SUSPENDARE DISPOZI?IEI ?EFULUI POLI?IEI RUTIERE PRIN CARE SE SUSPENDA DREPTUL DE CONDUCERE

Se examineaza actiunea civila formulata de reclamantul XX, CNP XX, domiciliul in XX, cu domiciliul procedural ales la Cabinet de avocat XX, cu sediul in XX in contradictoriu cu paratul INSPECTORATUL DE POLITIE AL JUDETULUI XX, cu sediul in XX XX, str. XX, pentru suspendare executare act.
La apelul nominal, facut in sedinta publica, au raspuns: reclamantul personal si asistat de aparatorul ales, avocat XX, lipsa fiind paratul.
Procedura de citare legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei, de grefierul de sedinta, care invedereaza ca in urma verificarilor efectuate in aplicatia ECRIS pentru primul termen de judecata, s a constat ca pe rolul Tribunalului XX - Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal nu au fost formulate cereri privind aceleasi parti, avand acelasi obiect principal si aceeasi cauza cu cele ale prezentului dosar. Totodata, arata ca in cadrul procedurii de verificare si regularizare a cererii de chemare in judecata reclamantul a facut dovada achitarii taxei judiciare de timbru in suma de 50 lei, iar paratul a depus la dosar precizari, cu anexe (adresa fax nr.151489 din 24.07.2017 filele 22-49) si intampinare, la care a anexat originalul inscrisurilor comunicate cu adresa nr. 151489 din 24.07.2017 (filele 51-76), un exemplar al acestor documente fiind comunicat reclamantului, care a formulat raspuns la intampinare(adresa fax fila 80).
Instanta, potrivit dispozitiilor art. 131 alin. 1 Cod procedura civila, verificand competenta generala, materiala si teritoriala de judecare a pricinii, constata ca, in conformitate cu prevederile art. 95 alin. 1 Cod procedura civila, cu referire la dispozitiile Legii nr. 554/2004, este legal sesizata cu solutionarea prezentei cereri.
La intrebarea instantei, avocat XX, arata ca temeiul de drept al cererii de suspendare formulata de reclamant sunt dispozitiile art.14 din Legea nr.554/2004 si nu prevederile art. 997–999 Cod procedura civila, care reglementeaza „ordonanta presedintiala”.
In raport de precizarile formulate la acest termen de judecata de reprezentantul conventional al reclamantului privind temeiul de drept al actiunii, instanta constata ca fiind ramasa fara obiect exceptia inadmisibilitatii actiunii invocata de parat prin intampinare si,  nemaifiind alte cereri de formulat, instanta constata terminata cercetarea judecatoreasca si acorda cuvantul cu privire la cererea de suspendare.
Avocat XX solicita admiterea cererii de asa cum a fost formulata, in sensul suspendarii executarii dispozitiei nr.XX din 10.07.2017 emisa de seful politiei rutiere prin care i-a fost suspendat reclamantului XX dreptul de a conduce pe o perioada de 90 zile, pana la solutionarea fondului cauzei avand ca obiect anularea dispozitiei nr.XX din 10.07.2017. Solicita aparatorul ales al reclamantului a se avea in vedere la pronuntarea hotararii ca actul administrativ a carui suspendare se solicita a fost emis in baza unui temei legal eronat, motiv pentru care se impune anularea acestuia, ca in cauza sunt indeplinite conditiile prevazute de art.14 din Legea nr.554/2004, ca reclamantul desfasoara in prezent activitate de taximetrist iar prin suspendarea permisului de conducere pentru o perioada de trei luni i s-ar produce un prejudiciu iremediabil, nemaiavand posibilitatea procurarii mijloacelor necesare traiului zilnic, astfel ca actiunea este intemeiata.
