Codul muncii comentat 2019 Avocat Marius-Catalin Predut
InfoDosar.ro | Jurisprudenta | Spete Tribunalul Neamt

AC?IUNE IN CONSTATARE CLAUZE ABUZIVE

(Sentinta civila nr. 15/AC din data de 16.01.2017 pronuntata de Tribunalul Neamt)

Domeniu Actiuni (in): anulare, posesorie, regres, pauliana etc. | Dosare Tribunalul Neamt | Jurisprudenta Tribunalul Neamt

Se examineaza apelul civil formulat de apelantele XX, CNP - XX, domiciliata in XX, si XX, XX, CUI – XX, cu sediul in XX impotriva sentintei civile nr. XX din 30.10.2015, pronuntata de Judecatoria XX, in cauza avand ca obiect actiune in constatare si obligatia de a face.
La apelul nominal, facut in sedinta publica, se prezinta consilierul juridic XX, pentru apelanta XX, lipsa fiind apelanta XX.
S-a facut referatul cauzei, grefierul de sedinta invederand urmatoarele:
- cauza este la primul termen de judecata;
- procedura de citare este legal indeplinita cu partile;
Instanta, in temeiul art. 466 raportat la art.95 pct.2 Cod procedura civila, constata ca este competenta general, material si teritorial sa solutioneze prezenta cerere de apel.
Instanta pune in discutia partilor probele solicitate de apelanta XX, respectiv, proba cu expertiza contabila.
Consilierul juridic XX, pentru apelanta XX, depune la dosar imputernicirea nr. XX/07.01.2017 si precizeaza ca lasa la aprecierea instantei aratand ca proba cu expertiza contabila nu si-ar mai afla utilitatea pentru clauze care nu-si mai produc efectele.
Instanta respinge proba cu expertiza contabila, solicitata de apelanta XX, ca neutila, fata de obiectul cauzei, inscrisurile aflate la dosar fiind suficiente pentru justa solutionare a cauzei.
La intrebarea instantei, consilierul juridic XX, pentru apelanta XX, precizeaza ca nu mai are de formulat cereri, de invocat exceptii sau de propus probe.
Instanta, nemaifiind de formulat cereri, de invocat exceptii sau de propus probe, constata cauza in stare de judecata si acorda cuvantul asupra cererii de apel formulata.
Consilierul juridic XX, pentru apelanta XX, solicita admiterea apelului formulat de XX, intrucat instanta de fond nu a verificat actul aditional nr. 1 incheiat intre parti care aliniaza contractul de credit cu legislatia in vigoare. De asemenea, solicita respingerea apelului formulat de XX, pentru toate motivele aratate in apel si in intampinarea depusa la judecata in fond a cauzei.
Dezbaterile fiind inchise, dupa care,



TRIBUNALUL,
Asupra apelului de fata constata urmatoarele:

I.OBIECTUL
Prin sentinta civila nr. XX din 30.10.2015, a Judecatoriei XX, instanta de fond a admis, in parte, cererea formulata de reclamanta XX, in contradictoriu cu parata XX, a constatat caracterul abuziv si a declarat nulitatea absoluta a clauzei prevazute de art.19 lit.e a doua liniuta, coroborat cu art.18, lit.j si l din contractul de credit nr. XX, modificat prin actele aditionale nr.1 si 2 din 2010, respingand, ca neintemeiate, celelalte capete de cerere.

II.APELANTI
Impotriva acestei sentinte au formulat apel reclamanta XX si parata XX, cererile fiind inregistrate pe rolul Tribunalului XX, sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal, sub nr.XX, solicitand admiterea apelului.
Prin sentinta civila nr. XX, a Curtii de Apel XX a fost admisa cererea de stramutare si s-a dispus stramutarea cauzei de la Tribunalul XX la Tribunalul XX, cauza fiind inregistrata sub acelasi nr. de dosar, pe rolul Sectiei a II-a civile, de contencios administrativ si fiscal, la data de 21.11.2016.

III.MOTIVE DE APEL
III.1.In motivarea apelului sau, apelanta XX a inteles sa explice in extenso legislatia pe care si-a fundamentat cererea de chemare in judecata, facand consideratii teoretice cu privire la aceasta, pentru ca apoi sa arate ca intimata XX. a perceput comisioane de administrare, de risc, de monitorizare a riscului si de rezerva minima obligatorie, platibile lunar si aplicate la soldul creditului, percepand, de asemenea, o taxa pentru polita de asigurare emisa de o societate aleasa de banca, desi contractul de credit este garantat si se percep penalitati de intarziere, astfel incat banca este absolvita de stresul unui proces de drept comun, creditul este cesionat catre recuperatori, iar consumatorul este inscris pe lista debitorilor, atat la Biroul de Credit, cat si in Centrala Riscurilor Bancare.
In ceea ce priveste dobanda, apelanta a sustinut ca prin actul aditional, XX. a modificat rata dobanzii in raport de ROBOR 3M, la care se adauga marja de 2,89 puncte procentuale.
In actele aditionale, notiunea de comision de risc a fost inlocuita cu cea de comision de administrare despre care apelanta a sustinut ca disimuleaza, in fapt, un procent consistent de dobanda, marind artificial costul efectiv al creditului si creand bancii un avantaj concurential, contrar uzantelor, fata de celelalte banci.
Criticand sentinta instantei de fond, sub aspectul retinerii ca nefiind abuzive a clauzelor privind comisionul de gestiune sau administrare, apelanta a apreciat ca solutia este gresita, cata vreme instanta de fond nu a avut in vedere faptul ca i s-a retinut acest comision inca din data cand a fost incheiat contractul de credit, aceea de 15.02.2007, cand art.36 din O.U.G.50/2010 nu era in vigoare.
Fata de motivarea instantei de fond, conform careia nu se pune problema unei compensari a sumelor achitate in plus cu cele datorate de apelanta, aceasta din urma a invocat ca motiv de apel imprescriptibilitatea dreptului la restituirea sumelor achitate cu titlu de comision de risc, invocand ca argument considerentele deciziei I.C.C.J. nr.992/2014, conform carora prescriptia dreptului de a solicita restituirea sumelor achitate cu titlu de comision de risc se impune ca efect al principiului „ceea ce este nul, nu produce efecte”, astfel ca instanta de fond ar fi trebuit sa admita acest capat de cerere.
