PRETEN?II

Se examineaza actiunea civila formulata de reclamantii XX, domiciliata in XX si XX, domiciliat in XX, in contradictoriu cu parata XX, cu sediul in XX.
La apelul nominal, facut in sedinta publica, au raspuns avocat XX, pentru reclamanti, iar pentru parata, avocat XX.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, care a invederat instantei urmatoarele:
-  procedura de citare este indeplinita;
- cauza are ca obiect ordonanta presedintiala;
- litigiul se afla la al II- lea termen de judecata;
- parata a formulat si depus, la dosar, punct de vedere fata de exceptia lipsei calitatii de reprezentant, precum si inscrisurile pe baza carora a fost acordata imputernicirea, solicitate la termenul anterior, prin adresa (filele 76-108).
Instanta inmaneaza aparatorului ales al reclamantilor duplicatul precizarilor formulate de parata privind exceptia invocata.
Avocat XX, pentru reclamanti, precizeaza faptul ca isi mentine exceptia invocata si o sustine cu acte doveditoare, insa fata de raspunsul paratei cu privire la aceasta se impune a mai adauga anumite precizari si anume ca decizia prin care se incredinteaza mandatul este semnat de dl. presedinte XX, caruia la data de 20.03.2016 ii expirase mandatul, cu atat mai mult acest raspuns la exceptie fiind semnat la data de 29.03.2017 este nul si nu poate fi apreciat de instanta, sens in care dovedeste cu Hotararea AGA nr. 1 din 20.01.2017, prin care se prelungeste mandatul doar cu doua luni, ca la data de 20.03.2016 nu mai avea calitatea de imputernicit, mandatar sa semneze o asemenea decizie, respectiv sa angajeze asistenta juridica in numele companiei. Pe de alta parte, depune, la dosar, Hotararea AGA nr. 9 din 29.10.2013, ca si practica, pentru a dovedi ca o singura data XX a fost nevoita sa angajeze consultant avocat pe un argument justificat de dispozitiile O.U.G. nr. 26/2012, respectiv pentru litigii privitoare la fondurile nerambursabile, intrucat in structura societatii juristii nu aveau competenta pe fondurile nerambursabile, iar procedura consta in aceea ca pe baza O.U.G. nr. 26/2012 judetul XX dadea aviz, prin hotarare de consiliu judetean, iar imputernicitii AGA aprobau. Deci, in acest caz nu s-au respectat prevederile O.U.G. nr. 26/2012 care deroga de la Legea 51/1995, iar Curtea de Conturi vine si imputa aceste servicii achizitionate in mod fraudulos. Spre consulare, depune Hotararea AGA nr. 1 din 20.01.2017.
Avocat XX, pentru parata XX, arata ca prin prisma legii avocaturii solicita a se constata ca reprezentarea companiei se face in baza unui contract de asistenta juridica care in momentul de fata este valabil si nu a fost supus cercetarii nici de catre Curtea de Conturi si nici de catre alte entitati, care ar fi putut stabili daca a fost sau nu legal incheiat in conditiile in care reprezentarea se face pe baza unei dispozitii speciale, respectiv in baza art. 84 alin. 1 din Codul civil coroborat cu dispozitiile speciale din statutul profesiei de avocat atunci prezenta sa in aceasta cauza este justificata. Pe de alta parte, din perspectiva dispozitiilor O.U.G. nr. 26/2012 a motivat pe larg de ce XX nu face parte din categoria societatilor comerciale carora li se aplica aceasta interdictie legala. Puncteaza faptul ca a depus in dovedire atat nota de motivare a ordonantei, cat si un extras de pe sit-ul Ministerului Finantelor Publice unde sunt identificate doua categorii distincte de societati, societatile la care statul are capital majoritar sau partial si societati la care sunt actionari unitati administrativ teritoriale cum este situatia Companiei Judetene XX. Mai arata ca O.U.G. nr. 26/2012 spre deosebire de O.U.G. 26/2013 face vorbire exclusiv de prima categorie, respectiv societati comerciale al caror actionar este statul, in aceste conditii apreciaza ca din ambele perspective exceptia invocata nu este intemeiata, motiv pentru care solicita sa fie respinsa. Depune, la dosar, copia hotararii AGA nr. 10 din 22.09.2016 si Anexa 2 la Hotararea AGA nr.10 din 22.09.2016.