Presedintele completului de judecata declara dezbaterile inchise, dupa care


TRIBUNALUL,


Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante sub numarul XX reclamantul XX a solicitat, pe cale de ordonanta presedintiala, in contradictoriu cu paratul Inspectoratul de Politie al Judetului XX, suspendarea aplicarii dispozitiei nr. XX/10.07.2017 emisa de seful politiei rutiere, prin care i a fost suspendat dreptul de a conduce pe o perioada de 90 zile, pana la solutionarea fondului cauzei avand ca obiect anularea dispozitiei.
In motivare a aratat ca, la data de 26.12.2016, ora 18.20, in timp ce se deplasa pe str. Petru Rares din mun. XX XX, pe trecerea de pietoni de la iesirea din pasaj s a produs un incident in urma caruia s a apreciat ca ar fi ranit pe persoana vatamata XX. Desi recunoaste si nu contesta producerea incidentului cu privire la acrosarea si calcarea catelului pe care partea vatamata il tinea in lesa, arata cu nu a ranit nici o persoana. Astfel, catelul tinut in lesa de persoana vatamata a intrat sub masina in timp ce se deplasa pe trecerea de pietoni, fiind calcat cu roata din spate, fetita s a speriat, a inceput sa planga si s a pus in sezut pe bordura, fara a fi intrat anterior in contact cu vreuna din partile autoturismului. Acest fapt este confirmat si de lipsa unor leziuni in urma consultarii acesteia Ia Spitalul Judetean XX si implicit inexistenta unui certificat medico legal la dosarul penal. Simpla deplasare a unei ambulante la fata locului nu echivaleaza cu probarea existentei unei vatamari corporale. Fapta prezentata a facut obiectul dosarului de urmarire penala nr. XX cercetarile fiind efectuate de Parchetul de pe langa Judecatoria XX XX. In urma cercetarilor s a constatat ca reprezentantul legal al minorei, presupus persoana vatamata nu a depus plangere prealabila, motiv pentru care procurorul de caz a dispus clasarea cauzei.
Solutia de clasare a ramas definitiva, motiv pentru care seful politiei rutiere a emis ordinul nr. XX/10.07.2017 prin care i a fost suspendat dreptul de a conduce pentru 90 zile pentru incalcarea art. 196 din O.U.G. 195/2002.
A solicitat Tribunalului XX sa constate ca temeiul legal indicat in dispozitia a carei anulare se cere este inexistent, intrucat O.U.G. nr. 195/2002 cuprinde un numar de 137 articole, neexistand art. 196, asa cum in mod gresit sustine IPJ XX — Politia Rutiera, motiv pentru care se impune anularea dispozitiei legale.
Avand in vedere ca solutionarea litigiului pe fond se va intinde pe mai multe luni, perioada ce va depasi cele 90 zile de suspendare a dreptului de a conduce, apreciaza prezenta cerere ca fiind intemeiata, intrucat in caz contrar i s ar produce un prejudiciu iremediabil, cu atat mai mult cu cat el desfasoara activitatea de taximetrist, iar suspendarea permisului de conducere echivaleaza cu imposibilitatea procurarii mijloacelor necesare traiului zilnic.
Apreciaza ca sunt intrunite conditiile de admisibilitate privind emiterea unei ordonante presedintiale, astfel: - urgenta masurii solicitate este justificata prin faptul ca in prezent desfasoara activitatea de taximetrist, iar in cazul in care cererea pe fond ar fi admisa dupa ce au trecut cele 90 de zile de suspendare a dreptului de a conduce, hotararea instantei nu va fi in masura sa remedieze prejudiciul suferit prin imposibilitatea desfasurarii activitatii profesionale a subsemnatului.
- neprejudecarea fondului cauzei - analiza acestei conditii presupune un examen sumar al fondului cauzei, in concordanta cu jurisprudenta C.E.D.O., sens in care instanta investita cu solutionarea ordonantei presedintiale nu se va pronunta pe fondul cauzei, ci doar va analiza aparenta dreptului invocat.
