EMITEREA DECIZIEI DE IMPUNERE DUPA REINSER?IA DEBITORULUI IN CIRCUITUL ECONOMIC

Se examineaza actiunea civila formulata de reclamanta XX cu sediul in XX, judetul XX XX, in contradictoriu cu paratii XX- prin PRIMAR, XX si PRIMARUL MUNICIPIULUI XX, toti cu sediul in XX XX,  pentru  anulare act.
La apelul nominal, facut in sedinta publica, au raspuns: pentru reclamanta avocat XX(delegatie de substituire seria IS nr.480047/2016) substiuind pe aparatorul ales, avocat  XX si pentru parati reprezentantul legal, consilier juridic XX.
Procedura de citare legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei, de grefierul de sedinta, care invedereaza ca  Primarul Municipiul XX a formulat si depus la dosar intampinare(adresa filele 134-136).
Avocat XX, pentru reclamanta, invedereaza ca a luat cunostinta de sustinerile paratului Primarul Municipiului XX asa cum au fost formulate prin intampinarea depusa la dosar, motiv pentru care nu intelege sa solicite acordarea unui termen de judecata pentru pregatirea apararii.
Nemaifiind cereri de formulat, instanta constata, in conformitate cu dispozitiile art. 244  Cod de Procedura Civila, terminata cercetarea judecatoreasca si da cuvantul pentru dezbateri.
Avocat XX, pentru reclamanta, solicita respingerea exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a Municipiului XX, in raport de dispozitiile art. 21 din Legea nr. 215/2011 unitatea administrativ teritoriala avand dreptul de a colecta taxe si impozite, in calitatea sa de titular de creanta. In ceea ce le priveste pe celelalte parate, acestea au calitate procesuala pasiva intrucat sunt emitente ale actelor administrativ fiscale contestate. Cu privire la fondul actiunii, solicita admiterea contestatiei asa cum a fost formulata, in sensul anularii dispozitiei nr.XX din 28.09.2015 si a deciziei referitoare la obligatiile de plata accesorii nr.XX din 5.08.2015, cu obligarea paratilor la plata cheltuielilor de judecata. Arata reprezentantul conventional al reclamantei, ca, dupa cum rezulta din probatoriul administrat in cauza, in sarcina reclamantei au fost calculate accesorii pentru creantele principale din perioada 2014–2015, fara a se avea in vedere ca XX a fost in perioada 13.06.2012-22.07.2015 in procedura insolventei, in dosarul Tribunalului XX nr.XX, astfel ca analiza debitelor si accesoriilor creantelor fiscale trebuie facuta in functie de data deschiderii procedurii insolventei, ca apararile paratei din intampinare nu pot fi retinute, in conditiile in care art. 122 ind. 1 din Codul de procedura fiscala stabileste ca in cazul contribuabililor carora li s a deschis procedura insolventei, pentru creantele fiscale nascute anterior sau ulterior datei deschiderii procedurii insolventei se datoreaza dobanzi si penalitati de intarziere potrivit legii care reglementeaza aceasta procedura, respectiv, potrivit Legii nr. 85/2006, ca in conditiile in care chiar codul fiscal face trimitere la dispozitiile legii insolventei, se poate concluziona ca aceasta lege prevaleaza altor dispozitii legale, ca, in ceea priveste modul de calcul al accesoriilor, trebuie avute in vedere regulile aplicabile pentru creantele nascute anterior deschiderii procedurii si cele pentru creantele nascute in cursul procedurii, ca prin sentinta civila nr.XX din 29.10.2014 ramasa definitiva, pronuntata de judecatorul sindic in solutionarea contestatiei formulata in cadrul dosarului nr.XX, s-a stabilit ca Municipiul XX nu a depus in termen declaratie de creanta in drept urmare a fost decazut de dreptul de mai fi inscris in tabelul creditorilor pentru creantele anterioare deschiderii procedurii, si astfel de a de a recupera orice suma datorata pana la data deschiderii procedurii, ca decaderea se refera la creantele principale si accesorii ca paratele ar fi trebuit sa aiba in vedere si dispozitiile legii privind regulile in care se pot recupera creantele in cazul unei societati aflata in procedura insolventei, in acest sens creditorii decazuti conform art. 76 sunt decazuti, chiar si dupa inchiderea procedurii insolventei, ca dispozitiile art. 137 fac referire la modul de distribuire a sumelor obtinute in cadrul procedurii in cadrul unui plan de reorganizare, ca asa cum rezulta din prevederile art. 122 ind. 1 Cod fiscal si