Litigiu cu profesionistii - obligatia de a face - conversia creditului in lei
(Decizie nr. 723/AC din data de 21.11.2016 pronuntata de Tribunalul Neamt)I. OBIECT:
Prin sentinta civila nr. 1376 din 23.04.2015, Judecatoria Piatra Neamt a admis, in parte, cererea modificata avand ca obiect constatare si anulare clauze abuzive formulata de reclamantii V. A.-T.si Vasnic Ioan-Florinel, in contradictoriu cu paratele S.C. V.R S.A. si S.C. R.C.S R. S.R.L, a constatat caracterul abuziv al prevederilor cuprinse in art. 4.2 pct. I din conditiile generale ale conventiei de credit nr., a obligat parata V.R S.A. sa converteasca, in lei, creditul acordat reclamantilor V. A.-T.si V. I.-F. prin contractul de credit nr., incepand cu data de 01.01.2009, la un curs de referinta de 2,5989 lei/1CHF, obligand, totodata, paratele V.R S.A. si R.C.S R. S.R.L. sa aplice fiecarei plati efectuate de reclamanti in valuta CHF, ulterior datei de 01.01.2009, cursul oficial al BNR din data fiecarei plati, iar suma in lei astfel rezultata sa fie imputata asupra sumelor datorate de reclamanti ca urmare a conversiei creditului din CHF in lei, incepand cu data de 01.01.2009.
II. APELANTI:
Impotriva sentintei civile nr. 1376 din 23.04.2015 pronuntata de Judecatoria Piatra Neamt au formulat apel B.T. S.A, in calitate de continuatoare in drepturi si obligatii a V.R S.A si R.C.S R. S.R.L, prin imputernicit A. P. S. R. S.R.L, cererile fiind inregistrate la data de 01.03.2016, pe rolul Tribunalului Neamt, sectia a II- a civila, de contencios administrativ si fiscal, sub nr. 6184/279/2014, solicitandu-se admiterea apelului si modificarea, in parte, a sentintei, in sensul respingerii, in totalitate, a cererii de chemare in judecata formulata de reclamanti.
III. MOTIVE DE APEL:
III.1. In motivarea apelului, B.T. S.A a aratat ca sentinta apelata a fost pronuntata cu interpretarea gresita a situatiei de fapt si a dispozitiilor legale incidente, continand considerente contradictorii intre ele sau fata de dispozitivul sau.
S-a aratat ca prima instanta a retinut, in mod corect, ca in cauza este vorba despre un credit scadent anticipat, pus in executare silita dar a interpretat, cu totul eronat, situatia de fapt si efectele juridice ale acesteia. Ca efect al declararii scadentei anticipate a creditului, majoritatea clauzelor contractuale, cu exceptia celor privind dobanda, au ramas fara efect intre partile contractante, iar creanta rezultata din contractul de credit a fost cesionata ulterior firmei de recuperare R.C.S R. S.R.L.
Singura sanctiune legala, potrivit disp.art.6 din Legea 193/2000, este lipsirea de efecte a clauzei pretins abuziva fata de consumator, iar din aceasta rezulta ca instanta de judecata nu poate dispune lipsirea de efecte a unor clauze care deja nu mai au efect intre partile raportului juridic. Pe cale de consecinta, hotararea de convertite a unui credit dintr-o moneda in alta moneda, aleasa aleatoriu de instanta de judecata, este vadit nelegala.
Constatarea caracterului abuziv al clauzei 4.2 poate avea ca efect doar eliminarea acestei clauze din contract dar nu si modificarea contractului.
S-a sustinut ca sanctiunea nulitatii absolute nu este prevazuta de Legea nr. 193/2000, fiind o sanctiune dedusa de practica judiciara, teorie pe care apelanta nu o sustine pentru cel putin trei argumente, si anume: daca legiuitorul ar fi dorit ca sanctiunea aplicabila sa fie nulitatea absoluta, nimic nu l-ar fi impiedicat sa dispuna aceasta sanctiune, in mod direct, iar principalul efect al nulitatii absolute este imposibil a fi atins in cazul contractelor de credit, deoarece este imposibila repunerea in situatia anterioara fara a fi afectat interesul consumatorului, care nu va putea restitui imediat intregul credit dar nici contraprestatiile efectuate deja de banca. Pe de alta parte, consumatorii, vazuti ca indivizi, sunt entitati private si nu de drept public, astfel incat nu subzista argumentul ocrotirii unui interes public.
S-a aratat ca nu se poate stabili o alta sanctiune decat cea prevazuta expres de lege deoarece aceasta echivaleaza cu a adauga la lege, ceea ce este inacceptabil, mai ales in cazul unei sanctiuni.
Apelanta a invederat instantei de control ca sentinta apelata nu contine motivele pentru care au fost respinse apararile apelantei privind incidenta articolelor 1578 si 1584 Cod civil. Clauza de la punctul 4.2 nu este neclara sau echivoca pentru a putea fi interpretata in favoarea debitorului. Dimpotriva, chiar din unele considerente ale sentintei rezulta ca aceasta este clara si ca aplicarea ei induce un avantaj consumatorului. De asemenea, clauza 4.2 nu poate avea intelesul unei clauze de risc valutar, caci nu are continutul specific unei asemenea clauze si nici nu a existat intentia partilor de a-i da un asemenea inteles.
Clauzele contractuale de la punctele 4.1 - 4.2 din conditiile generale ale conventiei de credit nu pot avea caracter abuziv prin natura lor deoarece clauza 4.1 transpune in contract dispozitiile art. 1578 Cod civil 1864, iar clauza 4.2.nu poate fi interpretata ca reglementand un risc valutar, ci poate fi calificata ca o clauza ce tinde la limitarea efectelor unei imprejurari exterioare asupra imprumutatului prin faptul ca a dorit sa contracteze creditul intr-o alta moneda decat cea in care obtine in mod curent veniturile.
Clauza 4.2 din conditiile generale ale conventiei dispune ca in cazul creditelor in moneda straina si al cresterii cursului de schimb cu mai mult de 10% banca are dreptul, dar nu si obligatia, de a converti in RON creditul si a de a aplica costurile specifice tipului de credit in RON, precum si ca imprumutatii se obliga sa plateasca in continuare creditul in RON, suportand toate costurile conversiei si punand la dispozitia bancii documentele necesare conversiei. Din chiar modul de structurare a acestor prevederi rezulta ca aplicarea lor este in favoarea debitorului dar aplicarea efectiva este lasata la latitudinea exclusiva a bancii. O atare clauza, neaplicabila direct si/sau ca regula contractuala, nu poate crea un dezavantaj semnificativ debitorilor si nu poate fi, in nici un caz, stipulata cu rea-credinta, cat timp eventuala ei aplicare ar crea un avantaj imprumutatilor.
Apelanta nu a negat ca imprumutatul poate suferi un risc valutar, insa acest risc este extern contractului de credit, nefiind un element intrinsec al acestuia si mai mult decat atat, a fost asumat de catre imprumutat cand a cerut un credit intr-o moneda straina in care stia ca nu obtine venituri. Tocmai de aceea, desi riscul valutar nu este un element al contractului, banca a prevazut articolul 4.2. ca pe o dispozitie de protectie a imprumutatului dar aplicabila doar daca si cand banca isi permite sa faca aceasta favoare consumatorului.
In opinia apelantei, interpretarea data de instanta clauzei 4.2, conform careia aceasta ar reprezenta o conditie pur potestativa este un tip de sofism, deoarece clauza nu afecteaza in nici un fel obligatiile principale ale partilor, nu face parte din obiectul principal al contractului iar indeplinirea obligatiilor bancii nu este influentata de eventuala aplicare a clauzei, in conditiile in care obligatia principala a bancii a fost deja executata integral, dupa cum, nici obligatiile bancii si nici cele ale debitorului nu sunt supuse vointei exclusive a bancii.
Referindu-se la motivul de apel conform caruia hotararea contine considerente contradictorii intre ele sau fata de dispozitivul sau, apelanta a aratat ca desi prin sentinta se dispune conversia creditului in RON, solutia finala ignora celelalte conditii stipulate de clauza 4.2 privind elementele costului creditului, respectiv, aplicarea dobanzilor si comisioanelor specifice produsului in lei.
Apelanta a considerat ca o clauza abuziva pur – potestativa si nula nu mai poate fi interpretata in sensul de a produce, totusi, efecte.
Aceeasi apelanta concluzioneaza ca valuta sau moneda de exprimare a pretului contractual se incadreaza in obiectul principal al conventiei dar si in cerintele de pret si de plata, astfel ca, in temeiul disp.art.4 alin.6 din Legea 193/2000 este interzisa expres interventia instantei si asupra acestor clauze.
Pentru a face inoperabil art.4 alin.6 din Legea 193/2000, intimatii ar fi trebuit sa dovedeasca si sa se retine de catre instanta in considerente ca exprimarea clauzei privind costul total la consumator (pretul, DAE) este neclara si echivoca, ceea ce insa nu a fost invocat si nici demonstrat in prezenta cauza, atata vreme cat DAE si modalitatea de plata au fost stabilite in moneda creditului si nu intr-o alta moneda sau prin raportare la o alta moneda, ori pe baza unui mecanism de schimb.
Apelanta a considerat ca intreaga teorie a intimatilor si, implicit, admiterea actiunii porneste de la o premisa total gresita, aceea ca banca s-ar imbogati in detrimentul consumatorului, aratand ca dispozitia privind conversia creditului in lei nu isi gaseste temei juridic nici in dispozitiile Legii 193/2000, nici in cele ale Codului civil 1864, aceasta cerere tinzand la introducerea unei clauze noi, solicitare care este inadmisibila, deoarece instanta nu poate reforma contractul dincolo de vointa partilor, ci poate doar inlatura clauzele abuzive.
In concluzie, apelanta a aratat ca sentinta apelata nu analizeaza indeplinirea conditiilor legale pentru declararea caracterului abuziv al clauzei 4.2, respectiv, indeplinirea celor trei conditii referitoare la faptul ca dispozitia contractuala nu a fost negociata cu consumatorul, ca s-a creat un dezechilibru semnificativ consumatorului iar clauza a fost inserata contrar cerintelor bunei – credinte.
Cererea a fost legal timbrata cu 20 lei taxa judiciara de timbru.
In drept, apelul s-a intemeiat pe dispozitiile invocate in cuprinsul acestuia referitoarea la Legea 193/200 si Codul civil din 1864.
In dovedire, apelanta a inteles sa se foloseasca de proba cu inscrisuri.
III.2. Apelanta R.C.S R. S.R.L. a aratat, in principal, ca hotararea apelata este nelegala deoarece instanta s-a pronuntat asupra unor acte si fapte anterioare contractului de cesiune, obligand cesionarul, in solidar cu banca, sa puna in executare o obligatie ce nu poate fi indeplinita, deoarece reclamantii si-au incalcat obligatia de plata, la termen, a ratelor creditului, ceea ce a determinat banca cedenta sa declara creditul neperformant si scadent anticipat, ulterior fiind cesionat apelantei care a preluat de la banca toate drepturile si obligatiile ce decurg din calitatea de creditor a V. S.A.
Pe fondul cauzei, in ceea ce priveste convertirea in RON a creditorului acordat in CHF, apelanta a invocat, in aparare, principiul nominalismului monetar, conform caruia imprumutatii aveau obligatia de a restitui aceeasi cantitate de moneda, fie ea nationala sau straina, cu cea imprumutata, fiind exclusa orice sustinere privind denaturarea raportului juridic obligational prin ingreunarea excesiva a consumatorului si oferirea in favoarea bancii a unui avantaj economic disproportionat, in conditiile in care obligatia rambursarii revine imprumutatului si era firesc ca acesta sa aiba in vedere la restituire modificarile cursului valutar pentru care banca nu poate fi tinuta raspunzatoare si nici obligata sa accepte o suma mai mica.
