Codul muncii comentat 2019 Avocat Marius-Catalin Predut
InfoDosar.ro | Jurisprudenta | Spete Tribunalul Neamt

FAPTA ILICITA IMPUTATA PARATEI DE COCONTRACTANTUL SAU CE CONSTA IN OMITEREA INDEPLINIRII OBLIGA?IILOR ASUMATE PRIN CONVEN?IE

(Sentinta civila nr. 728/C din data de 14.06.2017 pronuntata de Tribunalul Neamt)

Domeniu Contracte | Dosare Tribunalul Neamt | Jurisprudenta Tribunalul Neamt

  Pe rol se afla solutionarea cauzei civile formulata de reclamanta XX, cu sediul in XX, in calitate de lichidator al XX in contradictoriu cu parata XX, cu sediul in XX.
Dezbaterile asupra cauzei, au avut loc in sedinta publica din 31.05.2017, au fost consemnate in incheierea de sedinta din acea data, care face parte integranta din prezenta sentinta,  iar pronuntarea asupra cauzei s-a amanat pentru data de 14.06.2017 cand,
Dupa deliberare,

T R I B U N A L U L,
Asupra cauzei civile de fata, constata:

Prin actiunea inregistrata pe rolul acestei instante la data de 22.09.2016, sub nr. XX, reclamanta XX, prin lichidator judiciar XX, a solicitat obligarea paratei Societatea XX la plata sumei totale de 24.000.000 lei, reprezentand daune interese compensatorii, precum si la plata cheltuielilor de judecata.
In motivare, a sustinut ca la data de 10.09.2012, partile au incheiat Contractul de prestari servicii de exploatare si transport masa lemnoasa nr. XX, pe o perioada de 7 ani, avand ca obiect exploatarea anuala de catre prestatorul XX a unui volum minim de 50.000 mc masa lemnoasa pe picior, precum si transportul acestui material lemnos in locatiile stabilite de beneficiar, respectiv de parata. Masa lemnoasa urma sa fie adjudecata de parata, la licitatiile organizate de detinatorii de paduri, iar autorizatia urma sa fie emisa reclamantei.
A mai aratat reclamanta ca intre aceleasi parti au mai existat raporturi juridice, in perioada 2007-2012, derulate neintrerupt, cifra de afacere medie anuala fiind de 607159, 54 lei, iar in lunile ianuarie si februarie 2013, parata a acordat reclamantei prestatii in valoare de 12691, 75 lei, pe baza contractului identificat anterior, insa din martie 2013 niciun fel de servicii nu au mai fost acordate.
A adaugat ca, in virtutea conventiei, paratei ii reveneau urmatoarele obligatii: sa puna la dispozitia prestatorului lista partizilor, agreata de acesta pentru exploatare, sa efectueze platile pentru prestatiile efectuate in saptamana urmatoare efectuarii acestora, sa furnizeze prestatorului actele necesare emiterii autorizatiilor de exploatare pentru partizile prevazute in anexe, volumul minim de masa lemnoasa ce urma a fi pus la dispozitie fiind de 50.000 mc anual.
Reclamanta a sustinut ca prin incheierea din data de 25.08.2010 pronuntata de Tribunalul XX in dosarul nr. XX s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolventei impotriva sa, planul de reorganizare al societatii bazandu-se in proportie importanta pe contractul nr. XX/10.09.2012. Neonorarea acestuia de catre parata a determinat intrarea reclamantei in faliment.
Ulterior confirmarii planului de reorganizare, parata nu si-a onorat contractul, ba mai mult, nu a informat in timp util pe reclamanta pentru ca aceasta sa se pregateasca pentru licitatie organizata de XX Directia Silvica XX.
In plus, conform adresei nr. XX/03.04.2013 emise de parata, masa lemnoasa nu a fost achizitionata in anul 2013; conform raportului administratorului special publicat in BPI nr. XX/25.04.2013, in perioada 01.01.2013-31.03.2013 reclamanta nu a avut de lucru la capacitate maxima, intrucat divizia de exploatare s-a bazat pe contractul amintit, incheiat cu SC XX, firma care nu si-a onorat obligatiile. Aceasta imprejurare a determinat mutarea reclamantei in jud. Tulcea, in cautarea de noi contracte, demers ce a generat cheltuieli neprevazute in sarcina acesteia.
