Ordonanta presedintiala

          Prin sentinta civila nr. 481/12.07.2017 a Judecatoriei Buhusi, pronuntata in dosarul nr. 1013/199/2017, s-a respins ,ca neintemeiata, excep?ia necompetentei teritoriale a Judecatoriei Buhusi, invocata de parat prin intampinare. S-a admis cererea formulata de reclamanta N.A.M., in contradictoriu cu paratul I.M. S-a suplinit consimtamantul paratului cu privire la intocmirea actelor necesare pentru eliberarea pasaportului minorului I.S.G. S-a suplinit consimtamantului paratului cu privire la plecarea minorului I.S.G., insotit de mama acestuia N.A.M., in Italia, pe perioada 01.08.2017-08.08.2017.
             Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut ca:
             In conformitate cu dispozitiile art. 998 Cod proc. civ., cererea de ordonanta presedintiala se va introduce la instanta competenta sa se pronunte in prima instanta asupra fondului dreptului. Potrivit art. 114 Cod proc. civ., daca legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de Codul civil in competenta instantei de tutela si de familie se solutioneaza de instanta in a carei circumscriptie teritoriala isi are domiciliul sau resedinta persoana ocrotita.
      Potrivit art. 92 alin. 2 Cod Civil, in cazul in care parintii au domicilii separate si nu se inteleg la care dintre ei va avea domiciliul copilul, instanta de tutela, ascultandu-i pe parinti, precum si pe copil, daca acesta a implinit varsta de 10 ani, va decide tinand seama de interesele copilului, pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti, minorul fiind prezumat ca avand domiciliul la parintele la care locuieste in mod statornic.
      Prin sentinta civila 1041/15.12.2016 pronun?ata de Judecatoria Buhusi in ds. nr. 1401/199/2016, definitiva la data de 03.04.2017, s-a stabilit locuin?a minorului la domiciliul reclamantei( mama).
        In determinarea domiciliului mamei trebuie avute in vedere prevederile art. 91 Cod Civil, potrivit carora, dovada domiciliului se face cu mentiunile din cartea de identitate. Conform cartii de identitate domiciliul reclamantei este in sat B., cum. F., jud. Bacau.
        Potrivit art. 89 Cod Civil  (1) Stabilirea sau schimbarea domiciliului se face cu respectarea dispozitiilor legii speciale.  (2) Stabilirea sau schimbarea domiciliului nu opereaza decat atunci cand cel care ocupa sau se muta intr-un anumit loc a facut-o cu intentia de a avea acolo locuinta principala.  (3) Dovada intentiei rezulta din declaratiile persoanei facute la organele administrative competente sa opereze stabilirea sau schimbarea domiciliului, iar in lipsa acestor declaratii, din orice alte imprejurari de fapt.
      Analizand probatoriul administrat in cauza,  conform sus?inerilor paratul, prin intampinare,   se arata ca reclamanta si-a stabilit re?edin?a impreuna cu minorul in com. M., sat I., jud. Neam?. Prin aceea?i intampinare se precizeaza ca reclamanta locuie?te in Germania, unde dore?te sa-si ia si copilul. Conform declara?iilor martorei T.E., reclamanta locuie?te in Roman, jud. Neam?. Avand in vedere aceste imprejurari, coroborat cu lipsa declara?iei reclamantei facute la organele administrative competente sa opereze stabilirea sau schimbarea domiciliului, nu rezulta dovada stabilirii sau schimbarii domiciliului reclamatei in alta localitate. Dupa cum rezulta din imprejurarile cauzei, acesta a plecat de acasa impreuna cu copilul datorita nein?elegerilor cu paratul, aspect ce nu duce automat la stabilirea sau schimbarea domiciliului.
       Avand in vedere ca din punct de vedere legal domiciliul reclamatei este in sat B., cum. F., jud. Bacau, localitate ce se afla in raza de competenta a Judecatoriei Buhusi, instan?a de fond a respins excep?ia necompetentei teritoriale a Judecatoriei Buhusi, invocata de parat prin Intampinare, ca neintemeiata.
         Pe fond, instan?a a aratat ca  din in casatoria partilor a rezultat minorului I.S.G., conform certificatul de na?tere –fila 12.
         Prin sentinta civila pronuntata in dosarul 1401/199/2016 a Judecatoriei Buhusi, la data de 15.12.2016 instanta a dispus desfacerea casatoriei dintre par?i,  stabilirea locuin?ei minorului la domiciliul reclamatei.
