Revocarea suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei inchisorii din cauza nerespectarii masurilor de supraveghere impuse de art. 863 alin. 1 lit. a din Codul penal din 1969.

Revocarea suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei inchisorii din cauza nerespectarii masurilor de supraveghere impuse de art. 863 alin. 1 lit.  a din Codul penal din 1969.

Chiar daca s-ar admite ca a plecat in strainatate pentru a munci, aceasta nu-l exonereaza pe condamnat de respectarea masurilor de supraveghere prev. de art. 863 alin. 1 lit.  a din Codul penal din 1969, deoarece nu este el acela care poate aprecia asupra oportunitatii respectarii acestor masuri in functie de argumentele sale subiective, precum necesitatea de a-si castiga existenta.

Sec?ia  penala  ?i pentru cauze  cu minori - Decizia penala nr.  369/16 iunie 2014

Prin sentinta penala nr. 101/15.05.2014, pronuntata de Tribunalul Sibiu in dosarul nr. 1169/85/2014, a fost admisa sesizarea formulata de Biroul Executari Penale al Tribunalului Sibiu si, in consecinta:
S-a dispus revocarea suspendarii executarii sub supraveghere a pedepsei rezultante de 2 ani si 4 luni inchisoare aplicata condamnatului  V.A.O. prin sentinta penala nr. 13/25.01.2012 a Tribunalului Sibiu, ramasa definitiva prin decizia penala nr.  72/A/5.06.2012 a Curtii de Apel Alba-Iulia  si s-a dispus executarea in intregime a  pedepsei aplicate  in regim de detentie.
S-a constatat ca prin sentinta penala nr. 13/2012 a Tribunalului Sibiu s-a dedus din pedeapsa, durata de 24 de ore a retinerii.
S-a dispus executarea pedepselor accesorii si complementare aplicate in sarcina condamnatului prin sentinta penala nr. 13/2012.
In baza art. 275 alin. 3 Cod procedura penala cheltuielile judiciare avansate de stat s-a dispus a ramane in sarcina acestuia.
Pentru a pronunta aceasta sentinta prima instanta a constatat urmatoarele:
Prin cererea inregistrata la prima instanta sub numar 1169/85/2014, Biroul executari penale al Tribunalului Sibiu a solicitat revocarea pedepsei cu suspendarea sub supraveghere aplicata inculpatului V.A.O., cu motivarea ca acesta se sustrage de la indeplinirea conditiilor dispuse prin sentinta de condamnare.
In acest sens, s-a aratat ca Serviciul de Probatiune de pe langa Tribunalul Arad, insarcinat cu supravegherea inculpatului, nu a putut pune in aplicare dispozitiile sentintei penale nr. 13/2012 a Tribunalului Sibiu, ramasa definitiva prin decizia penala nr.  72/A/5.06.2012 a Curtii de Apel Alba-Iulia, intrucat din luna iulie 2013 si pana in martie 2014, persoana condamnata nu s-a prezentat la trei intrevederi de supraveghere prestabilite conform planului, a ignorat cele doua avertismente transmise, nu a contactat niciodata telefonic Serviciul de Probatiune pentru a anunta motivele neprezentarii, nu a transmis dovezi ale imposibilitatii prezentarii iar fiecare contactare a sotiei persoanei a fost intampinata de catre aceasta cu reticenta si raspunsuri evazive in a oferi informatii despre locul, motivul si durata deplasarii sotului sau in strainatate.
In drept au fost invocate art. 86 ind. 4 C.p. iar in sustinerea cererii au fost depuse inscrisuri existente in dosarul de supraveghere.
S-a dispus acvirarea dosarului nr. 2977/85/2011 al Tribunalului Sibiu. La solicitarea  instantei, Serviciul de Probatiune Arad a inaintat procesul-verbal al primei intrevederi de supraveghere; planul de supraveghere; anexa de revizuire a planului de supraveghere.