Cererea este scutita de plata taxei judiciare de timbru.
In drept, cererea s-a intemeiat pe disp. art.3,4 si 6 din Legea 193/2000.
In dovedire, s-a solicitat administrarea probei cu inscrisuri si a celei cu expertiza contabila.
III.2. In motivarea apelului XX., a aratat ca intre partile litigante s-a incheiat la 15.02.2007 contractul de credit modificat prin actele aditionale nr.1 si 2 din 2010, imprumutata XX obligandu-se sa ramburseze esalonat imprumutul acordat de XX, in suma totala de 146.200 lei, pentru o perioada de 19 ani, in rate lunare.
Din cauza faptului ca imprumutata XX nu si-a indeplinit obligatia de restituire, creditoarea XX. a solicitat executarea silita imobiliara impotriva debitoarei si a codebitorilor garanti, iar impotriva executarii silite debitoarea principala a formulat contestatie la executare, ce formeaza obiectul dosarului nr.XX.
Apelanta XX. arata ca motivarea instantei de fond cuprinde argumente contradictorii deoarece, pe de o parte, se constata ca banca si-a respectat obligatiile si are dreptul la restituirea sumelor puse la dispozitia reclamantei „in conditiile si termenii agreate de parti”, iar pe de alta parte, apreciaza ca termenul pus la dispozitia reclamantei XX pentru indeplinirea propriilor obligatii este unul foarte scurt.
S-a aratat, de altfel, ca instanta de fond nu a cercetat dispozitiile actului aditional nr.1 din 2010 prin care clauza constatata abuziva a fost eliminata.
In plus, s-a aratat ca acea clauza potrivit careia banca avea dreptul de a declara exigibilitatea creantei pentru neindeplinirea obligatiei de a anunta, in scris, in termen de 5 zile calendaristice, orice modificari privind domiciliul si locul sau de munca, precum si ale familiei si girantilor si de a anunta aparitia unor situatii de forta majora care pun imprumutatul in imposibilitatea de a executa obligatiile, nu a produs vreodata efecte.
Cererea a fost legal timbrata cu 20 de lei taxa judiciara de timbru.
In drept, cererea s-a intemeiat pe disp. art.470 si urm. Cod procedura civila.
In probatiune, s-a solicitat administrarea probei cu inscrisuri.

IV. MOTIVELE INTAMPINARII
XX. a formulat intampinare la apelul declarat de apelanta XX, solicitand respingerea, ca nefondata, a acestuia, pentru urmatoarele motive:
Cu titlu preliminar, intimata XX. a aratat ca apelul formulat de XX nu cuprinde critici la adresa hotararii instantei de fond, ci reia motivele din cererea de chemare in judecata, motiv pentru care a solicitat anularea apelului.
Intimata a invederat instantei de control judiciar ca solutia pronuntata de prima instanta, atunci cand a respins celelalte capete de cerere, solutie intemeiata pe aceea ca nu este indeplinita niciuna din conditiile cumulative prevazute de Legea nr.193/2000 pentru ca o clauza sa fie declarata abuziva, in privinta clauzelor referitoare la comisioane si dobanzi, este corecta. Totodata, s-a sustinut ca prin actul aditional nr. 1/2010 la contractul de credit s-a aliniat continutul contractului cu reglementarile O.U.G. nr.50/2010.
De asemenea, intimata a aratat ca imprumutata nu a fost obligata sa se supuna unor conditii contractuale despre care nu a avut posibilitatea reala de a lua la cunostinta la data semnarii contractului, cata vreme s-a aflat in posesia tuturor elementelor care pot avea efect asupra intinderii obligatiilor sale.
Referindu-se la comisionul de gestiune, intimata XX. a sustinut ca acesta este exceptat de la controlul caracterului abuziv, in baza art.4 alin.6 din Legea 193/2000 intrucat clauza ce defineste obiectul principal al conventiei de credit, respectiv, pretul serviciului de finantare este exprimata, fara echivoc, in mod clar, iar termenii utilizati sunt pe deplin inteligibili, clari, limpezi, accesibili si apti de a fi intelesi cu ajutorul gandirii logice.
Intimata a sustinut ca instanta de fond a dat o corecta interpretare dispozitiilor legale atunci cand a stabilit ca posibilitatea bancii de majorare a comisioanelor de administrare si de percepere a unor noi comisioane nu a fost lasata la latitudinea paratei, ci a fost prevazuta strict pentru cazurile in care legislatia o impune, nefiind o clauza abuziva. Si in ceea ce priveste dobanda, solutia instantei de fond este corecta atunci cand se arata ca pentru intelegerea modului de calcul al dobanzii nu sunt necesare cunostinte de specialitate in domeniul financiar – bancar, iar clauza referitoare la dobanda majorata nu este una abuziva deoarece partile, prin reglementarea acesteia, au stabilit echivalentul prejudiciului suferit de banca prin neindeplinirea obligatiilor de catre imprumutata.
Facand referire la caracterul negociat al clauzelor contractului de credit, intimata a aratat ca prin obligatia profesionistului de a dovedi ca acest contract a fost negociat cu consumatorul trebuie sa se inteleaga sarcina de a proba ca profesionistul a creat conditiile pentru consumator ca acesta sa inteleaga consecintele contractului pe care urmeaza sa-l incheie si sa-i asigure posibilitatea de a negocia clauzele, ori, in speta, lipsa negocierii nu poate fi echivalenta cu nemultumirea adusa la cunostinta bancii dupa opt ani de la data incheierii creditului si dupa inceperea procedurilor de executare silita.
In drept, cererea s-a intemeiat pe disp. art. 471 alin.5 Cod procedura civila.
In probatiune, s-a solicita administrarea probei cu inscrisuri.

V.ANALIZA INSTANTEI
Prin sentinta civila nr. XX din 30.10.2015, a Judecatoriei XX, instanta de fond a admis, in parte, cererea formulata de reclamanta XX, in contradictoriu cu parata XX, a constatat caracterul abuziv si a declarat nulitatea absoluta a clauzei prevazute de art.19 lit. e a doua liniuta, coroborat cu art.18, lit. j si l din contractul de credit nr. XX, modificat prin actele aditionale nr.1 si 2 din 2010, respingand, ca neintemeiate, celelalte capete de cerere.