- vremelnicia masurii – a solicitat admiterea prezentei cereri si pronuntarea unei ordonante presedintiale valabile temporar, pana la solutionarea cauzei pe fond privind solicitarea de anulare a dispozitiei prin care mi a fost suspendat dreptul de conducere.
In drept au fost invocate dispozitiile art. 997–999 din NCPC.
Cererea a fost legal timbrata.
Paratul a formulat intampinare, solicitand, in principal respingerea cererii ca inadmisibila, iar, pe fond, ca neintemeiata.
In motivare s a aratat ca, din motivele invocate de reclamant privind procedura de urgenta reiese ca este vorba mai degraba despre o dorinta de a i fi solutionata cauza cu celeritate. In conditiile in care categoriile generale de situatii caracterizate prin urgenta, respectiv pastrarea unui drept care s ar pagubi prin intarziere, prevenirea unei pagube iminente si care nu s ar putea repara precum si inlaturarea piedicilor ce s ar ivi cu prilejul unei executari nu se regasesc in motivele invocate de reclamant, considera ca instanta nu va putea sa incuviinteze prezenta ordonanta presedintiala.
In ceea ce priveste celelalte doua conditii care justifica folosirea ordonantei presedintiale, respectiv caracterul vremelnic si neprejudicierea fondului, considera ca nu sunt indeplinite, deoarece pe aceasta cale nu pot fi luate masuri definitive care sa rezolve pe fond litigiul dintre parti si, mai mult decat atat, prin decizia nr. 779/1982 Tribunalul Suprem a decis ca o obligatie de a face nu poate fi dispusa prin ordonanta presedintiala decat in cazurile in care se tinde la incercarea unor acte abuzive.
Pe fond, arata ca, la data de 26.12.2016, pe raza municipiului XX XX, petentul, a fost implicat intr un eveniment rutier soldat cu ranirea unei persoane pe fondul neacordarii prioritatii de trecere pietonilor, in cauza fiind intocmit dosarul de cercetare penala nr. XX. In raportul de eveniment nr. XX din 26.12.2016, agentul constatator a mentionat ca victima accidentului - XX, de 10 ani, a fost transportata la Spitalul judetean XX, unde a fost diagnosticata cu contuzie antepicior stang, fara a ramane internata.
La data de 06.02.2017, dosarul, a fost inaintat Parchetului de pe langa Judecatoria XX XX, cu propunere de clasare conform prevederilor art. 315 alin. 1 lit. b si art. 16 lit. e din C. p. p., in referat, mentionandu se, din nou, despre vatamarea corporala a minorei XX. In baza referatului, la data de 27.03.2017, Parchetul de pe langa Judecatoria XX XX, a dispus prin ordonanta nr. XX, in temeiul art. 315 alin. 1 lit. b C. p. p. raportat la art. 16 lit. e din C. p. p., clasarea cauzei, fara a stabili in conformitate cu prevederile art. 30 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, ca fapta numitului XX ar putea constitui contraventie.
In consecinta, in conformitate cu prevederile art. 103 alin. 1 lit. c din O.U.G. 195/2002, seful serviciului rutier a dispus prin Dispozitia nr. XX din 06.07.2017, suspendarea exercitarii dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice pe o perioada de 90 zile, sanctiunea avand caracter administrativ si nu contraventional complementar.
De altfel, in Dispozitiile I.G.P.R. - Directia rutiera nr. XX si nr. XX, se precizeaza clar ca politistul rutier nu poate proceda din oficiu la incheierea procesului verbal de constatare a contraventiei in lipsa documentatiei transmise de catre procuror, din care sa rezulte in mod clar ca fapta constituie contraventie.
Impotriva ordonantei nr. XX, petentul a formulat plangere, solutionata la data de 20.04.2017 prin Ordonanta nr. XX prin respingerea plangerii. Impotriva acestei ordonante a formulat plangere la Judecatoria XX XX, solutionata la data de 29.06.2017 prin incheierea penala 1003, prin respingerea plangerii ca nefondata.
