Constatare a nulitatii absolute a clauzei privind onorariul de succes din contractul de asistenta juridica
(Decizie nr. 755 din data de 27.09.2012 pronuntata de Tribunalul Sibiu)Prin sentinta civila nr. 2/9 martie 2012, pronuntata de Judecatoria Sibiu, s-a respins exceptia prescriptiei dreptului la actiunea principala, ca fiind nefondata; s-a respins exceptia prescriptiei dreptului la actiune, exceptie invocata de reclamant cu privire la cererea reconventionala; s-a respins exceptia inadmisibilitatii actiunii in constatarea cuantumului onorariului avocatial; s-a admis in parte actiunea formulata de reclamantul D. I. in contradictoriu cu paratul Cabinet de Avocat S. N., cabinet avocatial individual, s-a constatat ca, clauza privind onorariul de succes de 20% din valoarea casei in litigiu se refera doar la constructie, nu si la teren; s-a respins cererea de constatare a nulitatii absolute a clauzei privind onorariul de succes din contractul de asistenta juridica 8/16.12.2004; s-a respins cererea reconventionala formulata de paratul reclamant reconventional Cabinet Avocat S. N. in contradictoriu cu reclamantul parat reconventional D. I., ca nefondata si s-a dispus obligarea paratului, reclamant reconventional, la plata catre reclamantul, parat reconventional, a cheltuielilor de judecata in cuantum de 2908,5 lei, reprezentand onorariu expert, taxa judiciara de timbru si onorariu avocatial in masura admiterii cererii.
Instanta de fond a retinut ca prin actiunea inregistrata pe rolul Judecatoriei Sibiu la data de 2.03.2011, in urma declinarii competentei teritoriale prin sentinta 1/2010 a Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti in favoarea Judecatoriei Oradea, urmata de stramutarea dispusa de ICCJ prin incheierea 1/18.02.2011, reclamantul D I a chemat in judecata pe paratul S N, solicitand anularea absoluta partiala a contractului de asistenta juridica 8/16.12.2004, respectiv clauza reprezentand onorariu de succes de 20% din valoarea casei in litigiu situata in Bucuresti, str. R., intrucat are un scop ilicit si imoral, fiind o frauda la lege, cu cheltuieli de judecata.
Prin precizarea de actiune – f. 113 - reclamantul a solicitat, in subsidiar, constatarea clauzei de succes de 20% din valoarea casei in litigiu se refera doar la constructie nu si la terenul pe care se afla constructia, in suprafata de 335 mp.
In motivarea actiunii s-a aratat , in esenta, ca a incheiat cu paratul contractul de asistenta juridica 8/16.12.2004 pentru reprezentare si asistenta in dosar 1/4/2008 al Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti avand ca obiect anularea unui contract de vanzare-cumparare, pentru care a platit un onorariu fix de 5.000.000 ROL fara a se obliga si la o clauza de onorariu de succes de 20% din valoarea casei in litigiu, clauza fiind trecuta probabil ulterior semnarii contractului de catre parti.
S-a mai aratat ca o asemenea clauza este nula in baza a Legii 51/1995 art. 135 si al Codului deontologic al avocatilor care interzice pactul de quota litis, contravenind art. 966 C.civ.
Cu privire la petitul subsidiar s-a aratat ca potrivit regulilor de interpretare, in caz de dubiu clauzele se interpreteaza in favoarea debitorului.
In drept s-a invocat 996, 998 C. civ.
In probatiune s-au anexat, in copie, inscrisuri.
Paratul a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii ca inadmisibila, prescrisa si nefondata. S-a aratat ca instanta nu este abilitata sa dispuna anularea unui contract de asistenta juridica intrucat art. 137 din Legea 51/1995 prevede ca reclamatiile privind onorariile se solutioneaza de Barou si Uniunea Avocatilor. De asemenea, verificarile privind titlul executoriu-contract de asistenta juridica - pot fi facute cel mult in cadrul contestatiei la executare. Fata de data incheierii contractului, 16.12.2004, dreptul al actiune s-a prescris, fiind vorba de o nulitate relativa si nu absoluta.