Pentru a pronunta aceasta sentinta prima instanta a retinut urmatoarele:
Intre parata XX, in calitate de imprumutatoare si reclamanta XX, in calitate de imprumutat, s-a incheiat contractul de credit nr.XX, in temeiul caruia parata a acordat reclamantei un credit in valoare de 146.200 lei, pe o durata de 19 ani, pentru cumpararea unei locuinte (filele 31-36).
Potrivit art.6 lit.a) din contract, „pentru creditul pus la dispozitie, XX percepe comisioane conform reglementarilor proprii; la data semnarii prezentului contract aceste comisioane sunt: comision de gestiune credit de 1,75% calculat la valoarea plafonului de credit acordat, pentru primul an din cadrul duratei de creditare, respectiv de 0,10% calculat la soldul creditului, pentru fiecare din urmatorii ani din cadrul duratei de creditare”.
Conform art.8, „rata anuala a dobanzii care se achita de client este variabila pe intreaga durata de creditare; clientul accepta nivelul actual al ratei dobanzii de 9,75% pe an; XX isi rezerva dreptul sa modifice pe intreaga durata de creditare nivelul ratei anuale a dobanzii variabile; in cazul modificarii ratei anuale a dobanzii variabile, noul nivel se aplica la soldul curent al creditului existente la data modificarii si se face public prin afisare la sediul XX”
Potrivit art.17, „clientul se obliga sa asigure bunurile imobile si mobile admise in garantie, pe intreaga durata de creditoare, la valoarea comunicata de XX; drepturile cu titlu de despagubiri ce vor rezulta din politele de asigurare incheiate vor fi cesionate in favoarea XX”
Conform art.19 lit.b), c), e) si f), „XX are dreptul sa incaseze dobanzi majorate pentru creditele restante;  sa ia masurile pe care le va considera necesare pentru recuperarea sumelor datorate de catre client;  sa rezilieze unilateral contractul de credit, de plin drept, fara a mai fi necesara punerea in intarziere, fara alta formalitate prealabila si fara interventia justitiei (pact comisoriu de ultim grad), sa intrerupa creditarea, sa retraga creditul acordat, sa declare creditul exigibil si scadent imediat, cu toate consecintele ce decurg si sa procedeze la executarea silita, pentru recuperarea sumelor datorate, in urmatoarele situatii: in situatia in care clientul inregistreaza un serviciu al datoriei mai mare de 60 de zile calendaristice, in situatia nerespectarii de catre client a oricarei alte obligatii asumate prin contract; sa se regreseze asupra tuturor disponibilitatilor la XX. ale clientului, prezente si viitoare, fara o notificare prealabila in acest sens, cu prioritate fata de alte datorii ale clientului, cu exceptia sumelor pentru care s-a constituit indisponibilizare in baza prevederilor legale si sumelor care sunt constituite in depozite colaterale pentru credite sau garantii acordate de XX, in cazul nerespectarii de catre client a oricarei obligatii de plata a datoriilor ce decurg din prezentul contract”.
Conform art.20, „clientul accepta plata dobanzilor majorate prevazute de prezentul contract, la nivelul care se va practica de XX, fara indeplinirea altor formalitati”, potrivit formulei indicate in acest articol.
Potrivit art.25, „prezentul contract si garantiile constituite in scopul garantarii creditului constituie titluri executorii.”
In data de 21.06.2010, partile au incheiat Actul aditional nr.1 la contractul de credit sus-mentionat, in vederea alinierii clauzelor acestuia cu prevederile O.U.G. nr.50/2010 (filele 37-41). Potrivit art.2.1.1. din acest act aditional, „pentru creditul pus la dispozitie, banca percepe comisioane conform reglementarilor proprii; la data semnarii prezentului act aditional, acest comisioane sunt: a) comision de administrare credit achitat anual, dupa cum urmeaza: pentru primul an din cadrul duratei de creditare, in valoare de 1,75% calculat la valoarea plafonului de credit aprobat, pentru fiecare din urmatorii ani din cadrul duratei de creditare, in valoare de 0,10% calculat la soldul creditului; b) comision unic pentru servicii prestate la cererea imprumutatului, in legatura cu derularea creditului, in valoare de 0,5% calculat la soldul creditului existent la data solicitarii serviciului, min 100 lei, max 1000 lei”.
Conform art.2.1.4., „banca poate majora comisioanele mentionate in prezentul contract sau poate introduce perceperea de noi comisioane numai in cazul in care acestea sunt impuse prin legislatie; comisioanele se percep in baza unui act aditional, imprumutatul fiind notificat in scris in acest sens; actul aditional este considerat acceptat tacit de catre imprumutat chiar daca acesta nu isi da acceptul si nu semneaza actul aditional”.
Potrivit art.2.2.1., 2.2.2. si 2.2.3., „rata anuala a dobanzii care se achita de catre imprumutat este variabila pe intreaga durata de creditare; rata anuala a dobanzii (RAD) variabila pe intreaga durata de creditare variaza in functie de un indice de referinta public, respectiv ROBOR 3M de 6,84%, conform cotatiei din data de 21.06.2010, la care se adauga o marja (M) fixa de 2,89 pp (puncte procentuale; banca poate modifica marja fixa numai ca urmare a modificarilor legislative care impun acest lucru; modificarea ratei dobanzii urmare a modificarii marjei se face prin act aditional; in cazul modificarilor impuse prin legislatie, nesemnarea de catre imprumutat a actelor aditionale se considera a fi acceptare tacita”.
Conform art.2.2.5. si 2.2.8., „rata anuala a dobanzii variabile se modifica periodic, pe toata durata contractului, pana la rambursarea integrala a datoriilor catre banca, in functie de variatia periodica a indicelui de referinta, la datele de 1 ianuarie, 1 aprilie, 1 iulie si 1 octombrie, in conditiile prevazute de prezentul act aditional; imprumutatul este informat despre orice modificare a indicelui de referinta public mentionat anterior care determina modificarea ratei anuale a dobanzii (RAD) prin extras de cont/grafic de rambursare pus la dispozitia acestuia, de la data modificarii, la sediul Bancii; in cazul modificarii ratei anuale a dobanzii variabila pe intreaga durata de creditare, noul nivel se aplica la soldul curent al creditului existent la data modificarii; modificarea dobanzii va avea ca efect si recalcularea dobanzii datorate”.
