecare dintre clauzele pretins abuzive, din perspectiva prevederilor Legii nr. 193/2000, invocata ca temei de drept. S-a aratat ca reclamantii nu arata clar si individualizat sumele de bani pe care le solicita spre restituire si nici modalitatea de calcul a acestora, cu toate ca legea le impune reclamantilor sa indice obiectul cererii si valoarea acestuia dupa pretuirea lor, dar intr-o maniera transparenta.
Totodata, parata B.C.R. S.A. a invocat exceptia prescriptiei dreptului de a solicita anularea clauzelor. In sustinerea acestei exceptii s-a aratat ca, asa cum s-a statuat in doctrina, sanctiunea unei clauze abuzive este nulitatea relativa, deoarece interesul protejat in fiecare caz in parte este cel al fiecarui consumator in parte, caracterul abuziv urmand a se aprecia in persoana fiecaruia. S-a aratat ca aceasta nulitate are la baza viciile de consimtamant care sunt invocate de catre clientii Bancii, considerate a fi existente in momentul incheierii contractelor de credit pentru, de exemplu, lipsa negocierii ori a explicarii costului creditului luat. S-a considerat ca perioada in care o astfel de actiune, prin care se tinde la anularea clauzelor contractuale pornind de la o lipsa de claritate a exprimarii consimtamantului din momentul incheierii contractului, poate fi initiata, este de maxim 3 ani, conform art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, reclamantii apreciind ca, potrivit art. 6 alin. 4 din Codul Civil actual, prescriptiile incepute si neimplinite la data intrarii in vigoare a legii noi sunt in intregime supuse dispozitiilor legii care le-a instituit, deci legii vechi. S-a apreciat ca acest termen este suficient de indelungat pentru a permite consumatorului sa sesizeze discrepanta dintre conditiile in care a crezut ca a contractat si conditiile pe care Banca le aplica in fapt, fiind mai mult decat firesc ca pasivitatea consumatorului timp de 7 ani sa fie sanctionata prin aplicarea prescriptiei. S-a aratat ca contractul de credit ce face obiectul prezentei actiuni a fost incheiat la data de 04.12.2006, iar actiunea a fost inregistrata la aproape 7 ani de la semnarea contractului, actiunea fiind astfel introdusa la mult timp dupa epuizarea termenului legal. S-a apreciat ca, in mod evident, normele Legii nr. 193/2000 nu ocrotesc un interes general, ci unul particular, al consumatorului aflat in situatia in care (in mod cumulativ): nu a putut negocia clauzele contractului incheiat cu profesionistul; contractul astfel incheiat a fost inca de la inceput dezechilibrat in ceea ce priveste drepturile si obligatiile partilor; profesionistul a actionat cu rea-credinta la momentul incheierii contractului. S-a apreciat astfel ca norma in discutie este buna de ordine privata si ca sanctiunea care intervine nu poate fi decat nulitatea relativa.
In sustinerea netemeiniciei cererii de chemare in judecata, s-a invocat inadmisibilitatea cererii de eliminare a dobanzii si comisioanelor si imposibilitatea evaluarii clauzelor referitoare la pret din perspectiva Legii nr. 193/2000. In motivarea acestei sustineri, s-a aratat ca vointa partilor este suverana si nicio putere a Statului nu se poate substitui consimtamantului liber exprimat al partilor. S-a aratat astfel ca situatiile in care judecatorul poate interveni in sensul suplinirii vointei partilor sunt expres si limitativ prevazute de lege. S-a aratat ca, daca instanta ar da curs solicitarilor reclamantilor, aceasta ar nesocoti principiul fortei obligatorii a contractelor incheiate intre particulari. S-a aratat, in continuare, ca dispozitiile Legii nr. 193/2000 nu vin sa rastoarne ordinea juridica existenta. S-a aratat ca, potrivit art. 4 alin. 6 din aceasta lege speciala, nu pot face obiectul controlului instantei clauzele referitoare la pretul sau obiectul principal al contractului, astfel ca nici din aceasta perspectiva actiunea formulata nu este admisibila. In sensul ca clauzele privind pretul contractului sunt excluse de la controlul caracterului abuziv, respectiv ca pretul contractului este reprezentat inclusiv de dobanda si de comisioane, parata a invocat prevederile art. 4 alin. 2 al Directivei nr. 93/13/CEE, respectiv prevederile art. 3 lit. g) din Directiva 2008/48/CE din 23 aprilie 2008. S-a aratat ca, nici Directiva 93/13/CEE, pe care Legea nr. 193/2000 o transpune, nu prevede posibilitatea judecatorului de a modifica retroactiv contractul, ci doar pe aceea de a elimina pe viitor clauzele abuzive existente sau, in masura in care raporturile contractuale dintre parti nu ar mai putea continua in lipsa acelor clauze, de a desfiinta intregul contract. S-a aratat ca instanta nu isi poate asuma competenta de a modifica clauzele referitoare la pretul contractului, intrucat ar incalca principiul primatului dreptului Uniunii asupra dreptului intern, ignorand jurisprudenta Curtii Europene de Justitie care, potrivit dreptului intern si tratatelor internationale la care Romania este parte, constituie izvor de drept si este aplicabila in mod prioritar. In sustinerea afirmatiilor de mai sus, parata a invocat jurisprudenta instantelor de judecata. Prin urmare, s-a considerat ca, in speta, nu exista nicio baza legala care sa permita instantei de judecata sa modifice clauzele contractuale la care reclamantii fac referire , fiind de datoria acesteia sa vegheze la respectarea de catre imprumutati a conditiilor contractuale la care au convenit in mod liber.