A mai precizat reclamanta ca parata a refuzat sa-si indeplineasca obligatiile si in perioada urmatoare, respectiv in anii 2014-2016, omisiune de a determinat inceperea procedurii simplificate a falimentului.
A concluzionat ca, datorita atitudinii culpabile a paratei, reclamanta a suferit un prejudiciu de 6.000.000 lei pe an, in perioada 2013-2016.
In drept, a invocat prevederile art. 148-151, 192, 194, 195, 453 Cod de procedura civila, art. 1530, 1270 alin. 1, 1531 alin. 1, 1547 si 1548 Cod civil.
In dovedire a solicitat incuviintarea probelor cu inscrisuri, interogatoriu, expertiza judiciara contabila.
Cererea este scutita de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 115 din Legea nr. 85/2014.
La data de 09.11.2016, parata a depus intampinare (filele 45-60 vol. I), prin care a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei, aratand ca actiunea a fost promovata de lichidatorul judiciar in nume propriu, precum si exceptia prescriptiei extinctive a dreptului la actiune, pentru perioada 10.09.2012-22.09.2013, raportat la momentul introducerii actiunii si la prevederile art. 2524 alin. 1 Cod civil.
Relativ la fondul spetei, a solicitat respingerea actiunii, ca neintemeiata.
Reluand descrierea raporturilor juridice bazate pe contractul nr. XX/10.09.2012, a sustinut urmatoarele:
Contractul este nul absolut pentru lipsa unui pret determinabil, conform art. 1226 alin. 2 Cod civil, obiectul obligatiilor neputand fi stabilit pe baza unor criterii obiective, cuantificabile, care sa poata fi identificate de parti ori de instanta. In plus, in cuprinsul contractului nu se arata care este cantitatea exacta si certa ce urmeaza a fi prelucrata, modalitatea in care o licitatie publica se desfasoara, precum si rezultatul acesteia in sensul adjudecarii de catre un agent economic, reprezentand un eveniment incert si nesigur. Or, atat timp cat nu se putea face o estimare a masei lemnoase ce urma a fi adjudecata de parata la o licitatie, nu se poate retine ca obiectul obligatiei reclamantei ar fi fost determinabil la momentul incheierii conventiei.
Potrivit paratei, clauza contractuala privitoare la volumul de 50.000 mc masa lemnoasa are doar valoarea probarii de catre parata a faptului ca dispune de forta de munca specializata, in cazul participarii la o licitatie publica.
De asemenea, nu este determinabil nici obiectul obligatiei paratei de a plati o suma de bani, intrucat stabilirea pretului este dependenta si direct proportionala cu obiectul obligatiei reclamantei.
A adaugat ca, potrivit art. 6 din contract, pretul prestatiei pe fiecare partida se va stabili prin anexa, in functie de partizile ce se vor adjudeca la licitatie.
Parata a mai sustinut ca dispozitia contractuala invocata de reclamanta pentru evaluarea prejudiciului nu reprezinta o clauza penala, apta de a angaja raspunderea cocontractantului.
Mai mult decat atat, prejudiciul invocat de reclamanta nu este justificat si nu are caracter cert, intrucat valoarea anuala stipulata in art. 7 din contract nu reprezinta profitul anual al acesteia; in plus, valoarea unui prejudiciu de 24.000.000 lei nu este nicidecum dovedita, nerezultand din inscrisuri.
A mai aratat parata ca, din suma de 6.000.000 lei anual, o mare parte ar fi trebuit sa reprezinte cheltuieli pe care reclamanta le-ar fi efectuat in vederea asigurarii fortei de munca si a utilajelor necesare prelucrarii lemnului; or nu s-au probat aceste demersuri.
Asa fiind, in situatia in care s-ar accepta plata sumei de 6.000.000 lei pe an, fara a exista o contraprestatie, s-ar ajunge la situatia in care reclamanta s-ar imbogati fara justa cauza, suma urmand a fi fost platita doar in conditiile in care aceasta si-ar fi indeplinit obligatiile corelative.