La intrebarea instantei, reprezentantul paratei arata ca, desi s-a mai invocat faptul ca presedintelui consiliului de administratie ii expirase mandatul provizoriu la data delegarii sale prin Decizia nr. 8/21.03.2017, poate indica faptul ca potrivit dispozitiilor actului constitutiv coroborat cu prevederile art. 210 din Cod procedura civila, reprezentarea unei societati in situatia in care organele de conducere sunt in imposibilitate se face la dispozitia reprezentantilor legali, care in situatia de fata ar fi AGA. Or, pana in momentul de fata nu s-a facut dovada de catre partea adversa ca AGA ar fi infirmat aceasta hotarare si ca ar exista un impediment legal pentru ca acest contract sa nu fie insusit de singurul organ de conducere care pana la acest moment nu a fost contestat nici de reclamanti, nici de catre alte persoane.
De asemenea, mai arata ca nu are cunostinta daca s-a prelungit ulterior hotararii din 20.01.2017 mandatul administratorilor provizorii, insa ar putea afla aceasta informatie in masura in care instanta va dispune.
Aparatorul reclamantilor, avocat XX, fata de cele sustinute de catre partea adversa, prin reprezentant, invedereaza ca la aceasta data autoritatea tutelara, respectiv judetul a demarat procedura pentru selectia noilor administratori, asadar nu s-ar fi impus prelungirea acestui mandat. Societatea este condusa de un director general interimar care nu este inscris in Registrul Comertului, respectiv dl. XX.
Reprezentantul paratei, avocat XX, precizeaza ca aceasta procedura este demarata inca de anul trecut si nu a impiedicat emiterea de hotarari succesive pentru numirea de noi administratori. Mai arata ca, raportat la dispozitiile actului constitutiv si ale legii societatii comerciale coroborate cu dispozitiile Codului Civil singurul organ de conducere care nu este contestat, este adunarea generala a asociatilor, nefiind desfiintata nu poate fi vorba de autoritate tutelara in cauza.
Instanta acorda cuvantul asupra probatorului.
Aparatorul ales al reclamantilor solicita incuviintarea probei cu inscrisuri, si de asemenea, reprezentantul paratei solicita aceeasi proba.
Instanta incuviinteaza proba cu inscrisuri pentru ambele parti, apreciind ca este pertinenta, concludenta si utila solutionarii cauzei, urmand a se pronunta cu privire la exceptia invocata prin hotararea.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanta constata cauza in stare de judecata si acorda cuvantul in cadrul dezbaterilor.
Avocat XX, pentru reclamanti, arata ca fata de cele invederate prin cerere raportat la prevederile art. 133 alin. 3 din Legea nr. 31/1990 si faptul ca actiunea pe fond vizeaza constatarea nulitatii celor doua hotarari intemeiate pe dispozitiile art. 132 alin. 3 din Legea nr. 31/1990, solicita admiterea ordonantei si suspendarea executarii hotararilor AGA nr. 10 si 11 din 22.09.2016, pentru a se stopa aceste acte frauduloase in dauna Companiei Judetene XX.