art. 41 alin. 1 si 3, art. 95 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, creantele duc la accesorii aferente obligatiilor nascute anterior datei deschiderii procedurii doar in situatia in care acestea sunt creante garantate sau sunt inscrise in programul de plati, ca in ceea ce o priveste pe XX in programul de plati al planului de reorganizare aprobat de creditori au fost inscrise creante din timpul procedurii, dar nu se face nicio mentiune cu privire la plata de accesorii, astfel incat nici pentru creantele curente nu se pot solicita accesorii. Mai arata aparatorul reclamantei ca deciziile emise de parata sunt nelegale, ca sustinerile din intampinare potrivit carora aceste decizii au la baza titlul executoriu emis in anul 2014 nu pot fi retinute, intrucat in anul 2014 societatea se afla in insolventa, ca sunt incalcate dispozitiile art.36 din Legea nr.85/2006, potrivit carora de la data deschiderii procedurii se suspenda de drept toate actiunile judiciare, extrajudiciare sau masurile de executare silita pentru realizarea creantelor asupra debitorului sau bunurilor sale, cu exceptia actiunilor exercitate in cadrul unui proces penal, astfel ca titlul executoriu XX este nul absolut. Depune la dosar concluzii scrise(filele 140-144).
Consilier juridic XX, pentru parate, solicita respingerea contestatiei ca neintemeiata si mentinerea ca fiind legale si temeinice a dispozitiei nr.XX din 28.09.2015 si a deciziei referitoare la obligatiile de plata accesorii nr.XX din 5.08.2015.Arata ca, in ceea ce priveste solicitarea de constatare a nulitatii partiale a dispozitiei nr.XX din 28.09.2015, cu invocarea faptului ca s-au depasit limitele investirii initiale, aceasta nu este fondata, intrucat motivarea actului s-a realizat cu respectarea dispozitiilor art.213(1) din OG nr.92/2003, in raport de obiectul contestatiei, respectiv revocarea deciziei nr.XX din 5.08.2015, reclamanta invocand faptul ca obligatiile fiscale cuprinse in actul administrativ sunt aferente perioadei 2009-2015 si solicitand ca analiza acestora sa fie facuta in functie de data deschiderii procedurii insolventei, respectiv in conformitate cu dispozitiile Legii nr.85/2006.Cu referire la cererea reclamantei prin care se solicita sa se dispuna anularea deciziei nr.XX din 5.08.2015 privitor la suma de 25.977 reprezentand accesorii aferente debitelor principale nascute anterior datei deschiderii procedurii insolventei si a sumei de 23.614 lei reprezentand accesorii aferente debitelor principale nascute ulterior datei de mai-sus, se impune respingerea acesteia ca nefondata, intrucat la data emiterii actului administrativ reclamanta nu se afla in procedura insolventei, societatea fiind in functiune, urmare reinsertiei acesteia in circuitul comercial, mai mult, titlurile de creanta in baza carora au fost stabilite obligatiile de plata accesorii au fost comunicate reclamantei, nefiind contestate de aceasta. Arata reprezentanta legala a paratilor ca in ceea ce priveste suma de 23.614 lei mentionata in decizia contestata, aceasta reprezinta accesorii aferente debitelor principale nascute in perioada de observatie si reorganizare a contestatoarei, iar potrivit art.64 alins6 din Legea nr.85/2006, nu era necesara inscrierea la masa credala. In concluzie, solicita respingerea actiunii reclamantei ca neintemeiata.
Presedintele completului de judecata declara dezbaterile inchise, dupa care


TRIBUNALUL,


Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante sub nr. XX, reclamanta XX a chemat in judecata paratul XX, si parata XX pentru ca, prin hotararea judecatoreasca ce se va da in cauza, sa se dispuna anularea dispozitiei nr. XX din 28.09.2015 prin care s a solutionat contestatia prealabila impotriva deciziei de impunere referitoare la obligatiile de plata accesorii nr. XX/05.08.2015, anularea deciziei referitoare la obligatiile de plata accesorii nr. XX/05.08.2015, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii reclamanta a aratat urmatoarele:
Prin procedura prealabila inregistrata sub numarul XX din 27.08.2015, a solicitat revocarea in tot in temeiul prevederilor art. 7 din Legea 554/2004, si art. 205 si urmatoarele Cod de procedura fiscala, doar a deciziei referitoare la plata accesoriilor nr. XX/05.08.2015.
