EXPRESIA BUNEI CREDIN?E LA INCHEIEREA ?I EXECUTAREA CONTRACTULUI, IN CONTEXTUL IN CARE NU A FOST DUBLATA PRINTR-O CLAUZA IDENTICA, IN FAVOAREA INTIMATULUI, APLICABILA IN SITUA?IA INCETARII CONTRACTULUI DIN CULPA FURNIZORULUI

Se examineaza apelul civil formulat de  reclamanta XX., cu sediul ales in mun. XX, CUI XX, impotriva sentintei civile nr.XX  din 15.11.2016 pronuntata de Judecatoria XX, in contradictoriu cu intimatul-debitor XX, domiciliat in XX, CNP XX.
  La apelul nominal, facut in sedinta publica, au lipsit partile.
S-a facut referatul cauzei, grefierul de sedinta invederand urmatoarele:
- cauza este la primul termen de judecata;
- procedura de citare este legal indeplinita cu partile;
- taxa judiciara de timbru a fost achitata.
Instanta, in temeiul art. 466 raportat la art.95 pct.2 Cod procedura civila, constata ca este competenta general, material si teritorial sa solutioneze apelul. Incuviinteaza proba cu inscrisurile depuse in apel, apreciindu-le pertinente, concludente si utile.
  Nemaifiind cereri, instanta  constata apelul in stare de judecata si il retine in pronuntare.

TRIBUNALUL,
                 
                       Deliberand asupra apelului civil de fata, constata urmatoarele:
  Prin sentinta civila nr. XX/15.11.2016 pronuntata de Judecatoria XX in dosarul nr. XX, a fost admisa, in parte, actiunea formulata de reclamanta XX, in contradictoriu cu paratul XX.
  Prin urmare, a fost obligat paratul sa plateasca reclamantei suma de 771,32 lei, reprezentand despagubiri civile contractuale, la care se adauga penalitati de intarziere de 0,5 % calculata de la data scadentei facturii seria CSE XX din data de 16.01.2014 ( scadenta la data de 02.02.2014) pana la stingerea debitului si 200 lei, reprezentand cheltuieli de judecata efectuate in cauza.
A fost respinsa, ca neintemeiata cererea reclamantei de obligare a paratului la plata sumei de 800 lei, reprezentand contravaloarea justei despagubiri.
Pentru a pronunta solutia mentionata anterior, prima instanta a retinut urmatoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante sub nr. XX din 07.10.2016, reclamanta XX., cu sediul ales in mun. XX, CUI XX l-a chemat in judecata pe paratul XX, domiciliat in XX, CNP XX, pentru ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna obligarea acestuia la plata sumei de 771, 32 RON, reprezentand pret al serviciilor de telefonie mobila, a penalitatilor conventionale de 0, 5% pentru fiecare zi de intarziere aferente pretului neachitat, pentru perioada cuprinsa de la scadenta facturii si pana la indeplinirea obligatiei de plata, calculate la suma de 979, 76 lei, precum si a sumei de 800 RON, reprezentand taxa pentru rezilierea contractului inainte de termen si 200 lei, reprezentand cheltuieli de judecata efectuate in cauza.
Actiunea a fost formulata conform procedurii cererilor de valoare redusa, in conditiile art. 1025-1032 din codul de procedura civila.
  In motivarea cererii, reclamanta arata ca, serviciile de telefonie mobila prestate paratului au avut la baza Contractul nr. XX pentru serviciile XX (fosta XX). In temeiul acestuia s-a emis factura fiscala anexata cererii, in valoare totala de 771, 32 RON, suma ce a ramas neachitata pana in prezent, desi scadenta stabilita conventional de parti prin contract si reluata pe fiecare factura a fost depasita (02.02.2014). Potrivit art. 6.1 din contract pentru sumele neplatite la termen clientul va plati penalitati de 0, 5% pentru fiecare zi de intarziere, mentiune care se regaseste si pe fiecare factura. Aceasta clauza face parte din conditiile generale ale contractelor pentru servicii XX, pe care debitorul le-a luat la cunostinta si le-a acceptat. Creditoarea apreciaza ca intelegerea partilor de prestare a serviciilor de telefonie mobila si facturile emise in contul acestor servicii, coroborata cu achitarea serviciilor in perioada de la data incheierii contractului si pana la data scadentei primei facturi neachitate, dovedeste caracterul cert, lichid si exigibil al creantei.