Potrivit art.2.2.12. si 2.2.14., „pentru orice intarziere in rambursarea sumelor datorate peste termenele stabilite in contractul de credit (si in graficul de rambursare anexat), imprumutatul datoreaza si va plati bancii o Marja Majorata (MM=M+3pp) fixa de 5,89 pp, care va inlocui marja fixa prevazuta la art.2.2.2. si care se adauga la nivelul indicelui de referinta public mentionat anterior (componenta variabila din formula de calcul a ratei dobanzii prevazuta la art.2.2.2. de mai sus) si se calculeaza la soldul zilnic al contului de credit restant, dobanda penalizatoare (majorata) practicata in prezent, in acest caz, fiind de 12,73% pe an; cuantumul sumei rezultat ca urmare a aplicarii marjei majorate, perceput de catre banca pentru intarzierea la plata, poate depasi cuantumul sumei asupra careia este calculata; functie de politica bancii, nivelul marjei majorate (MM) prevazuta la art.2.2.12 si 2.2.13. poate fi diferit”.
In data de 28.12.2010, partile au incheiat Actul aditional nr.2 la contractul de credit sus-mentionat, prin care a fost modificata perioada de rambursare a imprumutului contractat de reclamanta (filele 42-43).
Analizand situatia de fapt expusa mai sus, instanta de fond a retinut ca reclamanta are calitatea de consumator in sensul art. 2 alin.1 din Legea nr. 193/2000 iar parata XX are calitatea de comerciant - imprumutator incheind contractul de credit in cadrul activitatii sale comerciale, conform prevederilor art. 2 alin. 2 din aceeasi lege, deci conventia intra sub incidenta Legii nr. 193/2000. Instanta a apreciat ca interesul protectiei consumatorului ocrotit de acest act normativ este unul de interes public, astfel ca incalcarea interdictiei de a stipula clauze abuzive atrage nulitatea absoluta.
Instanta a retinut ca cererea este intemeiata in parte, doar in ceea ce priveste clauza prevazuta de art.19 lit.e) a doua liniuta coroborat cu art.18 lit.j) si l).
Astfel, in ceea ce priveste clauza prevazuta de art.6 lit.a) din contractul de credit in forma initiala, instanta a retinut ca acesta se referea la comisionul de gestiune credit perceput de parata, pentru primul an in cuantum 1,75% din valoarea plafonului de credit si in cuantum de 0,10% calculat la soldul creditului, pentru fiecare din urmatorii ani din cadrul duratei de creditare. Instanta a retinut ca acest comision a devenit prin Actul Aditional nr.1/21.06.2010 comision de administrare, conform art.2.1.1. lit.a), cuantumul acestuia si modalitatea de calcul fiind pastrata de catre parata. Din inscrisurile aflate la dosarul cauzei, rezulta ca pe perioada derularii contractului de credit, reclamanta a achitat cu titlu de comision gestiune/administrare credit suma de  2558,50 lei in anul 2007, 143,65 lei in anul 2008, 140,59 lei in nul 2009 si 137,22 lei in anul 2010.
Instanta a apreciat ca aceste clauze privind comisionul de gestiune/administrare credit nu sunt abuzive, nefiind indeplinite conditiile prevazute de art.4 alin.1 din Legea nr.193/2000. Faptul ca acest comision a fost prevazut si cuantificat in mod clar si in concret de catre parata prin contractul de credit incheiat, cuantumul fiecarui comision anual fiind evidentiat in graficul de rambursare anexat, nu poate conduce la concluzia ca reclamanta nu a avut cunostinta de acesta si nu si-a dat acordul pentru perceperea lui. Totodata, prin cuantumul redus raportat la valoarea creditului acordat, instanta a apreciat ca acest comision nu creeaza un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, contrar cerintelor bunei-credinte, nefacandu-se dovada faptului ca reclamanta a intentionat sa negocieze un cuantum mai mic al comisionului si a fost refuzata de catre parata, prin impunerea contractului.
De asemenea, instanta a retinut ca posibilitatea perceperii unui comision de administrare credit este in mod expres prevazuta de art.36 alin.3 din O.U.G. nr.50/2010, pentru monitorizarea/inregistrarea/efectuarea de operatiuni de catre creditor in scopul utilizarii/rambursarii creditului acordat consumatorului. Potrivit acestui text de lege, in cazul in care acest comision se calculeaza ca procent, acesta va fi aplicat la soldul curent al creditului, dispozitie legala respectata de catre parata, care a ales sa aplice acest comision anual, in primul an intr-un procent de 1,75% din valoarea creditului, care era de altfel si soldul de achitat iar in urmatorii ani de creditare in procent de 0,10% la soldul ramas de achitat. Prin urmare, perceperea acestui comision de catre parata s-a realizat cu respectarea prevederilor legale in domeniu, nefiind o masura abuziva din partea acesteia.
Tot referitor la comisioane, instanta a retinut ca nici clauza cuprinsa de art.2.1.1. lit.b) din Actul aditional nr.1/21.06.2010 privind dreptul paratei de percepere a unui comision unic pentru servicii prestate la cererea imprumutatului nu este abuziva. In acest sens, se retine ca art.36 din O.U.G. nr.50/2010 include acest comision printre cele care pot fi percepute de banca, parata evidentiind in mod expres cuantumul acestui comision, neputandu-se sustine de catre reclamanta ca nu a avut cunostinta despre acesta si ca are ca efect crearea unui dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, contrar cerintelor bunei-credinte.
In ceea ce priveste clauza prevazuta de art.2.1.4. din Actul aditional nr.1/21.06.2010, privind posibilitatea paratei de majorare a comisioanelor de administrare si unic sau perceperea de noi comisioane, instanta a retinut ca aceasta posibilitate nu a fost lasata la latitudinea paratei, ci a fost prevazuta strict pentru cazurile in care legislatia o impune, astfel ca nu se poate sustine un caracter abuziv al acestei clauze, atat reclamanta, cat si parata fiind obligate sa se supuna cadrului legal in vigoare.