S-a sustinut ca principiul nominalismului este prevazut de lege si nici o persoana nu poate invoca necunoasterea legii pentru a obtine inlaturarea sau eliminarea unei obligatii contractuale.
Conditia privind lipsa negocierii clauzei nu este indeplinita in speta din moment ce reclamantii aveau posibilitatea, atat anterior, cat si ulterior incheierii contractului, de a obtine modificarea clauzelor sau de a opta pentru o alta moneda a creditului.
Referitor la solicitarea de stabilizare a cursului de schimb CHF/RON la momentul semnarii contractului, curs care sa fie valabil pe intreaga durata a contractului si denominarea in moneda nationala a platilor este inadmisibila, deoarece instanta nu poate interveni in acordul de vointa al partilor, modificand prin decizia sa insusi obiectul contractului, adica, suma imprumutata impreuna cu dobanda sau comisioanele, elemente ce fac parte din pretul contractului care nu poate fi stabilit arbitrar de catre un tert.
S-a concluzionat ca sanctiunea declararii abuzive a unei clauze nu este nulitatea absoluta, ci nulitatea relativa.
Cererea a fost legal timbrata cu 20 lei taxa judiciara de timbru.
In drept, cererea s-a intemeiat pe art.466 Cod procedura civila.
In dovedire, apelanta nu a solicitat probe.
La data de 17.03.2016, apelanta R.C.S R. S.R.L, prin imputernicit A. P. S. R. S.R.L, a formulat o cerere de renuntare la calea de atac a apelului, depusa in scris si semnata de avocatul Gangiu Ileana Nicoleta, in calitate de avocat al mandatarului.
IV. MOTIVELE INTAMPINARII:
Prin intampinarea formulata, intimatii V .A. T si V. I. F. au solicitat tribunalului sa ia act de renuntarea la apelul formulat de R.C.S R. S.R.L, prin imputernicit A. P. S. R. S.R.L, iar in ceea ce priveste apelul formulat de B.T. S.A, au solicitat respingerea, ca fiind facut de o persoana fara calitate.
S-a aratat ca, in conditiile in care fuziunea prin absorbtie a V.R S.R.L. de catre B.T. S.A. a survenit la data de 25.11.2015, rezulta ca in patrimoniul B. T. S.A. nu au fost transmise nici drepturile si nici obligatiile decurgand din conventia de credit nr., efectele sentintei civile pronuntate nefiind opozabile apelantei. Transmiterea prin cesiune a drepturilor si obligatiilor din conventia de credit, anterior fuziunii, a fost de natura sa impiedice dobandirea de catre B.T. S.A, atat a calitatii procesuale pasive, cat si a calitatii procesuale active, in formularea unei eventuale cai de atac.
Pe fondul apelului s-a aratat, cu trimitere la jurispudenta I.C.C.J. si la cea a Curtii Europene de Justitiei, citandu-se cauza C-26/13 Kasler & Kaslerne Rabai, ca un contract de credit trebuie sa expuna, in mod transparent, functionarea concreta a mecanismului de schimb al monedei straine la care se refera clauza respectiva, precum si relatia dintre acest mecanism si cel prevazut prin alte clauze referitoare la deblocarea imprumutului astfel incat acest consumator sa poata sa evalueze, pe baza unor criterii clare si inteligibile, consecintele economice care rezulta din aceasta, in ceea ce-l priveste.
In ceea ce priveste consecinta constatarii caracterului abuziv al unor clauze, aceasta este echivalenta cu constatarea nulitatii absolute a acestora, nefiind aplicabila sanctiunea nulitatii relative, deoarece prin jurisprudenta I.C.C.J. s-a statuat ca, in ceea ce priveste natura interesului protejat, norma respectiva ocroteste un interes general si nu unul individual, fiind evident ca legea ocroteste o categorie generica, aceea a consumatorilor si nu o persoana particulara.
Avand in vedere prevederile art.966-970 Cod civil, in vigoare la momentul incheierii contractelor dintre parti, din interpretarea carora rezulta ca partile trebuie sa actioneze cu buna-credinta, atat la negocierea si incheierea contractului, cat si pe tot timpul executarii sale, neputand inlatura sau limita aceasta obligatie, distribuirea intre parti a pierderilor si beneficiilor rezultate ca urmare a cresterii valorii CHF fata de moneda nationala, apare ca o solutie justa si echitabila.
Obligatiile partilor trebuie sa se intemeieze pe o cauza licita si morala, conform disp. art.968 Cod civil. Intrucat s-au schimbat conditiile de contractare de la momentul incheierii contractului, efectele acestuia au ajuns sa fie altele decat cele cu privire la care partile au convenit, motiv pentru care se impunea revizuirea efectelor contractului, in temeiul teoriei impreviziunii care a fost aplicata in jurisprudenta.
Efectuarea platilor in valuta implica suportarea unor costuri suplimentare in sarcina imprumutatului, derivate din schimbul valutar din leu in euro si din euro in CHF, cu consecinta impovararii consumatorului, ceea ce determina o crestere a caracterului oneros al obligatiilor asumate de catre acesta, fapt contrar principiului echitatii si bunei – credinte care trebuie sa guverneze executarea contractelor.
In drept, cererea s-a intemeiat pe disp.art.205 si 471 Cod procedura civila.
In dovedire, intimatii au inteles sa se foloseasca de proba cu inscrisuri, depunand tranzactia pe care au incheiat cu R.C.S R. S.R.L.
Prin raspunsul la intampinare formulat de B.T. S.A, apelanta a aratat ca se impune aplicarea, la adresa intimatilor, a adagiului latin „electa una via” fata de urmatoarele premise de rationament: daca B.T. S.A nu a dobandit nici un drept ca urmare a fuziunii prin absorbtie a V.R S.A, atunci nu a dobandit nici obligatii ale V.R S.A. iar daca nu are obligatii fata de intimati, acestia nu pot pune in executare sentinta impotriva B. T.S.A, sentinta prin care s-au stabilit obligatii doar in sarcina V.R S.A, prin urmare, respingerea apelului ca fiind facut de o persoana fara o calitate procesuala activa va duce la imposibilitatea punerii acesteia in executare deoarece V.R S.A. nu mai exista.
Nu se poate considera, in acelasi timp, ca V.R S.A. are sau a avut calitate procesuala pasiva la fond, insa societatea rezultata ca urmare a fuziunii cu B.T. S.A. nu mai are calitate procesuala activa in apel. Ori daca litigiul se poarta doar in contradictoriu cu R.C.S R. S.R.L. si a fost incheiat o tranzactie cu acesta prin care litigiul a fost stins dupa pronuntarea sentintei, atunci inseamna ca litigiul a fost stins in intregime, cererea de chemare in judecata ramanand fara obiect, pe cale de consecinta, solutia legala si temeinica fiind cea de admitere a apelului B. T. S.A, anularea sentintei si constatarea lipsei obiectului cererii de chemare in judecata.
Prin urmare, apelanta B.T. S.A a concluzionat ca, fie intimatii isi vor preciza pozitia procesuala fata de B.T. S.A, fie instanta va trebui sa se pronunte pe baza sustinerilor incoerente ale acestora.
Fata de sustinerile intimatilor pe fondul apelului s-au facut urmatoarele precizari:
S-a aratat ca elementele esentiale ale unui contract de credit, adica moneda, valoarea creditului, durata de rambursare si dobanda, sunt stabilite de consumator, ori sunt ajustate pe baza negocierii cu banca, iar acordul de vointa al partilor nu se poate da in acest contract decat prin negociere.
La momentul 2007- 2008, in R. exista o piata valutara libera, de peste 14-16 ani, in care moneda nationala, leul, a avut o evolutia cvasi – depreciativa iar din acest fapt de notorietate un consumator minim diligent se putea astepta la o evolutie similara, deci crescatoare, si pentru moneda euro, insa ceea ce au speculat majoritatea imprumutatilor in euro sau in CHF a fost pretul mult mai mic platit de dansii pentru un credit echivalent fata de imprumutatii in lei.
S-a aratat ca cererile intimatilor, admise de instanta, sunt inadmisibile, reiterandu-se sustinerile din cererea de apel referitoare la imposibilitatea eliminarii clauzei 4.1 fara de care contractul nu poate exista.
De asemenea, s-a sustinut ca plata ratelor de credit, in aceeasi moneda in care creditul a fost acordat nu induce contractului un caracter aleatoriu.
Apelanta arata ca nu s-a respectat principiul aplicarii legii civile in timp de catre intimatii reclamanti care au apreciat ca in cauza devine aplicabil noul Cod civil si art.1721, analizat superficial, deoarece aplicarea art.1721 este nelegala, legea civila neputand retroactiva.
Totodata, apelanta a invederat tribunalului ca dezlegarile de drept date de C.J.U.E in cauza Kasler nu sunt incidente in prezenta cauza, deoarece acolo se pornea de la premisa creditului in valuta da pus la dispozitie in forinti la un curs de vanzare al bancii iar Curtea a stabilit ca si restituirea sa se faca potrivit aceluiasi curs de vanzare, ori in cauza nu se porneste de la aceeasi premisa.
In concluzie, apelanta B.T. S.A a aratat ca se impune, cu necesitate, ca intimatii sa aleaga o cale.
La data de 20.10.2016, apelanta B.T. S.A. a formulat raspuns fata de exceptia lipsei calitatii procesuale active a aceleiasi apelante, invocata de intimati, in care s-a aratat ca atata timp cat cererea de chemare in judecata a fost indreptata impotriva V. S.A. si cata vreme, intre reclamanti si V. au existat raporturi juridice rezultate dintr-un contract de credit, inseamna ca V. S.A. putea avea calitate procesuala pasiva la fond, si activa in apel, calitate ce s-a transmis catre B.T. S.A. ca urmare a fuziunii prin absorbtie.
Concluzionand, B.T. a solicitat admiterea apelului, constatarea lipsei calitatii procesuale pasive a V. S.A, si a B. T.S.A si respingerea, in tot, a actiunii, iar in subsidiar, in cazul respingerii exceptiei s-a solicitat admiterea apelului B. T., constatarea cesiunii contractului de credit si a faptului ca a intervenit o tranzactie intre cesionarul R.C.S R. S.R.L. si debitorii intimati iar cererea de chemare in judecata a ramas fara obiect.
Raspunzand exceptiei lipsei calitatii procesuale active a B. T. apelanta R.C.S R. S.R.L., prin notele scrise depuse la data de 26.11.2016, a solicitat respingerea exceptiei, motivat de faptul ca B.T. este entitatea care poate raspunde in numele bancii care a practicat manevre abuzive R.C.S R. S.R.L. fiind numai cesionara unei creante scadente anticipat.
V. ANALIZA INSTANTEI:
Prin sentinta civila nr. 1376 din 23.04.2015, Judecatoria Piatra Neamt a admis, in parte, cererea modificata avand ca obiect constatare si anulare clauze abuzive formulata de reclamantii V. A.-T.si V. I.-F., in contradictoriu cu paratele S.C. V.R S.A. si S.C. R.C.S R. S.R.L, a constatat caracterul abuziv al prevederilor cuprinse in art. 4.2 pct. I din conditiile generale ale conventiei de credit nr., a obligat parata V.R S.A. sa converteasca, in lei, creditul acordat reclamantilor V. A.-T.si V. I.-F. prin contractul de credit nr., incepand cu data de 01.01.2009, la un curs de referinta de 2,5989 lei/1CHF, obligand, totodata, paratele V.R S.A. si R.C.S R. S.R.L. sa aplice fiecarei plati efectuate de reclamanti in valuta CHF, ulterior datei de 01.01.2009, cursul oficial al BNR din data fiecarei plati, iar suma in lei astfel rezultata sa fie imputata asupra sumelor datorate de reclamanti ca urmare a conversiei creditului din CHF in lei, incepand cu data de 01.01.2009.