Avocat XX, pentru parata XX, in ceea ce priveste admisibilitatea cererii solicita a se constata ca aceasta cerere de ordonanta presedintiala este inadmisibila, raportat la dispozitiile art. 132 alin. 4 din Legea societatilor comerciale prin care se stabileste ca membrii consiliului de administratie, respectiv ai consiliului de supraveghere nu pot ataca hotararea adunarii generale privitoare la revocarea lor din functie. In conditiile in care pe fondul cauzei este contestata hotararea nr. 10/22.09.2016 prin care se dispune revocarea vechiului consiliu de administratie, atunci instanta poate aprecia aplicabilitatea acestui aspect privind admisibilitatea ordonantei presedintiale si in ceea ce priveste cererea speciala.  In ceea ce priveste ordonanta, cu privire la hotararea nr. 11/22.09.2016, solicita a se constata ca este nefondata pentru ca nu sunt indeplinite conditiile cumulative pentru ca instanta sa poata dispune suspendarea, respectiv nu au fost justificate urgenta si nici paguba iminenta. Privind urgenta, solicita a se constatat ca hotararea nr.11 dateaza din 22.09.2016 si a fost contestata la cateva luni, respectiv in luna martie 2017. Or, daca exista intr-adevar un aspect de urgenta, acesta ar fi fost contestat imediat ce s-a luat la cunostinta, iar in momentul de fata nici prin cerere si nici pe alta cale reclamantii nu au justificat momentul la care au luat cunostinta despre aceasta hotarare. In ceea ce priveste prejudiciul iminent, solicita a se constata ca legea nu spune ca pe calea ordonantei presedintiale se urmareste ocrotirea interesului unei terte persoane, ci prevenirea unei pagube iminente care ar putea incumba reclamantului daca cererea sa nu ar fi admisa. Or, asa cum este motivata cererea de ordonanta presedintiala o asemenea paguba nu este justificata, se face vorbire despre un proiect european, despre fonduri, se face vorbire despre o eventuala raspundere a administratorilor revocati in masura in care actele ar fi anulate. Nu se vorbeste despre un prejudiciul iminent direct revenind reclamantilor si care are legatura intrinseca cu acestia. In situatia in care conditiile de fond si cele legale nu sunt indeplinite, apreciaza ca cererea nu este neintemeiata, motiv pentru care solicita respingerea acesteia.
   Avocat XX, pentru reclamanti, avand cuvantul in replica, arata ca instanta a avut posibilitatea consultarii actiunii de fond ce face obiectul dosarului XX, iar aceasta este intemeiata pe dispozitiile art. 132 alin. 3 din Legea nr. 31/1990, deci nu contesta revocarea administratorului, ci contesta hotararile nr. 10 si 11 din 22.09.2016, care au fost adoptate cu incalcarea unor prevederi legale incidente in cauza la care a facut referire. Precizeaza ca solicita constatarea nulitatii pe fond, deci nu contesta revocarea pe acel articol la care se refera partea adversa. Pe de alta parte, hotararile nr. 10 si 11 din 22.09.2016 au fost contestate pe cereri de interventie potrivit O.U.G. nr. 116/2009, aflate pe rolul Tribunalului XX, ca urmare a stramutarii. De asemenea, solicita a se constata faptul ca, chiar daca partile pe care le reprezinta sunt terti, acestia sunt administratorii revocati si le este afectat dreptul de reprezentare al societatii. Totodata, indica faptul ca o societate se conduce in fapt, dar in drept reclamantii au responsabilitatea sa previna aceste pagube, intrucat prin anularea acestor doua hotarari li se va imputa reclamantilor ca au stat in pasivitate, de asemenea, li se vor imputa si actele frauduloase care s-au desfasurat la adapostul celor doua hotarari de catre persoanele care nu au mandat la aceasta vreme. Aceasta este urgenta reclamantilor ca administratori ce sunt revocati, dar care figureaza la Registrul comertului, sa se opuna actelor frauduloase prin suspendarea acestor hotarari ca sa-si produca efectele pana la solutionarea pe fond.
Instanta retine cauza in pronuntare. 

TRIBUNALUL,

Deliberand asupra cauzei civile de fata, constata urmatoarele:
Prin actiunea inregistrata pe rolul Tribunalului XX la data de 13.03.2017, sub nr. XX, reclamantii XX si XX au solicitat ca, pe calea ordonantei presedintiale, in contradictoriu cu parata XX XX, sa fie suspendata executarea Hotararilor Adunarii Generale a Actionarilor nr. 10 si 11, adoptate in sedinta din 22.09.2016, pana la solutionarea definitiva a actiunii in constatarea nulitatii absolute a acestor hotarari si a actelor subsecvente.