Referitor la clauzele privind dobanda, instanta a retinut ca prin contractul de credit initial, aceasta a fost reglementata prin art.8 iar prin Actul aditional nr.1/21.06.2010, a fost stabilita prin art.2.2.1., 2.2.2., 2.2.3., 2.2.5. si 2.2.8. Se constata ca reclamanta a optat prin contractul de credit incheiat, astfel cum a fost modificat prin actul aditional incheiat, pentru un credit cu o dobanda variabila pe intreaga durata de creditare. In forma initiala, reclamanta a acceptat un nivelul al ratei dobanzii de 9,75% pe an, parata rezervandu-si dreptul de a modifica pe intreaga durata de creditare nivelul ratei anuale a dobanzii variabile, fara a se depune la dosarul cauzei inscrisuri din care sa rezulte ca parata si-a exercitat in mod concret acest drept si ca ar fi existat o modificare a cuantumului acesteia.
Prin semnarea actului aditional din 21.06.2010, parata a aliniat contractul de credit, inclusiv clauza referitoare la dobanda cu prevederile O.U.G. nr.50/2010. In acest sens, se retine ca potrivit art.37, „in contractele de credit cu dobanda variabila se vor aplica urmatoarele reguli: a) dobanda va fi compusa dintr-un indice de referinta EURIBOR/ROBOR/LIBOR la o anumita perioada sau din rata dobanzii de referinta a Bancii Nationale a Romaniei, in functie de valuta creditului, la care creditorul adauga o anumita marja fixa pe toata perioada derularii contractului;d) modul de calcul al dobanzii trebuie indicat in mod expres in contract, cu precizarea periodicitatii si/sau a conditiilor in care survine modificarea ratei dobanzii variabile, atat in sensul majorarii, cat si in cel al reducerii acesteia;e) elementele care intra in formula de calcul al dobanzii variabile si valoarea acestora vor fi afisate pe site-urile de internet si la toate punctele de lucru ale creditorilor”.
Din analiza Actului aditional nr.1/21.06.2010, instanta a retinut ca art.2.2.1., 2.2.2., 2.2.3., 2.2.5. si 2.2.8 respecta prevederile legale sus-mentionate. Astfel, prin aceste clauze - redactate intr-un mod clar si precis - s-a stabilit in concret cuantumul dobanzii si elementele ce o compun, respectiv indicele public de referinta ROBOR 3M si marja fixa de 2,89 puncte procentuale, caracterul variabil fiind dat de variatia periodica a indicelui de referinta, la datele de 1 ianuarie, 1 aprilie, 1 iulie si 1 octombrie. Prin urmare, nu este lasata la latitudinea bancii stabilirea indicelui si astfel posibilitatea acesteia de a invoca de fiecare data ca s-a raportat la alt indicator, favorabil intereselor sale iar modificarea marjei fixe se poate realiza de catre parata doar in cazul modificarilor legislative care impun acest lucru.
De asemenea, instanta a retinut ca aceasta clauza nu creeaza un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, contrar cerintelor bunei-credinte si nu s-a facut dovada faptului ca aceasta nu a fost negociata, avand in vedere alegerea acestui produs de catre reclamanta, in functie de posibilitatile sale financiare, fiind cunoscuta si insusita de reclamanta prin semnarea contractului si a actului aditional. Totodata, instanta a retinut ca intelegerea modului de calcul al dobanzii nu presupune cunostinte de specialitate in domeniul financiar-bancar, formula de calcul si elementele componente prevazute in contract fiind clare si accesibile.
In ceea ce priveste clauzele privind dobanda majorata, prevazute de art.19 lit.b), art.20 din contractul initial si art. 2.2.12. si 2.2.14. din actul aditional nr.1, instanta a retinut ca acestea cuprind o clauza penala, prin care partile au stabilit echivalentul prejudiciului suferit de parata ca urmare a neindeplinirii la timp a obligatiilor asumate de reclamanta, aceste clauze fiind in acord cu dispozitiile art. 1087 si 1088 din vechiul Cod civil (aplicabil in speta, avand in vedere data incheierii contractului).  De asemenea, s-a constatat ca nici aceste clauze nu pot fi considerate abuzive, modul de calcul al dobanzii majorate fiind clar stabilit, prin raportare la modul de calcul al dobanzii aplicate contractului, cu majorarea marjei fixe cu 3 puncte procentuale, fiind prevazute in mod expres si situatiile in care parata poate calcula aceste penalizari.
Referitor la clauza prevazuta de art.17 din contract, privind obligatia reclamantei de asigurare a bunurilor aduse in garantie si cesionarea in favoarea paratei a drepturilor rezultate cu titlu de despagubiri, instanta a apreciat ca nici aceasta nu este abuziva din perspectiva art.4 alin.1 din Legea nr.193/2000. Astfel, prin aceasta clauza, parata a urmarit evitarea pierderilor pe care le-ar putea suferit in situatia imposibilitatii executarii silite a bunurilor aduse in garantie, reclamanta fiind de acord cu aceasta prin semnarea contractului incheiat. De asemenea, se constata ca nu s-a facut dovada ca aceasta clauza creeaza un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, contrar cerintelor bunei-credinte, reclamanta avand posibilitatea sa incheie si o alta polita de asigurare pentru imobilele aduse in garantie de care sa beneficieze ea.
Cu privire la art.25 din contract, privind caracterul de titlul executoriu al contractului de credit si al contractelor de garantie, instanta a retinut ca aceasta clauza este o transpunere a dispozitiilor art.120 din O.U.G. nr.99/2006, care prevad contractele de credit, inclusiv contractele de garantie reala sau personala, incheiate de o institutie de credit constituie titluri executorii, astfel ca nu se poate retine un caracter abuziv al acesteia, fiind alegerea legiuitorului sa confere caracter de titlu executoriu contractelor sus-mentionate.