In continuare, parata __... S.A. a invocat inadmisibilitatea cererii de restituire a prestatiilor efectuate in baza contractelor de credit, sustinandu-se ca admiterea actiunii formulate nu poate produce efectul restituirii sumelor deja achitate. S-a aratat astfel ca, potrivit teoriei generale a obligatiilor contractuale, anularea/modificarea unei clauze dintr-un contract cu executare succesiva, nu poate produce efecte retroactive, acest fapt explicandu-se prin imposibilitatea uneia dintre parti de a returna folosinta asigurata de cealalta parte. S-a apreciat ca aceasta exceptie de la principiul restitutio in integrum este pe deplin aplicabila si in cazul contractelor de credit incheiate de Banca. S-a aratat ca, tot astfel cum un chirias nu poate restitui folosinta unui bun de care s-a bucurat, nici debitorul nu poate restitui echivalentul folosintei sumelor de bani puse la dispozitie de catre Banca in schimbul achitarii costurilor contractuale asumate. S-a aratat ca, tot astfel, potrivit art. 1588 din Vechiul Cod Civil, aplicabil de altfel contractului incheiat sub imperiul acestei legi, in materia imprumutului de folosinta, dobanzile platite, chiar nedatorate ori platite in temeiul unei clauze nule, nu se mai restituie. S-a apreciat ca ratiunea acestei exceptii este tocmai evitarea unei imbogatiri fara justa cauza, insa a imprumutatului, iar nu a imprumutatorului, deoarece imprumutatul este cel care nu poate restitui valoarea folosintei banilor pentru timpul trecut. S-a aratat ca contractul de credit este un contract real, cu titlu oneros, unilateral, cu executare succesiva, care da nastere la obligatii numai in sarcina imprumutatului, respectiv aceea de a restitui suma si de a plati dobanda si comisioanele, ambele costuri ale creditului, obligatie care se executa succesiv, respectiv lunar. S-a apreciat ca, in situatia in care numai Banca ar fi obligata la restituirea sumelor deja achitate, s-ar crea o situatie inechitabila, caracterizata juridic de imbogatirea fara justa cauza a clientilor Bancii, in sensul ca patrimoniul acestora s-ar imbogati cu sumele de bani echivalente clauzelor eliminate, in timp ce patrimoniul Bancii nu s-ar reintregi cu echivalentul folosintei sumelor acordate prin contractul de credit.
In sustinerea netemeiniciei actiunii formulate de reclamanti, parata B.C.R. S.A. a invocat, in continuare, neindeplinirea conditiilor prevazute de Legea nr. 193/2000, pentru ca o clauza sa poata fi considerata abuziva. S-a aratat astfel ca clauzele contestate au fost negociate sau ar fi putut fi negociate de catre un consumator diligent, ca clauzele nu sunt contrare bunei credinte, respectiv ca clauzele contestate nu creeaza un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, in detrimentul consumatorului.
Cu privire la corectitudinea clauzelor referitoare la dobanda, s-a aratat ca, potrivit optiunii reclamantilor din momentul contractarii, determinarea dobanzii variabile se face prin raportare la dobanda de referinta variabila a Bancii, la care se adauga o marja fixa, conform art. 5 din Conditiile Speciale. S-a aratat ca, la randul sau, dobanda de referinta variabila a Bancii se stabileste in functie de costul resurselor de creditare ale Bancii, fiind independenta de vointa acesteia, si are la baza urmatoarele elemente: indicele reprezentand evolutia dobanzii indicative de pe pietele internationale, care reflecta costurile de refinantare ale Bancii (euribor/robor); primele de lichiditate asociate termenelor scurte sau lungi de creditare; costul datorat riscului de tara asociat pietei locale pe pietele internationale; costurile asociate rezervelor minime obligatorii pentru sursele in valuta atrase, pe care Banca trebuie sa le blocheze la B.N.R.; costul generat de contributia la fondul de garantare a depozitelor; modificarile reglementarilor legale care conduc la costuri suplimentare pentru Banca. S-a aratat ca toate aceste costuri se stabilesc si au la baza Reglementari ale B.N.R., fiind determinate pe baza unor indicatori obiectivi si a unor formule de calcul, Bancilor fiindu-le permis, potrivit dispozitiilor legale aplicabile contractului, sa acorde credite in raport de o dobanda de referinta proprie. S-a aratat ca Banca parata nu a modificat niciodata contractul, ci a perceput dobanda variabila, calculata cu respectarea stricta a clauzelor contractuale agreate de parti.