Pentru a pronunta aceasta solutie referitoare la constatarea caracterului abuziv al prevederilor cuprinse in art.4.2. pct. I din conditiile generale ale conventiei de credit, prima instanta a retinut ca intre parata banca V. R. S.A., prin sucursala Piatra Neamt si reclamantii V .A. T si V. I. F.s-a incheiat contractul de credit nr. din data de 02.10.2008. Prin incheierea acestui contract banca a acordat reclamantilor suma de 123.000 CHF cu titlu de imprumut. Desi in cursul derularii raporturilor contractuale banca a cesionat dreptul sau de creanta paratei R.C.S R. S.R.L. nu au putut face obiect al cesiunii si obligatiile asumate de banca prin incheierea contractului avand in vedere ca cesiunea de datorie nu se poate realiza decat cu acordul debitorului cedat. Or, actiunea reclamantilor este fundamentata tocmai pe nerespectarea unor obligatii legale ale bancii. Ca urmare justifica calitate procesuala in prezenta cauza atat banca cat si cesionarul creantei.
Instanta de fond a retinut ca regula generala in materia contractului principiul libertatii contractuale consacrat legislativ in art. 970 din Codul Civil din 1864, reglementare in vigoare la momentul incheierii contractului de imprumut. Ca principiu, libertatea contractuala echivaleaza cu dreptul partilor de a incheia un anumit contract avand continutul si forma asumate prin exprimarea libera a consimtamantului.
Cu toate acestea, anumite contracte cunosc o reglementare speciala cu dispozitii legale specifice, parte din aceste dispozitii avand un caracter supletiv, completand contractul acolo unde partile nu au dispus, iar o parte avand un caracter imperativ, impunandu-se in mod obligatoriu contractului incheiat chiar peste vointa partilor sau, mai mult, impotriva vointei exprese a partilor astfel cum aceasta s-a manifestat in cuprinsul clauzelor contractului. Astfel de contracte au fost denumite ca fiind contractele numite avand o reglementare specifica care completeaza dispozitiile generale din materia contractului ca specie a actului juridic.
Contractul de imprumut a cunoscut o reglementare legislativa prin chiar Codul civil din anul 1864, iar contractele de imprumut bancare o reglementare expresa prin acte normative succesive. In acelasi timp, raportul contractual dintre banca si persoanele fizice a intrat in sfera raportului intre comerciant, iar ulterior profesionist, si consumator, drepturile consumatorilor fiind pe deplin aplicabile persoanelor fizice parti ale contractelor incheiate cu bancile ca entitati juridice functionand in temeiul unei legi specifice, respectiv Ordonanta de Urgenta nr. 99/2006 privind institutiile de credit si adecvarea capitalului. In sfera contractelor incheiate de banca cu persoane fizice intra atat contractele de cont curent cat si contractele de imprumut sau de depozit, contracte care sunt o expresie a raportului profesionist-consumator, fiind astfel supuse reglementarilor legale specifice acestui raport. Cu toate acestea reglementarile derogatorii din materia dreptului consumatorului sunt, ca regula de principiu, derogatorii dreptului comun, cel al libertatii contractuale, astfel incat ele trebuie sa fie analizate cu o stricta interpretare.
Reclamantii, in calitatea lor de consumatori, au invocat, in principal, dispozitiile Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre profesionisti si consumatori dar si alte dispozitii legale din materia protectiei consumatorului OUG nr. 50/2010).
Dispozitiile Legii nr. 193/2000 stabilesc o serie de limitari ale libertatii contractuale in conventiile incheiate intre profesionisti si consumatori. Cu titlu de regula generala se stabileste ca „orice contract incheiat intre profesionisti si consumatori pentru vanzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fara echivoc, pentru intelegerea carora nu sunt necesare cunostinte de specialitate” iar „in caz de dubiu asupra interpretarii unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate in favoarea consumatorului”. – art. 1 alin. 1 si 2.
Prin dispozitiile art. 4 din Legea nr. 193/2000 sunt definite clauzele abuzive in sensul in care „o clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract, creeaza, in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor”.
Esentiale in analiza cererii reclamantilor sunt si prevederile alin. 6 ale art. 4 din Legea nr. 193/2000 potrivit carora „evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociaza nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerintele de pret si de plata, pe de o parte, nici cu produsele si serviciile oferite in schimb, pe de alta parte, in masura in care aceste clauze sunt exprimate intr-un limbaj usor inteligibil”.
Dispozitiile speciale din Legea nr. 193/2000 nu exclud aplicarea dispozitiilor generale din materia interpretarii conventiilor, respectiv art. 977-985 Cod civil din anul 1864. acestea raman aplicabile oricaror conventii in masura in care nu exista dispozitii speciale derogatorii.
Conform art. 6 din Conventia de credit nr. “rambursarea creditului se face conform Sectiunii 4) din Conditiile generale”.
Relevante din conditiile generale –sectiunea 4. Plati au fost considerate urmatoarele prevederi contractuale:
-“4.1 Orice plata efectuata in baza conventiei se va face in moneda creditului, cu exceptia cazurilor mentionate expres in Conditiile Speciale….”;
- “4.2 In cazul in care creditul este acordat intr-o alta moneda nationala, fiecare codebitor si fiecare garant declara cp recunoaste si accepta in mod expres faptul ca, in situatia in care, pe parcursul duratei creditului, cursul de schimb pentru moneda creditului fluctueaza, in sens crescator cu mai mult de 10% fata de valoarea acestuia de la data semnarii prezentei conventii, in vederea evitarii continuarii/majorarii expunerii la Riscul Valutar:
I. Banca are dreptul, dar nu si obligatia ca, in mod unilateral:
a. ca converteasca in RON creditul acordat imprumutatului in baza prezentei conventii, utilizand in acest scop cursul de schimb EUR/RON, respective CHF/RON practicat de catre aceasta la data efectuarii conversiei, valoarea creditului urmand a fi reprezentata, de la acel moment de valoarea in RON rezultata in urma realizarii conversiei si, pe cale de consecinta:
(b) sa aplice, incepand de la data efectuarii conversiei, rata dobanzii curente practicata de banca si toate celelalte conditii valabile pentru acelasi produs de creditare/produsul de creditare similar, in RON, aflat in oferta Bancii la data efectuarii conversiei;
(c) sa calculeze dobanda curenta, in conditiile prevazute la pct. 3.1 in prezentele Conditii Generale, precum si oricare si toate costurile (dobanzi, comisioane etc.) si sumele datorate de imprumutat in baza prezentei conventii, prin raportare la valoarea creditului denominat in RON”
In raport de cererea reclamantilor si de argumentele paratei instanta de fond a retinut ca nu solicitarea de conversie se va face in raport de prevederile contractuale analizate ci in raport de prevederile legale din materia interpretarii conventiilor cu aplicarea dispozitiilor speciale din materia dreptului consumatorilor.
Cu titlu de principiu instanta a retinut ca potrivit dispozitiilor art. 978 Cod civil din 1864 “cand o clauza este primitoare de doua intelesuri, ea se interpreteaza in sensul ce poate avea un efect, iar nu in acela ce n-ar putea produce nici unul”.
Parata a sustinut faptul ca aplicarea prevederii contractuale tine de aprecierea sa exclusiva, avand doar dreptul iar nu si obligatia de a proceda astfel. Din interpretarea prevederilor contractuale mentionate instanta de fond a concluzionat ca s-a prevazut posibilitatea conversiei creditului din moneda CHF in RON in conditiile in care cursul de schimb al monedei de referinta din contract s-ar majora cu mai mult de 10% fata de valoarea de la data semnarii conventiei de credit. Ca urmare, o posibila conversie a creditului acordat ar crea beneficii reclamantilor care au calitatea de imprumutati avand in vedere ca veniturile acestora nu au nici o legatura cu moneda de referinta din contract ci sunt realizate in moneda nationala (RON).
Toate acestea au fost de natura sa formeze convingerea primei instante ca operatiunea de conversie a creditului reprezinta pentru banca o obligatie atunci cand conditiile prevazute in contract ar fi indeplinite. Or, prin apararile sale banca a invocat faptul ca aprecierea asupra indeplinirii conversiei era atributul sau exclusiv fara a avea o obligatie in acest sens. Toate acestea au fost considerate echivalente unei obligatii pur potestative din partea debitorului, iar potrivit art. 1010 Cod civil din 1864 „obligatia este nula cand s-a contractat sub o conditie potestativa din partea acelui ce se obliga”. Aceasta nulitate insa nu poate lipsi de efecte intreaga prevedere inscrisa in contract, avand in vedere ca ar crea beneficii doar partii care avea obligatia a de a-i da curs iar orice clauza contractuala trebuie interpretata in sensul in care poate avea un efect iar nu in sensul in care ar fi lipita de orice consecinte. In aceste conditii clauza anterior descrisa a fost interpretata de instanta in sensul in care, odata indeplinite conditiile de majorare a cursului de referinta banca avea obligatia de a converti din moneda straina in moneda nationala creditul acordat.
Pentru a decide astfel instanta a avut in vedere si faptul ca aceasta prevedere contractuala a fost prevazuta doar in ipoteza in care “pe parcursul duratei creditului, cursul de schimb pentru moneda creditului fluctueaza, in sens crescator cu mai mult de 10% fata de valoarea acestuia de la data semnarii prezentei conventii “ . In aceste conditii singurul beneficiar al unei astfel de prevederi, raportat la evolutia cursului de schimb RON /CHF, ar fi debitorul obligatiei de rambursare a creditului, respectiv reclamantii. Nu lipsit de relevanta in analiza acestei prevederi contractuale este si faptul ca prevederea contractuala face referire la riscul valutar definit prin aceleasi conditii generale ca posibil efect negativ al cresterii gradului de indatorare generat de fluctuatia ratelor de schimb valutar pe care l-ar putea avea de suportat imprumutatul ca urmare a contractarii creditului intr-o alta moneda decat moneda nationala. Iar cu titlu de comision la acordarea creditului banca a stabilit in sarcina imprumutatilor obligatia de plata a unui comision de risc. Acesta este definit prin dispozitiile art. 3.5 din conditiile generale si avea o valoare semnificativa raportat la suma imprumutata (0,26% lunar). Or, perceperea unui astfel de comision ca un drept al bancii impune si obligatii in sarcina sa cum ar fi cea de a asigura protejarea consumatorului de riscurile valutare pe parcursul derularii unui contract incheiat pe o lunga perioada de timp.
S-a considerat ca art. 4.2 poate face obiectul analizei pe taramul clauzelor abuzive reglementate de dispozitiile Legii nr. 193/2000 avand in vedere dispozitia generala anterior redata din art. 1 lin. 1 si 2 din Legea nr. 193/2000.
Fata de argumentele deja expuse cererea reclamantilor nu s-a impus a fi analizata in raport de principiul impreviziunii in contracte.
In consecinta instanta a constatat caracterul abuziv al prevederilor cuprinse in art. 4.2 pct. I din Conditiile Generale ale Conventiei de credit nr..
