Obligare incheiere contract in forma autentica

Deliberand asupra apelului civil de fata constata urmatoarele:
Prin sentinta civila nr. 3859/22.04.2010 Judecatoria Sibiu a admis cererea de chemare in judecata formulata  de reclamantul G.M. in contradictoriu cu paratii  T. V. D. si cu parata T. A., si,  in consecinta a obligat paratii T. V. D. si T. A.  sa isi dea consimtamantul la incheierea unui contract autentic de schimb in fata notarului public avand ca obiect pe de o parte  imobilul situat in Sibiu inscris in CF I. Sibiu  nr. top 1 (in valoare de 195.580 lei ) iar pe de alta parte imobilul situat in Sibiu inscris in CF II. Sibiu nr. 2, in sensul ca in urma incheierii contractului de schimb reclamantului sa ii  revina in deplina  proprietate si posesie imobilul apartament situat in Sibiu inscris in CF I. Sibiu top 1, iar paratilor sa le revina in proprietatea si posesie apartamentul nr. 2 situat in imobilul din Sibiu inscris in CF II. Sibiu nr. top 2, iar in caz de refuz al paratilor hotararea sa tina loc de contract autentic de schimb, a dispus intabularea in CF, a obligat parata T. A.  la plata catre reclamant a sumei de  9233,55  lei cu titlu de cheltuieli de judecata (taxa de timbru 5522, onorariu avocat 3570 lei si cheltuieli citare prin publicitate.)
Pentru a pronunta aceasta solutie prima instanta a retinut ca prin cererea de chemare in judecata inregistrata pe rolul instantei,  reclamantul G. M. a solicitat,  in contradictoriu cu paratii  T.V. D.  si T. A.,  sa fie obligati paratii sa se prezinte la notarul public in vederea incheierii contractului autentic de schimb  avand ca obiect pe de o parte  imobilul situat in Sibiu inscris in CF I.  Sibiu  nr. top 1 ,  iar pe de alta parte imobilul situat in Sibiu inscris in CF II. Sibiu nr. top 2, iar in caz de refuz sentinta sa  tina loc de act autentic si sa se dispuna si intabularea dreptului de proprietate asupra imobilului inscris in CF I. Sibiu top 1  pe numele reclamantului, cu titlu de schimb, cu obligarea paratilor la plata cheltuielilor de judecata. 
In motivarea actiunii s-a aratat ca intre parti s-a incheiat la data de 18.02.1999 un contract-intelegere pentru schimb de locuinte avand ca obiect, pe de o parte , imobilul din Sibiu, proprietate a reclamantului, iar de pe alta parte imobilul din Sibiu, detinut de parati, ca la data de 14.11.2000 s-a incheiat intre parti si antecontractul de schimb avand ca obiect cele doua imobile, ca de la acea data partile au preluat in deplina posesie apartamentele si sumele diferenta convenite s-au achitat in intregime si ca din cauza interdictiei de instrainare pe timp de 10 ani nu s-a putut incheia contract de schimb. S-a mai aratat ca desi termenul de interdictie a expirat  si paratii au fost notificati de 2 ori sa se prezinte la notar  sa incheie contractul de schimb in forma autentica, acesta nu s-a putut incheia din cauza ca la notar s-a prezentat doar T. V. D., lipsind parata T. A., asa cum s-a certificat si de notarul public prin incheierile 2088/2009 si 2646/2009. 
           Paratul, legal citat,   a formulat intampinare in cauza si a  aratat  ca este  de acord cu admiterea actiunii.
Parata, legal citata, inclusiv prin publicitate, nu s-a prezentat in cauza pentru a-si exprima pozitia procesuala fata de actiunea formulata.