Aceasta solicitare a fost de altfel perfect normala, decizia referitoare la obligatiile de plata accesorii fiind singura care contesta in procedura prealabila reglementata de art. 205 si urmatoarele Cod de procedura fiscala.
Celelalte acte primite la aceeasi data si in acelasi plic, respectiv titlul executoriu nr. XX/05.08.2015 si somatia de plata XX din 05.08.2015, au fost contestate pe calea contestatiei la executare, in temeiul prevederilor art. 172 si urmatoarele Cod de procedura fiscala, cererea fiind inregistrata pe rolul Judecatoriei XX sub numarul XX.
Cu toate ca in procedura prealabila a vizat doar revocarea deciziei referitoare la obligatiile de plata accesorii nr. XX/05.08.2015, in mod eronat in continutul dispozitiei XX din 28.09.2015 s a retinut faptul ca „obiectul contestatiei il reprezinta mentiunile inscrise in titlul executoriu nr. XX/05.08.2015 si in decizia referitoare la obligatiile de plata accesorii”.
In conditiile in care conform principiului disponibilitatii si conform distinctiei legale facute clar intre regimul juridic al deciziei de stabilire de accesorii si respectiv al titlului executoriu, a sesizat Municipiul XX doar cu solutionarea unei contestatii impotriva deciziei referitoare la obligatii de plata accesorii nr. XX/05.08.2015, intimatele au depasit limitele investirii lor in momentul in care au stabilit obiectul contestatiei ca fiind reprezentat si de mentiunile inscrise in titlul executoriu nr. XX/05.05.2015.
In conditiile in care s au depasit limitele investirii initiale, dispozitia XX din 28.09.2015 este partial lovita de nulitate in ceea ce priveste toate referirile la titlul executoriu nr. XX/05.05.2015.
De altfel intimatele nu au nici competenta legala de a se pronunta cu privire la legalitatea titlului executoriu fiscal, cu privire la acesta instantele de executare avand plenitudine de competenta potrivit prevederilor art. 172 si urmatoarele Cod de procedura Fiscala.
In ceea ce priveste motivele de fapt si de drept ale respingerii contestatiei prin dispozitia XX din 28.09.2015, singurul motiv invocat este ca prin sentinta XX/22.07.2015 s a inchis procedura insolventei si s a dispus reinsertia in circuitul comercial, iar acesta nu are legatura reala cu cele retinute.
Nu este relevant pentru sumele invocate prin contestatie si prin actiune, respectiv pentru debitele si accesoriile debitelor nascute anterior datei deschiderii procedurii si pentru accesoriile debitelor nascute in timpul procedurii de insolventa dat fiind principiul tempus regit actum.
Potrivit acestui principiu, in analiza situatiei juridice a creantelor cuprinse in decizia de stabilire de accesorii, instanta va trebui sa aiba in vedere regimul juridic la momentul nasterii respectivelor creante si respectiv regimul juridic al creantelor fata de legea aplicabila la momentul respectiv.
Ceea ce incearca intimatele sa sugereze si anume faptul ca inchiderea procedurii insolventei le ar da dreptul la restaurarea creantelor lor este evident nelegal, in conditiile in care acele creante sunt guvernate de legea aplicabila la momentul nasterii lor conform principiului mai sus amintit.
Pe fondul cauzei:
La data de 07.08.2015 s a comunicat, prin posta, Decizia referitoare la obligatiile de plata accesorii nr. XX/05.08.2015 (80.729/05.08.2015) emisa pentru suma totala de 49.591 lei cu titlu de accesorii pentru obligatiile fiscale, taxa parcare rezidentiala, impozit auto, impozit cladiri, taxa afisaj sediu, cheltuieli executare silita, concesiuni persoane juridice, taxe speciale cultura/culte, taxa speciala protectie civila si diferenta impozit auto.