                       Referitor la cererea de obligare a paratului la plata sumei de  800 RON, reprezentand taxa pentru rezilierea contractului inainte de termen, creditoarea motiveaza ca potrivit pct. 8  din contract acesta s-a incheiat pentru o perioada minima prevazuta in contract, iar nerespectarea acestei durate se sanctioneaza cu plata unei taxe de reziliere in suma fixa. Aceasta suma a fost mentionata in factura fiscala seria CSE nr. XX din 16.09.2013.
  In dovedire a depus la dosarul cauzei in copie, Contractul unic pentru furnizarea serviciilor de comunicatii electronice XX, cu anexele corespunzatoare si inscrisuri (filele 9-42).
                        Avand in vedere lipsa raspunsului paratului, instanta a procedat la solutionarea cererii in lipsa partilor conform art.1030 alin.2 cod. proc. civ.
  Examinand lucrarile dosarului, prima instanta a retinut ca intre parti s-au derulat relatii comerciale in temeiul Contractului nr. XX pentru serviciile XX ( fosta XX , avand ca obiect furnizarea de catre creditoare a serviciilor de comunicatii electronice (art. 1.1). Conform art. 4.1 din contract clientul s-a obligat sa plateasca pretul serviciilor XX furnizate, incluzand tariful lunar, taxa de abonament pentru luna in curs, precum si orice alte taxe necesare accesului la serviciile solicitate sau la schimbarea optiunii initiale. De asemenea, potrivit art. 10 plata pentru serviciile prestate se face pe baza facturii emise la termenul de plata stabilit in cuprinsul acesteia, respectiv o perioada maxima de 14 zile de la data emiterii). S-a convenit ca pentru facturile neplatite la termen clientul sa plateasca penalitati de intarziere in decontare de 0,5% pe zi cu titlu de daune moratorii pana la plata intregii sume (art. 10.10). Contractul a fost incheiat pe o durata de 1 an (art. 9), incepand cu data de 12.01.2015. In executarea contractului creditoarea a emis facturi fiscale reprezentand sumele stabilite prin contract, la tarifele convenite. In cuprinsul cererii introductive creditoarea face referire la debitul pretins ca rezultand din facturile fiscale anexate. Avand in vedere ca la dosar au fost depuse facturile fiscale, instanta a retinut ca suma in litigiu este cea mentionata in facturile respective.
  In drept, instanta a retinut ca procedura cererilor de valoare redusa constituie o cale speciala prevazuta in favoarea creditorilor pentru realizarea creantelor ce indeplinesc toate conditiile pentru a fi puse in executare silita, dar pentru care nu exista un titlu executoriu. Scopul cererii de valoare redusa este, asadar, reglementarea unei proceduri prin care creditorii sa obtina in mod facil un titlu executoriu pentru creantele necontestate, fara a se analiza fondul raporturilor juridice dintre parti. De aceea, avand in vedere caracterul simplificat si derogatoriu al procedurii in raport cu dreptul comun, disp. art.1026 ?i urm. CPC instituie conditii de admisibilitate restrictive ale acestei proceduri, respectiv creanta sa izvorasca dintr-un contract, statut, regulament sau a alt inscris insusit de parti prin semnatura ori in alt mod admis de lege, creanta sa fie certa lichida si exigibila, si, in fine, actul juridic izvor al creantei sa ateste drepturi si obligatii privind executarea anumitor servicii, lucrari sau orice alte prestatii.