Cu privire la comisionul de administrare perceput in contractele de credit Banca parata a aratat ca, in Conditiile speciale de creditare ale contractului de credit, fiecare comision este exprimat printr-un procent sau o suma sau exprimat atat prin procent cat si prin suma. S-a aratat ca, la fel ca si alte comisioane, si comisionul de administrare este un element al pretului Bancii. S-a aratat ca, prin semnarea contractului de credit, reclamantii si-au asumat obligatia de a suporta comisionul de administrare a creditului, in cuantumul prevazut in contract, neexistand nicio dispozitie legala care sa interzica perceperea acestui comision sau care sa permita instantei sa modifice cuantumul acestuia. S-a aratat, in continuare, ca comisionul de administrare: se percepe pentru administrarea contului de credit; cuprinde costuri cu operatiunile bancare privind intretinerea aplicatiilor informatice de gestiune a creditului si informarea permanenta a clientului; fiind un cost determinat de o activitate constanta ca volum si intensitate pe intreaga perioada de derulare a creditului, este firesc ca acest comision sa aiba aceeasi valoare, constanta, pe intreaga perioada. S-a aratat astfel ca raportarea acestui cost la valoarea creditului contractat prevazut la pct. 1 nu poate constitui un abuz. S-a considerat asadar ca este firesc ca acest comision sa fie prevazut in cuantum fix, constant, pe toata perioada de creditare, pentru ca implicarea Bancii si serviciul prestat nu scade nici calitativ si nici cantitativ, pe masura ce suma imprumutata este rambursata.
In probatiune, parata __. S.A. a solicitat administrarea probei cu inscrisuri si interogatoriul reclamantilor.
Prin Notele Scrise inregistrate la dosarul cauzei la data de 30.09.2013 (filele 232 si 233 din primul volum al prezentului dosar), reclamantii din prezenta cauza au raspuns exceptiilor si apararilor invocate de catre parata B__. S.A., prin intampinarea depusa de aceasta.
Prin Notele Scrise mai sus aratate, s-a aratat ca exceptia lipsei capacitatii procesuale a paratei __.. S.A. - _.. este nefondata, raportat la dispozitiile art. 56 din Codul de Procedura Civila, conform carora pot sta in judecata asociatiile, societatile sau alte entitati fara personalitate juridica, daca sunt constituite potrivit legii. S-a aratat ca, intrucat Sucursala ___. S.A. este constituita potrivit legii, aceasta exceptie este vadit nefondata.  
Prin aceleasi Note Scrise, reclamantii s-au pronuntat si cu privire la nulitatea petitelor 3 si 5 din cererea de chemare in judecata, invocata de catre parata, pentru neindicarea valorii obiectului cererii, raportat la art. 112 pct. 3 din Codul de Procedura Civila. Reclamantii au aratat ca parata invoca dispozitiile vechiului Cod de procedura civila, in conditiile in care actiunea care face obiectul prezentei cauze a fost introdusa dupa data de 15 februarie 2013. S-a mentionat faptul ca petitele 3 si 5 vizeaza obligarea paratei la restituirea unor prestatii cu caracter succesiv a caror valoare efectiva va putea fi stabilita numai la data la care hotararea pronuntata in prezenta cauza va ramane definitiva.
Cu privire la exceptia prescriptiei dreptului de a solicita anularea clauzelor, reclamantii au apreciat ca aceasta solicitare a fost formulata cu vadita rea credinta de catre parata, fiind manifest nefondata, intrucat sanctiunea inserarii unor clauze abuzive este nulitatea absoluta, aceasta apreciere fiind rodul majoritatii doctrinei de specialitate. S-a aratat ca, in realitate, sanctiunea este nulitatea absoluta, intrucat Legea nr. 193/2000 protejeaza un interes public, respectiv al echilibrului dintre consumatori in ansamblul sau si profesionisti, carora le interzice stipularea unor clauze abuzive. S-a apreciat ca transgresarea unei dispozitii de ordine publica, astfel cum se prezinta art. 1 alin. 3 din Legea nr. 193/2000, se sanctioneaza cu nulitatea absoluta.
Cu privire la aspectele invocate de catre parata referitoare la netemeinicia cererii de chemare in judecata, s-a aratat ca aceste argumente sunt contrazise de jurisprudenta Judecatoriei Oradea si a Tribunalului Bihor, depuse la dosarul cauzei, instante in care s-a cristalizat o jurisprudenta unitara in sensul admiterii actiunilor de tipul celei introduse de catre reclamanti, jurisprudenta de care acestia inteleg sa se prevaleze in temeiul art. 6 din Conventia CEDO, raportat la cauzele Beian (nr. 2) c. Romania si Stefanica si altii c. Romania, in care s-a statuat ca art. 6 din Conventie garanteaza dreptul la o jurisprudenta unitara. S-a aratat astfel ca hotararile invocate de catre parata la pct. 1 al argumentelor referitoare la fondul cauzei sunt de valoare probatorie nula, intrucat respectivele actiuni aveau alt obiect decat cea a reclamantilor. S-a aratat ca parata a prezentat aceste hotarari in mod trunchiat si in extras, evitand a le depune in integralitatea lor la dosarul cauzei. Cu privire la inadmisibilitatea cererii de restituire a prestatiilor efectuate in baza contractului de credit justificata pe caracterul succesiv al executarii, s-a aratat ca aceasta reprezinta inca o aparare efectuata cu rea credinta de catre parata, intrucat aceasta restituire este paralizata doar daca prestatiile cu caracter succesiv sunt ireversibile, dandu-se exemplul chiriasului, care nu va putea restitui folosinta bunului in care a locuit timp de o anumita perioada de timp, pe cand in speta se pune problema restituirii unor sume de bani platite de catre reclamanti, prestatii in mod evident reversibile. Cu privire la caracterul negociat al clauzelor abuzive, s-a aratat ca, in materie, este incidenta prezumtia caracterului nenegociat al acestora, raportat la art. 4 alin. 3 din Legea nr. 193/2000, ca acestea creeaza un dezechilibru semnificativ intre obligatiile partilor, fiind stipulate cu incalcarea regulilor bunei credinte de catre entitatea parata. S-a aratat, pe de alta parte, ca, in ce priveste "corectitudinea clauzelor privitoare la dobanda" invocate de catre parata, reclamantii au argumentat in cuprinsul cererii de chemare in judecata, in extenso, care sunt motivele in sustinerea pozitiei contrare a reclamantilor, aratand ca isi mentin, in totalitate, sustinerile initiale.