          Prin prezenta cerere de chemare in judecata, reclamanta solicita suplinirea consim?amantului paratului necesar la S.P.C.E. in vederea efectuarii pa?aportului minorului I.S.G., precum si suplinirea consimtamantului paratului in vederea deplasarii  minorei inso?ita de reclamanta in Italia pentru perioada 01.08.2017- 08.08.2017.
          Conform prevederilor art. 20 alin. 2² din Legea nr. 257/2013 pentru modificarea si completarea Legii nr. 272/2004 privind protec?ia si promovarea drepturilor copilului:  (2²)?n situatia in care, din orice motiv, un parinte nu-si exprima vointa pentru luarea deciziilor privind copilul, acestea se iau de catre parintele cu care copilul locuieste, cu exceptia situatiei in care acest lucru contravine interesului superior al copilului
           In speta de fata, s-a facut dovada ca autoritatea parinteasca asupra minorului  este exercitata  de ambii parinti , deplasarea minorilor in strainatate insotita de unul din parinti se poate realiza numai cu acordul celuilalt parinte.
          Refuzul paratului de a-si exprima un astfel de consimtamant rezulta din afirma?iile  acestuia in fata instan?ei, aratand ca nu este  de acord cu suplinirea  consimtimantului si intocmirea pasaportului in vederea deplasarea minorei in strainatate cu mama ei, pe perioada 01.08.2017-08.08.2017.
        Ordonanta presedintiala este o procedura speciala reglementata de art. 997 c.pr.civ., in temeiul careia, instanta de judecata poate lua masuri vremelnice, in cazuri urgente, pentru pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin intarziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea recupera, precum si pentru inlaturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executari.
         Ordonanta presedintiala neavand drept scop rezolvarea fondului litigiului, rezulta ca instanta investita cu solutionarea unei asemenea cereri se margineste sa stabileasca, in raport cu probele prezentate de parti, in favoarea careia dintre ele exista aparenta de drept.
            Referitor la conditia urgentei, instanta a apreciat ca aceasta conditie este indeplinita, avand in vedere ca reclamanta doreste efectuarea unei vacante impreuna cu minorul in Italia, pentru perioada 01.08.2017-08.08.2017.
            Cu privire la conditia vremelniciei, s-a aratat ca, in cazul de fata, reclamanta solicita doar luarea unei masuri provizorii, de suplinire a consimtamantului paratului, precizand ca  pe rolul instan?ei exista o ac?iune in curs, dosar nr.1270/199/2017, avand ca obiect suplinire consimtamant privind acelea?i par?i.
             S-a aratat ca aparenta dreptului este in favoarea reclamantei, aceasta solicitand respectarea sentin?ei civila nr. 1041/15.12/2016 pronun?ata in dosar nr. 1402/199/2016 de catre Judecatoria Buhusi, cu posibilitatea de a avea legaturi personale cu minorul prin efectuarea unei vacante alaturi de minor in Italia.
          Instanta a aratat ca in concordanta cu jurisprudenta C.E.D.O., dar si cu prevederile art. 2 din Legea nr. 272/2004, principiul interesului superior al copilului va prevala in toate demersurile si deciziile care privesc copiii, inclusiv in cauzele solutionate de instantele judecatoresti. Acest principiu este impus inclusiv in legatura cu drepturile si obligatiile ce revin parintilor copilului si trebuie sa prevaleze in toate cauzele solutionate de instantele judecatoresti.
        Interesul superior al copilului urmeaza a fi stabilit prin examinarea tuturor criteriilor consacrate in acest scop de doctrina si jurisprudenta. Aceste criterii sunt: varsta copilului, posibilitatile parintelui de a-i asigura o buna dezvoltare fizica, intelectuala si morala, atasamentul fata de minor si al minorului fata de parinte, precum si grija manifestata de parinti in timpul convietuirii si dupa despartirea lor. Criteriile de apreciere a interesului superior al minorului formeaza un ansamblu guvernat de principiul egalitatii, ceea ce inseamna ca nu se poate retine caracterul primordial sau determinant al unuia sau altuia dintre criteriile respective.
        In prezenta cauza paratul nu a facut dovada faptului ca aceasta deplasare a minorei in Italia inso?ita de reclamanta ar dauna intereselor acestora.
       Instanta a aratat ca deplasarea unui copil in afara teritoriului tarii, atat pentru a desfasura activitati recreative cat si scolare, poate constitui o oportunitate si ca ar fi de preferat ca parintii sa gaseasca resursele necesare luarii unei decizii in interesul superior al copilului lor.