Asa cum rezulta din continutul Deciziei, aceste obligatii fiscale sunt aferente perioadei 2009–2015. Data fiind perioada din care provin aceste creante fiscale, in speta intervin prevederile speciale ale Legii 85/2006 privind insolventa.
A fost in perioada 13.06.2012–22.07.2015 in procedura de insolventa in dosarul XX de pe rolul Tribunalului XX. In aceste conditii analiza debitelor si accesoriilor creantelor fiscale trebuie facuta in functie de data deschiderii procedurii insolventei.
Legea 85/2006 trateaza situatia juridica a creantelor asupra debitoarei in functie de criteriul esential al datei nasterii unei creante (si nu neaparat dupa criteriul scadentei creantei), asa cum rezulta din urmatoarele prevederi ale legii: art. 3 punctul 16, art. 41, art. 64 alineat 6.
Drept urmare analiza trebuie facuta defalcat pentru creantele nascute anterior datei de 13.06.2012, data nasterii creantei fiind cea reglementata prin legislatia fiscala.
Potrivit prevederilor art. 249 alineat 1 Cod Fiscal impozitul pe cladiri este un impozit anual si drept urmare obligatia de plata a acestuia se naste la inceputul fiecarui an fiscal, adica la data de 01 ianuarie a fiecarui an.
In acest context se impune precizarea faptului ca din punct de vedere juridic nasterea unei creante nu se confunda cu scadenta acesteia.
Similar, potrivit prevederilor art. 261 alineat 1 Cod Fiscal impozitul pe mijloacele de transport este anual si drept urmare obligatia de plata a acestuia se naste la inceputul fiecarui an fiscal, adica la data de 01 ianuarie a fiecarui an.
Similar, potrivit prevederilor art. 271 alineat 1 Cod Fiscal. Taxa de afisaj este anuala si drept urmare obligatia de plata a acesteia se naste la inceputul fiecarui an fiscal, adica la data de 01 ianuarie a fiecarui an.
In aceste conditii, pentru aceste 3 tipuri de creante fiscale - impozitul pe cladiri, impozitul auto si taxa de afisaj - creantele principale pentru care Municipiul XX avea obligatia de a depune o declaratie de creanta sunt inclusiv cele scadente la data de 01.10.2012, data nasterii lor fiind 01.01.2012, adica anterior deschiderii procedurii insolventei.
In conditiile caracterului procedurii insolventei, creantele detinute de Municipiul XX si nascute anterior deschiderii procedurii, respectiv anterior datei de 13.06.2012, in valoare de 28.494 lei au regimul juridic reglementat prin Legea 85/2006.
Municipiul XX nu a depus declaratie de creanta in termenul fixat de instanta prin sentinta de deschidere a procedurii si drept urmare acesta a fost inscris in tabelul preliminar de creanta cu o creanta de 0 lei, contestatia formulata de Municipiul XX in acest sens fiind respinsa de Tribunalul XX prin sentinta civila XX/29.10.2014 pronuntata in dosarul XX.
In acest conditii, cu autoritate de lucru judecat s a stabilit ca Municipiul XX nu a depus in termen declaratie de creanta si drept urmare a fost decazut din dreptul de a fi inscris in tabelul creditorilor pentru creantele nascute anterior datei deschiderii procedurii. Se impune a se avea in vedere prevederile art. 76 din Legea 85/2006 referitoare la decaderea din dreptul de a fi inscris in tabelul creditorilor, creditorilor ce nu depun in termen declaratia de creanta.
Esentiala in speta sunt prevederile tezei a doua a art. 76 alin. 1 din Legea 85/2006.
Cum nu a fost condamnata pentru bancruta simpla sau frauduloasa si nu s a stabilit raspunderea nici unei persoane pentru efectuarea de plati sau transferuri frauduloase in dosarul XX si cum intre parti s a pronuntat deja sentinta XX/29.10.2014, a operat decaderea din dreptul de a realizare a creantei principale de 28.494 lei, ulterior inchiderii procedurii.
In acelasi sens sunt si prevederile art. 137 din Legea 85/2006 referitoare la descarcarea de obligatii a debitorului la data confirmarii unui plan de reorganizare pentru creantele care nu sunt inscrise in planul de reorganizare. In planul de reorganizare nu a fost inscrisa la plata nici o suma catre Municipiul XX.