Prin Notele Scrise mai sus aratate, reclamantii au solicitat amendarea judiciara a Bancii parate, in temeiul art. 187 alin. 1 lit. a) din Noul Cod de Procedura Civila, pentru formularea cu rea credinta a unor cereri vadit netemeinice. S-a apreciat ca, avand in vedere multitudinea de aspecte vadit si manifest nefondate invocate de catre parata, de care aceasta intelege sa se prevaleze, in conditiile in care exista dispozitii legale care trateaza expressis verbis exceptiile de care parata intelege sa se prevaleze numai cu scopul tergiversarii prezentei cauze, in cauza sunt indeplinite criteriile mentionate de art. 187 alin. 1 lit. a) din Noul Cod de Procedura Civila, referitoare la amendarea judiciara a partii care, cu rea credinta, formuleaza cereri vadit netemeinice. 
In conditiile in care instanta de judecata a pus in vedere reclamantilor sa evalueze obiectul petitelor nr. 3 si 5 ale cererii de chemare in judecata, reclamantii s-au conformat solicitarii instantei, comunicand instantei Note de Sedinta in acest sens, la termenul de judecata din 07.10.2013 (filele 243 si 244 din primul volum al prezentului dosar). Prin aceste Note de Sedinta, reclamantii au aratat ca, valoarea totala a obiectului petitului nr. 3, raportat la data introducerii cererii de chemare in judecata (24.04.2013) este de 4.005,23 euro, iar raportat la zi (07.10.2013), valoarea petitului nr. 3 este de 4.496,46 euro. De asemenea, reclamantii au aratat ca valoarea totala a obiectului petitului nr. 5, de la data incheierii contractului de credit si pana la data introducerii actiunii (24.04.2013) este de 427,5 euro, iar de la data incheierii contractului de credit si pana la zi (07.10.2013), valoarea totala a obiectului petitului nr. 5 este de 467,4 euro.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
In fapt, prin Contractul de Credit Bancar pentru Persoane Fizice nr. _./04.12.2006, Banca __., a acordat reclamantilor __. un credit imobiliar (Camin Super __.) in valoare de 28.500 euro, pentru cumparare imobil, pentru o perioada de 300 de luni, calculata de la data primei trageri din credit.
Din contractul mai sus aratat, reclamantii au invocat caracterul abuziv al clauzelor privitoare la caracterul variabil al dobanzii si la comisionul de administrare.
Clauzele contestate privitoare la dobanda sunt cele de la art. 5 teza a II-a din Contractul de Credit Bancar pentru Persoane Fizice nr. _/04.12.2006, respectiv de la art. 2.10.a si 2.11 din Conditiile Generale de Creditare - Anexa la contractul de credit bancar mai sus aratat.
Clauza de la art. 5 din Contractul de Credit Bancar pentru Persoane Fizice nr. _/04.12.2006 are urmatorul continut: "La data incheierii prezentului contract, dobanda curenta este de 6,4% pe an si este fixa primul an si variabila ulterior. Dobanda fixa se mentine constanta pe o perioada de 1 an, incepand cu data primei trageri, cu exceptiile prevazute la pct. 6 si 7. Dupa aceasta data, dobanda curenta este formata din dobanda de referinta variabila, care se afiseaza la sediile ___, la care se adauga 1,90 p.p.".
Clauza de la art. 2.10 din Conditiile Generale de Creditare - Anexa la Contractul de Credit Bancar pentru Persoane Fizice nr. _./04.12.2006, are urmatorul continut: "Pentru creditele cu dobanda variabila, pe parcursul derularii creditului, banca poate modifica dobanda, fara consimtamantul imprumutatului, in functie de costul resurselor de creditare, noul procent de dobanda aplicandu-se de la data modificarii acestuia, la soldul creditului existent. Modificarea dobanzii curente (%) conduce la recalcularea dobanzii datorate.
 Clauza de la art. 2.11 din Conditiile Generale de Creditare - Anexa la Contractul de Credit Bancar pentru Persoane Fizice nr. _.., are urmatorul continut: "Noul procent de dobanda revizuibila semestrial va fi afisat la sediul bancii de la data aplicarii acesteia. Noul procent de dobanda de referinta va fi afisat la sediul bancii la data intrarii in vigoare a modificarii, iar dobanda rezultata se va aplica la soldul creditului existent la data modificarii.".
Clauzele contestate privitoare la comisionul de administrare sunt cele de la art. 8 lit. c) din Contractul de Credit Bancar pentru Persoane Fizice nr. __, respectiv de la art. 3.9 din Conditiile Generale de Creditare - Anexa la contractul de credit bancar mai sus aratat. 
Clauza de la art. 8 lit. c) din Contractul de Credit Bancar pentru Persoane Fizice nr. .. are urmatorul continut: "Pentru creditul pus la dispozitie banca percepe urmatoarele comisioane: comision de administrare de 5,70 euro lunar, reprezentand un procent de 0,02% din valoarea creditului prevazuta la pct. 1".         