In motivarea actiunii, reclamantii au aratat ca sunt indeplinite conditiile de admisibilitate a ordonantei presedintiale, astfel:
Relativ la existenta aparentei de drept in favoarea lor, au adaugat ca prin hotararile enuntate anterior, reclamantii, in calitate de administratori ai societatii parate, au fost revocati, insa adoptarea acestor acte s-a realizat ca urmare a unei sedinte convocate intempestiv la data de 22.09.2016, ora 15:00, uzandu-se de abuzul de majoritate, cu incalcarea prevederilor art. 117 din Legea nr. 31/1990 si ale actului constitutiv.
Nerespectandu-se publicitatea convocarii adunarii generale a actionarilor, fiind infrant mandatul consiliului de administratie, respectiv a presedintelui in raport de prevederile art. 119 din Legea nr. 31/1990, prin depunerea convocatorului la registratura societatii in ziua de 22.09.2016, ora 13:15, opereaza, in opinia reclamantilor, sanctiunea nulitatii absolute a hotararilor.
Au mai precizat reclamantii ca nu s-a respectat procedura de convocare a adunarii generale, propusa de art. 119 din Legea nr. 31/1990 raportat la art. 14 alin. 3 din actul constitutiv, in sensul ca presedintelui consiliului de administratie ii revine competenta exclusiva de convocare, fie din proprie initiativa, fie la cererea actionarilor, iar in cazul in care acesta refuza indeplinirea obligatiilor legale, solicitarea actionarului va fi adresata instantei de judecata.
Reclamantii au sustinut ca pe ordinea de zi figura revocarea administratorilor, insa convocarea, intemeiata pe dispozitiile art. 121 din Legea nr. 31/1990, a fost depusa la registratura cu aproximativ doua ore inainte de sedinta, punand in imposibilitate reprezentantul actionarului Municipiul XX sa ia cunostinta de sedinta, de ordinea de zi si sa fie prezent
Au mai aratat ca prevederile imperative ale art. 117 din Legea nr. 31/1990 si ale O.U.G. nr. 109/2011 nu au fost respectate in privinta convocarii, hotararile amintite, adoptate cu incalcarea dispozitiilor legale si statutare imperative, precum si ale contractelor de mandat incheiate cu actionarii in ceea ce priveste exercitarea mandatului cu buna-credinta, fiind lovite de nulitate absoluta.
S-a mai sustinut ca modalitatea de vot in cadrul sedintei incalca prevederile actului constitutiv si ale Legii nr. 31/1990, in sensul ca votul este proportional cu numarul actiunilor detinute, asa incat numarul de voturi al unui imputernicit mandatat de judetul XX nu este egal cu numarul de voturi ale municipiului sau comunei; or, la sedinta nu a fost prezent reprezentantul Municipiului XX, care ar fi trebuit sa-si dea acordul pentru derularea sedintei adunarii generale.
Desi actul constitutiv prevede ca atributiile adunarii generale a actionarilor sunt exercitate de 4 imputerniciti mandatati de actionari, prin revocarea implicita de catre Municipiul XX a mandatului dat Judetului XX prin numirea propriului reprezentant al sau, modalitatea de convocare si desfasurarea sedintei incalca prevederile privind protectia actionarilor minoritari cuprinse in O.U.G. nr. 109/2011, hotararile adoptate cu incalcarea acestora fiind, conform art. 43, anulabile.
Pentru a deveni operator regional si a putea accesa fonduri europene, una din conditii a fost acordarea in mod corelativ de catre actionari a unor drepturi speciale, asociatiei de dezvoltare intercomunitara XX XX, parata avand incheiat cu aceasta un contract de delegare a gestiunii. Aceasta prevedere este cuprinsa in art. 7 alin. 3 din actul constitutiv si ca atributie a asociatiei de dezvoltare intercomunitara XX XX in actul constitutiv al acesteia. Printre aceste drepturi se numara acela de a propune revocarea administratorilor.