In ceea ce priveste clauzele prevazute de art.19 lit. c), e) prima liniuta si f), privind dreptul paratei de a lua masurile necesare pentru recuperarea sumelor datorate de catre client, rezilierea unilaterala a contractului de credit, declararea exigibilitatii anticipate si procedarea la executarea silita in situatia inregistrarii unei datorii mai mari de 60 de zile calendaristice si regresarea asupra tuturor disponibilitatilor aflate la parata, in cazul nerespectarii de catre client a oricarei obligatii de plata a datoriilor, instanta a apreciat ca nici acestea nu au caracter abuziv. Astfel, aceste clauze stabilesc conduita pe care o poate adopta banca parata in cazul neindeplinirii de catre reclamanta a obligatiilor asumate prin contract, respectiv rezilierea contractului, declararea exigibilitatii anticipate si demararea procedurilor de executare silita. In conditiile in care imprumutatul nu isi indeplineste obligatiile de restituire a creditului asumate prin contract pentru o perioada mai mare de timp, bancii parate nu i se poate impune mentinerea in vigoare a contractului si amanarea procedurilor de valorificare a garantiilor aduse, putand interveni situatia imposibilitatii acoperirii prejudiciului suferit. Totodata, instanta a constatat ca nu s-a facut dovada faptului ca aceasta clauza nu a fost negociata de catre parti si a apreciat ca nu produce un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, contrar cerintelor bunei-credinte.
Avand in vedere aceste considerente, instanta a apreciat ca este neintemeiat si capatul de cerere privind constatarea ca nula a rezilierii contractului de credit, aceasta dispunandu-se de catre parata, in conditiile art.19 lit. e), pentru neindeplinirea de catre reclamanta a obligatiilor de restituire la termen a creditului contractat. Prin urmare, nu se poate retine ca parata urmareste sa se descarce nejustificat de obligatia ce ii revine si ca reclamanta este obligata sa execute o prestatie ce nu are echivalent corespondent din partea creditoarei, parata indeplinindu-si obligatia principala asumata la incheierea contractului, respectiv virarea catre reclamanta a intregii sume de bani imprumutata, astfel ca are dreptul la restituirea acestui imprumut in conditiile si la termenele agreate de parti.
Referitor la clauza prevazuta de art.19 lit.e) a doua liniuta, instanta a apreciat ca este abuziva prin coroborarea cu art.18 lit.j) si l). Potrivit acestor articole, parata are dreptul sa rezilieze unilateral contractul de credit, sa declarare exigibilitatea anticipata si sa procedeze la executarea silita in situatia nerespectarii de catre client a obligatiilor de a anunta in scris orice modificari privind domiciliul si locul sau de munca, precum si ale familiei si girantilor si de a anunta aparitia unor situatii de forta majora care pun imprumutatul in imposibilitatea de a executa obligatiile ce decurg din contract, in termen de cel mult 5 zile calendaristice. Instanta a retinut ca termenul pus la dispozitia reclamantei este unul foarte scurt iar sanctiunea aplicabila este disproportionata in raport cu scopul urmarit de ambele parti la incheierea contractului. Prin urmare, instanta a apreciat ca aceasta creeaza un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, contrar cerintelor bunei-credinte si este abuziva, urmand a fi declarata nula absolut.
Cu privire la cererea privind obligarea paratei la eliminarea clauzelor abuzive din contract, instanta a retinut ca efectul constatarii caracterului abuziv este faptul ca aceste clauze sunt lovite de nulitate absoluta. Sanctiunea nulitatii absolute semnifica ca aceste clauze sunt considerate inexistente, nefiind necesar a fi obligata parata la eliminarea acestora. Prin urmare, acest capat de cerere este neintemeiat.
In ceea ce priveste cererea privind compensarea sumelor achitate in plus cu restul debitului, instanta a retinut ca a constatat deja in considerentele expuse anterior ca nu se pune problema existentei unor sume nedatorate de catre reclamanta, astfel ca nu se poate vorbi despre o compensatie. De asemenea, instanta a apreciat ca nu sunt indeplinite conditiile prevazute de lege pentru a opera compensarea si datorita faptului ca reclamanta nu a solicitat stabilirea unei creante in favoarea sa, respectiv obligarea paratei la plata unor sume nedatorate, creanta care sa poata fi opusa creantei a carei titulara este parata si astfel sa se puna in discutie compensatia creantelor reciproce (art.1616, 1617 din Noul Cod civil).
Tribunalul, in limita motivelor de apel invocate, va respinge apelul formulat de XX. impotriva sentintei instantei de fond, motivat de faptul ca nu exista nici o contradictie in cuprinsul considerentelor hotararii ce se ataca, instanta de fond aratand, in mod corect, ca intre drepturile si obligatiile partilor se creeaza un dezechilibru semnificativ prin introducerea in contract a clauzei prevazuta de art.19 lit. e a doua liniuta, privind dreptul bancii de a rezilia unilateral contractul de credit, de a declara exigibila plata anticipata si de a proceda la executarea silita, in cazul in care clientul nu anunta, in scris, in termen de cel mult 5 zile calendaristice, orice modificari privind domiciliul si locul sau de munca, al familiei si  al girantilor si nici nu anunta aparitia unor situatii de forta majora care pun imprumutatul in imposibilitatea executarii obligatiilor sale, in conditiile in care termenul impus este foarte scurt, iar sanctiunea aplicabila este vadit disproportionata si produce efecte definitive si impovaratoare exclusiv in detrimentul imprumutatului.
In ceea ce priveste apelul declarat de reclamanta XX, tribunalul vazand ca cererea de apel nu cuprinde motive, mijloace de aparare sau dovezi noi, instanta de apel se va pronunta in fond numai pe baza celor invocate la prima instanta, astfel cum prevad disp. art. 476 alin.2 Cod procedura civila, in acest caz nefiind incidenta sanctiunea anularii apelului.
In privinta clauzei prev. de art.6 lit. a, tribunalul retine ca aceasta se referea la comisionul de gestiune, comision ce a devenit comision de administrare, conform art.2.1.1. lit.a, in privinta caruia tribunalul apreciaza ca nu este o clauza abuziva, cata vreme posibilitatea perceperii acestuia este prevazuta, in mod expres, de art.36 alin.3 din O.U.G. nr. 50/2010, fiind astfel exceptata de la analiza caracterului abuziv, conf. disp art.3 alin. 2 din Legea nr. 193/2000.