Clauza de la art. 3.9 din Conditiile Generale de Creditare - Anexa la Contractul de Credit Bancar pentru Persoane Fizice nr. _.., are urmatorul continut: "Comisionul de administrare este in suma fixa lunara si se calculeaza prin aplicarea unui anumit procent la valoarea creditului prevazuta la pct. 1 din contract, procent care ramane fix pe toata perioada de rambursare. Clientul achita comisionul de administrare lunar, odata cu rata de credit si dobanda. Comisionul de administrare se percepe integral, inclusiv pentru fractiunile din luna.".
In ce priveste exceptia lipsei capacitatii procesuale a paratei Banca Comerciala Romana S.A. - Sucursala Rogerius, invocata de catre parata Banca Comerciala Romana S.A., instanta retine urmatoarele:
Conform prevederilor art. 43 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, republicata, sucursalele sunt dezmembraminte fara personalitate juridica ale societatilor si se inregistreaza, inainte de inceperea activitatii lor, in registrul comertului din judetul in care vor functiona.
Este adevarat ca, potrivit prevederilor art. 56 alin. 2 din Noul Cod de Procedura Civila, pot sta in judecata asociatiile, societatile sau alte entitati fara personalitate juridica, daca sunt constituite potrivit legii. Sucursala _.. a Bancii parate nu se incadreaza insa in prevederile art. 56 alin. 2 din Noul Cod de Procedura Civila, nefiind nici asociatie, nici societate (ci sucursala, dezmembramant fara personalitate juridica, a societatii comerciale Banca __ S.A.), si nici entitate fara personalitate juridica (ci o subentitate, un dezmembramant fara personalitate juridica, a unei entitati - S.C. Banca __ S.A. - care are personalitate juridica, si care a fost chemata in judecata separat de catre reclamanti). In consecinta, este evident ca, in judecata fiind chemata intreaga Societate Comerciala Banca Comerciala Romana S.A., in calitate de parata, Sucursala acesteia nu are folosinta drepturilor civile, in mod distinct, separat de societatea comerciala din care face parte. O astfel de capacitate procesuala de folosinta, intr-o cauza in care este chemata insasi societatea comerciala, o are doar aceasta societate comerciala, nu si dezmembramintele fara personalitate juridica ale acesteia, respectiv sucursalele.
In consecinta, vazand, pe de o parte, ca Sucursala nu are folosinta drepturilor civile, in raport cu societatea din care face parte, iar pe de alta parte, ca Sucursala nu se incadreaza in categoriile prevazute de art. 56 alin. 2 din Noul Cod de Procedura Civila, instanta considera ca Sucursala nu are nici capacitate procesuala de folosinta si nici calitate procesuala pasiva, in conditiile in care obligatiile asumate de catre S.C. Banca ___. S.A., prin intermediul sucursalelor acesteia, angajeaza intreaga societate parata, si nu in mod distinct, sucursalele prin care au fost incheiate conventiile de credit.  
In consecinta, pentru motivele mai sus aratate, instanta va admite exceptia lipsei capacitatii procesuale a paratei S.C. Banca _ S.A. - Sucursala _.., considerand intemeiata aceasta exceptie, si va respinge actiunea formulata de reclamanti impotriva Sucursalei __.. S.A.
In ce priveste exceptia nulitatii petitelor 3 si 5 din cererea de chemare in judecata raportat la prevederile art. 112 pct. 3 din Codul de Procedura Civila, invocata de parata S.C. Banca __ S.A., instanta va respinge aceasta exceptie, deoarece, pe de o parte, aceasta este neintemeiata, in conditiile in care se intemeiaza pe prevederi din Vechiul Cod de Procedura Civila, care nu mai erau in vigoare la data inregistrarii cererii de chemare in judecata, iar pe de alta parte, aceasta exceptie a ramas fara obiect, in conditiile in care, la solicitarea instantei, reclamantii au complinit aceste lipsuri, evaluand valoarea obiectului cererii si indicand modul de calcul al acestei valori.
In ce priveste exceptia prescriptiei dreptului de a solicita anularea clauzelor, invocata de catre parata S.C. Banca __.. S.A., instanta va respinge si aceasta exceptie, ca fiind neintemeiata. Astfel, profesionistilor le este interzisa stipularea de clauze abuzive in contractele incheiate cu consumatorii, interdictie stabilita in mod expres, prin art. 1 alin. 3 din Legea nr. 193/2000, republicata. Incalcarea de catre profesionisti a acestei interdictii legale este asimilata, de catre legiuitor, unei fapte ilicite. Mai mult, nerespectarea acestei interdictii legale de catre profesionisti este sanctionata ca si contraventie, prin art. 16 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, republicata. Din intransigenta normelor legale mai sus aratate, prin care se interzice si se sanctioneaza stipularea unor clauze abuzive in contractele dintre profesionisti si consumatori, din caracterul imperativ al acestor norme legale, se deduce in mod clar faptul ca Legea nr. 193/2000 a inteles sa protejeze un interes public, constand in protejarea unui echilibru in incheierea si derularea raporturilor contractuale dintre profesionisti si consumatori, in conditiile in care consumatorii au o pozitie mai fragila, in raport cu profesionistii, la incheierea si derularea unor astfel de contracte. De aceea, in situatia in care profesionistii au impus adoptarea unor clauze abuzive in contractele pe care le-au incheiat cu consumatorii, sanctiunea aplicabila acestor clauze este nulitatea absoluta, si nu nulitatea relativa, asa cum in mod nefondat sustine parata. Or, invocarea nulitatii absolute a clauzelor abuzive este imprescriptibila, conform prevederilor art. 2 din Decretul nr. 167/1958, republicat, nefiind limitata la termenul general de prescriptie de 3 ani, prevazut de art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, republicat, aplicabil in cazul invocarii nulitatii relative.