A operat decaderea din dreptul de a mai recupera debitul principal de 28.494 lei, aceeasi solutie se impune pentru accesoriile calculate de intimate, in valoare de 25.977 lei.
In acest sens trebuie avute in vedere urmatoarele: principiul „accesoriul urmeaza soarta principalului” - atat timp cat actele sunt nule pentru debitele principale, accesoriile trebuie sa aiba acelasi tratament SI prevederile art. 41 alineat 1 din Legea 85/2006.
Asa cum rezulta din tabelul de la fila 2, in titlul executoriu a fost inclusa suma de 63.601 lei cu titlu de creante ulterioare datei de 13.06.2012 precum si suma de 23.614 lei cu titlu de accesorii calculate pentru aceste creante nascute ulterior datei deschiderii procedurii.
Legea 85/2006 (sub imperiul caruia se afla procedura de insolventa) a reglementat in mod expres situatia accesoriilor aferente obligatiilor nascute anterior datei deschiderii procedurii generale a insolventei prin prevederile art. 41 alin. 3 din lege.
In cazul sau, un plan de reorganizare a fost confirmat prin sentinta iar procedura insolventei s a inchis urmare finalizarii cu succes a planului de reorganizare.
In aceste conditii, in speta sunt pe deplin incidente prevederile art. 41 teza I din Legea 85/2006.
Programul de plati reprezentat de anexele 2,3 si 4 la planul de reorganizare nu prevad nici un fel de accesorii nici pentru creanta Municipiului XX si nici pentru vreo alta creanta curenta.
In aceste conditii, nu se pot pretinde accesorii pentru creantele nascute in perioada 13.06.2012–22.07.2015.
Paratul Municipiul XX, prin primar, a formulat intampinare si a invocat lipsa calitatii procesuale pasive a Municipiului XX, intrucat nu are calitatea de emitent al actului administrativ contestat. Dispozitia nr. XX/29.09.2015, a carei anulare se cere, a fost emisa de catre Primarul Municipiului XX, in conformitate cu art. 209 alin. 4 si art. 210 din OG/2003 privind codul de procedura fiscala, precum si in temeiul art. 68 alin. l si art. 115 alin. l, lit. a din Legea nr. 215/200IR privind administratia publica locala
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea actiunii pentru urmatoarele argumentele:
Contestatia reclamantei a fost analizata si solutionata in limitele sesizarii, respectiv in raport de sustinerile reclamantei, de dispozitiile legale invocate de catre aceasta si de documentele existente in dosarul cauzei si cu respectarea dispozitiilor art. 209, alin. 4 din O.G.92/2003.
In cuprinsul dispozitiei atacate, paragraful 5, pag. 2, este precizat obiectul contestatiei, mai concret s a facut precizarea ca petenta solicita revocarea Deciziei nr. XX/05.08.2015 in ceea ce priveste suma de 25.977 lei, reprezentand accesorii aferente debitelor principale nascute anterior datei de 13.06.2012 SI revocarea Deciziei nr. XX/05.08.2015, in ceea ce priveste suma de 23.614 lei reprezentand accesorii aferente debitelor principale nascute ulterior datei de 13.06.2012.
Prin urmare, considera ca cererea reclamantei prin care solicita instantei sa se constate nulitatea partiala a dispozitiei XX/29.09.2015, motivat de faptul ca paratul a depasit limitele investirii in solutionarea contestatiei este neintemeiata.
Prin sentinta civila nr. XX/22.07.2015 pronuntata de Tribunalul XX in dosarul nr. XX, s a dispus inchiderea procedurii insolventei reclamantei si reinsertia acesteia in circuitul comercial, precum si notificarea acestei sentinte debitorului, creditorilor, Oficiului Registrului Comertului de pe langa Tribunalul XX, in vederea radierii mentiunii deschiderii procedurii insolventei.
Prin urmare, la data emiterii Deciziei nr. XX/05.08.2015, reclamanta nu se afla sub incidenta prevederilor Legii 85/2006, starea societatii fiind aceea de firma in functiune, fapt evidentiat in cuprinsul paragrafului - „Informatii de identificare” din adresa nr. XX/24.09.2015 emisa de Oficiul National al Registrului Comertului de pe langa Tribunalul XX.
Actele administrative fiscale au fost intocmite in conformitate cu prevederile art. l, alin. 3 din Legea 571/2003 privind codul fiscal, in vigoare la data solutionarii contestatiei.