Petentului i s a comunicat masura administrativa dispusa prin adresa nr. XX/10.07.2017 in care din eroare s a mentionat art. 196 din Cod penal, infractiune pentru care a fost cercetat, in loc de art. 103 alin. 1 lit. e din O.U.G. 195/2002 - republicat.
La data 12.07.2017, petentul a depus la Serviciul rutier din cadrul I.P.J. XX, cerere de anulare a dispozitiei nr. XX/10.07.2017. In urma verificarilor efectuate, s a constatat ca masura a fost dispusa in mod legal, fiindu i intocmit raspuns petentului la data de 18.07.2017, cu adresa nr. XX.
Reclamantul a formulat raspuns la intampinare, aratand ca sunt indeplinite conditiile ordonantei presedintiale, astfel: conditia urgentei este justificata prin prisma faptului ca dreptul ce ar fi pagubit prin intarziere consta tocmai in imposibilitatea exercitarii dreptului de a conduce pe perioada suspendarii dispuse de IPJ XX, cu atat mai mult cu cat solutionarea fondului, respectiv temeinicia dispozitiei de suspendare ar avea loc dupa expirarea perioadei de 90 zile si o solutie de admitere a instantei ar ramane practic fara obiect.
Caracterul vremelnic reiese din cuprinsul cererii formulate, respectiv suspendarea aplicarii dispozitiei de suspendare pana la momentul ramanerii definitive a unei hotarari asupra fondului;
Conditia neprejudecarii fondului (si nu prejudicierea asa cum sustine parata) este indeplinita prin prisma faptului ca pe calea ordonantei nu a solicitat solutionarea fondului cauzei, ci doar suspendarea actului atacat, pentru a evita un prejudiciu in dauna sa.
Justificarea unei presupuse erori cu privire la indicarea unui temei legal gresit in dispozitia de suspendare nu poate fi primita, intrucat o astfel de presupusa eroare atrage dupa sine netemeinicia intregii dispozitii atacate.
La acest termen de judecata, reclamantul si a precizat cererea, sub aspectul temeiului juridic, aratand ca solicita suspendarea executarii dispozitiei conform art. 14 din Legea nr. 554/2004 si nu in conditiile ordonantei presedintiale, reglementata de art. 997–999 Cod procedura civila.
Analizand cererea de suspendare a efectelor actului administrativ contestat din perspectiva inscrisurilor depuse in probatiune si a dispozitiilor legale incidente, instanta retine urmatoarele:
Dispozitia nr. XX/06.07.2017 emisa de seful Serviciului Rutier XX – fila 29 dosar este act administrativ si a fost emisa in baza art. 103 alin. 1 lit. c din O.U.G. nr. 195/2002, care prevede ca: „suspendarea exercitarii dreptului de a conduce autovehicule si tractoare agricole sau forestiere se dispune pentru o perioada de 90 de zile cand fapta conducatorului de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a fost urmarita ca infractiune la regimul circulatiei pe drumurile publice, precum si in cazul accidentului de circulatie din care a rezultat decesul sau vatamarea corporala a unei persoane si instanta de judecata sau procurorul a dispus clasarea, renuntarea la urmarirea penala, renuntarea la aplicarea pedepsei sau amanarea aplicarii pedepsei, daca pentru regula de circulatie incalcata prezenta ordonanta de urgenta prevede suspendarea exercitarii dreptului de a conduce”.
Potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, in cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, dupa sesizarea, in conditiile art. 7, a autoritatii publice care a emis actul sau a autoritatii ierarhic superioare, persoana vatamata poate sa ceara instantei competente sa dispuna suspendarea executarii actului administrativ unilateral pana la pronuntarea instantei de fond.
Din continutul art. 14 alin. 1 din legea nr. 554/2004, rezulta ca pentru solutionarea favorabila a cererii de suspendare, trebuie indeplinite in mod cumulativ doua conditii, respectiv existenta unui caz bine justificat, astfel cum acesta este definit de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 si prevenirea unei pagube iminente, in sensul art. 2 alin. 1 lit. s din legea nr. 554/2004.