Asadar, reclamanta solicita, in opinia paratei, o executare prin echivalent, mascata de regulile raspunderii contractuale; or, aceste institutii nu trebuie confundate, raspunderea contractuala pentru prejudiciul cauzat de neexecutarea culpabila cuprinzand doar prejudiciul efectiv suferit, si nu intreaga prestatie asumata prin conventie.
Parata a mai sustinut ca nu si-a onorat obligatiile, intrucat reclamanta un si-a indeplinit, la randul sau, obligatia de a recomanda partizile ce urmau a fi adjudecate, potrivit art. 12 din contract.
A precizat ca partile au incheiat un contract cadru, care era depus cu ocazia inscrierii la licitatie si care capata eficienta doar in situatia adjudecarii de masa lemnoasa.
In atare context, a sustinut parata aplicabilitatea prevederilor art. 1555 alin. 2 Cod civil, dar si a exceptiei de neexecutare, prevazuta de art. 1556 alin. 1 Cod civil, argumentand ca insasi reclamanta nu si-a respectat prima obligatie ce ii revenea potrivit art. 12 din contract, respectiv cea identificata anterior.
De asemenea, parata a solicitat respingerea actiunii si ca efect al imposibilitatii fortuite de executare a contractului, aratand ca printr-o notificare transmisa reclamantei a dorit o suspendare a executarii obligatiilor, anuntand ca nu poate executa contractul.
Aceasta imposibilitate temporara de a executa contractul s-a transformat, insa, intr-una permanenta si absoluta, cauzata de propria culpa reclamantei, intrucat aceasta nu a detinut din 22.03.2013 certificat de atestare in activitatea de exploatare a lemnului, conditie esentiala pentru participarea la licitatii.
De asemenea, conform art. 6 din caietele de sarcini aferente anilor 2012-2013, persoanele juridice aflate in litigii cu Directia Silvica XX ori care au datorii la aceasta institutie sau la alte directii silvice, nu puteau participa la licitatii; or, reclamanta inregistra la acel moment datorii fata de institutia amintita.
In drept, intampinarea a fost intemeiata pe dispozitiile art. 205-208, art. 451-453 Cod de procedura civila, precum si pe dispozitiile Codului civil, identificate in cuprinsul acesteia.
In dovedire, parata a solicitat incuviintarea probelor cu inscrisuri, testimoniala, interogatoriu.
La data de 28.11.2016, reclamanta a depus raspuns la intampinare (filele 81-93 vol. I), prin care a solicitat respingerea exceptiilor si inlaturarea apararilor invocate de parata, precum si admiterea actiunii.
Relativ la exceptia lipsei calitatii procesuale active a sustinut ca lichidatorul a formulat actiunea in numele reclamantei, iar privitor la exceptia prescriptiei a precizat ca in perioada invocata de parat contractul se afla in derulare, nefiind incetat; in plus, in contract nu se prevede vreo scadenta a obligatiei de plata, iar in anul 2013, insasi parata a solicitat suspendarea obligatiilor asumate.
Privitor la fond, a aratat ca apararile incercate de parata nu pot fi acceptate.
Astfel, a sustinut ca, desi parata a sustinut ca situatia care a declansat transmiterea notificarii din 03.04.2013 nu a incetat nici in momentul de fata, pe intreaga perioada contractuala, aceasta a participat la licitatiile organizate de detinatorii de paduri, obtinand contracte in acest sens.
Mai mult decat atat, in anul 2013, cand a sustinut ca nu a reusit sa aiba acces la licitatii, cifra sa de afaceri a crescut.
A mai aratat ca pretul contractul este pe deplin determinabil, conform art. 7 din contract, iar prejudiciul invocat nu se bazeaza pe o clauza penala, ci pe dreptul la repararea integrala a prejudiciului, conform art. 1530-1531 Cod civil. Or, cuantumul prejudiciului este pe deplin justificat prin planul de reorganizare, fiind cert, direct, consecinta fireasca a faptei societatii parate.
Reclamanta a sustinut ca nu a pretins plata pretului unei contraprestatii, asa cum invoca parata, ci repararea prejudiciului prin plata de daune-interese echivalente cu valoarea minima anuala a contractului, conform art. 7.
Desi s-a sustinut comportamentul culpabil al reclamantei, parata a refuzat sa-si indeplineasca obligatiile asumate, preferand sa incredinteze altor societati, serviciile de exploatare a masei lemnoase obtinute in urma licitatiilor castigate.