Pe fondul actiunii s-a aratat ca nu este vorba de un onorariu de quota litis, ci de o clauza permisa de Legea 51/1995, neexistand o limitare a onorariilor avocatilor, onorariul fiind fixat in suma fixa si ca valoare procentuala in caz de succes.
Pe calea cererii reconventionale paratul reclamant a solicitat a se constata cuantumul onorariului de succes stabilit prin contractul de asistenta juridica la 20% din valoarea casei in litigiu pe baza unei expertize tehnice .
Cererea reconventionala a fost precizata –f 13 solicitandu-se:
- constatarea ca onorariul de succes se refera la 20 % din valoarea casei si a terenului situat in Bucuresti, str. Radului, nr. 20, sector 4.
- stabilirea scaden?ei platii onorariului de succes convenit prin contractul de asistenta juridica.
In motivarea cererii reconventionale, in fapt, s-a aratat in esenta ca potrivit art. 111 C. pr. civ. are interes in constatarea intinderii dreptului, intrucat clientul tergiverseaza vanzarea casei in litigiu. Onorariul se stabileste la valoarea intregului obiect al cauzei nu doar la o parte din acesta, iar sintagma „valoarea casei in litigiu” include si terenul aferent iar litigiul de fond a privit intregul contract de vanzare-cumparare. Litigiul a fost castigat definitiv in 6.04.2005, dar clientul nu face demersuri pentru vanzarea casei, desi a incetat si uzufructul viager al foste proprietare.
Reclamantul parat a formulat intampinare la cererea reconventionala, f.7, prin care a invocat exceptia inadmisibilitatii actiunii, conform art. 111 C. pr. civ., existand o actiune in realizare; exceptia prescriptiei dreptului la actiune fata de data incheierii contractului de asistenta juridica sau cel tarziu fata de data ramanerii definitive a dosarului 4/2004, respectiv 6.04.2008.
In probatiune s-au depus la dosar in copie inscrisuri.
Avand in vedere contestarea de catre parti a pretuirii obiectului prezentului litigiu, in vederea calcularii taxei judiciare de timbru s-a incuviintat efectuarea unei expertize privind evaluarea imobilului situat in Bucuresti, str. R. casa si teren.
Raportul de expertiza de pus la dosar-f 60- a stabilit o valoare de 3527 lei pentru constructie si o valoare de 292500 lei pentru teren.
Instanta a fixat in sarcina reclamantului o taxa judiciara de timbru in cuantum de 2647 lei prin raportare la valoarea intregului imobil, constructie si teren, avand in vedere precizarea de actiune si in sarcina paratului reclamant reconventional o taxa judiciara de timbru in cuantum de 2647 lei pentru cererea reconventionala, fata de cererea de constatare a unui drept patrimonial. Partile au facut dovada achitarii taxelor judiciare de timbru stabilite.
In baza art. 137 al 1 C. pr. civ. instanta de fond s-a pronuntat mai intai asupra exceptiilor de procedura si asupra celor de fond care fac de prisos, in totul sau in parte, cercetarea in fond a pricinii.
Deliberand asupra exceptiei prescriptiei dreptului la actiune invocata prin intampinare, instanta a retinut urmatoarele:
Potrivit art. 1 din Decretul 167/1958, dreptul la actiune, avand un obiect patrimonial, se stinge prin prescriptie, daca nu a fost exercitat in termenul stabilit de lege.
Conform art. 3 al 1 si art. 7 al 1 din Decretul 167/1958, termenul de prescriptie este de 3 ani si curge de la data nasterii dreptului la actiune.
Paratul sustine ca ar fi incidenta nulitatea relativa si dreptul la actiune a inceput sa curga la data incheierii contractului, 16.12.2004 .
Prin actiune se invoca scopul ilicit si imoral al clauzei inserate in contractul de asistenta juridica 8/16.12.2004, si frauda la lege, cauze de nulitate absoluta cum rezulta din art. 5, 948 si 966 C. civ. Avand in vedere regimul nulitatii absolute, invocarea acesteia este imprescriptibila instanta respingand astfel exceptia prescriptiei dreptului la actiune invocata prin intampinare.