          Fata de aceste considerente, instanta a aratat ca deplasarea minoruluii in Italia,  alaturi de reclamanta pentru a  petrece o vacanta , de la 01.08.2017 pana la 08.08.2017, nu contravine intereselor minorului, dimpotriva este benefica dezvoltarii intelectuale si sociale a acesteia si ca opunerea paratului de a-si exprima acordul in acest sens este abuziva.
          Avand in vedere ca in cauza sunt indeplinite cerintele prevazute de art. 997 Cod procedura civila, instanta va admite capatul de cerere privind suplinirea consimtamantului paratului I.M, pentru ca minorul sa se deplaseze  in Italia, in perioada 01.08.2017-08.08.2017.
          Referitor la capatul de cerere privind suplinirea consimtamantului paratului in vederea intocmirii pa?aportului minorului, instanta retine ca potrivit art. 17 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 248/2005 minorilor cetateni romani…li se elibereaza pasapoarte simple sau pasapoarte simple electronice in urmatoarele conditii: a) in cazul minorului care nu a implinit varsta de 14 ani, numai la cererea ambilor parinti, a parintelui supravietuitor, a parintelui caruia i-a fost incredintat prin hotarare judecatoreasca ramasa definitiva si irevocabila sau dupa caz a reprezentantului legal.
         De asemenea conform alin. 2 din acelasi act normativ, emiterea pasaportului simplu sau a pasaportului simplu electronic pentru minor, in situatia in care exista neintelegeri intre parinti cu privire la exprimarea acordului ori unul dintre parinti se afla in imposibilitatea de a-si exprima vointa, cu exceptia situatiilor prevazute la art. 171 alin. 1 lit. e), se efectueaza numai dupa solutionarea acestor situatii de catre instanta de judecata, care se pronunta in conditiile legii.
         In consecinta, instanta a admis cererea.
         Impotriva acestei sentinte a declarat apel, in termen legal, paratul.
         Apelul a fost legal timbrat cu 20 de lei taxa de timbru.
          In motivarea apelului, s-a aratat ca instanta de fond, in mod gresit, a respins exceptia de necompetenta teritoriala, in conditiile in care domiciliul minorului se afla la acel moment in com. M.u sat I., jud. Neamt. Acest lucru rezulta din adeverinta atasata cererii de apel. Ca urmare, raportat la art. 114 Cod procedura civila, se impunea a se constata necompetenta instantei de fond. Referitor la fondul ordonantei, s-a aratat ca nu sunt indeplinite conditiile ordonantei presedintiale si aceasta deoarece nu exista nici un pericol iminent care sa nu poata fi reparat in conditiile in care minorul nu ar calatori in Italia. Intimata nu a purtat nici o discutie telefonica cu apelantul si faptul ca a cumparat deja bilete de avion  nu dovedeste decat reaua-credinta si faptul ca intimata se foloseste de o falsa urgenta pe care ea insasi a  creat-o. Scopul intimatei este acela de a scoate minorul din tara in mod definitiv si aceasta deoarece de la plecarea intimatei din domiciliul comun, aceasta nu a mai permis apelantului sa-si viziteze copilul, in conditiile in care acest program este stabilit de catre instanta. In acest sens, s-a formulat de catre apelant si plangere penala. In consecinta, avand in vedere atitudinea intimatei insesi care a refuzat, in mod constant, dupa plecarea din domiciliul comun, sa ia legatura cu apelantul in vederea exercitarii unei autoritati parintesti stabilita in comun, nu exista temeiuri pentru admiterea cererii.
          In sustinerea apelului, s-a solicitat proba cu inscrisuri: adeverinta nr. 1930/2017.
          Intimata a solicitat, prin aparator, respingerea apelului si mentinerea sentintei de fond, opozitia manifestata de apelant nefacand altceva decat sa confirme cele sustinute de intimata in sensul ca apelantul nu este de acord cu plecarea temporara a minorului si acest dezacord nu are temeiuri reale, fiind doar o actiune sicanatorie.
         In combaterea apelului, s-au depus inscrisuri: ancheta sociala si proces-verbal din 21.07.2017.