Pentru aceleasi considerente, tribunalul retine ca nici clauza cuprinsa in disp. art. 2.1.1. lit. b din actul aditional nr.1, privind dreptul paratei de percepere a unui comision unic pentru servicii prestate la cererea imprumutatului nu este abuziva, cata vreme art.36 din O.U.G.50/2010 include si acest comision printre cele care pot fi percepute de banca.
Analizand clauza prev. de art. 2.1.4 din actul aditional nr.1/2010, privind posibilitatea paratei de majorare a comisioanelor de administrare sau perceperea de noi comisioane, tribunalul retine ca nu sunt indeplinite conditiile prev. de art. 4 alin.1 din Legea 193/2000, lipsindu-i conditiile dezechilibrului semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor si pe cea a bunei – credinte.
Referitor la clauzele privind dobanda, tribunalul retine ca aceasta a fost reglementata prin art.8 din contractul de credit iar prin actul aditional nr.1/2010 a fost stabilita prin art.2.1.1, 2.2.2, 2.2.3, 2.2.5 si 2.2.8.
Conform art.8, „rata anuala a dobanzii care se achita de client este variabila pe intreaga durata de creditare; clientul accepta nivelul actual al ratei dobanzii de 9,75% pe an; XX isi rezerva dreptul sa modifice pe intreaga durata de creditare nivelul ratei anuale a dobanzii variabile; in cazul modificarii ratei anuale a dobanzii variabile, noul nivel se aplica la soldul curent al creditului existente la data modificarii si se face public prin afisare la sediul XX”
Se constata ca reclamanta a optat, prin contractul de credit incheiat, pentru un credit cu dobanda variabil, pe intreaga perioada de creditare, acceptand un nivel al ratei dobanzii de 9,75% pe an, in conditiile in care banca si-a rezervat dreptul de a modifica, pe intreaga perioada de creditare, nivelul ratei anuale a dobanzii variabile, fara insa a indica criteriile in functie de care se va modifica rata dobanzii.
Prin actul aditional nr.1/2010, banca a indicat aceste elemente in functie de care dobanda va fi modificata, articolele 2.2.1, 2.2.2,2.2.3,2.2.5 si 2.2.8 fiind redactate in conformitate cu dispozitiile prev. de O.U.G. nr.50/2010, insa pana in anul 2010, rata anuala a dobanzii a avut reglementarea din art.8 din contractul de credit. Aceasta din urma reglementare, referindu-se la pretul contractului, nu poate fi analizata de tribunal sub aspectul existentei unei clauze abuzive decat prin verificarea indeplinirii conditiilor de claritate si inteligibilitate a redactarii, conditii care, in cauza, nu sunt implinite deoarece lipseste din redactarea textelor indicarea criteriului in functie de care nivelul dobanzii se va modifica, iar in lipsa acestuia, nici consumatorul, nici instanta de judecata nu pot intelege si nu pot verifica situatiile care au condus sau puteau conduce la modificarea nivelului ratei dobanzii. Din aceasta cauza, tribunalul va declara abuziva prevederea din art. 8 din contractul de credit, referitoare la dreptul bancii de a modifica, pe intreaga durata de creditare, nivelul ratei anuale al dobanzii variabile.
Referindu-se la clauza privind dobanda majorata prev. de art.19 lit. b, vizand dreptul bancii de a incasa dobanzi majorate pentru creditele restante, tribunalul considera ca aceasta clauza nu este clara si inteligibil exprimata deoarece nu sunt indicate criteriile sau situatiile care determina dreptul XX. de a incasa aceste dobanzi.
Totodata, dispozitiile art.19 lit. e, prima liniuta, referitoare la situatia in care clientul inregistreaza un serviciu al datoriei mai mare de 60 de zile calendaristice, ce da dreptul bancii de a solicita investirea cu formula executorie a contractului de credit sau a hotararilor judecatoresti ce dispun asupra contractului de credit si de a incasa dobanzi majorate, tribunalul considera ca si aceasta o clauza abuziva deoarece termenul de 60 de zile calendaristice este unul foarte scurt, iar consecinta nerespectarii acestuia este disproportionata, in raport cu scopul urmarit de partile contractante la incheierea contractului, astfel incat nici aceasta clauza nu este una clara si inteligibil exprimata, cata vreme lipsesc criteriile in functie de care sa se aprecieze asupra situatiilor particulare cate pot interveni in cursul termenului de 60 de zile calendaristice care pot fi, de exemplu, o situatie de boala, o situatie de detasare/plecare intr-o alta localitate sau alta tara, aceasta nefiind reglementata de dispozitiile contractuale chiar daca sunt ipotetice dar nu nerealizabile, insa in eventualitatea intervenirii unor astfel de situatii banca nu ofera consumatorului nici o alternativa si nici modalitatea in care acesta trebuie sa procedeze pentru evitarea sanctiunii incasarii de dobanzi majorate si evident, a executarii silite.
Dispozitiile prev. de art.20 din contractul de credit si art. 2.2.12 si 2.2.14 din actul aditional nr.1/2010 cuprind o clauza penala prin care partile au stabilit echivalentul prejudiciului suferit de banca ca urmare a neachitarii, la timp, a obligatiilor asumate de imprumutata.
Tribunalul, in acord cu solutia instantei de fond, stabileste ca dispozitia contractuala din art.2.2.12 din actul aditional nr.1/2010 nu este abuziva, deoarece modul de calcul al dobanzii majorate este clar stabilit, prin raportare la modul de calcul al dobanzii aplicate contractului cu majorarea ratei fixe cu trei puncte procentuale, fiind prevazute in mod expres situatiile in care parata poate calcula aceste penalizari. Cu toate acestea, tribunalul considera ca dispozitia contractuala din art. 20 din contractul de credit care prevede ca imprumutatul accepta plata dobanzilor majorate la nivelul care se va practica de banca, fara indeplinirea altor formalitati si art.2.2.14 din actul aditional nr.1/2010 care prevede ca „functie de politica bancii, nivelul MARJEI MAJORATE (MM) prevazuta la art.2.2.12 si 2.2.13 poate fi diferit”, sunt abuzive deoarece nu sunt clar si inteligibil exprimate, lipsindu-le criteriile in functie de care sa poata fi verificata intervenirea situatiei obiective care sa determine modificarea nivelului marjei majorate.