In speta, s a facut dovada indeplinirii procedurii prealabile prevazuta la art. 7, depunandu se la dosar copia plangerii impotriva dispozitiei a carei suspendare se solicita – fila 6.
In ceea ce priveste conditia cazului bine justificat, instanta retine ca, conform art. 2 alin. 1 lit. t din Legea nr. 554/2004, prin cazuri bine justificate se inteleg imprejurarile legate de starea de fapt si de drept, care sunt de natura sa creeze o indoiala serioasa in privinta legalitatii actului administrativ.
Examinand aparenta de legalitate a acestui act administrativ, instanta apreciaza ca nu exista indicii temeinice de natura sa puna sub semnul intrebarii prezumtia de legalitate a actului administrativ contestat, din actele dosarului – filele 64, 65, 67, rezultand ca, la data de 26.12.2016, autoturismul condus de reclamant a fost implicat intr un eveniment rutier soldat cu ranirea unei persoane, pe fondul neacordarii prioritatii de trecere pietonilor, reclamatul fiind cercetat sub aspectul savarsirii infractiunii de vatamare din culpa, prevazuta de art. 196 alin. 2, 3 din Cod penal.
La data de 06.02.2017, dosarul de cercetare penala nr. XX a fost inaintat Parchetului de pe langa Judecatoria XX XX, cu propunere de clasare conform prevederilor art. 315 alin. 1 lit. b si art. 16 lit. e din C. p. p., in referat, mentionandu se despre vatamarea corporala a minorei XX. In baza referatului, la data de 27.03.2017, Parchetul de pe langa Judecatoria XX XX, a dispus prin ordonanta nr. XX, in temeiul art. 315 alin. 1 lit. b C. p. p. raportat la art. 16 lit. e din C. p. p., clasarea cauzei, iar plangerea formulata de reclamant impotriva solutiei – ce viza schimbarea temeiului de drept al clasarii, a fost respinsa.
In aceste conditii, seful serviciului rutier, in temeiul art. 103 alin. 1 lit. c O.U.G. nr. 195/2002 a emis dispozitia nr. XX/10.07.2017, prin care s a suspendat dreptul de conducere al reclamantului pentru o perioada de 90 de zile.
Este adevarat ca in adresa de comunicare a dispozitiei XX/10.07.2017 – fila 4 dosar, s a strecurat o eroare materiala, fiind trecuta incadrarea juridica a infractiunii pentru care a fost cercetat reclamantul de organele de cercetare penala si nu temeiul juridic al suspendarii dreptului de a conduce, insa aceasta eroare materiala nu afecteaza valabilitatea dispozitiei de suspendare a dreptului de conducere emisa de seful serviciului rutier. Dispozitia atacata cuprinde temeiul juridic in baza careia a fost emisa, respectiv art. 103 alin. 1 lit. c din O.U.G. nr. 195/2002.
Pentru aceste considerente, intrucat aspectele invederate de reclamant nu sunt de natura a ridica o indoiala serioasa in privinta legalitatii actului administrativ contestat, nici nu se impune a se mai proceda la verificarea cerintei pagubei iminente, conditiile legale fiind cerute a se intruni cumulativ, motiv pentru care tribunalul va respinge cererea de suspendare.


PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELEL LEGII,
HOTARASTE:

Respinge cererea formulata de reclamantul XX, CNP XX, domiciliul in XX, cu domiciliul procedural ales la Cabinet de avocat XX, cu sediul in XX in contradictoriu cu paratul INSPECTORATUL DE POLITIE AL JUDETULUI XX, cu sediul in XX XX, str. XX, ca nefondata.
Cu drept de recurs in termen de 5 zile de la comunicare. Cererea de recurs se va depune la Tribunalul XX – Sectia a II a civila, de contencios administrativ si fiscal.