Examinand cererea formulata, Tribunalul constata ca aceasta este intemeiata si in raport de dispozitiile art. 864 alin. 2 C.p., a admis-o, pentru urmatoarele considerente:
Prin sentinta penala nr. 13/25.01.2012 a Tribunalului Sibiu, ramasa definitiva prin decizia penala nr.  72/A/5.06.2012 a Curtii de Apel Alba-Iulia, inculpatul V.A.O. a fost condamnat la pedeapsa rezultanta de 2 ani si 4 luni inchisoare pentru savarsirea infractiunilor prev. de art. 9 lit. a din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 65 al. 2 C.p., de art. 270 al. 3 din Legea nr. 86/2006 modificata cu aplicarea art. 65 al. 2 C.p. si de art. 2961 al. 1 lit. l, al. 2 din Legea nr. 571/2003, cu aplicarea art. 33 lit. a, art. 34 C.p. si la pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, lit b C.p., pe o durata de 2 ani dupa executarea pedepsei principale.
Prin aceeasi sentinta, in baza art. 861 C.p. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate pe o durata  6 ani – termen de incercare stabilit in conditiile art. 862 C.p..
In baza art. 863 C.p., au fost stabilite in sarcina inculpatului urmatoarele masuri de supraveghere si obligatii:
a) sa se prezinte la datele stabilite la Serviciul de Probatiune de pe langa Tribunalul Arad;
b) sa anunte orice schimbare de domiciliu, resedinta, deplasare de depaseste 8 zile si intoarcerea;
c) sa comunice si sa justifice schimbarea locului de munca;
d) sa comunice informatii de natura a putea fi controlate mijloacele de existenta.
Instanta de fond a incredintat supravegherea inculpatului Serviciului de Probatiune de pe langa Tribunalul Arad, atragand atentia inculpatului asupra cauzelor de revocare pedepsei sub supraveghere in conditiile art. 359 Cod procedura penala cu referire la art. 86 ind. 4 Cod penal.
Fata de inculpatul V.A.O. aceasta sentinta a ramas definitiva la data de 5.06.2012 prin decizia penala nr.  72/A/5.06.2012 a Curtii de Apel Alba-Iulia, decizie prin care au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de inculpatii V.A.O., P.S.O. si de partea civila M.F.P.-A.N.A.F. – Garda Financiara S.
In temeiul acestei sentinte penale, Serviciul de probatiune de pe langa Tribunalul Arad a  procedat la convocarea condamnatului V.A.O. care a luat la cunostinta si a  semnat personal procesul verbal nr. 3554/16.08.2012 al primei intrevederi de supraveghere, precum si planul de supraveghere nr. 3865/SPAR/14.09.2012 dar si anexa de revizuire a planului de supraveghere nr. 137/SPAR/14.01.2013.
Astfel cum rezulta din inscrisurile existente la dosar, cu toate ca incepand din 14.01.2013 consilierul de probatiune a diminuat frecventa intalnirilor de supraveghere de la o data pe luna la o data la trei luni, condamnatul V.A.O. nu s-a mai prezentat si nu a mai respectat planul de supraveghere, ultima intrevedere avand loc in luna iunie 2013. Dupa aceasta data, consilierul de probatiune responsabil de caz nu a reusit sa mai ia legatura cu condamnatul  iar V.A.O. nici macar nu a incercat sa contacteze telefonic, personal, Serviciul de Probatiune.
Din actele dosarului a rezultat ca persoana condamnata ar fi plecat de la domiciliul din localitatea Arad, in Austria, pe o perioada de 8 luni de zile.
Pe de alta parte, prezent in fata primei instantei si asistat de avocat ales, condamnatul V.A.O. a invederat ca nu depune nici un inscris doveditor si nu poate proba nici cu martori, nici cu alte mijloace de proba, sustinerile sale privitoare la motivele incalcarii planului de supraveghere.
Avand in vedere ca apararile condamnatului nu au fost confirmate cu nici un mijloc de proba, simplele sale sustineri nu pot dovedi buna sa credinta, astfel cum acesta a solicitat, a retinut prima instanta.