Inainte de solutionarea apelului pe fond, tribunalul se va pronunta asupra exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive, in privinta fondului, si a lipsei calitatii procesuale active, in formularea apelului, privind pe apelanta – parata B.T. S.A, exceptii pe care le va respinge, ca nefondate, pentru urmatoarele considerente:
In ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, a B. T.S.A, invocata de aceasta privind dreptul de a sta in judecata, in calitate de parata, in actiunea principala, tribunalul o va respinge deoarece obiectul actiunii este acela al constatarii nulitatii clauzelor contractului de credit incheiat intre V.R S.A. si intimatii V .A. T si V. I. F., parti intre care s-a stabilit un raport juridic, in virtutea caruia exista o legatura intre subiectul de drept care a dobandit calitatea de succesor in drepturi al V.R S.A. si raportul juridic litigios.
Fata de sustinerea intimatilor, potrivit careia, B.T. S.A. nu are avea calitatea procesuala activa pentru introducerea cererii de apel, tribunalul va avea in vedere ca prin preluarea, prin fuziune, a drepturilor si obligatiilor V. S.A. de catre B. T. S.A, aceasta a dobandit si calitatea procesuala activa, respectiv, pe aceea de apelant.
Tribunalul, in limita motivelor de apel invocate, va admite apelurile, va schimba, in parte, sentinta apelata, in sensul respingerii, ca neintemeiata, a actiunii, pentru urmatoarele motive:
Clauza constatata de prima instanta ca fiind abuziva este cea prevazuta in sectiunea 4, „plati”, art.4.2 din conditiile generale ale conventiei de credit nr., potrivit caruia “in cazul in care creditul este acordat intr-o alta moneda nationala, fiecare codebitor si fiecare garant declara cp recunoaste si accepta in mod expres faptul ca, in situatia in care, pe parcursul duratei creditului, cursul de schimb pentru moneda creditului fluctueaza, in sens crescator cu mai mult de 10% fata de valoarea acestuia de la data semnarii prezentei conventii, in vederea evitarii continuarii/majorarii expunerii la Riscul Valutar:
I. Banca are dreptul, dar nu si obligatia ca, in mod unilateral:
a. ca converteasca in RON creditul acordat imprumutatului in baza prezentei conventii, utilizand in acest scop cursul de schimb EUR/RON, respective CHF/RON practicat de catre aceasta la data efectuarii conversiei, valoarea creditului urmand a fi reprezentata, de la acel moment de valoarea in RON rezultata in urma realizarii conversiei si, pe cale de consecinta:
(b) sa aplice, incepand de la data efectuarii conversiei, rata dobanzii curente practicata de banca si toate celelalte conditii valabile pentru acelasi produs de creditare/produsul de creditare similar, in RON, aflat in oferta Bancii la data efectuarii conversiei;
(c) sa calculeze dobanda curenta, in conditiile prevazute la pct. 3.1 in prezentele conditii generale, precum si oricare si toate costurile (dobanzi, comisioane etc.) si sumele datorate de imprumutat in baza prezentei conventii, prin raportare la valoarea creditului denominat in RON”.
Instanta de fond a concluzionat ca aceasta este o clauza abuziva deoarece operatiunea de conversie a creditului reprezinta pentru banca o obligatie atunci cand conditiile prevazute in contract ar fi indeplinite, nefiind primita apararea apelantei B.T. S.A, conform careia aprecierea asupra indeplinirii conversiei era atributul sau exclusiv, fara a avea o obligatie in acest sens, instanta de fond concluzionand ca daca s-ar admite o atare aparare, obligatia ar fi una pur – potestativa, in conditiile in care, conform art.1010 Cod civil din 1864, obligatia este nula cand s-a contractat sub o conditie potestativa din partea celui care se obliga.
De asemenea, s-a retinut ca daca se implinea conditia cresterii cu mai mult de 10% a cursului de schimb fata de valoarea acestuia de la data semnarii conventiei, singurii beneficiari ai prevederii ar fi fost debitorii, care oricum suportau plata unui comision de risc, perceput de banca, comision care nu dadea nastere numai dreptului bancii de a-l impune, ci si obligatiei acesteia de a asigura protejarea consumatorului de riscurile valutare pe parcursul derularii unui contract incheiat pe o lunga perioada de timp.
Conform disp. art.4 din Legea 193/2000, „o clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract, creeaza in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei – credinte un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor”.
Conform art.4 alin.6 din Legea 193/2000, „evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociaza nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerintele de pret si de plata, pe de o parte, nici cu produsele si serviciile oferite in schimb, pe de alta parte, in masura in care aceste clauze sunt exprimate intr-un limbaj usor inteligibil”.
Ceea ce au urmarit reclamantii – intimati este ca V. S.A. sa recalculeze anuitatile la cursul de schimb CHF din momentul la care cursul de schimb s-a majorat cu 10% fata de cursul de la data acordarii imprumutului.
In motivarea apelului, B.T. S.A. a sustinut, printre altele, ca valuta sau moneda de exprimare a pretului contractual se incadreaza, in mod evident, in obiectul principal al conventiei dar si in cerintele de pret si plata astfel ca, in temeiul disp.art.4 alin.6 din Legea 193/2000 este interzisa expres interventia instantei si asupra acestor clauze.
Motivul de apel este intemeiat, tribunalul considerand ca valuta sau moneda de exprimare a pretului contractului face parte din obiectul principal al conventiei, iar instanta putea interveni pentru declararea abuziva a dispozitiilor contractuale prevazute de art.4.2 din conditiile generale numai in masura in care constata ca aceasta clauza era exprimata intr-un limbaj neinteligibil.
Tribunalul, verificand continutul art.4.2 apreciaza ca aceasta clauza nu este abuziva, intrucat este exprimata in mod clar si inteligibil, consumatorii – debitori stiind, cu exactitate, in ce moneda li s-a acordat imprumutul, precum si faptul ca ambele parti contractante isi asuma o serie de consecinte negative rezultate din riscul valutar.
Astfel, in materia creditelor in valuta, problema riscului valutar la care este supus contestatorul nu este susceptibila de a fi solutionata pe calea unei actiuni intemeiata pe Legea 193/2000 intrucat riscul valutar este suportat de consumator, nu in temeiul unei pretinse clauze abuzive din contract, ci este consecinta aplicarii principiului nominalismului consacrat din disp. art. 1578 Cod civil din 1864.
Solicitarea intimatilor –debitori, de stabilire a art.4.2 ca fiind o clauza abuziva este neintemeiata, in conditiile in care fluctuatia cursului valutar este de notorietate, iar apelanta B. T. S.A. nu are nici o influenta asupra stabilirii cursului valutar de schimb al francului elvetian.
Tribunalul apreciaza ca nu poate interveni intr-un contract sinalagmatic, fata de disp.ar.969 Cod civil 1864, potrivita caruia „conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante”, acordul de vointa referitor la acest aspect fiind legal si liber exprimat.
Instanta de apel va avea in vedere ca in prezenta cauza nu sunt aplicabile dezlegarile de drept stabilite de C.J.U.E in cauza C-26/13 Kasler, deoarece situatiile de fapt sunt diferite, intimatii din prezenta cauza contractand si primind creditul in franci elvetieni, in timp ce sotii Kasler au contractat un credit in valuta care le-a fost pus la dispozitie in forinti.
Tribunalul va lasa necercetate celelalte motive de apel, invocate de B.T. S.A, dat fiind ca acesta analizat este de natura sa conduca la admiterea apelului.
In ceea ce priveste apelul formulat de S.C. R.C.S R. S.R.L, tribunalul il va solutiona dupa respingerea cererii de renuntare la calea de atac a apelului, motivat de faptul ca, in conformitate cu disp. art.463 alin.1 si 3 Cod procedura civila raportat la art.404 Cod procedura civila, partea poate renunta, dupa declansarea caii de atac, la aceasta, fie prin prezentarea sa inaintea presedintelui instantei sau a persoanei desemnate de acesta, ori prin inscris autentic care se va depune la grefa instantei, ceea ce in speta de fata nu s-a respectat de catre apelanta, care nici nu s-a prezentat prin reprezentantul legal sau prin mandatarul cu procura speciala data expres pentru efectuarea actului de dispozitie si nici nu a depus inscrisul autentic, astfel incat tribunalul nu putea da eficienta actului de dispozitie al partii.
Apelul formulat de apelanta S.C. R.C.S R. S.R.L. va fi admis pentru aceleasi motive pentru care a fost admis si apelul B. T.S.A. dat fiind ca unul dintre motivele de apel invocat este acela al respectarii principiului nominalismului monetar de catre banca, la data la care a inserat in conditiile generale ale creditului dispozitiile cuprinse in art.4.2.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul va admite apelurile, va schimba, in parte, sentinta apelata, in sensul ca va respinge, ca neintemeiata, in integralitatea sa, actiunea, in conditiile in care instanta de fond a admis, in parte, cererea de chemare in judecata formulata de reclamanti, fara ca insa in dispozitiv sa arate care dintre clauzele solicitate a fi constatate nule absolut au fost mentinute, tribunalul deducand din modalitatea de admitere in parte si din considerentele sentintei care sunt clauzele mentinute, solutia sub acest aspect intrand sub puterea lucrului judecat, in conditiile in care reclamantii –debitori nu au formulat apel impotriva sentintei instantei de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, exceptiile lipsei calitatii procesuale pasive in privinta fondului, respectiv a lipsei calitatii procesuale active in formularea apelului, privind pe apelanta-parata B.T. SA, invocate de intimati.
Respinge cererea de renuntare la apel formulata de apelanta R.C.S R. SRL, prin reprezentant A. P. S. SRL.
Admite apelurile civile formulate de apelantii B.T. pentru S.C.V.R S.A, cu sediul social in, cu sediul procedural ales la S.C.A S. SI A.” din, si R.C.S S.R.L, cu sediul in, prin imputernicit A. P. S. R. S.R.L, cu sediul social in, impotriva sentintei civile nr. 1376 din 23.04.2015 pronuntata de Judecatoria Piatra Neamt, in contradictoriu cu intimatii V .A. T SI V. I. F., domiciliati , cu domiciliul procedural ales la cabinet avocat N. A. din, in cauza avand ca obiect constatare nulitate act, pretentii si obligatia de a face.
Schimba, in parte, sentinta apelata, in sensul ca respinge, ca neintemeiata, actiunea.
Definitiva.
Prin sentinta civila nr. 1376 din 23.04.2015, Judecatoria Piatra Neamt a admis, in parte, cererea modificata avand ca obiect constatare si anulare clauze abuzive formulata de reclamantii V. A.-T.si Vasnic Ioan-Florinel, in contradictoriu cu paratele S.C. V.R S.A. si S.C. R.C.S R. S.R.L, a constatat caracterul abuziv al prevederilor cuprinse in art. 4.2 pct. I din conditiile generale ale conventiei de credit nr., a obligat parata V.R S.A. sa converteasca, in lei, creditul acordat reclamantilor V. A.-T.si V. I.-F. prin contractul de credit nr., incepand cu data de 01.01.2009, la un curs de referinta de 2,5989 lei/1CHF, obligand, totodata, paratele V.R S.A. si R.C.S R. S.R.L. sa aplice fiecarei plati efectuate de reclamanti in valuta CHF, ulterior datei de 01.01.2009, cursul oficial al BNR din data fiecarei plati, iar suma in lei astfel rezultata sa fie imputata asupra sumelor datorate de reclamanti ca urmare a conversiei creditului din CHF in lei, incepand cu data de 01.01.2009.
II. APELANTI:
Impotriva sentintei civile nr. 1376 din 23.04.2015 pronuntata de Judecatoria Piatra Neamt au formulat apel B.T. S.A, in calitate de continuatoare in drepturi si obligatii a V.R S.A si R.C.S R. S.R.L, prin imputernicit A. P. S. R. S.R.L, cererile fiind inregistrate la data de 01.03.2016, pe rolul Tribunalului Neamt, sectia a II- a civila, de contencios administrativ si fiscal, sub nr. 6184/279/2014, solicitandu-se admiterea apelului si modificarea, in parte, a sentintei, in sensul respingerii, in totalitate, a cererii de chemare in judecata formulata de reclamanti.