         Analizand motivele de apel invocate si apararile formulate in raport de probele administrate si de temeiurile legale invocate, tribunalul retine:
         Sub aspectul exceptiei de necompetenta teritoriala, rezulta,  intr-adevar, din adeverinta S.G.B., emisa la data de 29.06.2017, ca minorul a venit la aceasta scoala in urma transferului, la data de 12.04.2017. Din ansamblu probator, inscrisuri, declaratiile martorilor audiati la fond si interogatorii, rezulta ca intimata ar fi parasit domiciliul comun impreuna cu minorul in aprilie, minorul fiind inscris la scoala din I., incepand din 12.04.2017. Din raspunsurile intimatei la interogatoriu si din declaratiile martorilor rezulta ca intimata si minorul au stat temporar la aceasta din urma adresa de vreme ce la momentul sarbatoririi zilei de nastere a minorului – 21.05.2017, minorul se afla impreuna cu mama in municipiul Roman. Ulterior, in apel, s-a depus ancheta sociala din care rezulta ca intimata s-ar fi intors la domiciliul comun in com. F., sat B., la 24.07.2017.
          Rezulta astfel ca, intimata, dupa plecarea din domiciliul comun, nu s-a stabilit efectiv la noua adresa, resedinta din I. fiind doar o locuinta cu caracter temporar, fiind evident ca, in acest fel, asa cum rezulta si din mesajele telefonice, intimata a dorit ca apelantul sa nu afle locul in care sta impreuna cu minorul. Acest fapt rezulta si din imprejurarea ca, in vederea exercitarii dreptului de vizita a apelantului, intimata s-a prezentat cu minorul la Primaria din F., astfel cum rezulta din ancheta sociala depusa in apel si cum rezulta si din procesul-verbal incheiat la 21.07.2017. Raportat la probele administrate si avand in vedere si domiciliul intimatei rezultat din evidentele publice (f. 11 dosar fond), tribunalul va constata ca exceptia a fost corect solutionata.
           Referitor la criticile legate de inadmisibilitatea unei atare proceduri a ordonantei presedintiale in cauza de fata, tribunalul retine ca aceste critici sunt nefondate, raportat la obiect si la perioada vizata, fiind indeplinite conditiile de urgenta, vremelnicie si neprejudecare a fondului.
           Privitor la criticile de fond, tribunalul retine ca motivarea introducerii ordonantei presedintiale a fost refuzul apelantului de a-si da acordul ca minorul sa poata calatori pentru o saptamana, in vacanta, cu mama sa.
           A sustinut apelantul ca, raportat la dispozitiile art. 996 Cod procedura civila, pe care se intemeiaza emiterea ordonantei, instanta de fond nu a indicat care ar fi pericolul iminent care s-ar repercuta asupra minorului in conditiile in care acesta nu pleaca in strainatate.
            Privitor la acest aspect, tribunalul retine ca sustinerile apelantului sunt neintemeiate si aceasta deoarece a refuza unui copil o excursie pentru o perioada limitata, in strainatate, o excursie promisa minorului de  mama de   mai  mult  timp, fara o justificare rezonabila,   reprezinta       o ,, paguba” in sensul art. 996 Cod procedura civila. Legea nr. 272/2004 reglementeaza in Sectiunea a 4-a sub denumirea de ,,Educatie, activitati recreative si culturale”, dreptul copilului la a fi educat de ai se dezvolta orizontul cultural si de a beneficia de activitati recreative. In concret, art. 53, reglementeaza expres, dreptul copilului la odihna si la vacanta. Astfel:
    (1) Copilul are dreptul la odihna si vacanta.
    (2) Copilul trebuie sa beneficieze de timp suficient pentru odihna si vacanta, sa participe in mod liber la activitati recreative proprii varstei sale si la activitatile culturale, artistice si sportive ale comunitatii. Autoritatile publice au obligatia sa contribuie, potrivit atributiilor ce le revin, la asigurarea conditiilor exercitarii in conditii de egalitate a acestui drept.
           A permite minorului deplasarea in Italia pentru a-si petrece o saptamana de vacanta inseamna a da posibilitatea exercitarii dreptului la vacanta dar totodata si la educatie si dezvoltare personala si libera circulatie. Este evident, ca acest drept poate fi exercitat si in tara, insa, atata vreme cat nu s-a indicat un element rezonabil care sa afecteze interesul minorului, opozitia tatalui nu poate fi considerata justificata. De retinut este ca apelantul a aratat initial ca nu a fost contactat in nici un fel pentru a-si exprima acordul dar, in acelasi timp, prezent in instanta dar si prin raspunsurile la interogatoriu a aratat ferm ca nu este de acord cu plecarea minorului din tara. Asadar opozitia apelantului este certa si rezulta din exprimarea acesteia in fata instantei de judecata.