  Potrivit art. 663 alin. 2 Cod proc. civila creanta are caracter cert daca existenta sa rezulta din insusi actul de creanta sau si din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dansul, conditie pe care instanta o gaseste realizata in speta. In acest sens, Contractul pentru serviciile XX ( fosta XX pentru persoane fizice este asumat de ambele parti prin semnatura si cuprinde pentru debitor obligatia de plata a contravalorii serviciilor de comunicatii de care a beneficiat. Contractul incheiat nu cuprinde, insa, intinderea serviciilor prestate si nici suma ce trebuie achitata lunar, intrucat aceste elemente depind de anumite optiuni ale clientului, precum si de durata si felul convorbirilor efectuate, insa facturarea s-a efectuat pe baza tarifelor la care fac trimitere prevederile art. 4.1. In aceste imprejurari, prin contract debitorul si-a asumat doar o obligatie generica de plata a contravalorii serviciilor de care urma sa beneficieze. Imprejurarea ca la data incheierii conventiei nu se cunosteau in concreto aspectele cantitative ale derularii raporturilor contractuale (serviciile de care abonatul va beneficia efectiv si, respectiv, sumele ce urma a fi facturate) nu inlatura caracterul 
  Potrivit art. 663 alin. 3 Cod proc. civila creanta este lichida atunci cand catimea ei este determinata sau cand este determinabila cu ajutorul actului de creanta sau si a altor acte neautentice, fie emanand de la debitor, fie recunoscute de dansul, fie opozabile lui in baza unei dispozitii legale sau a stipulatiilor continute in actul de creanta. Din acest punct de vedere, contractul nu poate sta el insusi si exclusiv la baza emiterii somatiei de plata, intrucat nu constata suma datorata si nici toate elementele pe baza careia aceasta sa poata fi determinata. Sumele sunt determinate in cuprinsul facturilor fiscale, iar acestea nu cuprind nici o mentiune referitoare la un eventual refuz la plata. In consecinta, instanta a apreciat ca fiind indeplinita si cerinta caracterului lichid al creantei.
  Referitor la chestiunea exigibilitatii creantei, instanta a constatat ca acest aspect nu comporta discutii, in conditiile in care ambele facturi cuprinzand contravaloarea serviciilor de telefonie au mentionata ultima zi de plata, iar termenul stabilit pe cale conventionala este implinit.
  In ceea ce priveste penalitatile de intarziere, instanta a constatat aplicabile prevederile art. 1066 si urm. Cod civil. Creditoarea reclamanta este indreptatita sa beneficieze de repararea integrala a prejudiciului cauzat prin neexecutarea culpabila a obligatiilor contractuale. In acest context, instanta a retinut ca partile au inserat in cuprinsul contractului o clauza penala referitoarea la cuantumul procentual al daunelor interese moratorii, prevedere aplicabila in conditiile art. 1535Cod civil.
  De asemenea, in ceea ce priveste solicitarea reclamantei de obligare a paratului la plata sumei de 800 RON, reprezentand contravaloarea taxei pentru rezilierea contractului inainte de termen, instanta a constatat caracterul sau neintemeiat. Nu exista echivoc asupra incidentei pactului comisoriu de gradul IV si nici asupra imprejurarii ca rezilierea contractului a intervenit de drept in momentul cand creditoarea a constatat neplata la scadenta a contravalorii serviciilor prestate. Taxa de reziliere a contractului inainte de termen se va achita numai in conditiile in care clientul solicita incetarea contractului si doar daca a beneficiat de o promotie. Este necesar, asadar, sa existe o manifestare de vointa expresa din partea debitorului in sensul incetarii contractului, si nu simpla neexecutare a obligatiei de plata a contravalorii serviciului (fara macar a se stabili daca neexecutarea este culpabila sau fortuita). Drept urmare, suma pretinsa cu titlul de taxa pentru rezilierea contractului inainte de termen se vadeste a fi neintemeiata, fiind respinsa.
In temeiul art. 453 cod. proc. civ., paratul ca parte cazuta in pretentii a fost de asemenea obligat si la plata cheltuielilor de judecata efectuate in cauza.
Impotriva sentintei a formulat apel, inregistrat la data de 10.01.2017, reclamanta XX, solicitand schimbarea hotararii primei instante si obligarea intimatului la plata sumei de 800 lei, reprezentand despagubiri pentru incetarea prematura a contratelor de furnizare servicii si a cheltuielilor de judecata in suma de 100 lei, in prezentul ciclu procesual.
In motivare, reluand solutia primei instante, precum si raporturile juridice derulate intre parti, a sustinut ca respingerea capatului de cerere vizand suma de 800 lei, de catre prima instanta reprezinta un demers neintemeiat.
A mai sustinut ca a fost ignorat principiul fortei obligatorii a contractelor, dar si faptul ca suma de 800 lei a fost in mod legal stabilita, potrivit conventiilor, fiind indeplinite, de altfel, conditiile raspunderii civile contractuale, in contextul in care intimatul-parat nu si-a indeplinit obligatia de plata a debitului principal, iar contractele au incetat inainte de termen.