III. MOTIVE DE APEL:
III.1. In motivarea apelului, B.T. S.A a aratat ca sentinta apelata a fost pronuntata cu interpretarea gresita a situatiei de fapt si a dispozitiilor legale incidente, continand considerente contradictorii intre ele sau fata de dispozitivul sau.
S-a aratat ca prima instanta a retinut, in mod corect, ca in cauza este vorba despre un credit scadent anticipat, pus in executare silita dar a interpretat, cu totul eronat, situatia de fapt si efectele juridice ale acesteia. Ca efect al declararii scadentei anticipate a creditului, majoritatea clauzelor contractuale, cu exceptia celor privind dobanda, au ramas fara efect intre partile contractante, iar creanta rezultata din contractul de credit a fost cesionata ulterior firmei de recuperare R.C.S R. S.R.L.
Singura sanctiune legala, potrivit disp.art.6 din Legea 193/2000, este lipsirea de efecte a clauzei pretins abuziva fata de consumator, iar din aceasta rezulta ca instanta de judecata nu poate dispune lipsirea de efecte a unor clauze care deja nu mai au efect intre partile raportului juridic. Pe cale de consecinta, hotararea de convertite a unui credit dintr-o moneda in alta moneda, aleasa aleatoriu de instanta de judecata, este vadit nelegala.
Constatarea caracterului abuziv al clauzei 4.2 poate avea ca efect doar eliminarea acestei clauze din contract dar nu si modificarea contractului.
S-a sustinut ca sanctiunea nulitatii absolute nu este prevazuta de Legea nr. 193/2000, fiind o sanctiune dedusa de practica judiciara, teorie pe care apelanta nu o sustine pentru cel putin trei argumente, si anume: daca legiuitorul ar fi dorit ca sanctiunea aplicabila sa fie nulitatea absoluta, nimic nu l-ar fi impiedicat sa dispuna aceasta sanctiune, in mod direct, iar principalul efect al nulitatii absolute este imposibil a fi atins in cazul contractelor de credit, deoarece este imposibila repunerea in situatia anterioara fara a fi afectat interesul consumatorului, care nu va putea restitui imediat intregul credit dar nici contraprestatiile efectuate deja de banca. Pe de alta parte, consumatorii, vazuti ca indivizi, sunt entitati private si nu de drept public, astfel incat nu subzista argumentul ocrotirii unui interes public.
S-a aratat ca nu se poate stabili o alta sanctiune decat cea prevazuta expres de lege deoarece aceasta echivaleaza cu a adauga la lege, ceea ce este inacceptabil, mai ales in cazul unei sanctiuni.
Apelanta a invederat instantei de control ca sentinta apelata nu contine motivele pentru care au fost respinse apararile apelantei privind incidenta articolelor 1578 si 1584 Cod civil. Clauza de la punctul 4.2 nu este neclara sau echivoca pentru a putea fi interpretata in favoarea debitorului. Dimpotriva, chiar din unele considerente ale sentintei rezulta ca aceasta este clara si ca aplicarea ei induce un avantaj consumatorului. De asemenea, clauza 4.2 nu poate avea intelesul unei clauze de risc valutar, caci nu are continutul specific unei asemenea clauze si nici nu a existat intentia partilor de a-i da un asemenea inteles.
Clauzele contractuale de la punctele 4.1 - 4.2 din conditiile generale ale conventiei de credit nu pot avea caracter abuziv prin natura lor deoarece clauza 4.1 transpune in contract dispozitiile art. 1578 Cod civil 1864, iar clauza 4.2.nu poate fi interpretata ca reglementand un risc valutar, ci poate fi calificata ca o clauza ce tinde la limitarea efectelor unei imprejurari exterioare asupra imprumutatului prin faptul ca a dorit sa contracteze creditul intr-o alta moneda decat cea in care obtine in mod curent veniturile.
Clauza 4.2 din conditiile generale ale conventiei dispune ca in cazul creditelor in moneda straina si al cresterii cursului de schimb cu mai mult de 10% banca are dreptul, dar nu si obligatia, de a converti in RON creditul si a de a aplica costurile specifice tipului de credit in RON, precum si ca imprumutatii se obliga sa plateasca in continuare creditul in RON, suportand toate costurile conversiei si punand la dispozitia bancii documentele necesare conversiei. Din chiar modul de structurare a acestor prevederi rezulta ca aplicarea lor este in favoarea debitorului dar aplicarea efectiva este lasata la latitudinea exclusiva a bancii. O atare clauza, neaplicabila direct si/sau ca regula contractuala, nu poate crea un dezavantaj semnificativ debitorilor si nu poate fi, in nici un caz, stipulata cu rea-credinta, cat timp eventuala ei aplicare ar crea un avantaj imprumutatilor.
Apelanta nu a negat ca imprumutatul poate suferi un risc valutar, insa acest risc este extern contractului de credit, nefiind un element intrinsec al acestuia si mai mult decat atat, a fost asumat de catre imprumutat cand a cerut un credit intr-o moneda straina in care stia ca nu obtine venituri. Tocmai de aceea, desi riscul valutar nu este un element al contractului, banca a prevazut articolul 4.2. ca pe o dispozitie de protectie a imprumutatului dar aplicabila doar daca si cand banca isi permite sa faca aceasta favoare consumatorului.
In opinia apelantei, interpretarea data de instanta clauzei 4.2, conform careia aceasta ar reprezenta o conditie pur potestativa este un tip de sofism, deoarece clauza nu afecteaza in nici un fel obligatiile principale ale partilor, nu face parte din obiectul principal al contractului iar indeplinirea obligatiilor bancii nu este influentata de eventuala aplicare a clauzei, in conditiile in care obligatia principala a bancii a fost deja executata integral, dupa cum, nici obligatiile bancii si nici cele ale debitorului nu sunt supuse vointei exclusive a bancii.
Referindu-se la motivul de apel conform caruia hotararea contine considerente contradictorii intre ele sau fata de dispozitivul sau, apelanta a aratat ca desi prin sentinta se dispune conversia creditului in RON, solutia finala ignora celelalte conditii stipulate de clauza 4.2 privind elementele costului creditului, respectiv, aplicarea dobanzilor si comisioanelor specifice produsului in lei.
Apelanta a considerat ca o clauza abuziva pur – potestativa si nula nu mai poate fi interpretata in sensul de a produce, totusi, efecte.
Aceeasi apelanta concluzioneaza ca valuta sau moneda de exprimare a pretului contractual se incadreaza in obiectul principal al conventiei dar si in cerintele de pret si de plata, astfel ca, in temeiul disp.art.4 alin.6 din Legea 193/2000 este interzisa expres interventia instantei si asupra acestor clauze.
Pentru a face inoperabil art.4 alin.6 din Legea 193/2000, intimatii ar fi trebuit sa dovedeasca si sa se retine de catre instanta in considerente ca exprimarea clauzei privind costul total la consumator (pretul, DAE) este neclara si echivoca, ceea ce insa nu a fost invocat si nici demonstrat in prezenta cauza, atata vreme cat DAE si modalitatea de plata au fost stabilite in moneda creditului si nu intr-o alta moneda sau prin raportare la o alta moneda, ori pe baza unui mecanism de schimb.
Apelanta a considerat ca intreaga teorie a intimatilor si, implicit, admiterea actiunii porneste de la o premisa total gresita, aceea ca banca s-ar imbogati in detrimentul consumatorului, aratand ca dispozitia privind conversia creditului in lei nu isi gaseste temei juridic nici in dispozitiile Legii 193/2000, nici in cele ale Codului civil 1864, aceasta cerere tinzand la introducerea unei clauze noi, solicitare care este inadmisibila, deoarece instanta nu poate reforma contractul dincolo de vointa partilor, ci poate doar inlatura clauzele abuzive.
In concluzie, apelanta a aratat ca sentinta apelata nu analizeaza indeplinirea conditiilor legale pentru declararea caracterului abuziv al clauzei 4.2, respectiv, indeplinirea celor trei conditii referitoare la faptul ca dispozitia contractuala nu a fost negociata cu consumatorul, ca s-a creat un dezechilibru semnificativ consumatorului iar clauza a fost inserata contrar cerintelor bunei – credinte.
Cererea a fost legal timbrata cu 20 lei taxa judiciara de timbru.
In drept, apelul s-a intemeiat pe dispozitiile invocate in cuprinsul acestuia referitoarea la Legea 193/200 si Codul civil din 1864.
In dovedire, apelanta a inteles sa se foloseasca de proba cu inscrisuri.
III.2. Apelanta R.C.S R. S.R.L. a aratat, in principal, ca hotararea apelata este nelegala deoarece instanta s-a pronuntat asupra unor acte si fapte anterioare contractului de cesiune, obligand cesionarul, in solidar cu banca, sa puna in executare o obligatie ce nu poate fi indeplinita, deoarece reclamantii si-au incalcat obligatia de plata, la termen, a ratelor creditului, ceea ce a determinat banca cedenta sa declara creditul neperformant si scadent anticipat, ulterior fiind cesionat apelantei care a preluat de la banca toate drepturile si obligatiile ce decurg din calitatea de creditor a V. S.A.
Pe fondul cauzei, in ceea ce priveste convertirea in RON a creditorului acordat in CHF, apelanta a invocat, in aparare, principiul nominalismului monetar, conform caruia imprumutatii aveau obligatia de a restitui aceeasi cantitate de moneda, fie ea nationala sau straina, cu cea imprumutata, fiind exclusa orice sustinere privind denaturarea raportului juridic obligational prin ingreunarea excesiva a consumatorului si oferirea in favoarea bancii a unui avantaj economic disproportionat, in conditiile in care obligatia rambursarii revine imprumutatului si era firesc ca acesta sa aiba in vedere la restituire modificarile cursului valutar pentru care banca nu poate fi tinuta raspunzatoare si nici obligata sa accepte o suma mai mica.
S-a sustinut ca principiul nominalismului este prevazut de lege si nici o persoana nu poate invoca necunoasterea legii pentru a obtine inlaturarea sau eliminarea unei obligatii contractuale.
Conditia privind lipsa negocierii clauzei nu este indeplinita in speta din moment ce reclamantii aveau posibilitatea, atat anterior, cat si ulterior incheierii contractului, de a obtine modificarea clauzelor sau de a opta pentru o alta moneda a creditului.
Referitor la solicitarea de stabilizare a cursului de schimb CHF/RON la momentul semnarii contractului, curs care sa fie valabil pe intreaga durata a contractului si denominarea in moneda nationala a platilor este inadmisibila, deoarece instanta nu poate interveni in acordul de vointa al partilor, modificand prin decizia sa insusi obiectul contractului, adica, suma imprumutata impreuna cu dobanda sau comisioanele, elemente ce fac parte din pretul contractului care nu poate fi stabilit arbitrar de catre un tert.
S-a concluzionat ca sanctiunea declararii abuzive a unei clauze nu este nulitatea absoluta, ci nulitatea relativa.
Cererea a fost legal timbrata cu 20 lei taxa judiciara de timbru.
In drept, cererea s-a intemeiat pe art.466 Cod procedura civila.
In dovedire, apelanta nu a solicitat probe.
La data de 17.03.2016, apelanta R.C.S R. S.R.L, prin imputernicit A. P. S. R. S.R.L, a formulat o cerere de renuntare la calea de atac a apelului, depusa in scris si semnata de avocatul Gangiu Ileana Nicoleta, in calitate de avocat al mandatarului.