Intrucat condamnatul avea cunostinta despre obligatiile impuse si asumate prin semnarea planului de supraveghere, intrucat acesta nu a incunostintat  Serviciul de Probatiune despre deplasarile sale, desi avea aceasta obligatie impusa expres prin hotararea de condamnare, tribunalul a apreciat ca acesta nu a indeplinit cu rea-credinta obligatiile stabilite de instanta si masurile de supraveghere impuse, respectiv obligatia de a se prezenta la Serviciul de Probatiune, de a anunta schimbarea domiciliului, resedintei si deplasarile care depasesc 8 zile, si de a comunica locul de munca si informatii privind mijloacele lui de existenta.
Drept urmare, tribunalul a constatat ca in cauza sunt indeplinite conditiile prev. de art. 864 alin. 2 C.p.( 1969), astfel ca in conformitate si cu prevederile art. 583 Cod procedura penala, art. 16 din Legea nr.187/24.10.2012, a admis sesizarea Biroului executari penale din cadrul Tribunalului Sibiu si a dispus revocarea suspendari sub supraveghere a pedepsei de 2 ani si 4 luni inchisoare aplicata inculpatului V.A.O. prin sentinta penala nr. 13/25.01.2012 a Tribunalului Sibiu, ramasa definitiva prin decizia penala nr.  72/A/5.06.2012 a Curtii de Apel Alba-Iulia si executarea in intregime a pedepsei aplicate in regim de detentie.
Impotriva acestei sentinte a declarat, in termen, contestatie condamnatul, solicitand desfiintare ei si, in rejudecare, a se respinge sesizarea Biroului executari penale din cadrul Tribunalului Sibiu de revocare a suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei de 2 ani si 4 luni inchisoare, aplicata prin sentinta penala nr. 13/25.01.2012 a Tribunalului Sibiu.
In motivarea contestatiei condamnatul a reiterat apararile din fata primei instante. In sprijinul contestatiei, condamnatul a depus la dosar un set de inscrisuri: declaratie olografa extrajudiciara a numitului M.F.M., in copie, contract de subinchiriere avand ca subinchirietor pe acelasi M.F.M., in copie in limba germana si in traducere dupa respectiva copie, o serie de caracterizari, o traducere a unei corespondente electronice si un contract de munca in copie certificata de aparatorul ales al inculpatului pentru conformitate cu originalul.
Reprezentantul parchetului si-a exprimat pozitia procesuala in sensul admiterii contestatiei.
Analizand sentinta primei instante pe baza motivelor invocate de contestator si a textelor legale pertinente, curtea retine:
Prima instanta a dat o justa interpretare si aplicare dispozitiilor art. 864 alin. 2 din Codul penal din 1969 (al caror corespondent in noul Cod penal sunt dispozitiile art. 96 alin. 1), potrivit carora daca cel condamnat nu indeplineste, cu rea-credinta, masurile de supraveghere prevazute de lege ori obligatiile stabilite de instanta, aceasta revoca suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere, dispunand executarea in intregime a pedepsei.
Faptul nerespectarii de catre condamnat a tuturor masurilor de supraveghere prevazute de art. 863 alin. 1 din Codul penal din 1969 este pe deplin dovedit cu procesele verbale intocmite de Serviciul de probatiune de pe langa Tribunalul Arad si este, de altfel, recunoscut de insusi condamnatul.
Apararea condamnatului este in sensul ca el nu a nesocotit masurile de supraveghere cu rea-credinta ci a fost nevoit sa le nesocoteasca pentru ca a plecat in strainatate, unde a muncit fara documente legale, fiindu-i prea impovarator din punct de vedere financiar sa se prezinte la intalnirile trimestrial stabilite de consilierul de probatiune.