Pana la data de 30.06.2010, pentru calculul majorarilor de intarziere s a aplicat cota de 0,1% pentru fiecare zi de intarziere, iar incepand cu data de 01.07.2010 la calculul majorarilor de intarziere s ta aplicat cota de 2% din cuantumul obligatiei fiscale principale neachitate in termen, calculata pentru fiecare luna sau fractiune de luna, incepand cu ziua imediat urmatoare termenului de scadenta si pana la plata integrala a sumei datorate inclusiv (conform art. 124 din O.G. 92/2003)
Ca urmare, motivele invocate de catre reclamanta in sustinerea contestatiei, potrivit carora atat pentru perioada anterioara deschiderii procedurii de insolventa, cat si dupa deschiderea acesteia, nu ar mai datora majorari de intarziere pentru debitele neachitate in termen, sunt nefondate.
Aceleasi sustineri au fost formulate si in intampinarea formulata de Primarul Municipiului XX.
Analizand actele si lucrarile dosarului instanta constata urmatoarele:
Prin incheierea pronuntata la data de 13.06.2012 in dosarul nr. XX al Tribunalului XX, s a dispus deschiderea procedurii insolventei impotriva debitoarei XX.
Prin sentinta civila nr. XX/22.07.2015, tribunalul a hotarat inchiderea procedurii insolventei si reinsertia debitorului in circuitul comercial. S-a retinut in considerentele sentintei ca Judecatorul - sindic a retinut ca planul de reorganizare confirmat prin sentinta civila nr. XX/21.05.2015 a fost realizat, ca debitorul a achitat toate creantele inscrise la masa credala potrivit tabelului definitiv de creante.
Prin decizia nr. XX/05.08.2015 emisa de Municipiul XX-Directia Impozite si Taxe Locale s au stabilit in sarcina reclamantei accesorii fiscale in suma totala de 49.591 lei pentru achitarea cu intarziere de catre reclamanta a obligatiilor fiscale aferente perioadei 31.03.2009–05.08.2015.
Prin dispozitia nr. XX/28.09.2015, Primarul Municipiului XX a respins contestatia reclamantei.
Analizand cu prioritate exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Municipiului XX, instanta constata ca nu este intemeiata. Cum, in baza art. 62 alin. 1 din Legea nr. 215/2001, primarul reprezinta unitatea administrativ teritoriala in relatiile cu alte autoritati publice, cu persoanele fizice sau juridice romane ori straine, precum si in justitie, dispozitia nr. XX/2015 apartine autoritatii publice, chiar daca a fost semnata de primar.
In consecinta, in raport si de faptul ca municipiul are calitatea de creditor bugetar in raport de creanta inscrisa in decizia nr. XX/05.08.2015, instanta va respinge exceptia lipsei calitatii procesuale pasive.
Pe fondul cauzei, instanta constata ca se impune anularea actelor contestate de reclamanta. Astfel, fiind vorba de o procedura de insolventa deschisa si care si a urmat cursul pana la indeplinirea planului de reorganizare, instanta constata ca, ulterior inchiderii procedurii, in sarcina reclamantei nu pot fi stabilite obligatii accesorii pentru obligatiile fiscale nascute atat anterior cat si in cursul procedurii.
Sustinerea paratilor potrivit carora reclamanta datoreaza accesoriile fiscale nu poate fi primita. Astfel, potrivit art. 41 al. 3 din Legea. nr. 85/2006, „In cazul in care se confirma un plan de reorganizare, dobanzile, majorarile ori penalitatile de orice fel sau cheltuielile accesorii la obligatiile nascute ulterior datei deschiderii procedurii generale se achita in conformitate cu actele din care rezulta si cu prevederile programului de plati. In cazul in care planul esueaza, prevederile alin. (1) si (2) se aplica corespunzator pentru calculul accesoriilor cuprinse in programul de plati, la data intrarii in faliment”.
Rezulta ca organul fiscal avea posibilitatea de a invoca in procedura insolventei creanta fiscala reprezentand accesorii fiscale nascute ulterior datei deschiderii procedurii pentru a fi cuprinsa in programul de plati.