Din probele administrate judecatoria a retinut ca la data de 14.11.2000  reclamantul  a incheiat cu paratii  un antecontract de schimb  autentificat de BNP prin care partile au convenit sa schimbe intre ei  dreptul de proprietate asupra imobilului situat in Sibiu inscris in CF I. Sibiu  nr. top 1 apartinand paratilor si asupra imobilului situat in Sibiu inscris in CF II. Sibiu nr. top 2 apartinand reclamantului, reclamantul mai achitand pentru obtinerea dreptului de proprietate asupra imobilului din inscris in CF II. Nr. top 2 si o sulta de 15.000 DM . Asa cum rezulta din antecontract, diferenta de  pret convenita de parti a fost achitata integral, in modalitatea convenita, inca din momentul incheierii actului autentic.  In consecinta, cum partile  s-au obligat sa transmita proprietatea propriului imobil in schimbul dobandirii proprietatii asupra imobilului cocontractantului, cu o diferenta de pret,  se constata  ca  exista intr-adevar o  promisiune de incheiere a unui contract de schimb.
Instanta a constatat totodata ca asupra imobilului proprietatea paratilor  exista,  la momentul incheierii conventiei,  interdictia de instrainare , in baza legii 112/1995 si ca  partile incheind o  promisiune de schimb(antecontract), aceasta conventie  nu a putut avea  efect translativ de proprietate cu privire la imobile, ci a dat nastere, in sarcina partilor,  doar la doua obligatii reciproce  de face, respectiv de a se prezenta la notar in vederea incheierii contractului de schimb in forma autentica dupa ce expira perioada de 10 ani in care imobilul proprietatea defunctilor nu putea fi vandut. In prezent insa  perioada de 10 ani a trecut si, mai mult, asa cum rezulta din cererea de radiere formualata de SC U. SA, din extrasul de CF de la fila 76 dosar, interdictia de instrainare pe 10 ani a fost si radiata din CF, insa parata T. A., desi a fost invitata sa se prezinte la notar, nu s-a prezentat si astfel contractul de schimb nu s-a putut incheia.
Constatand ca parata T. A. nu s-a prezentat la notar in vederea incheierii in forma autentica a contractului de schimb avand ca obiect cele doua imobile,   fata de faptul ca diferenta de pret   s-a achitat integral inca din 2000 in modalitatea convenita de parti  si ca tot din 2000  partile au predat reciproc si posesia asupra imobilelor , fata de dispozitiile art. 969 si art.  1073 Cod civil,  instanta a apreciat ca se impune obligarea paratilor sa isi dea consimtamantul la incheierea contractului autentic de schimb  in fata notarului public, avand ca obiect pe de o parte  imobilul situat in Sibiu inscris in CF I. Sibiu  nr. top 1 ,  iar pe de alta parte imobilul situat in Sibiu inscris in CF II. Sibiu nr. top 2, in sensul ca in urma incheierii contractului de schimb reclamantului sa ii  revina in deplina  proprietate si posesie imobilul apartament situat in Sibiu inscris in CF I. Sibiu top 1, iar paratilor sa le revina in proprietatea si posesie apartamentul nr. 2 situat in imobilul din Sibiu inscris in CF II. Sibiu nr. top 2,  iar in caz de refuz al paratilor , prezenta hotarare urmand a  tine loc de contract autentic de schimb.
 In temeiul art. 20 din Legea 7/1996, s-a dispus si intabularea drepturilor de proprietate astfel dobandite de parti in cartea funciara pe numele reclamantului si respectiv al paratilor, cu titlu de schimb. 
Cu privire la cererea reclamantului  de obligare a paratilor  la plata cheltuielilor de judecata instanta a constatat ca potrivit art. 275 C procedura civila, paratul care a recunoscut la prima zi de infatisare pretentiile reclamantului, nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecata, afara numai daca a fost pus in intarziere inainte de chemarea in judecata.
Avand in vedere ca paratul T. V. D.  a recunoscut la prima zi de infatisare pretentiile reclamantului si ca de altfel acesta s-a si prezentat la notar cand a fost chemat,  dar contractul nu s-a putut incheia din cauza lipsei din tara a paratei, instanta a respins cererea reclamantului  de obligare a ambilor parati  la plata cheltuielilor de judecata efectuate, si a dispus doar obligarea paratei in culpa la plata sumei de 9233,55  lei cu titlu de cheltuieli de judecata (taxa de timbru 5522, onorariu avocat 3570 lei si cheltuieli citare prin publicitate.