De asemenea, procedand la analiza disp. art.17 si 25 din contract, tribunalul apreciaza ca acestea nu sunt abuzive deoarece nu sunt indeplinite conditiile prev.de art.4 alin.1 din Legea 193/2000m deoarece prima clauza urmareste evitarea pierderilor pe care le-ar putea suferi banca in situatia imposibilitatii executarii silite a bunurilor ipotecate, iar a doua este o transpunere a unei dispozitii legale, respectiv, a art.120 din O.U.G.99/2006, astfel incat ultima este exceptata de la analiza caracterului abuziv, conform art.3 alin. 2 din Legea nr. 193/2000.
In privinta cererii formulata de catre apelanta XX de restituire a sumelor de bani platite in plus in temeiul clauzelor declarate nule, dat fiind ca aceasta cerere a fost supusa analizei instantei pentru prima oara in apel, este inadmisibila, deoarece, in baza art. 478 alin. 3 C. proc. civ. in apel nu se poate schimba obiectul cererii de chemare in judecata.
Analizand cererea de compensare formulata de apelanta tribunalul constata ca nu sunt indeplinite conditiile pentru intervenirea compensarii deoarece instanta nu a fost investita cu solutionarea unei cereri de restituire a sumelor platite in plus de catre reclamanta apelanta ci s-a solicitat doar compensarea debitelor reciproce, ori in lipsa stabilirii existentei dreptului de creanta in favoarea reclamantei nu poate opera compensatia, nefiind indeplinite conditiile prev. de art. 1616, 1617 din Noul Cod civil.
Pentru toate aceste considerente, va  respinge apelul declarat de XX, va admite apelul declarat de reclamanta XX si va schimba, in parte, sentinta instantei de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
DECIDE:

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelanta-intimata XX,  CUI – XX, cu sediul in XX impotriva sentintei civile nr. XX din 30.10.2015, pronuntata de Judecatoria XX, in cauza avand ca obiect actiune in constatare si obligatia de a face in contradictoriu cu intimata-apelanta XX, CNP - XX, domiciliata in XX.
Admite apelul formulat de apelanta-intimata XX in contradictoriu cu intimata-apelanta  XX.
Schimba, in parte, sentinta civila apelata, in sensul urmator:
Constata caracterul abuziv al clauzelor nr. 8 si 20 din Contractul de credit nr. XX, pentru perioada 15.02.2007 – 20.06.2010.
Constata caracterul abuziv al clauzelor nr. 19 lit. b si e prima liniuta din acelasi contract, precum si al clauzei prevazute de art. 2.2.14 din Actul aditional nr. 1/21.10.2010 la contractul de credit identificat anterior.
Mentine celelalte dispozitii ale sentintei apelate.
Sursa: Portal.just.ro


Alte spete Actiuni (in): anulare, posesorie, regres, pauliana etc.

Anulare act - Decizie nr. 523 din data de 27.06.2017
Anulare act - Decizie nr. 502 din data de 21.06.2017
II.Procesul verbal de contraventie care nu intruneste conditiile prev. de art. 19/1 din OG nr. 2/2001 reactualizata, va fi anulat. - Decizie nr. 267/R din data de 23.05.2005
Anularea actelor frauduloase incheiate de debitori in dauna creditorilor se poate dispune daca se dovedeste existenta intentiei de frauda - Sentinta civila nr. 506/CA din data de 19.05.2004
COMPETENTA MATERIALA . ANULARE ACT FALSIFICAT - Decizie nr. nr. 5/A din data de 05.01.2004
Obligare la incheierea unui act autentic de vanzare-cumparare iar in caz de refuz, Sentinta sa tina loc de contract de vanzare cumparare - Decizie nr. 155 din data de 31.12.2013
Lipsa calitatii procesuale pasive ca urmare a divizarii unei societati in mai multe societati comerciale. Imposibilitatea introducerii unor noi parati in apel. - Decizie nr. 404 din data de 09.09.2011
Actiune in constatare - Sentinta civila nr. 293 din data de 03.06.2009
- Sentinta civila nr. 526 din data de 29.10.2008
Rectificare carte funciara - Sentinta civila nr. 118 din data de 10.02.2009
Exceptia inadmisibilitatii cererii pentru neparcurgerea procedurii plangerii prealabile. Dovada depusa dupa inchiderea dezbaterilor - Sentinta civila nr. 84/F din data de 15.09.2015
Raportul de evaluare intocmit de A.N.I.. Consecintele incalcarii dispozitiilor art. 70 si 79 alin. 1 din Legea nr. 161/2003. Contestarea raportului de evaluare. - Decizie nr. 5/F din data de 23.01.2015
Admisibilitatea actiunii in anulare a actului administrativ-fiscal adresate direct instantei de judecata, fara a urma, in prealabil, procedura prevazuta de art. 205-208 din Codul de procedura fiscala. - Decizie nr. 611/R din data de 21.05.2015
Vechiul cod de procedura civila – Recurs respins. Inadmisibilitate actiune constatare a unei situatii de fapt in materia contenciosului administrativ. Sanctiunea necomunicarii modificarii actiunii – nulitate relativa in conditiile art. 105 alin. 2 c.pr.ci - Decizie nr. 2130/R din data de 19.09.2014
Vechiul cod de procedura civila - Recurs respins. Inadmisibilitate actiune constatare a unei situatii de fapt in materia contenciosului administrativ. Sanctiunea necomunicarii modificarii actiunii – nulitate relativa in conditiile art. 105 alin. 2 c.pr.ci - Decizie nr. 1449/R din data de 25.04.2014
Actiune pentru anularea permisului sau de conducere - Sentinta civila nr. 4798/CA din data de 19.09.2012
Actiune in anulare. Decizie emisa in baza Legii 10/2001 de catre o persoana juridica ce nu avea calitatea de unitate detinatoare. - Sentinta civila nr. 101/S din data de 03.04.2012
Interesul in promovarea unei ac?iuni in constatarea nulita?ii absolute a unui act juridic. - Decizie nr. 251/A din data de 28.10.2011
Cheltuieli de judecata pe cale separata. - Decizie nr. 1290/R din data de 20.10.2011
Uzucapiune.Posesia exerciatata asupra unui teren proprietatea C.A.P. - Decizie nr. 1473/R din data de 24.11.2011