In opinia reclamantei, asa-zisa obligatie prevazuta de art. 12 din contract reprezinta exclusiv o posibilitate de recomandare a partizilor de masa lemnoasa, iar alegerea licitatiilor era atributul paratei, fara ca reclamanta sa poata conditiona aceasta optiune.
A mai aratat ca notificarea din 03.04.2013 nu face referire la o cerere de suspendare a executarii obligatiilor asumate; in plus, reclamanta nu putea participa in mod direct la licitatii, intrucat se afla in procedura insolventei.
De asemenea, in opinia acesteia, nu exista in cauza un caz fortuit, asa cum acesta este definit de art. 1351 alin. 3 Cod civil, nefiind indeplinita conditia imperativa a evenimentului imprevizibil.
In plus, parata a avut in anul 2014 o cifra de afaceri de 19.000.000 euro, in conditiile in care a sustinut, nefondat, ca nu a participat la licitatii.
Prin incheierea din data de 23.01.2017 (fila 110 vol. I) a fost respinsa exceptia lipsei calitatii procesuale active.
La data de 27.01.2017, reclamanta a depus intampinare la cererea privind nulitatea absoluta a contractului, pe care a calificat-o ca fiind reconventionala, solicitand anularea acesteia ca netimbrata, iar pe fond, respingerea ca nefondata, pentru argumente similare celor aratate in raspunsul la intampinare (filele 112-115 vol. I).
La data de 06.02.2017, reclamanta a depus note de sedinta, prin care a sustinut ca nu a formulat vreo cerere reconventionala ci a invocat nulitatea pe calea exceptiei (filele 118-120 vol. I).
Au fost administrate probele cu inscrisuri si interogatorii.
Analizand materialul probatoriu administrat, precum si sustinerile partilor, instanta retine urmatoarele:
La data de 10.09.2012 a fost incheiat intre parata SC XX, in calitate de beneficiar, si reclamanta SC XX, in calitate de prestator, contractul nr. XX, avand ca obiect exploatarea anuala de catre prestator a unui volum minim de 50000 mc masa lemnoasa pe picior, volum ce poate fi majorat in functie de posibilitatile partenerilor de contract, precum si transportul acestui material lemnos in locatiile stabilite de beneficiar (filele 10-13 vol. I).
1.Relativ la exceptia prescriptiei extinctive a dreptului la actiune, ce trebuie analizata cu prioritate, in virtutea dispozitiilor art. 248 alin. 1 Cod de procedura civila, instanta o va respinge, ca neintemeiata.
Astfel, contractul amintit evidentiaza caracterele unuia cadru, ce trebuia completat cu acte ulterioare incheiate intre aceleasi parti, in vedere producerii efectelor preconizate de acestea, concluzie fundamentata pe urmatoarele repere:
Contractantii au stabilit un volum minim al masei lemnoase exploatabile, prevazand posibilitatea majorarii acestuia; acestia au mai prevazut necesitatea intocmirii unor anexe in cuprinsul carora sa fie inserat volumul lemnului obiect al conventiei, atare demers fiind conditionat de adjudecarea in cadrul licitatiilor organizate de catre detinatorii de paduri.
Mai mult decat atat, caracterele unui contract cadru sunt reliefate si de modalitatea de stabilire a pretului, stipulandu-se doar o valoare estimata de circa 6.000.000 lei pe an, fara TVA, urmand ca, potrivit art. 6, pretul prestatiei pe fiecare partida sa fie stabilit tot printr-o anexa, in functie de partizile licitate.
Conform art. 2524 alin. 1 Cod civil, daca prin lege nu se prevede altfel, in cazul obligatiilor contractuale de a da sau de a face, prescriptia incepe sa curga de la data cand obligatia devine exigibila.
Din perspectiva prescriptiei, nu prezinta insa relevanta in cauza faptul ca plata contravalorii prestatiei urma a fi efectuata in saptamana ulterioara efectuarii acesteia, pe baza textului propus de art. 6 teza a II-a din contract.
Acest reper nu poate fi valorificat, intrucat nu exista certitudinea datelor de exigibilitate a obligatiei asumate de parata, datorita caracterului general al contractului si implicit al textului prevazut de art. 6 teza a II-a.