Asa cum rezulta din informatiile comunicate de sistemul informatic Ecris, in dosarul de insolventa nr. XX, paratului Municipiul XX i s a respins cererea de inscriere in tabelul creditorilor.
In consecinta, cum art. 41 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 stabileste in mod expres conditiile in care se achita accesoriile in situatia unui plan de reorganizare indeplinit, instanta constata ca, ulterior inchiderii procedurii, organul fiscal nu mai poate invoca pretentii cu privire la o creanta fiscala nevalorificata in cadrul procedurii insolventei.
Valorificarea creantei fiscale reprezentand accesorii in cadrul dosarului de insolventa, in situatia supunerii debitorului unui plan de reorganizare, rezulta si din dispozitiile art. 115 alin. 3 lit. din O.G. nr. 92/2003, in forma in vigoare la data deschiderii procedurii. Astfel, potrivit acestui articol, „Pentru debitorii care se afla sub incidenta Legii nr. 85/2006 privind procedura insolventei, cu modificarile si completarile ulterioare, ordinea de stingere este urmatoarea:
a) obligatii fiscale cu termene de plata dupa data deschiderii procedurii insolventei, in ordinea vechimii, cu exceptia celor prevazute in planul de reorganizare confirmat;
b) sume datorate in contul ratelor din programele de plati ale obligatiilor fiscale, cuprinse in planul de reorganizare judiciara confirmat, precum si obligatiile accesorii datorate pe perioada reorganizarii, daca in plan s au prevazut calcularea si plata acestora;
c) obligatii fiscale datorate si neachitate cu termene de plata anterioare datei la care s a deschis procedura insolventei, in ordinea vechimii, pana la stingerea integrala a acestora, in situatia contribuabililor aflati in stare de faliment;
d) alte obligatii fiscale in afara celor prevazute la lit. a) - c).
Ori, prin respingerea cererii de creanta, creditorul bugetar a pierdut inclusiv dreptul la accesorii fiscale.
In cauza sunt incidente dispozitiile art. 76 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, in forma in vigoare de la data deschiderii procedurii insolventei reclamantei, respectiv 13.06.2012: „Cu exceptia cazului in care notificarea deschiderii procedurii s a facut cu incalcarea dispozitiilor art. 7, titularul de creante anterioare deschiderii procedurii, care nu depune cererea de admitere a creantelor pana la expirarea termenului prevazut la art. 62 alin. (1) lit. b), va fi decazut, cat priveste creantele respective, din dreptul de a fi inscris in tabelul creditorilor si nu va dobandi calitatea de creditor indreptatit sa participe la procedura. El nu va avea dreptul de a si realiza creantele impotriva debitorului sau a membrilor ori asociatilor cu raspundere nelimitata ai persoanei juridice debitoare ulterior inchiderii procedurii, sub rezerva ca debitorul sa nu fi fost condamnat pentru bancruta simpla sau frauduloasa ori sa nu i se fi stabilit raspunderea pentru efectuarea de plati ori transferuri frauduloase.”
Or, in cauza nu s a facut dovada ca debitoarea a fost condamnata pentru bancruta simpla sau frauduloasa sau ca i s ar fi stabilit raspunderea pentru efectuarea de plati ori transferuri frauduloase.
Avand in vedere ca creditorului bugetar i s a respins dreptul de valorificare a creantei fiscale in dosarul de insolventa, nu se poate aprecia ca, prin reinsertia debitorului in circuitul economic, creditorul redobandeste dreptul de valorificare a accesoriilor fiscale aferente creantei respinse.
Pentru considerentele retinute, instanta va admite actiunea reclamantei si va anula inscrisurile contestate, conform dispozitivului.
In temeiul dispozitiilor art. 453 alin. 1 din Codul de procedura civila se va dispune obligarea la plata cheltuielilor de judecata.


PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
HOTARASTE:


Respinge exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata de paratul Municipiul XX.
Admite actiunea formulata de reclamanta XX cu sediul in XX, judetul XX XX, in contradictoriu cu paratii XX- prin PRIMAR, XX si PRIMARUL MUNICIPIULUI XX, toti cu sediul in XX XX.
Anuleaza dispozitia nr.XX/2015 si decizia referitoare la obligatii de plata accesorii nr.XX/5.08.2015.
Obliga paratii sa plateasca reclamantei suma de 50 lei, cheltuieli de judecata