IV. MOTIVELE INTAMPINARII:
Prin intampinarea formulata, intimatii V .A. T si V. I. F. au solicitat tribunalului sa ia act de renuntarea la apelul formulat de R.C.S R. S.R.L, prin imputernicit A. P. S. R. S.R.L, iar in ceea ce priveste apelul formulat de B.T. S.A, au solicitat respingerea, ca fiind facut de o persoana fara calitate.
S-a aratat ca, in conditiile in care fuziunea prin absorbtie a V.R S.R.L. de catre B.T. S.A. a survenit la data de 25.11.2015, rezulta ca in patrimoniul B. T. S.A. nu au fost transmise nici drepturile si nici obligatiile decurgand din conventia de credit nr., efectele sentintei civile pronuntate nefiind opozabile apelantei. Transmiterea prin cesiune a drepturilor si obligatiilor din conventia de credit, anterior fuziunii, a fost de natura sa impiedice dobandirea de catre B.T. S.A, atat a calitatii procesuale pasive, cat si a calitatii procesuale active, in formularea unei eventuale cai de atac.
Pe fondul apelului s-a aratat, cu trimitere la jurispudenta I.C.C.J. si la cea a Curtii Europene de Justitiei, citandu-se cauza C-26/13 Kasler & Kaslerne Rabai, ca un contract de credit trebuie sa expuna, in mod transparent, functionarea concreta a mecanismului de schimb al monedei straine la care se refera clauza respectiva, precum si relatia dintre acest mecanism si cel prevazut prin alte clauze referitoare la deblocarea imprumutului astfel incat acest consumator sa poata sa evalueze, pe baza unor criterii clare si inteligibile, consecintele economice care rezulta din aceasta, in ceea ce-l priveste.
In ceea ce priveste consecinta constatarii caracterului abuziv al unor clauze, aceasta este echivalenta cu constatarea nulitatii absolute a acestora, nefiind aplicabila sanctiunea nulitatii relative, deoarece prin jurisprudenta I.C.C.J. s-a statuat ca, in ceea ce priveste natura interesului protejat, norma respectiva ocroteste un interes general si nu unul individual, fiind evident ca legea ocroteste o categorie generica, aceea a consumatorilor si nu o persoana particulara.
Avand in vedere prevederile art.966-970 Cod civil, in vigoare la momentul incheierii contractelor dintre parti, din interpretarea carora rezulta ca partile trebuie sa actioneze cu buna-credinta, atat la negocierea si incheierea contractului, cat si pe tot timpul executarii sale, neputand inlatura sau limita aceasta obligatie, distribuirea intre parti a pierderilor si beneficiilor rezultate ca urmare a cresterii valorii CHF fata de moneda nationala, apare ca o solutie justa si echitabila.
Obligatiile partilor trebuie sa se intemeieze pe o cauza licita si morala, conform disp. art.968 Cod civil. Intrucat s-au schimbat conditiile de contractare de la momentul incheierii contractului, efectele acestuia au ajuns sa fie altele decat cele cu privire la care partile au convenit, motiv pentru care se impunea revizuirea efectelor contractului, in temeiul teoriei impreviziunii care a fost aplicata in jurisprudenta.
Efectuarea platilor in valuta implica suportarea unor costuri suplimentare in sarcina imprumutatului, derivate din schimbul valutar din leu in euro si din euro in CHF, cu consecinta impovararii consumatorului, ceea ce determina o crestere a caracterului oneros al obligatiilor asumate de catre acesta, fapt contrar principiului echitatii si bunei – credinte care trebuie sa guverneze executarea contractelor.
In drept, cererea s-a intemeiat pe disp.art.205 si 471 Cod procedura civila.
In dovedire, intimatii au inteles sa se foloseasca de proba cu inscrisuri, depunand tranzactia pe care au incheiat cu R.C.S R. S.R.L.
Prin raspunsul la intampinare formulat de B.T. S.A, apelanta a aratat ca se impune aplicarea, la adresa intimatilor, a adagiului latin „electa una via” fata de urmatoarele premise de rationament: daca B.T. S.A nu a dobandit nici un drept ca urmare a fuziunii prin absorbtie a V.R S.A, atunci nu a dobandit nici obligatii ale V.R S.A. iar daca nu are obligatii fata de intimati, acestia nu pot pune in executare sentinta impotriva B. T.S.A, sentinta prin care s-au stabilit obligatii doar in sarcina V.R S.A, prin urmare, respingerea apelului ca fiind facut de o persoana fara o calitate procesuala activa va duce la imposibilitatea punerii acesteia in executare deoarece V.R S.A. nu mai exista.
Nu se poate considera, in acelasi timp, ca V.R S.A. are sau a avut calitate procesuala pasiva la fond, insa societatea rezultata ca urmare a fuziunii cu B.T. S.A. nu mai are calitate procesuala activa in apel. Ori daca litigiul se poarta doar in contradictoriu cu R.C.S R. S.R.L. si a fost incheiat o tranzactie cu acesta prin care litigiul a fost stins dupa pronuntarea sentintei, atunci inseamna ca litigiul a fost stins in intregime, cererea de chemare in judecata ramanand fara obiect, pe cale de consecinta, solutia legala si temeinica fiind cea de admitere a apelului B. T. S.A, anularea sentintei si constatarea lipsei obiectului cererii de chemare in judecata.
Prin urmare, apelanta B.T. S.A a concluzionat ca, fie intimatii isi vor preciza pozitia procesuala fata de B.T. S.A, fie instanta va trebui sa se pronunte pe baza sustinerilor incoerente ale acestora.
Fata de sustinerile intimatilor pe fondul apelului s-au facut urmatoarele precizari:
S-a aratat ca elementele esentiale ale unui contract de credit, adica moneda, valoarea creditului, durata de rambursare si dobanda, sunt stabilite de consumator, ori sunt ajustate pe baza negocierii cu banca, iar acordul de vointa al partilor nu se poate da in acest contract decat prin negociere.
La momentul 2007- 2008, in R. exista o piata valutara libera, de peste 14-16 ani, in care moneda nationala, leul, a avut o evolutia cvasi – depreciativa iar din acest fapt de notorietate un consumator minim diligent se putea astepta la o evolutie similara, deci crescatoare, si pentru moneda euro, insa ceea ce au speculat majoritatea imprumutatilor in euro sau in CHF a fost pretul mult mai mic platit de dansii pentru un credit echivalent fata de imprumutatii in lei.
S-a aratat ca cererile intimatilor, admise de instanta, sunt inadmisibile, reiterandu-se sustinerile din cererea de apel referitoare la imposibilitatea eliminarii clauzei 4.1 fara de care contractul nu poate exista.
De asemenea, s-a sustinut ca plata ratelor de credit, in aceeasi moneda in care creditul a fost acordat nu induce contractului un caracter aleatoriu.
Apelanta arata ca nu s-a respectat principiul aplicarii legii civile in timp de catre intimatii reclamanti care au apreciat ca in cauza devine aplicabil noul Cod civil si art.1721, analizat superficial, deoarece aplicarea art.1721 este nelegala, legea civila neputand retroactiva.
Totodata, apelanta a invederat tribunalului ca dezlegarile de drept date de C.J.U.E in cauza Kasler nu sunt incidente in prezenta cauza, deoarece acolo se pornea de la premisa creditului in valuta da pus la dispozitie in forinti la un curs de vanzare al bancii iar Curtea a stabilit ca si restituirea sa se faca potrivit aceluiasi curs de vanzare, ori in cauza nu se porneste de la aceeasi premisa.
In concluzie, apelanta B.T. S.A a aratat ca se impune, cu necesitate, ca intimatii sa aleaga o cale.
La data de 20.10.2016, apelanta B.T. S.A. a formulat raspuns fata de exceptia lipsei calitatii procesuale active a aceleiasi apelante, invocata de intimati, in care s-a aratat ca atata timp cat cererea de chemare in judecata a fost indreptata impotriva V. S.A. si cata vreme, intre reclamanti si V. au existat raporturi juridice rezultate dintr-un contract de credit, inseamna ca V. S.A. putea avea calitate procesuala pasiva la fond, si activa in apel, calitate ce s-a transmis catre B.T. S.A. ca urmare a fuziunii prin absorbtie.
Concluzionand, B.T. a solicitat admiterea apelului, constatarea lipsei calitatii procesuale pasive a V. S.A, si a B. T.S.A si respingerea, in tot, a actiunii, iar in subsidiar, in cazul respingerii exceptiei s-a solicitat admiterea apelului B. T., constatarea cesiunii contractului de credit si a faptului ca a intervenit o tranzactie intre cesionarul R.C.S R. S.R.L. si debitorii intimati iar cererea de chemare in judecata a ramas fara obiect.
Raspunzand exceptiei lipsei calitatii procesuale active a B. T. apelanta R.C.S R. S.R.L., prin notele scrise depuse la data de 26.11.2016, a solicitat respingerea exceptiei, motivat de faptul ca B.T. este entitatea care poate raspunde in numele bancii care a practicat manevre abuzive R.C.S R. S.R.L. fiind numai cesionara unei creante scadente anticipat.
V. ANALIZA INSTANTEI:
Prin sentinta civila nr. 1376 din 23.04.2015, Judecatoria Piatra Neamt a admis, in parte, cererea modificata avand ca obiect constatare si anulare clauze abuzive formulata de reclamantii V. A.-T.si V. I.-F., in contradictoriu cu paratele S.C. V.R S.A. si S.C. R.C.S R. S.R.L, a constatat caracterul abuziv al prevederilor cuprinse in art. 4.2 pct. I din conditiile generale ale conventiei de credit nr., a obligat parata V.R S.A. sa converteasca, in lei, creditul acordat reclamantilor V. A.-T.si V. I.-F. prin contractul de credit nr., incepand cu data de 01.01.2009, la un curs de referinta de 2,5989 lei/1CHF, obligand, totodata, paratele V.R S.A. si R.C.S R. S.R.L. sa aplice fiecarei plati efectuate de reclamanti in valuta CHF, ulterior datei de 01.01.2009, cursul oficial al BNR din data fiecarei plati, iar suma in lei astfel rezultata sa fie imputata asupra sumelor datorate de reclamanti ca urmare a conversiei creditului din CHF in lei, incepand cu data de 01.01.2009.
Pentru a pronunta aceasta solutie referitoare la constatarea caracterului abuziv al prevederilor cuprinse in art.4.2. pct. I din conditiile generale ale conventiei de credit, prima instanta a retinut ca intre parata banca V. R. S.A., prin sucursala Piatra Neamt si reclamantii V .A. T si V. I. F.s-a incheiat contractul de credit nr. din data de 02.10.2008. Prin incheierea acestui contract banca a acordat reclamantilor suma de 123.000 CHF cu titlu de imprumut. Desi in cursul derularii raporturilor contractuale banca a cesionat dreptul sau de creanta paratei R.C.S R. S.R.L. nu au putut face obiect al cesiunii si obligatiile asumate de banca prin incheierea contractului avand in vedere ca cesiunea de datorie nu se poate realiza decat cu acordul debitorului cedat. Or, actiunea reclamantilor este fundamentata tocmai pe nerespectarea unor obligatii legale ale bancii. Ca urmare justifica calitate procesuala in prezenta cauza atat banca cat si cesionarul creantei.
Instanta de fond a retinut ca regula generala in materia contractului principiul libertatii contractuale consacrat legislativ in art. 970 din Codul Civil din 1864, reglementare in vigoare la momentul incheierii contractului de imprumut. Ca principiu, libertatea contractuala echivaleaza cu dreptul partilor de a incheia un anumit contract avand continutul si forma asumate prin exprimarea libera a consimtamantului.