Aceasta aparare nu poate fi retinuta de curte deoarece:
In primul rand, condamnatul nu a nesocotit doar obligatia de a se prezenta la Serviciul de probatiune, obligatie prevazuta de art. 863 alin. 1 lit.  a din Codul penal din 1969, ci si toate celelalte obligatii prev. de acelasi aliniat normativ, anume de a anunta, in prealabil, orice schimbare de domiciliu, resedinta sau locuinta si orice deplasare care depaseste 8 zile, precum si intoarcerea (lit. b), de a comunica si de a justifica schimbarea locului de munca (lit. c) si de a comunica informatii de natura a putea fi controlate mijloacele lui de existenta (lit. d).
Aceste din urma obligatii nu sunt mai putin importante decat cea de prezentare la Serviciul de probatiune si ele au menirea de a asigura un control asupra condamnatului cu scopul de a face posibila reeducarea acestuia prin formarea unei atitudini potrivite fata de valorile sociale, in general, fata de stabilitatea domiciliului si fata de munca, in special.
Prin inscrisurile depuse la dosar abia in faza de judecata a contestatiei condamnatul a incercat sa dovedeasca faptul ca a fost plecat in Austria, unde a muncit „la negru”. Trecand peste caracteristica inscrisurilor, considerate de condamnat relevante sun acest aspect, de a fi niste declaratii olografe extrajudiciare si niste copii simple, necertificate in vreun fel pentru conformitate cu originalul (traducerea unei copii necertificate nu este in masura sa certifice respectiva copie chiar daca traducere a este efectuata de un traducator autorizat, acesta din urma certificand doar corectitudinea traducerii si nu autenticitatea inscrisului dupa care s-a realizat traducerea), chiar daca s-ar admite ca a plecat in strainatate pentru a munci, aceasta nu-l exonereaza pe condamnat de respectarea obligatiilor de supraveghere deoarece nu este el acela care poate aprecia asupra oportunitatii respectarii acestor masuri in functie de argumentele sale subiective, precum necesitatea de a-si castiga existenta.
Este de observat ca aceste necesitati subiective, chiar daca nu au nimic nelegal in esenta lor, condamnatul a ales sa si le satisfaca prin mijloace ilicite, munca fara documente legale neputand fi ridicata la rangul de virtute, ci ramanand la nivelul de fapta prohibita de lege.
Acest mod de a-si castiga existenta releva, o data in plus, reaua-credinta a condamnatului care, constient fiind ca trebuie sa comunice Serviciului de probatiune informatii de natura a putea fi controlate mijloacele lui de existenta, a ales sa ignore aceasta obligatie in mod voit, pentru a nu se supune riscului unui dezacord din partea serviciului, care trebuie sa urmareasca, intre altele, ca persoana condamnata sa dobandeasca o atitudine corecta, de conformism, fata de regulile de conduita prosociala.
Contractul de munca pe care condamnatul l-a depus in faza de judecata in prezenta contestatie si care poarta data 12.06.2014, adica abia in urma cu patru zile fata de data solutionarii contestatiei, nu este nici el in masura sa probeze lipsa relei credinte a condamnatului in nerespectarea masurilor de supraveghere.
De asemenea, nu este in masura sa probeze lipsa relei credinte nici corespondenta electronica referitoare la o afectiune a condamnatului, care ar fi necesitat ingrijiri medicale pentru o perioada de 30 de zile deoarece, pe de o parte, respectiva corespondenta nu poarta elemente de autenticitate, iar pe de alta parte, condamnatul a ignorat masurile de supraveghere pentru o perioada de 8 luni de zile.
In ceea ce priveste caracterizarile persoanei condamnatului si afirmatia acestuia referitoare la calitatea sa de tata al unui copil de o varsta frageda, curtea  a retinut  ca aceste aspecte nu au nici o relevanta in prezenta procedura, in care nu se realizeaza vreo individualizare judiciara a pedepsei.
Pentru toate considerentele ce preced, vazand si dispozitiile art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b din noul Cod de procedura penala, curtea a respins ca nefondata contestatia formulata de condamnatul V.A.O. impotriva sentintei penale nr. 101/15.05.2014, pronuntata de Tribunalul Sibiu in dosarul nr. 1169/85/2014.