Apelanta a precizat ca, potrivit art. 17.1 raportat la art. 16.1 pct. (i) din contract, in cazul in care se dezactiveaza una sau mai multe cartele SIM inainte de expirarea perioadei initiale stabilite pentru fiecare cartela SIM, din orice motiv mentionat la art. 16.1 (deci in cazul rezilierii fara preaviz, atunci cand abonatul nu isi mai respecta obligatiile de plata), furnizorul poate percepe un cost de incetare de 800 lei/cartela SIM dezactivata, daca incetarea contractului a intervenit la mai mult de 12 luni fata de sfarsitul perioadei initiale.
In drept, a indicat prevederile art. 1032, 1033 alin1, 1026, 466, 470, 476, 480 alin. 2 Cod de procedura civila, art. 1270, 1359, 1350, 1538, 1548, 268 Noul Cod civil.
  Apelanta a depus inscrisuri.
Apelul a fost timbrat in mod legal, cu suma de 100 lei (fila 47).
Intimatul nu a formulat intampinare.
Analizand cererea de apel, instanta retine urmatoarele:
Din considerentele sentintei contestate rezulta ca prima instanta a respins capatul de cerere vizat de apelanta, pentru motivul potrivit caruia intimatul-parat ar fi trebuit sa solicite incetarea contractului, pentru activarea clauzei privitoare la posibilitatea adversarului de a solicita plata sumei de 800 lei.
Este real ca a fost omisa analiza celei de-a doua teze din cuprinsul art. 17.1 din contract, care trimite la textul art. 16.1, in virtutea carora in cazul in care se dezactiveaza una sau mai multe cartele SIM inainte de expirarea perioadei initiale stabilite pentru fiecare cartela SIM, din orice motiv mentionat la art. 16.1 (deci in cazul rezilierii fara preaviz, atunci cand abonatul nu isi mai respecta obligatiile de plata), furnizorul poate percepe un cost de incetare de 800 lei/cartela SIM dezactivata, daca incetarea contractului a intervenit la mai mult de 12 luni fata de sfarsitul perioadei initiale.
Aceasta clauza nu este, insa, susceptibila de a produce efectele propuse de apelanta, astfel:
In contextul in care intimatul a aderat la conditiile prestabilite, standard formulate de catre furnizor, in mod rezonabil acesta se putea baza pe buna credinta a cocontractantului la perfectarea conventiei.
Asa fiind, instanta aminteste ca, potrivit art. 970 alin. 1 Cod civil din 1864 (aplicabil fata de data incheierii contractului nr. XX, respectiv 12.04.2011, conform art. 6 alin. 2 din Codul civil din 2009): „Conventiile trebuie executate cu buna-credinta”. Prin analogie, acest principiu este aplicabil si la momentul incheierii unui contract.
Or, insusi cedentul apelantei a eludat atare regula, propunand spre insusire un contract ale carui clauze reflecta un vadit dezechilibru intre drepturile si obligatiile partilor.
Atare concluzie are la baza realitatea potrivit careia furnizorul a stabilit in favoarea sa dreptul la despagubire atat pentru neexecutarea la termen a obligatiei de plata a facturilor (respectiv penalitatile acordate de prima instanta, intr-un cuantum oricum, considerabil – 0, 5% pe zi de intarziere), cat si pentru desfiintarea anticipata a conventiei (respectiv despagubirea reclamata prin cererea de apel).
Aceasta din urma asa-zisa despagubire nu poate fi catalogata ca reprezentand expresia bunei credinte la incheierea si executarea contractului, in contextul in care nu a fost dublata printr-o clauza identica, in favoarea intimatului, aplicabila in situatia incetarii contractului din culpa furnizorului.
Principiul bunei credinte, evidentiat in cele ce preceda, poate fi reprezentat, in concret, si de o echivalenta a prestatiilor (cu atat mai mult cu cat cedentul apelantei a redactat clauzele conventionale), ceea ce presupune ca drepturile si obligatiile reciproce trebuie sa aiba, daca nu o valoare identica, macar una apropiata, ceea ce, din perspectiva asumarii dreptului reclamat in cauza, nu este cazul in speta, dupa cum s-a aratat anterior.

PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:

  Respinge, ca neintemeiat, apelul  civil formulat de  reclamanta XX., cu sediul ales in mun. XX, CUI XX, impotriva sentintei civile nr. XX  din 15.11.2016  pronuntata de Judecatoria XX, in contradictoriu cu intimatul-debitor XX, domiciliat in XX, CNP XX.
Definitiva.