  Impotriva acestei sentinte parata T. A. a declarat apel ce a fost inregistrat pe rolul Tribunalului Sibiu - Sectia Civila la data de 03.07.2010.
Prin calea de atac declarata parata a solicitat admiterea apelului, desfiintarea in parte a sentintei atacate si rejudecand cauza, pe fond respingerea cererii privind obligarea sa la plata cheltuielilor de judecata, fara cheltuieli de judecata in apel.
In motivarea apelului se arata ca prin actiunea formulata s-a solicitat obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecata, motivat de faptul ca a refuzat sa se prezinte pentru incheierea contractului de vinzare asupra apartamentului din Sibiu, inscris in CF I. Nr top 1.
Apelanta arata ca nu are nici o culpa, intrucit nu a primit nici o notificare prin care sa i se solicite acest lucru fiind plecata in Spania, in baza unui contract, valabil prina la sfirsitul anului 2010.
In dezvoltarea motivelor de apel, se arata ca aplanata a recunoscut la prima zi de infatisare pretentiile reclamantului, lipsa de procedura in ceea ce priveste citarea sa fiind acoperita prin prezenta aparatorului sau ales .
Fiind plecata in Spania apelanta nu a primit niciuna din notificarile ce au fost expediate si oricum nu s-ar fi putut prezenta la notar intrucat avea incheiat contract valabil de munca pana la sfarsitul anului 2010.
Se arata ca cu rea credinta reclamantul a comunicat notificarile la adresa din tara acesta cunoscand faptul ca parata e plecata astfel ca in mod gresit a fost obligata la cheltuieli de judecata nefiind pusa in intarziere in sensul prevederilor art. 275 Cod procedura civila.
Intimatul reclamant nu a formulat intampinare solicitand cu ocazia concluziilor pe fondul apelului respingerea caii de atac declarate.
In apel nu au fost administrate probe.
Analizand actele si lucrarile dosarului prin prisma motivelor de apel formulate, tribunalul retine urmatoarele:
La  data de 14.11.2000 intre reclamant si paratii T.  s-a incheiat antecontractul de schimb  autentificat de BNP prin care partile au convenit sa schimbe intre ei  dreptul de proprietate asupra imobilului situat in Sibiu inscris in CF I. Sibiu  nr. top 1 apartinand paratilor si asupra imobilului situat in Sibiu inscris in CF II. Sibiu nr. top 2 apartinand reclamantului.
Partile s-au inteles ca reclamantul sa mai achite pentru obtinerea dreptului de proprietate asupra imobilului inscris in CF II. Nr. top 2 o sulta in suma de 15.000 DM, ce a fost achitata integral, in modalitatea convenita, inca din momentul incheierii actului autentic. 
Prin clauza contractuala expresa copermutantii promitenti au convenit ca actele de schimb sa se incheie pentru ambele apartamente in momentul in care legea va permite instrainarea apartamentului din Sibiu, inscris in CF II. Nr. top 2 , dobandit de sotii T. in temeiul prevederilor Legii nr. 112/1995.
In anul 2009, ca urmare a expirarii interdictiei legale de instrainare a imobilelor vandute in baza Legii nr. 112/1995, reclamantul a notificat paratii pentru a se prezenta la notar in vederea perfectarii actului de schimb in forma autentica, insa in fata notarului public s-a prezentat doar paratul T. V. D. potrivit incheierilor de certificare nr. 2088/14.05.2009 si 2646/10.06.2009, care nu a facut obiectiuni cu privire la domiciliul sotii sale.
Nefiind posibila incheierea actului la notarul public la data de 17.07.2009, reclamantul a promovat actiunea in instanta la primul termen de judecata, respectiv din 08.10.2009, prezentandu-se doar paratul T. D. care a aratat ca este de acord cu admiterea actiunii indicand ca nu are cunostinta de domiciliul sotiei sale care este plecata in Spania, nu ii raspunde la telefon si nu i-a comunicat adresa actuala.