Problema prescriptiei are, asadar, a fi abordata, in opinia instantei, prin raportare la dispozitiile art. 1 teza I din contract, deci la reperul temporal anual pentru care partile si-au exprimat consimtamantul.
Astfel fiind, se remarca faptul ca aplicabilitatea contractului a inceput la data de 10.09.2012, deci inceputul prescriptiei pentru primul an ar trebui situat, teoretic, la data de 11.09.2013, cu atat mai mult cu cat reclamanta a sustinut modalitatea de calcul anuala a sumei solicitate prin actiune.
Totusi, coroborand sustinerile reclamantei cu fisa analitica pentru perioada ianuarie 2013-decembrie 2013 (fila29 verso vol. I) rezulta ca parata a efectuat doua plati in virtutea contractului amintit, la datele de 14.01.2013 si 06.02.2013, care au intrerupt cursul prescriptiei, conform art. 2537 pct. 1 si art. 2538 alin. 2 Cod civil.
Avand in vedere aceste coordonate, precum si data sesizarii instantei, respectiv 22.09.2016, exceptia invocata de parata nu poate fi validata.
2. Relativ la fondul cauzei, se impune o solutie identica cu aceea mentionata anterior.
Astfel cum rezulta din interpretarea dispozitiilor art. 1350 raportat la art. 1530-1531 si urmatoarele Cod civil, raspunderea contractuala, invocata de reclamanta in sustinerea demersului judiciar, comporta indeplinirea urmatoarelor conditii: fapta ilicita, prejudiciul, legatura de cauzalitate dintre acestea, precum si vinovatia debitorului, aceasta din urma fiind prezumata, conform art. 1548 Cod civil.
Privitor la fapta ilicita imputata paratei de cocontractantul sau, aceasta ar consta in omisiunea indeplinirii obligatiilor asumate prin conventie, conform cap. VI, art. 23-26.
Din aceasta perspectiva, instanta apreciaza corecte observatiile reclamantei, cocontractantul nesocotind, in primul rand, obligatia de a pune la dispozitia prestatorului lista partizilor agreate de acesta pentru exploatare, omisiune ce a determinat, in mod logic, imposibilitatea derularii contractului in conditiile prevazute.
Apararile incercate de parata in combaterea acestei realitati sunt nefondate, dupa cum urmeaza:
Este adevarat ca, in virtutea dispozitiilor art. 12 din contract, reclamantei ii incumba obligatia de a recomanda partizile ce urmau a fi adjudecate la licitatie de catre beneficiar.
Desi reclamanta nu a probat executarea obligatiei descrise anterior, atare imprejurare nu este susceptibila de a sustine in mod viabil incidenta exceptiei de neexecutare invocate de parata.
Din interpretarea textului propus de art. 1556 alin. 1 Cod civil, rezulta ca in speta sunt indeplinite partial conditiile incidentului insusit de parata, respectiv: obligatiile asumate izvorasc din acelasi contract sinalagmatic, au devenit exigibile, iar din partea reclamantei a existat o neexecutare partiala, rezidand in ignorarea indatoririi descrise in cele ce preceda, care nu se datoreaza paratei.
Cu toate acestea, instanta nu gaseste ca neexecutarea obligatiei era suficient de importanta, astfel incat sa suprime posibilitatea beneficiarului de a participa la licitatii, apreciind, in plus lipsa simultaneitatii de executare a obligatiilor.
Intr-adevar, potrivit art. 23 din contract, beneficiarul s-a obligat sa puna la dispozitia prestatorului lista partizilor agreate de acesta pentru exploatare.
Din interpretarea logica a dispozitiilor contractuale, in opinia instantei, punerea la dispozitia prestatorului a unei liste cu partizile agreate (deci nu a partizilor, in materialitatea lor) materializeaza o obligatie anterioara celei prevazute de art. 12, urmand ca, din lista respectiva, reclamanta sa recomande suprafetele ce urmau a fi adjudecate, iar nu invers.
De asemenea, caracterul neesential al obligatiei asumate de reclamanta rezulta tot din interpretarea contractului dupa vointa reala a partilor, pe baza art. 1266 Cod civil. Astfel, din comportamentul ulterior al paratei, reiese ca obligatia asumata la pct. 12 al contractului este una fara o importanta majora, de care nu depinde executarea obligatiilor asumate de aceasta.