Cu toate acestea, anumite contracte cunosc o reglementare speciala cu dispozitii legale specifice, parte din aceste dispozitii avand un caracter supletiv, completand contractul acolo unde partile nu au dispus, iar o parte avand un caracter imperativ, impunandu-se in mod obligatoriu contractului incheiat chiar peste vointa partilor sau, mai mult, impotriva vointei exprese a partilor astfel cum aceasta s-a manifestat in cuprinsul clauzelor contractului. Astfel de contracte au fost denumite ca fiind contractele numite avand o reglementare specifica care completeaza dispozitiile generale din materia contractului ca specie a actului juridic.
Contractul de imprumut a cunoscut o reglementare legislativa prin chiar Codul civil din anul 1864, iar contractele de imprumut bancare o reglementare expresa prin acte normative succesive. In acelasi timp, raportul contractual dintre banca si persoanele fizice a intrat in sfera raportului intre comerciant, iar ulterior profesionist, si consumator, drepturile consumatorilor fiind pe deplin aplicabile persoanelor fizice parti ale contractelor incheiate cu bancile ca entitati juridice functionand in temeiul unei legi specifice, respectiv Ordonanta de Urgenta nr. 99/2006 privind institutiile de credit si adecvarea capitalului. In sfera contractelor incheiate de banca cu persoane fizice intra atat contractele de cont curent cat si contractele de imprumut sau de depozit, contracte care sunt o expresie a raportului profesionist-consumator, fiind astfel supuse reglementarilor legale specifice acestui raport. Cu toate acestea reglementarile derogatorii din materia dreptului consumatorului sunt, ca regula de principiu, derogatorii dreptului comun, cel al libertatii contractuale, astfel incat ele trebuie sa fie analizate cu o stricta interpretare.
Reclamantii, in calitatea lor de consumatori, au invocat, in principal, dispozitiile Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre profesionisti si consumatori dar si alte dispozitii legale din materia protectiei consumatorului OUG nr. 50/2010).
Dispozitiile Legii nr. 193/2000 stabilesc o serie de limitari ale libertatii contractuale in conventiile incheiate intre profesionisti si consumatori. Cu titlu de regula generala se stabileste ca „orice contract incheiat intre profesionisti si consumatori pentru vanzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fara echivoc, pentru intelegerea carora nu sunt necesare cunostinte de specialitate” iar „in caz de dubiu asupra interpretarii unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate in favoarea consumatorului”. – art. 1 alin. 1 si 2.
Prin dispozitiile art. 4 din Legea nr. 193/2000 sunt definite clauzele abuzive in sensul in care „o clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract, creeaza, in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor”.
Esentiale in analiza cererii reclamantilor sunt si prevederile alin. 6 ale art. 4 din Legea nr. 193/2000 potrivit carora „evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociaza nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerintele de pret si de plata, pe de o parte, nici cu produsele si serviciile oferite in schimb, pe de alta parte, in masura in care aceste clauze sunt exprimate intr-un limbaj usor inteligibil”.
Dispozitiile speciale din Legea nr. 193/2000 nu exclud aplicarea dispozitiilor generale din materia interpretarii conventiilor, respectiv art. 977-985 Cod civil din anul 1864. acestea raman aplicabile oricaror conventii in masura in care nu exista dispozitii speciale derogatorii.
Conform art. 6 din Conventia de credit nr. “rambursarea creditului se face conform Sectiunii 4) din Conditiile generale”.
Relevante din conditiile generale –sectiunea 4. Plati au fost considerate urmatoarele prevederi contractuale:
-“4.1 Orice plata efectuata in baza conventiei se va face in moneda creditului, cu exceptia cazurilor mentionate expres in Conditiile Speciale….”;
- “4.2 In cazul in care creditul este acordat intr-o alta moneda nationala, fiecare codebitor si fiecare garant declara cp recunoaste si accepta in mod expres faptul ca, in situatia in care, pe parcursul duratei creditului, cursul de schimb pentru moneda creditului fluctueaza, in sens crescator cu mai mult de 10% fata de valoarea acestuia de la data semnarii prezentei conventii, in vederea evitarii continuarii/majorarii expunerii la Riscul Valutar:
I. Banca are dreptul, dar nu si obligatia ca, in mod unilateral:
a. ca converteasca in RON creditul acordat imprumutatului in baza prezentei conventii, utilizand in acest scop cursul de schimb EUR/RON, respective CHF/RON practicat de catre aceasta la data efectuarii conversiei, valoarea creditului urmand a fi reprezentata, de la acel moment de valoarea in RON rezultata in urma realizarii conversiei si, pe cale de consecinta:
(b) sa aplice, incepand de la data efectuarii conversiei, rata dobanzii curente practicata de banca si toate celelalte conditii valabile pentru acelasi produs de creditare/produsul de creditare similar, in RON, aflat in oferta Bancii la data efectuarii conversiei;
(c) sa calculeze dobanda curenta, in conditiile prevazute la pct. 3.1 in prezentele Conditii Generale, precum si oricare si toate costurile (dobanzi, comisioane etc.) si sumele datorate de imprumutat in baza prezentei conventii, prin raportare la valoarea creditului denominat in RON”
In raport de cererea reclamantilor si de argumentele paratei instanta de fond a retinut ca nu solicitarea de conversie se va face in raport de prevederile contractuale analizate ci in raport de prevederile legale din materia interpretarii conventiilor cu aplicarea dispozitiilor speciale din materia dreptului consumatorilor.
Cu titlu de principiu instanta a retinut ca potrivit dispozitiilor art. 978 Cod civil din 1864 “cand o clauza este primitoare de doua intelesuri, ea se interpreteaza in sensul ce poate avea un efect, iar nu in acela ce n-ar putea produce nici unul”.
Parata a sustinut faptul ca aplicarea prevederii contractuale tine de aprecierea sa exclusiva, avand doar dreptul iar nu si obligatia de a proceda astfel. Din interpretarea prevederilor contractuale mentionate instanta de fond a concluzionat ca s-a prevazut posibilitatea conversiei creditului din moneda CHF in RON in conditiile in care cursul de schimb al monedei de referinta din contract s-ar majora cu mai mult de 10% fata de valoarea de la data semnarii conventiei de credit. Ca urmare, o posibila conversie a creditului acordat ar crea beneficii reclamantilor care au calitatea de imprumutati avand in vedere ca veniturile acestora nu au nici o legatura cu moneda de referinta din contract ci sunt realizate in moneda nationala (RON).
Toate acestea au fost de natura sa formeze convingerea primei instante ca operatiunea de conversie a creditului reprezinta pentru banca o obligatie atunci cand conditiile prevazute in contract ar fi indeplinite. Or, prin apararile sale banca a invocat faptul ca aprecierea asupra indeplinirii conversiei era atributul sau exclusiv fara a avea o obligatie in acest sens. Toate acestea au fost considerate echivalente unei obligatii pur potestative din partea debitorului, iar potrivit art. 1010 Cod civil din 1864 „obligatia este nula cand s-a contractat sub o conditie potestativa din partea acelui ce se obliga”. Aceasta nulitate insa nu poate lipsi de efecte intreaga prevedere inscrisa in contract, avand in vedere ca ar crea beneficii doar partii care avea obligatia a de a-i da curs iar orice clauza contractuala trebuie interpretata in sensul in care poate avea un efect iar nu in sensul in care ar fi lipita de orice consecinte. In aceste conditii clauza anterior descrisa a fost interpretata de instanta in sensul in care, odata indeplinite conditiile de majorare a cursului de referinta banca avea obligatia de a converti din moneda straina in moneda nationala creditul acordat.
Pentru a decide astfel instanta a avut in vedere si faptul ca aceasta prevedere contractuala a fost prevazuta doar in ipoteza in care “pe parcursul duratei creditului, cursul de schimb pentru moneda creditului fluctueaza, in sens crescator cu mai mult de 10% fata de valoarea acestuia de la data semnarii prezentei conventii “ . In aceste conditii singurul beneficiar al unei astfel de prevederi, raportat la evolutia cursului de schimb RON /CHF, ar fi debitorul obligatiei de rambursare a creditului, respectiv reclamantii. Nu lipsit de relevanta in analiza acestei prevederi contractuale este si faptul ca prevederea contractuala face referire la riscul valutar definit prin aceleasi conditii generale ca posibil efect negativ al cresterii gradului de indatorare generat de fluctuatia ratelor de schimb valutar pe care l-ar putea avea de suportat imprumutatul ca urmare a contractarii creditului intr-o alta moneda decat moneda nationala. Iar cu titlu de comision la acordarea creditului banca a stabilit in sarcina imprumutatilor obligatia de plata a unui comision de risc. Acesta este definit prin dispozitiile art. 3.5 din conditiile generale si avea o valoare semnificativa raportat la suma imprumutata (0,26% lunar). Or, perceperea unui astfel de comision ca un drept al bancii impune si obligatii in sarcina sa cum ar fi cea de a asigura protejarea consumatorului de riscurile valutare pe parcursul derularii unui contract incheiat pe o lunga perioada de timp.
S-a considerat ca art. 4.2 poate face obiectul analizei pe taramul clauzelor abuzive reglementate de dispozitiile Legii nr. 193/2000 avand in vedere dispozitia generala anterior redata din art. 1 lin. 1 si 2 din Legea nr. 193/2000.
Fata de argumentele deja expuse cererea reclamantilor nu s-a impus a fi analizata in raport de principiul impreviziunii in contracte.
In consecinta instanta a constatat caracterul abuziv al prevederilor cuprinse in art. 4.2 pct. I din Conditiile Generale ale Conventiei de credit nr..
Inainte de solutionarea apelului pe fond, tribunalul se va pronunta asupra exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive, in privinta fondului, si a lipsei calitatii procesuale active, in formularea apelului, privind pe apelanta – parata B.T. S.A, exceptii pe care le va respinge, ca nefondate, pentru urmatoarele considerente:
In ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, a B. T.S.A, invocata de aceasta privind dreptul de a sta in judecata, in calitate de parata, in actiunea principala, tribunalul o va respinge deoarece obiectul actiunii este acela al constatarii nulitatii clauzelor contractului de credit incheiat intre V.R S.A. si intimatii V .A. T si V. I. F., parti intre care s-a stabilit un raport juridic, in virtutea caruia exista o legatura intre subiectul de drept care a dobandit calitatea de succesor in drepturi al V.R S.A. si raportul juridic litigios.
Fata de sustinerea intimatilor, potrivit careia, B.T. S.A. nu are avea calitatea procesuala activa pentru introducerea cererii de apel, tribunalul va avea in vedere ca prin preluarea, prin fuziune, a drepturilor si obligatiilor V. S.A. de catre B. T. S.A, aceasta a dobandit si calitatea procesuala activa, respectiv, pe aceea de apelant.
Tribunalul, in limita motivelor de apel invocate, va admite apelurile, va schimba, in parte, sentinta apelata, in sensul respingerii, ca neintemeiata, a actiunii, pentru urmatoarele motive:
Clauza constatata de prima instanta ca fiind abuziva este cea prevazuta in sectiunea 4, „plati”, art.4.2 din conditiile generale ale conventiei de credit nr., potrivit caruia “in cazul in care creditul este acordat intr-o alta moneda nationala, fiecare codebitor si fiecare garant declara cp recunoaste si accepta in mod expres faptul ca, in situatia in care, pe parcursul duratei creditului, cursul de schimb pentru moneda creditului fluctueaza, in sens crescator cu mai mult de 10% fata de valoarea acestuia de la data semnarii prezentei conventii, in vederea evitarii continuarii/majorarii expunerii la Riscul Valutar:
I. Banca are dreptul, dar nu si obligatia ca, in mod unilateral:
a. ca converteasca in RON creditul acordat imprumutatului in baza prezentei conventii, utilizand in acest scop cursul de schimb EUR/RON, respective CHF/RON practicat de catre aceasta la data efectuarii conversiei, valoarea creditului urmand a fi reprezentata, de la acel moment de valoarea in RON rezultata in urma realizarii conversiei si, pe cale de consecinta:
(b) sa aplice, incepand de la data efectuarii conversiei, rata dobanzii curente practicata de banca si toate celelalte conditii valabile pentru acelasi produs de creditare/produsul de creditare similar, in RON, aflat in oferta Bancii la data efectuarii conversiei;
(c) sa calculeze dobanda curenta, in conditiile prevazute la pct. 3.1 in prezentele conditii generale, precum si oricare si toate costurile (dobanzi, comisioane etc.) si sumele datorate de imprumutat in baza prezentei conventii, prin raportare la valoarea creditului denominat in RON”.