Asadar, au concluzionat reclamantii ca atributul propunerii de revocare a consiliului de administratie nu apartine in mod direct adunarii generale a actionarilor, si nici macar Judetului XX, chiar in calitatea de sa de actionar majoritar. Acest atribut apartine, in virtutea HCJ nr. 855/2008, asociatiei, a carei vointa si putere este infranta atat prin hotararea de revocare, cat si prin Hotararea Consiliului Judetean.
S-a mai precizat ca masura solicitata prezinta caracter provizoriu, respectiv pana la solutionarea actiunii avand ca obiect constatarea nulitatii hotararilor amintite, fiind indeplinita, de asemenea, si conditia neprejudecarii fondului.
Din perspectiva urgentei, reclamantii au aratat ca masura solicitata este justificata de necesitatea prevenirii unei pagube iminente, materializate intr-un prejudiciu care se identifica cu faptul ca hotararile evocate, adoptate pe baza unui mandat imperativ acordat in temeiul Hotararii Consiliului Judetean nr. 212/19.09.2016, anulata in dosarul nr. XX, produc o deturnare de la cadrul institutional adecvat pentru acordarea finantarii nerambursabile, atat prin compromiterea angajamentelor asumate prin Contractul de finantare nr. XX/28.03.2011, incheiat de parata, aferent proiectului intitulat „Extinderea si reabilitarea infrastructurii de apa si apa uzata in jud. XX”, cat si prin afectarea conditiilor initiale ale Aplicatiei de finantarea, sub sanctiunea rezilierii contractului incheiat, avand ca si consecinta recuperarea finantarii acordate.
Pe de alta parte, s-a aratat ca hotararile nr. 10 si 11 au produs o situatie de incertitudine in interiorul societatii si in relatiile cu tertii, determinata de numirea noului consiliu de administratie, care nu are drept de reprezentare datorita neinregistrarii mentiunii la ORC XX, existand litigiu in atare sens, bazat pe dispozitiile O.U.G. nr. 116/2009.
In atare context, tertii care intra in raporturi cu societatea vor continua sa interactioneze cu o conducere revocata printr-o hotarare contestata. Aceasta situatie conduce, in opinia reclamantilor, la un regim dual contradictoriu, in raport cu noua conducere administrativa si cea executiva, care la aceasta data elaboreaza acte sub semnatura privata, in numele si pe seama companiei, demers extrem de periculos pentru stabilitatea economico-financiara a intreprinderii publice ce are in derulare Contractul de finantare nr. XX/28.03.2011.
In plus, reclamantii au mentionat ca, in perioada de solutionare a litigiului de fond, apreciata la cel putin 12 luni, activitatea societatii risca sa se deterioreze considerabil.
In drept, au invocat prevederile art. 133 din Legea nr. 31/1990, art. 996 si urmatoarele Cod de procedura civila.
In dovedire, reclamantii au solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri.
Cererea a fost in mod legal timbrata, cu suma de 20 lei (fila 9).
Legal citata, parata nu a formulat intampinare.
La termenul din data de 22.03.2017, avocatul reclamantilor a invocat exceptia lipsei calitatii de reprezentant al avocatului paratei, motivele regasindu-se in cuprinsul incheierii de la acea data si in partea introductiva a prezentei sentinte.
La data de 29.03.2017, parata a depus note scrise privitoare la exceptia invocata de adversari.
A fost administrata proba cu inscrisuri.
Analizand materialul probatoriu administrat, precum si sustinerile partilor, si, cu prioritate, exceptia lipsei calitatii de reprezentant, in virtutea art. 248 alin. 1 Cod de procedura civila, instanta retine urmatoarele:
1.Prin Hotararea Adunarii Generale a Asociatilor (in continuare AGA) din cadrul XX XX, nr. 10/22.09.2016 (fila 12), au fost revocate, din functia de administratori, mai multe persoane, printre care si cei doi reclamanti.
Prin Hotararea AGA nr. 11/22.09.2016 (filele 13-14), au fost alesi mai multi administratori provizorii, printre care si XX XX, pe durata unui mandat de 4 luni, conform art. 8 din hotarare.