Ulterior incheierii contractului invocat in speta, parata a incheiat contracte similare, cu alte societati, avand obiect identic, in cuprinsul carora a stipulat aceeasi obligatie de a pune la dispozitia prestatorului lista partizilor agreate de acesta pentru exploatare (filele 15-18, 127-129, 183-186 vol. II). In cuprinsul acestor contracte nu s-a mai prevazut, insa, obligatia pentru prestator de a recomanda suprafetele ce urmau a fi adjudecate; cu toate acestea parata si-a indeplinit obligatiile inserate in conventiile respective (potrivit contractelor incheiate cu XX Directia Silvica XX), rezultand, asadar caracterul neesential al obligatiei denuntate de aceasta, asumate de reclamanta.
A mai sustinut parata ca nu a fost in masura sa-si execute obligatiile, ulterior transmiterii notificarii din data de 03.04.2013, intrucat reclamanta nu si-a indeplinit obligatia prevazuta de art. 12 din contract, imprejurare de natura a atrage, in opinia paratei, incidenta art. 1555 alin. 2 si a institutiei imposibilitatii fortuite de executare.
Apararile enuntate nu pot fi primite, avand in vedere ca notificarea nr. XX/03.04.2013 (fila 17 vol. I) evidentiaza imprejurarea ca, potrivit paratei, contractul nu a putut fi executat la nivelul anului 2013 (situatie devenita definitiva, ulterior), datorita reorganizarii activitatii comerciale a acesteia, si nu din pricina omisiunii reclamantei de a-si executa propria obligatie.
Cu toate ca, potrivit aprecierilor enuntate in cele ce preceda, paratei i se poate retine o culpa contractuala, atare concluzie nu este sustinuta, insa si de imprejurarea potrivit careia ar fi incheiat contracte similare cu alte societati, pe care le-a respectat, in detrimentul reclamantei.
Atat din copia contractelor depuse la dosar (vol. II), cat si din tabelele SUMAL aflate pe suport optic (fila 189 vol. I) rezulta faptul ca partizile obtinute in urma licitatiilor publice si oferite spre exploatare cocontractantilor nu s-au aflat in arealul administrat de Directia Silvica XX. Din aceasta perspectiva, trebuie retinut ca reclamanta nu a fost in vreun fel prejudiciata in mod direct. Astfel, desi in contractul invocat ca fundament al actiunii nu este indicat locul executarii acestuia din perspectiva exploatarii fondului forestier, instanta apreciaza ca locul este situat in perimetrul judetului XX, concluzie bazata pe realitatea confirmata de reclamanta, potrivit careia aceasta a fost nevoita sa-si mute activitatea in jud. Tulcea, rezultand, asadar, ca, in mod obisnuit desfasura activitate pe raza jud. XX.
In privinta prejudiciului, reclamanta a sustinut ca acesta materializeaza daunele interese echivalente cu valoarea minima a contractului, deci cu pretul acestuia.
Fata de atare solicitare, parata a invocat nulitatea absoluta a contractului, sustinand lipsa unui obiect determinabil al acestuia, conform art. 1226 alin. 2 Cod civil.
Apararea mentionata anterior nu este intemeiata.
Caracterul determinabil al obiectului obligatiei, conditie propusa de textul articolului amintit, trebuie verificata in speta pornind de la premisa specificului contractului incheiat, respectiv acela de contract cadru, cum s-a retinut deja.
Asa fiind, instanta constata faptul ca, potrivit art. 1226 alin. 1 Cod civil, obiectul obligatiei este prestatia la care se angajeaza debitorul. Or, din perspectiva faptului ca ambii contractanti detin dubla calitate de creditori si debitori, potrivit clauzelor conventionale stabilite, instanta retine ca dispozitiile contractuale ofera suficiente elemente susceptibile de a determina o conduita concreta pe care partile si-au asumat-o, constand in obligatiile expres delimitate in cuprinsul art. V si VI din contract.