           Din cuprinsul cererii de apel si din intampinarea de la fond, analizate in contextul probelor administrate, rezulta ca refuzul apelantului s-a intemeiat pe teama acestuia ca minorul sa fie scos din tara si dus in strainatate pentru o perioada nedeterminata si aceasta in contextul in care mama a ignorat constant dreptul la legaturi personale al tatalui, astfel cum a fost stabilit prin sentinta de divort. Asupra acestor aparari, instanta retine ca din probele administrate – declaratii de martori, proces-verbal din 21.07.2017, mesaje telefonice, ancheta sociala, plangerea penala, au existat distorsiuni in exercitarea dreptului de vizita a apelantului in cauza. Este de retinut atat atitudinea intimatei, care nu a dat curs unor mesaje prin care tatal a aratat ca doreste sa vada minorul dar si atitudinea apelantului, care, in contextul in care a fost contactat de serviciul social al Primariei com. F., nu a dat curs acestor solicitari. Este cert ca, dincolo de temeiurile pentru care parintii au o asemenea atitudine si care va fi stabilita in contextul cercetarii penale ce se va face ca urmare a plangerii penale depuse de apelant, relatiile dintre parti sunt tensionate si exista, din pacate, alimentari reciproce ale unor manifestari care nu sunt in acord cu interesul minorului.
          Legat strict de justificarea apelantului referitor la refuzul manifestat, tribunalul retine ca la dosar s-au depus inscrisuri din care rezulta ca perioada pentru care s-a facut rezervarea la H.L., Italia, este pentru sapte nopti. Din ansamblul probelor administrate, nu se poate retine ca justificat refuzul manifestat de tata, atata vreme cat si martora T.E. a aratat ca minorul urma sa plece cu mama in excursie, in conditiile in care, anterior, intimata a lucrat in Italia si astfel deplasarea in Italia ar fi mult mai comoda pentru efectuarea unei excursii de o saptamana. In lipsa unor alte elemente din care s-ar putea deduce stabilirea frauduloasa in strainatate (prelungirea perioadei de vacanta peste cea stabilita de instanta de fond punand-o pe intimata in pozitia de a se face vinovata de rapire internationala), refuzul apelantului apare ca un mod prin care doreste sa raspunda comportamentului intimatei care a ingreunat desfasurarea legaturilor personale. Chiar daca am privi refuzul apelantului ca o justificare la  refuzul intimatei de exercitare a dreptului de vizita, aceasta atitudine nu are nimic in comun cu interesul minorului.
            Din toate probele administrate nu se poate retine decat faptul ca plecarea minorului, in vacanta, pentru o saptamana, intr-o alta tara, este o experienta social-educativa care nu poate fi decat in interesul minorului si in acord cu libertatea de miscare a acestuia, mai ales avand in vedere noile realitati social-economice si culturale in care vacanta in strainatate nu mai este nicidecum o chestiune voluptorie. Refuzul de a-i permite minorului aceasta vacanta, in lipsa unor elemente rezonabile care sa tina de persoana copilului, nu poate fi privita decat ca pe satisfacerea  unui interes al tatalui care asa cum a aratat si in cererea de apel doreste ,, dezvoltarea relatiilor personale ale minorului cu tatal sau”. Interactivitatea dintre tata si copil este un element esential in dezvoltarea psiho-emotionala a oricarui minor dar acest fapt nu vine in contradictie cu libertatea de miscare si dreptul la vacanta astfel cum este reglementat de art. 53 Legea nr. 272/2004.
          In cauza de fata, tribunalul retine ca a da posibilitatea minorului sa-si petreaca o saptamana din vacanta, in Italia, reprezinta o experienta recreativa care nu poate fi decat in acord cu interesul minorului, asigurandu-i dreptul la dezvoltare socio-culturala, imposibilitatea de a calatori si motivatia acestei imposibilitati  putand fi resimtit negativ de minor si putand afecta chiar relatia minorului cu tatal pe care l-ar face responsabil de neindeplinirea unei dorinte firesti.
           In consecinta, vazand dispozitiile art. 480 alin. 1 Cod procedura civila, tribunalul va respinge apelul, ca nefondat.
           In conditiile art. 453 alin. 1 Cod procedura civila, apelantul va fi obligat sa plateasca intimatei suma de 575 lei cheltuieli de judecata reprezentand onorariu avocat, conform chitantei de la fila 29 dosar apel.