Prin Hotararea AGA nr. 1/20.01.2017, depusa la termenul din 29.03.2017, a fost prelungit mandatul administratorilor provizorii, alesi anterior, cu doua luni.
Argumentele incercate de reclamanti, bazate pe dispozitiile OUG nr. 26/2012 nu pot fi validate, intrucat nesocotirea textelor propus de acest act normativ nu se sanctioneaza pe plan procesual conform punctului de vedere insusit de reclamanti, ci eventual pecuniar impotriva persoanelor responsabile de incalcare.
In al doilea rand, Hotararile AGA nr. 10 si 11 din 22.09.2016 au fost inregistrate in Registrul Comertului, potrivit sentintei civile nr. XX pronuntata de Tribunalul XX in dosarul nr. XX (fila 49). Or, chiar daca aceasta hotarare nu este definitiva, are totusi putere executorie de drept, in virtutea prevederilor art. 71 alin. 3 din O.U.G. nr. 116/2009; prin urmare numirea administratorilor provizorii produce efectele prevazute de hotararile inregistrate.
Cu toate acestea, nu poate fi neglijata imprejurarea potrivit careia d-na avocat XX, prezenta pentru parata, a fost angajata prin decizia consiliului de administratie al societatii, nr. 8/21.03.2017, semnata de presedintele XX XX. Or, la data respectiva membrii acestui consiliu nu mai beneficiau de dreptul de a lua decizii in privinta persoanei juridice, intrucat mandatatul lor expirase cu o zi inainte, potrivit Hotararea AGA nr. 1/20.01.2017.
Prin urmare, incidentul invocat de reclamanti este intemeiat si urmeaza a fi admis, determinand anularea actelor de procedura efectuate avocatul paratei.

2.Relativ la admisibilitatea cererii de suspendare, potrivit art. 133 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, se retine ca: ”O data cu intentarea actiunii in anulare, reclamantul poate cere instantei, pe cale de ordonanta presedintiala, suspendarea executarii hotararii atacate”.
Dupa cum rezulta din interpretarea dispozitiilor art. 997 alin. 1 din Codul de procedura civila, ordonanta presedintiala necesita pe langa conditiile generale ale oricarei cereri in justitie, indeplinirea unor conditii speciale de exercitare. Din prevederile articolului amintit, potrivit carora „instanta de judecata, stabilind ca in favoarea reclamantului exista aparenta de drept, va putea sa ordone masuri provizorii in cazuri grabnice, pentru pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin intarziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru inlaturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executari”, decurg trei din conditiile de admisibilitate ale ordonantei presedintiale: aparenta unui drept in favoarea reclamantilor, urgenta si caracterul vremelnic al masurii. O a patra conditie, care rezulta din caracterul vremelnic al masurii, este aceea de neprejudecare a fondului dreptului.
In speta, instanta apreciaza ca in speta sunt indeplinite doar conditiile neprejudecarii fondului dreptului si a caracterului vremelnic al masurii, respectiv pana la solutionarea actiunii de fond inregistrate in dosarul nr. XX.
Celelalte conditii nu au fost dovedite, astfel:
In privinta aparentei unui drept in favoarea reclamantilor, atare notiune se concretizeaza in ipoteza potrivit careia pozitia acestora, in cadrul raportului juridic pe care se grefeaza ordonanta presedintiala, este preferabila din punct de vedere legal, in conditiile unei sumare caracterizari si analize a situatiei de fapt.
Fata de atare coordonate, instanta constata faptul ca din interpretarea sistematica a textelor Legii nr. 31/1990, limitele de exercitare a actiunii pe calea ordonantei presedintiale trebuie raportate la reperele fixate de art. 132 din acelasi act normativ.
Conform alin. 4 din articolul amintit, „Membrii consiliului de administratie, respectiv ai consiliului de supraveghere, nu pot ataca hotararea adunarii generale privitoare la revocarea lor din functie”.Asa fiind, argumentul logicii fundamenteaza concluzia ca acestia nu au nici dreptul de a solicita suspendarea hotararii prin care au fost revocati.