In ce priveste apararile de fond invocate de catre parata, ca si inadmisibilitati, instanta inlatura aceste aparari ale paratei, ca fiind neintemeiate. Astfel, este nefondata invocarea de catre parata a inadmisibilitatii cererii de eliminare a dobanzii si comisioanelor si imposibilitatii evaluarii clauzelor referitoare la pret din perspectiva dispozitiilor Legii nr. 193/2000. In primul rand, reclamantii din prezenta cauza nu au solicitat eliminarea dobanzii, asa cum in mod neintemeiat sustine parata, prin intampinare, ci eliminarea clauzei care ii da dreptul paratei sa modifice unilateral dobanda. In consecinta, o astfel de cerere este admisibila, fiind fondata pe prevederile Legii nr. 193/2000, republicata. De asemenea, atunci cand clauzele, prin care au fost stabilite unele comisioane, au un caracter abuziv, contestarea acestora este admisibila, conform prevederilor Legii nr. 193/2000, republicata. In ce priveste imposibilitatea evaluarii clauzelor referitoare la pret, invocata de parata, instanta apreciaza ca nu a fost investita cu o astfel de evaluare a pretului contractului, ci cu analizarea caracterului abuziv al unor clauze contractuale, o astfel de analiza fiind admisibila si posibila din punct de vedere juridic.
In ce priveste invocarea de catre parata a inadmisibilitatii cererii de restituire a prestatiilor efectuate in baza contractelor de credit, instanta considera ca si aceasta sustinere a paratei este neintemeiata, inlaturand-o ca atare. Astfel, cererea de restituire a prestatiilor succesive este admisibila, insa este adevarat ca uneori o astfel de restituire nu este posibila, cum ar fi, de exemplu, situatia chiriasului care a beneficiat de spatiul inchiriat in baza unui contract de inchiriere reziliat. Este adevarat ca o astfel de prestatie, in mod obiectiv, nu mai poate fi restituita de chirias. In situatia de fata insa, restituirea sumelor pe care parata le-ar fi incasat in baza unor clauze abuzive este in mod clar posibila, astfel ca sustinerea inadmisibilitatii unei astfel de cereri este in mod evident neintemeiata.
Pe fondul cauzei, analizand clauzele mai sus redate, respectiv cele de la art. 5 teza a II-a din contractul de credit si de la art. 2.10.a si 2.11 din Conditiile Generale de Creditare - Anexa la contractul de credit bancar mai sus aratat, privind posibilitatea modificarii unilaterale a dobanzii de catre Banca parata, instanta ca aceste clauze sunt abuzive.
Incidente in prezenta cauza sunt prevederile art. 4 din Legea nr. 193/2000, republicata. Conform prevederilor art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, republicata, o clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract, creeaza, in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor. Conform alin. 2 din acelasi text legal, o clauza contractuala va fi considerata ca nefiind negociata direct cu consumatorul daca aceasta a fost stabilita fara a da posibilitate consumatorului sa influenteze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau conditiile generale de vanzare practicate de profesionisti pe piata produsului sau serviciului respectiv. Potrivit alin. 3 din acelasi text legal, faptul ca anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociata direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului, in cazul in care o evaluare globala a contractului evidentiaza ca acesta a fost prestabilit unilateral de profesionist. Daca un profesionist pretinde ca o clauza standard preformulata a fost negociata direct cu consumatorul, este de datoria lui sa prezinte probe in acest sens. Conform alin. 4 din acelasi text legal, lista cuprinsa in anexa care face parte integranta din prezenta lege reda, cu titlu de exemplu, clauzele considerate ca fiind abuzive. Conform alin. 5 din acelasi text legal, fara a incalca prevederile prezentei legi, natura abuziva a unei clauze contractuale se evalueaza in functie de: a) natura produselor sau a serviciilor care fac obiectul contractului la momentul incheierii acestuia; b) toti factorii care au determinat incheierea contractului; c) alte clauze ale contractului sau ale altor contracte de care acesta depinde. Conform alin. 6 din acelasi text legal, evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociaza nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerintele de pret si de plata, pe de o parte, nici cu produsele si serviciile oferite in schimb, pe de alta parte, in masura in care aceste clauze sunt exprimate intr-un limbaj usor inteligibil. Conform prevederilor art. 1 lit. a) din Anexa la Legea nr. 193/2000, republicata, sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care dau dreptul profesionistului de a modifica unilateral clauzele contractului, fara a avea un motiv intemeiat care sa fie precizat in contract. Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor in temeiul carora un furnizor de servicii financiare isi rezerva dreptul de a modifica rata dobanzii platibile de catre consumator ori datorata acestuia din urma sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fara o notificare prealabila, daca exista o motivatie intemeiata, in conditiile in care profesionistul este obligat sa informeze cat mai curand posibil despre aceasta celelalte parti contractante si acestea din urma au libertatea de a rezilia imediat contractul. Prevederile acestei litere nu se opun, de asemenea, clauzelor prin care profesionistul isi rezerva dreptul de a modifica unilateral clauzele unui contract cu durata nedeterminata, in conditiile in care profesionistul are obligatia de a-l informa pe consumator, printr-o notificare prealabila transmisa in termen rezonabil, pentru ca acesta din urma sa aiba libertatea de a rezilia contractul.