Instanta de fond a concluzionat ca aceasta este o clauza abuziva deoarece operatiunea de conversie a creditului reprezinta pentru banca o obligatie atunci cand conditiile prevazute in contract ar fi indeplinite, nefiind primita apararea apelantei B.T. S.A, conform careia aprecierea asupra indeplinirii conversiei era atributul sau exclusiv, fara a avea o obligatie in acest sens, instanta de fond concluzionand ca daca s-ar admite o atare aparare, obligatia ar fi una pur – potestativa, in conditiile in care, conform art.1010 Cod civil din 1864, obligatia este nula cand s-a contractat sub o conditie potestativa din partea celui care se obliga.
De asemenea, s-a retinut ca daca se implinea conditia cresterii cu mai mult de 10% a cursului de schimb fata de valoarea acestuia de la data semnarii conventiei, singurii beneficiari ai prevederii ar fi fost debitorii, care oricum suportau plata unui comision de risc, perceput de banca, comision care nu dadea nastere numai dreptului bancii de a-l impune, ci si obligatiei acesteia de a asigura protejarea consumatorului de riscurile valutare pe parcursul derularii unui contract incheiat pe o lunga perioada de timp.
Conform disp. art.4 din Legea 193/2000, „o clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract, creeaza in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei – credinte un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor”.
Conform art.4 alin.6 din Legea 193/2000, „evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociaza nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerintele de pret si de plata, pe de o parte, nici cu produsele si serviciile oferite in schimb, pe de alta parte, in masura in care aceste clauze sunt exprimate intr-un limbaj usor inteligibil”.
Ceea ce au urmarit reclamantii – intimati este ca V. S.A. sa recalculeze anuitatile la cursul de schimb CHF din momentul la care cursul de schimb s-a majorat cu 10% fata de cursul de la data acordarii imprumutului.
In motivarea apelului, B.T. S.A. a sustinut, printre altele, ca valuta sau moneda de exprimare a pretului contractual se incadreaza, in mod evident, in obiectul principal al conventiei dar si in cerintele de pret si plata astfel ca, in temeiul disp.art.4 alin.6 din Legea 193/2000 este interzisa expres interventia instantei si asupra acestor clauze.
Motivul de apel este intemeiat, tribunalul considerand ca valuta sau moneda de exprimare a pretului contractului face parte din obiectul principal al conventiei, iar instanta putea interveni pentru declararea abuziva a dispozitiilor contractuale prevazute de art.4.2 din conditiile generale numai in masura in care constata ca aceasta clauza era exprimata intr-un limbaj neinteligibil.
Tribunalul, verificand continutul art.4.2 apreciaza ca aceasta clauza nu este abuziva, intrucat este exprimata in mod clar si inteligibil, consumatorii – debitori stiind, cu exactitate, in ce moneda li s-a acordat imprumutul, precum si faptul ca ambele parti contractante isi asuma o serie de consecinte negative rezultate din riscul valutar.
Astfel, in materia creditelor in valuta, problema riscului valutar la care este supus contestatorul nu este susceptibila de a fi solutionata pe calea unei actiuni intemeiata pe Legea 193/2000 intrucat riscul valutar este suportat de consumator, nu in temeiul unei pretinse clauze abuzive din contract, ci este consecinta aplicarii principiului nominalismului consacrat din disp. art. 1578 Cod civil din 1864.
Solicitarea intimatilor –debitori, de stabilire a art.4.2 ca fiind o clauza abuziva este neintemeiata, in conditiile in care fluctuatia cursului valutar este de notorietate, iar apelanta B. T. S.A. nu are nici o influenta asupra stabilirii cursului valutar de schimb al francului elvetian.
Tribunalul apreciaza ca nu poate interveni intr-un contract sinalagmatic, fata de disp.ar.969 Cod civil 1864, potrivita caruia „conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante”, acordul de vointa referitor la acest aspect fiind legal si liber exprimat.
Instanta de apel va avea in vedere ca in prezenta cauza nu sunt aplicabile dezlegarile de drept stabilite de C.J.U.E in cauza C-26/13 Kasler, deoarece situatiile de fapt sunt diferite, intimatii din prezenta cauza contractand si primind creditul in franci elvetieni, in timp ce sotii Kasler au contractat un credit in valuta care le-a fost pus la dispozitie in forinti.
Tribunalul va lasa necercetate celelalte motive de apel, invocate de B.T. S.A, dat fiind ca acesta analizat este de natura sa conduca la admiterea apelului.
In ceea ce priveste apelul formulat de S.C. R.C.S R. S.R.L, tribunalul il va solutiona dupa respingerea cererii de renuntare la calea de atac a apelului, motivat de faptul ca, in conformitate cu disp. art.463 alin.1 si 3 Cod procedura civila raportat la art.404 Cod procedura civila, partea poate renunta, dupa declansarea caii de atac, la aceasta, fie prin prezentarea sa inaintea presedintelui instantei sau a persoanei desemnate de acesta, ori prin inscris autentic care se va depune la grefa instantei, ceea ce in speta de fata nu s-a respectat de catre apelanta, care nici nu s-a prezentat prin reprezentantul legal sau prin mandatarul cu procura speciala data expres pentru efectuarea actului de dispozitie si nici nu a depus inscrisul autentic, astfel incat tribunalul nu putea da eficienta actului de dispozitie al partii.
Apelul formulat de apelanta S.C. R.C.S R. S.R.L. va fi admis pentru aceleasi motive pentru care a fost admis si apelul B. T.S.A. dat fiind ca unul dintre motivele de apel invocat este acela al respectarii principiului nominalismului monetar de catre banca, la data la care a inserat in conditiile generale ale creditului dispozitiile cuprinse in art.4.2.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul va admite apelurile, va schimba, in parte, sentinta apelata, in sensul ca va respinge, ca neintemeiata, in integralitatea sa, actiunea, in conditiile in care instanta de fond a admis, in parte, cererea de chemare in judecata formulata de reclamanti, fara ca insa in dispozitiv sa arate care dintre clauzele solicitate a fi constatate nule absolut au fost mentinute, tribunalul deducand din modalitatea de admitere in parte si din considerentele sentintei care sunt clauzele mentinute, solutia sub acest aspect intrand sub puterea lucrului judecat, in conditiile in care reclamantii –debitori nu au formulat apel impotriva sentintei instantei de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, exceptiile lipsei calitatii procesuale pasive in privinta fondului, respectiv a lipsei calitatii procesuale active in formularea apelului, privind pe apelanta-parata B.T. SA, invocate de intimati.
Respinge cererea de renuntare la apel formulata de apelanta R.C.S R. SRL, prin reprezentant A. P. S. SRL.
Admite apelurile civile formulate de apelantii B.T. pentru S.C.V.R S.A, cu sediul social in, cu sediul procedural ales la S.C.A S. SI A.” din, si R.C.S S.R.L, cu sediul in, prin imputernicit A. P. S. R. S.R.L, cu sediul social in, impotriva sentintei civile nr. 1376 din 23.04.2015 pronuntata de Judecatoria Piatra Neamt, in contradictoriu cu intimatii V .A. T SI V. I. F., domiciliati , cu domiciliul procedural ales la cabinet avocat N. A. din, in cauza avand ca obiect constatare nulitate act, pretentii si obligatia de a face.
Schimba, in parte, sentinta apelata, in sensul ca respinge, ca neintemeiata, actiunea.
Definitiva.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Banci. Operatiuni bancare. Institutii (sparte)
Contestatie la executare - Hotarare nr. 220 din data de 30.01.2018LITIGII CU PROFESIONISTI - Sentinta comerciala nr. 844 din data de 23.12.2014
Contestare carater abuziv clauze bancare. - Sentinta civila nr. 1165/R din data de 09.12.2011
Operatiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice - Sentinta penala nr. **** din data de 15.05.2015
Investirea cu formula executorie a biletului la ordin; declinare competenta - Sentinta civila nr. 1297 din data de 23.06.2009
Banci - Sentinta civila nr. 41 din data de 06.10.2008
Constatare incetare valabilitate contract de credit bancar. - Hotarare nr. 9 din data de 16.01.2013
Obligatie de a face, respectiv ajustarea nivelului dobanzii de creditare de catre o societate bancara, conform prevederilor contractuale si legale. - Decizie nr. 27 din data de 23.01.2012
Contul escrow. Modalitate de garantare a tranzactiilor prin intermediul unui tert independent - agentul escrow - o banca. - Decizie nr. 42 din data de 29.01.2007
Contestatie la executare - Sentinta civila nr. 669 din data de 11.08.2011
Validare poprire - Sentinta civila nr. 991 din data de 12.10.2010
Incuviintare executare - Decizie nr. 215 din data de 25.02.2011
EMITEREA DECIZIEI DE IMPUNERE DUPA REINSER?IA DEBITORULUI IN CIRCUITUL ECONOMIC - Decizie nr. 1168/C din data de 22.11.2017
CONTESTA?IA LA EXECUTARE FORMULATA DE UN CREDITOR IPOTECAR, BANCA, PRIN CARE SE SOLICITA ANULAREA PROCESULUI VERBAL DE DISTRIBUIRE A PRE?ULUI IN CARE SE REGASESC ?I SUMELE DE BANI DISTRIBUITE ALTOR EXECUTORI JUDECATORE?TI CARE AU INCEPUT EXECUTAREA ACELUI - Decizie nr. 25/RC din data de 10.04.2017
OBLIGA?IA DE ELIBERARE A PA?APOARTELOR – MINORI NEINCLU?I IN CERTIFICATELE DE CETA?ENIE ALE PARIN?ILOR - Sentinta civila nr. 620/C din data de 09.05.2017
ACORDAREA DESPAGUBIRII PENTRU INCETAREA ANTICIPATA A CONTRACTULUI - Decizie nr. 140/AC din data de 08.05.2017
EXPRESIA BUNEI CREDIN?E LA INCHEIEREA ?I EXECUTAREA CONTRACTULUI, IN CONTEXTUL IN CARE NU A FOST DUBLATA PRINTR-O CLAUZA IDENTICA, IN FAVOAREA INTIMATULUI, APLICABILA IN SITUA?IA INCETARII CONTRACTULUI DIN CULPA FURNIZORULUI - Decizie nr. 186/AC din data de 22.05.2017
ACORDAREA DE DESPAGUBIRI PENTRU INCETAREA ANTICIPATA A CONTRACTULUI DE PRESTARI SERVICII DE TELEFONIE - Decizie nr. 201/AC din data de 07.06.2017
CONTRAVALOAREA JUSTEI DESPAGUBIRI PENTRU INCETAREA ANTICIPATA A CONTRACTULUI CU TELEKOM SA INAINTE DE EXPIRAREA DURATEI CONTRACTUALE DE 24 DE LUNI. - Decizie nr. 20/Ac din data de 16.01.2017
SUSPENDARE EXECUTARE ACT EMIS DE AUTORITA?ILE LOCALE - Sentinta civila nr. 1163/C din data de 07.11.2017