A sustinut avocatul reclamantilor faptul ca actiunea de fond este intemeiata in drept, pe dispozitiile art. 132 alin. 3 din Legea nr. 31/1990, conform carora”Cand se invoca motive de nulitate absoluta, dreptul la actiune este imprescriptibil, iar cererea poate fi formulata si de orice persoana interesata”, astfel incat, in opinia sa, nu mai este aplicabil alineatul 4 al aceluiasi articol.
Instanta nu poate valida asemenea punct de vedere. Desi, intr-adevar, motivele de nulitate absoluta pot fi invocate de orice persoana interesata, topografia alineatului 4 al art. 132, care nu distinge intre motivele de nulitate (absoluta ori relativa), suprima posibilitatea membrilor consiliului de administratie, cum sunt si reclamantii, de a contesta hotararea prin care acestia au fost revocati.
Daca s-ar accepta derogarea propusa de avocatul reclamantilor, s-ar ajunge la situatia vadit contrara legii ca, prin eludarea interdictiei propuse de art. 132 alin. 4 din Legea nr. 31/1990, membrii consiliului de administratie, prevalandu-se de incalcari formale privind adoptarea hotararii de revocare (chiar daca ar determina sanctiunea nulitatii absolute), sa beneficieze, in mod practic, de posibilitatea desfiintarii hotararii si repunerea in situatia anterioara, desi atare indrituire le este interzisa de lege.
Avand in vedere faptul ca reclamantii nu pot solicita anularea Hotararii AGA nr. 10/22.09.2016, pentru argumentele dezvoltate anterior, indiferent de motivele invocate, pe cale de consecinta, din perspectiva procedurii speciale pentru care au optat in prezenta cauza, nu subzista nici aparenta de drept in privinta suspendarii Hotararii nr. 11/22.09.2016, act subsecvent si aflat in dependenta fata de prima hotarare.
Un alt palier al considerentelor determina concluzia potrivit careia aparenta de drept nu se poate fundamenta nici pe argumentul ca reclamantii, in calitate de administratori legali, in opinia lor, ai societatii, ar viza apararea intereselor legitime ale persoanei juridice.
Din aceasta perspectiva, trebuie amintit ca aparenta dreptului la care se refera textul art. 997 alin. 1 Cod de procedura civila, se afla intr-o stransa legatura cu interesul manifestat de reclamanti prin promovarea demersului justitiar. Or, atare interes este necesar sa fie unul personal, iar eventuala admitere a cererii sa profite in mod direct reclamantilor, iar nu persoanei juridice. Reclamantii au actionat, insa, in nume propriu, si nu ca reprezentanti ai societatii parate.
In speta nu este indeplinita nici conditia urgentei, care trebuie stabilita prin raportare la scopul luarii acesteia, respectiv:
- pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin intarziere;
- pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara;
- pentru inlaturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executari.
Fata de coordonatele descrise anterior, cerinta urgentei poate fi dedusa din date obiective atat ale situatiei de fapt descrise de reclamanti, cat si ale contextului in care a fost sesizata instanta.
In raport de acest ultim reper, conditia urgentei este suprimata de imprejurarea potrivit careia hotararile a caror suspendare s-a cerut au fost adoptate la data de 22.09.2017, iar reclamantii au formulat cererea dupa aproximativ o jumatate de an, respectiv la data de 13.03.2017.


PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:


Admite exceptia lipsei calitatii de reprezentant al avocatului paratei si, in consecinta, anuleaza toate actele efectuate de acesta in prezenta cauza.
Respinge, ca inadmisibila, cererea formulata de reclamantii  XX, domiciliata in XX si XX, domiciliat in XX, in contradictoriu cu parata XX, cu sediul in XX, avand ca obiect „ordonanta presedintiala”.
Cu drept de apel in termen de 5 zile de la pronuntare. Cererea de apel se depune la Tribunalul XX.