Raportat la textele legale mai sus aratate si la continutul clauzelor contestate de catre reclamanti, respectiv a clauzelor de la art. 5 teza a II-a din Contractul de Credit Bancar pentru Persoane Fizice nr. _/04.12.2006, respectiv de la art. 2.10.a si 2.11 din Conditiile Generale de Creditare - Anexa la contractul de credit bancar mai sus aratat, privind posibilitatea unilaterala a Bancii de a revizui rata dobanzii curente "in functie de costul resurselor de creditare", instanta apreciaza ca aceasta clauza reprezinta o clauza abuziva in temeiul art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, coroborat cu art. 1 lit. a) din Anexa la Legea nr. 193/2000. Instanta apreciaza ca aceasta clauza nu a fost negociata direct cu reclamantii, facand parte dintr-un contract standard preformulat. Caracterul preformulat al clauzei mai sus aratate rezulta din aceea ca, in multe alte contracte deduse judecatii, incheiate de Banca parata, clauza mai sus aratata are acelasi continut ca si in prezenta cauza. Aceasta clauza, prin ea insasi, creeaza, in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor. Dezechilibrul semnificativ consta in posibilitatea Bancii parate de a revizui in mod unilateral rata dobanzii curente, atunci cand, in mod unilateral, parata va aprecia ca au survenit modificari in ce priveste costul resurselor de creditare, fara insa a se defini, in mod concret si obiectiv, prin indicarea unor criterii clare de evaluare care sa poata fi cunoscute si verificate de cealalta parte, ce reprezinta sintagma "in functie de costul resurselor de creditare". Revizuirea ratei dobanzii curente de catre Banca, "fara consimtamantul imprumutatului", asa cum se arata prin contract, si fara raportarea la un indice de referinta, are un caracter unilateral si impredictibil, producand prin aceasta, in detrimentul reclamantilor si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, in defavoarea consumatorilor si in favoarea Bancii. 
De aceea, pentru motivele de fapt si de drept mai sus aratate, retinand caracterul abuziv al clauzelor contestate de reclamanti, de la art. 5 teza a II-a din Contractul de Credit Bancar pentru Persoane Fizice nr. __PF/04.12.2006, respectiv de la art. 2.10.a si 2.11 din Conditiile Generale de Creditare - Anexa la contractul de credit bancar mai sus aratat, instanta va constata nulitatea absoluta, raportat la dispozitiile Legii nr. 193/2000, a clauzei contractuale cuprinse in pct. 5 teza a II-a din Contractul de credit nr. __F/04.12.2006, clauza cu urmatorul continut: "Dupa aceasta data, dobanda curenta este formata din dobanda de referinta variabila, care se afiseaza la sediile BCR, la care se adauga 1,90 p.p.". De asemenea, pentru aceleasi motive, instanta va constata nulitatea absoluta, raportat la dispozitiile Legii nr. 193/2000, a clauzelor contractuale cuprinse in Conditiile generale de creditare - anexa la Contractul de credit bancar nr. _../04.12.2006, respectiv a art. 2.10.a. si a art. 2.11, referitor la posibilitatea Bancii parate de a modifica unilateral dobanda. 
Ca urmare a constatarii nulitatii absolute a clauzelor mai sus aratate, in conditiile in care este posibila restituirea prestatiilor incasate de Banca parata in baza clauzelor abuzive mai sus aratate, instanta o va obliga pe parata Banca _S.A. sa restituie reclamantilor sumele incasate situate peste plafonul dobanzii de 6,4% pe an, convenita initial, de la data incheierii contractului de credit bancar nr. _../04.12.2006 si pana la data ramanerii definitive a prezentei hotarari, actualizata cu dobanda legala prevazuta de O.G. nr. 9/2000 si O.G. nr. 13/2011, calculate de la data platii fiecarei rate (plati) efectuate in parte si pana la data restituirii efective. Pentru a dispune obligarea paratei si la plata dobanzii mai sus aratate, instanta are in vedere faptul ca reclamantii au fost prejudiciati de sumele platite in baza clauzelor abuzive, in momentul achitarii acestor sume. Astfel, in conditiile in care nulitatea produce efecte nu doar pentru viitor, ci si pentru trecut, iar restituirea sumelor achitate in baza clauzelor abuzive este posibila, instanta considera ca, in virtutea raporturilor comerciale existente intre parti la momentul incheierii contractului, se impune ca sumele pe care reclamanta le-a incasat in baza clauzelor abuzive sa fie restituite reclamantilor, actualizate cu dobanda legala prevazuta de O.G. nr. 9/2000 si O.G. nr. 13/2011, calculate de la data platii fiecarei rate (plati) efectuate in parte si pana la data restituirii efective, conform prevederilor art. 43 din Codul Comercial in vigoare la data incheierii contractului partilor.
Instanta nu va mentiona in prezenta hotarare un cuantum concret al sumelor care vor fi restituite reclamantilor, in conditiile in care, pana la ramanerea definitiva a prezentei hotarari cuantumul acestor sume poate suferi modificari, fapt ce ar conduce la promovarea altor procese pentru restul sumelor care nu ar fi indicate in prezenta hotarare. De aceea, instanta va dispune obligarea Bancii parate la restituirea sumelor incasate de la reclamanti, conform celor mai sus aratate, fara indicarea cuantumului concret al acestor sume.