Fata de aceasta imprejurare in baza art. 129 C.p.c instanta a dispus efectuarea unei adrese la SEIP care a raspuns prin adresa de la fila 41 dosar fond ca domiciliul paratei T. A. este cel indicat de reclamant, respectiv Sibiu str. ...
In aplicarea prevederilor art. 95 Cod procedura civila, instanta a dispus ulterior citarea paratei prin publicitate, prin afisarea citatiei la usa instantei si publicarea acesteia intr-un ziar central.
Procedura de citare astfel dispusa a fost indeplinita pentru termenele de judecata din 17.12.2009, 21.01.2010 si 18.02.2010.
Ulterior, la termenul de judecata din 18.03.2010, paratii prin avocat au depus intampinare prin care au aratat ca sunt de acord cu admiterea actiunii.
Verificand motivul de apel relativ la obligarea paratei T. A. la plata integrala a cheltuielilor de judecata, tribunalul retine ca potrivit art. 274 alin. 1 Cod procedura civila, partea care cade in pretentii va fi obligata la cerere sa plateasca partii adverse cheltuielile de judecata.
Fundamentul juridic al acordarii cheltuielilor de judecata este reprezentat de culpa procesuala a partii „care cade in pretentii”, presupunand in cazul paratului neexecutarea obligatiilor ce ii revin, ceea ce determina declansarea procesului sau in final admiterea actiunii reclamantului.
Stabilind ca temeiul juridic al acordarii cheltuielilor de judecata este atitudinea procesuala culpabila a partii care a cazut in pretentii, rezulta ca fapta acesteia declanseaza o raspundere civila delictuala al carei continut il constituie obligatia civila de reparare a prejudiciului cauzat, adica de restituire a sumelor pe care partea care a castigat procesul a fost nevoita sa le realizeze.
Din actele dosarului rezulta in mod neindoielnic ca atitudinea paratei T. A.  a determinat initierea demersului judiciar, aceasta neluand nicio masura pentru indeplinirea obligatiei de a face asumata prin antecontractul incheiat pe cale amiabila in afara unui litigiu. Astfel, aceasta avea posibilitatea indicarii schimbarii domiciliului precum si a imputernicirii prin procura autentica a unei alte persoane in cazul imposibilitatii prezentarii personal la notar.
In ceea ce priveste aplicabilitatea prevederilor art. 275 Cod procedura civila se retine ca  potrivit acestui text legal, paratul care a recunoscut la prima zi de infatisare pretentiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecata, afara numai daca a fost pus in intarziere inainte de chemarea in judecata, fiind socotita ca prima zi de infatisare aceea in care partile, legal citate, pot pune concluzii (art. 134 C.pr.civ.).
Din succesiunea termenelor de judecata, rezulta ca intampinarea prin care ambii parati s-au declarat de acord cu admiterea actiunii a fost depusa ulterior primei zile de infatisare, procedura de citarea fiind indeplinita legal, in conditiile in care parata nu a facut dovada unui alt domiciliu, nici chiar in fata instantei de apel.
In ceea ce priveste sustinerea apelantei prin care solicita reducerea cheltuielilor de judecata stabilite in sarcina sa, se constata ca sumele la care aceasta a fost obligata – taxa de timbru si onorariu de avocat au fost determinate de atitudinea sa procesuala, in conditiile in care acordul unuia dintre soti era insuficient pentru realizarea obligatiei de instrainare asumata de soti cu privire la un bun comun.
Prin urmare, in cauza in mod justificat prima instanta a retinut culpa procesuala a paratei, criticile formulate de aceasta fiind nefondate, motiv pentru care s-a dispus respingerea caii de atac declarate cu consecinta obligarii  apelantei la plata  cheltuielilor de judecata in suma de 1240 lei catre intimatul Galici Marius, reprezentand onorariu avocata achitat de acesta in apel .