Relativ la pretul contractului, de asemenea, denuntat de parata ca nefiind determinabil, instanta observa ca partile au stabilit suficiente repere in vederea identificarii sale concrete. Astfel, in schimbul exploatarii unui volum minim de 50000 mc masa lemnoasa pe an, s-a stabilit o valoare estimata de circa 6.000.000 lei pe an, fara TVA. Desigur, elementele enumerate anterior sunt doar orientative, insa caracterul determinabil al pretului trebuie raportat la caracterul de contract cadru al actului juridic incheiat intre parti, care urma a fi completat cu anexe aferente, pe masura exploatarii continue de masa lemnoasa.
Pe baza reperelor stabilite in atare context, instanta conchide in sensul caracterului nefondat al afirmatiei potrivit careia pretul contractului nu ar fi fost determinabil.
Concluzia mentionata nu poate fi inlaturata de realitatea potrivit careia partile nu au indicat in mod concret pretul lemnului ce urma a fi exploatat, acesta urmand a varia in functie de calitatea si natura masei lemnoase, intrucat, coroborate cu elementele stabilite in contract, enuntate mai sus, dispozitiile art. 1233 Cod civil reprezinta remediul unei eventuale probleme in sensul sustinut de parata.
Ceea ce sustine, insa, caracterul nefondat al actiunii, rezida in lipsa certitudinii prejudiciului, conditie statuata de textul art. 1532 Cod civil.
Or, conditia caracterul cert al prejudiciului este aplicabila atat in privinta existentei, cat si in privinta intinderii sale.
Coordonatele contractuale trasate de parti in cuprinsul actului juridic dedus judecatii suprima, in opinia instantei, certitudinea sumei de 24.000.000 lei, pretinse de reclamanta ca prejudiciu pentru neexecutarea din partea paratei.
Intinderea certa a prejudiciului estimat de reclamanta la suma indicata in cuprinsul actiunii trebuie verificata prin raportare la conditiile contractuale. Din atare perspectiva, contractul cadru ofera doar premisele posibilitatii reclamantei de a obtine un pret al activitatii sale, posibilitate dependenta, insa, de anumite variabile, respectiv de castigarea licitatiilor de catre parata, si nu doar de obligatia participarii acesteia; de exploatarea corespunzatoare a masei lemnoase din partea reclamantei (sub acest aspect, dispozitiile art. 8 din contract prevazand ca beneficiarul va retine o suma de 10% din contravaloarea facturilor ce urmau a fi emise); de prestarea efectiva a activitatii din partea reclamantei si de emiterea facturilor de catre parata.
Un alt palier al analizei reclama concluzia potrivit careia pretul de 6.000.000 lei pe an a fost stabilit de parti doar orientativ, acestea mentionand in cuprinsul art. 6 ca pretul prestatiei pe fiecare partida se va stabili prin anexa. Prin urmare, in speta nu poate fi retinuta intinderea certa a unui prejudiciu de 24.000.000 lei, in contextul caracterului de contract cadru al actului insusit de parti si al multiplelor conditii stabilite pentru obtinerea unor sume de catre reclamanta.
Din aceeasi perspectiva a incertitudinii prejudiciului invocat, instanta gaseste corecte afirmatiile paratei, potrivit carora reclamanta nu a prestat niciun serviciu pentru obtinerea sumei invocate, iar pretul de 6.000.000 lei pe an, stabilit oricum, doar in mod orientativ, nu poate fi echivalat cu prejudiciul efectiv suferit, in conditiile in care acest pret nu ar fi fost egal cu profitul obtinut, reclamanta fiind obligata la suportarea cheltuielilor directe (materiale, manopera, utilaje, transport) si indirecte (plata angajatilor, cheltuieli de amortizare a mijloacelor fixe, cu protectia muncii), care nu pot fi stabilite in mod concret, intrucat activitatea concreta nu a fost prestata.
In atare context, in opinia instantei, admiterea actiunii ar echivala cu validarea unei imbogatiri fara justa cauza in favoarea reclamantei.
In speta, suma solicitata ar fi putut fi acordata fie in ipoteza dovedirii efectuarii unei activitati efective din partea reclamantei, a carei contravaloare sa coincida cu valoarea solicitata, fie in situatia intuita, de altfel si de parata, a stipularii unei clauze penale in caz de neexecutare din partea acesteia din urma, echivalenta cu aceeasi suma.