In ce priveste clauzele privitoare la comisionul de administrare, mai sus redate, instanta apreciaza ca acestea nu au un caracter abuziv, in conditiile in care acest comision a fost clar determinat si cunoscut de parti de la incheierea contractului de credit, pe toata perioada acestuia. De aceea, chiar daca se poate retine ca acest comision a fost introdus in contract prin clauze preformulate, acestea nu creeaza un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte. In consecinta, aceste clauze nu au un caracter abuziv. Prin urmare, instanta va respinge, ca neintemeiata, cererea formulata de reclamanti privind constatarea nulitatii absolute a clauzelor contractuale de la art. 8 lit. c) din Contractul de Credit Bancar pentru Persoane Fizice nr. _____..F/04.12.2006, respectiv de la art. 3.9 din Conditiile Generale de Creditare - Anexa la contractul de credit bancar mai sus aratat. Pe cale de consecinta, vazand caracterul licit, neabuziv, al clauzelor privitoare la comisionul de administrare, instanta va respinge, ca neintemeiata, si cererea accesorie formulata de reclamanti, privind obligarea paratelor la restituirea sumelor incasate reprezentand comision de administrare credit de la data incheierii conventiei si pana la data ramanerii definitive a hotararii judecatoresti, actualizate cu dobanda legala prevazuta de O.G. nr. 9/2000 si O.G. nr. 13/2011, calculate de la data platii fiecarei rate (plati) efectuate in parte si pana la data restituirii efective (restituirea prestatiilor executate in temeiul unui act juridic nul).
De asemenea, in conditiile in care, cel putin in parte, apararile formulate de catre Banca parata, in prezenta cauza, s-au dovedit a fi intemeiate, instanta va respinge, ca neintemeiata, cererea reclamantilor de a aplica o amenda judiciara paratei. 
In ce priveste cheltuielile de judecata solicitate de reclamanti in prezenta cauza, instanta, in baza prevederilor art. 453 alin. 2 din Noul Cod de Procedura Civila, incidente in prezenta cauza, o va obliga pe parata Banca _ S.A. sa le plateasca reclamantilor suma de 550 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand ½ parte din cuantumul total al onorariului avocatial de 1.100 lei achitat de reclamanti prin chitanta nr. 12 din 26.03.2013 eliberata de av. _ (filele 14, 15 din volumul II al dosarului prezentei cauze). La stabilirea acestui cuantum, instanta a avut in vedere faptul ca actiunea formulata de reclamanti urmeaza sa fie admisa doar in parte, in sensul ca urmeaza sa fie admise jumatate din capetele de cerere formulate de reclamanti.
Fara alte cheltuieli de judecata.

PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
H O T A R A S T E

Admite exceptia lipsei capacitatii procesuale a paratei Banca C.._., invocata de parata Banca __..A., cu sediul social in Bucuresti, B__., in contradictoriu cu reclamantii .. jud. Bihor, ambii avand domiciliul procesual ales la Avocatul __ jud. Bihor si, in consecinta:
Respinge actiunea civila formulata de reclamantii __ in contradictoriu cu parata Banca __ S.A., Sucursala _
Respinge, ca neintemeiate, exceptia nulitatii petitelor 3 si 5 din cererea de chemare in judecata si exceptia prescriptiei dreptului de a solicita anularea clauzelor, exceptii invocate de parata Banca _.. S.A. in contradictoriu cu reclamantii __...
Admite, in parte, actiunea civila formulata de reclamantii __ in contradictoriu cu parata Banca _.. S.A. si, in consecinta:
Constata nulitatea absoluta, raportat la dispozitiile Legii nr. 193/2000, a clauzei contractuale cuprinse in pct. 5 teza a II-a din Contractul de credit nr. __..F/04.12.2006, clauza cu urmatorul continut: "Dupa aceasta data, dobanda curenta este formata din dobanda de referinta variabila, care se afiseaza la sediile BCR, la care se adauga 1,90 p.p.".
Constata nulitatea absoluta, raportat la dispozitiile Legii nr. 193/2000, a clauzelor contractuale cuprinse in Conditiile generale de creditare - anexa la Contractul de credit bancar nr. __../04.12.2006, respectiv a art. 2.10.a. si a art. 2.11, referitor la posibilitatea Bancii parate de a modifica unilateral dobanda.
Obliga parata sa restituie reclamantilor sumele incasate situate peste plafonul dobanzii de 6,4% pe an, convenita initial, de la data incheierii contractului de credit bancar nr. __.F/04.12.2006 si pana la data ramanerii definitive a prezentei hotarari, actualizata cu dobanda legala prevazuta de O.G. nr. 9/2000 si O.G. nr. 13/2011, calculate de la data platii fiecarei rate (plati) efectuate in parte si pana la data restituirii efective.
Respinge celelalte cereri formulate de reclamanti in prezenta cauza.     
Obliga parata Banca ___.. S.A. sa le plateasca reclamantilor suma de 550 lei reprezentand cheltuieli de judecata.
Fara alte cheltuieli de judecata.
Cu drept de apel in 30 de zile de la comunicarea prezentei hotarari, apel care se va depune la Judecatoria Oradea.
Pronuntata in sedinta publica din 4 noiembrie 2013.

PRESEDINTE                                                                                GREFIER
 __.. __.