Or, niciuna dintre ipotezele descrise nu este incidenta in cauza, reclamanta sustinand, de altfel, in mod expres ca nici nu intelege se le invoce, pentru considerentele enuntate anterior, instanta apreciind ca aceasta nu a probat existenta unui prejudiciu cert, context in care este redundant a mai analiza celelalte conditii ale raspunderii contractuale.
Relativ la cheltuielile de judecata, in temeiul art. 453 Cod de procedura civila, va fi obligata reclamanta sa plateasca paratei suma de 20.000 lei, cu acest titlu. Astfel, desi din cuprinsul inscrisului aflat la fila 283 vol. II rezulta ca parata a achitat societatii de avocati care a reprezentat-o in cauza, suma totala de 31229, 71 lei, instanta apreciaza ca reclamanta nu poate fi obligata sa o plateasca in totalitate, exclusiv pe motiv ca a pierdut procesul. Din atare punct de vedere, proportionalitatea sumei cu valoarea actiunii, astfel cum a fost stabilita de reclamanta, nu poate reprezenta unicul criteriu al aprecierii. Asa fiind, instanta retine ca activitatea avocatilor care au reprezentat parata a fost, intr-adevar, una consistenta, insa mare parte dintre apararile invocate in cuprinsul intampinarii au fost gasite nefondate. Prin urmare, fata de acest reper, suma de 20000 lei reprezinta, in opinia instantei, o suma echitabila care reflecta activitatea utila a reprezentantilor paratei, si la care urmeaza a fi obligata partea adversa, avand in vedere si dispozitiile art. 451 alin. 2 Cod de procedura civila.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
HOTARASTE:

Respinge, ca neintemeiata, exceptia prescriptiei extinctive a dreptului la actiune, invocata de parata.
Respinge, ca neintemeiata, actiunea formulata de reclamanta XX, prin lichidator judiciar XX, in contradictoriu cu parata XX.
Obliga pe reclamanta sa plateasca paratei suma de 20.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.
Cu apel in 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Tribunalul XX.
Sursa: Portal.just.ro


Alte spete Contracte

Nulitate act - Hotarare nr. 735 din data de 10.10.2017
Dobanzi comerciale. Titlu executoriu. Inadmisibilitate. - Decizie nr. 17/R/2010 din data de 04.01.2010
Prestari servicii apa. Necontorizat. - Decizie nr. 111/R/2010 din data de 01.02.2010
Recurs prest tab - Sentinta civila nr. 05695 din data de 25.01.2010
LITIGII CU PROFESIONISTI - Sentinta civila nr. 180 din data de 24.02.2016
Cerere cu valoare redusa. Cerere de restituire a unui imprumut, formulata inainte de termenul scadent. - Sentinta civila nr. 429 din data de 09.10.2014
Instrainarea si dobandirea terenurilor prin acte juridice intre vii, doar prin incheierea ad validitatem a actului in forma autentica - Decizie nr. 156 din data de 28.02.2013
Constatare a nulitatii absolute a clauzei privind onorariul de succes din contractul de asistenta juridica - Decizie nr. 755 din data de 27.09.2012
Obligare incheiere contract in forma autentica - Decizie nr. 367 din data de 18.10.2010
Despagubiri contractuale - Sentinta comerciala nr. 791/C din data de 20.04.2010
Contract de vanzare-cumparare - Sentinta comerciala nr. 221/C din data de 16.02.2010
Contract de leasing - Sentinta comerciala nr. 221/C din data de 16.02.2010
EFECTELE TERMENULUI DE 45 DE ZILE PREVAZUT LA ART.31 ALIN. 3 DIN LEGEA NR. 47/1992 - Decizie nr. 103 din data de 15.02.2010
Perfectare act - Sentinta civila nr. 683 din data de 12.09.2012
Hotarare care sa tina loc de act autentic - Sentinta civila nr. 688 din data de 13.09.2012
Hotarare care sa tina loc de act autentic - Sentinta civila nr. 622 din data de 05.07.2012
Ordonanta de plata - Sentinta civila nr. 235 din data de 07.03.2012
Revendicare - Sentinta civila nr. 54 din data de 25.01.2012
Ordonanta de plata - Sentinta civila nr. 76 din data de 26.01.2012
Hotarare care sa tina loc de act autentic - Sentinta civila nr. 1576 din data de 21.12.2011