Cu privire la exceptia prescriptiei dreptului la actiune privind punerea in executare a contractului de asistenta juridica 8/16.12.2004 invocata de reclamantul parat reconventional fata de cererea reconven?ionala instanta o constata nefondata si o va respinge ca atare.
Astfel, potrivit contractului de asistenta juridica 8/16.12.2004, art. 2 „se fixeaza un onorariu de succes de 20% din valoarea casei in litigiu care se va achita la vanzarea casei din Bucuresti, str. R.”.
Din formularea acestei clauze rezulta ca obligatia de plata a onorariului de succes a fost stabilita de parti sub conditie suspensiva potestativa simpla, constand in vanzarea de catre D. I. a casei din Bucuresti, moment in care se va achita Cabinetului de Avocat S. N. 20% din valoarea casei in litigiu.
Potrivit art. 7 al 3 prescriptia dreptului stabilit sub conditie suspensiva curge de la data implinirii conditiei, astfel incat, in conditiile in care casa nu a fost vanduta prescriptia nu a inceput sa curga, actiunea reconventionala privind constatarea cuantumului onorariului nefiind prescrisa.
Analizand exceptia inadmisibilitatii actiunii principale formulate de parat prin intampinare instanta a retinut urmatoarele:
Aceasta inadmisibilitate, invocata ca exceptie, este considerata de instanta ca o aparare de fond si nu ca o veritabila excep?ie, intrucat legea nu reglementeaza prin raportare la motivele invocate inadmisibilitatea formularii unei actiuni in anulare cum este cea de fata. Doar in cazurile in care legea prevede imposibilitatea formularii sau neprimirea unui anumit tip de actiune, sau cand prevede expres anumite conditii exclusive de exercitare a actiunii, inadmisibilitatea devine o veritabila exceptie si nu o aparare de fond care tinde la respingerea actiunii pe fond si nu pe exceptie.
Sustinerea paratului in sensul ca instanta nu este abilitata sa dispuna anularea unui contract de asistenta juridica, intrucat art. 137 din Legea 51/1995 prevede ca reclamatiile privind onorariile se solutioneaza de Barou si Uniunea Avocatilor, este nefondata. Calea invocata de parat priveste exclusiv raporturile profesionale in care Baroul si Uniunea Avocatilor au atributii prevazute expres de lege.
Art. 137 din Legea 51/1995 (art. 32 din actuala reglementare) nu poate fi interpretat in sensul ca scoate din sfera de competenta a instantelor analiza legalitatii contractelor de asistenta juridica inclusiv in privinta onorariilor, partea interesata avand dreptul de actiune in fata instantei conform principiului de rang constitutional liberul acces la justitie.
Mai mult, fiind invocata nulitatea absoluta a unei clauze contractuale, doar instanta si nu decanul baroului are competenta de a constata o asemenea nulitate.
Invocarea in sensul ca verificarile privind titlul executoriu-contract de asistenta juridica - pot fi facute cel mult in cadrul contestatiei la executare este de asemenea nefondata.
Astfel, desi contractul de asistenta juridica reprezinta titlu executoriu, pentru a putea fi contestat pe calea contestatiei la executare prevazuta de art. 399 C. pr. civ. este necesara prealabila demarare a procedurii de executare silita.
In cauza de fata paratul nu a inceput executarea silita, motiv pentru care actiunea in anulare formulata pe cale principala este singura posibila in speta.
Cu privire la exceptia inadmisibilitatii actiunii in constatarea valorii onorariului, conform art. 111 C. p. c., invocata de reclamant prin intampinarea la cererea reconventionala, instanta de fond a retinut urmatoarele:
Desi potrivit art. 111 C. pr. civ. existenta unei actiuni in realizare face inadmisibila actiunea in constatarea dreptului, in cauza de fata paratul reclamant reconventional nu dispune de o actiune in realizare, plata onorariului fiind stabilita sub conditie suspensiva.
Analizand fondul actiunii principale, instanta a retinut urmatoarele:
In contractul de asistenta juridica 81/16.12.2004, s-a stabilit onorariul in suma fixa si o cota de 20% din valoarea casei in litigiu, acest procent urmand a fi achitat la vanzarea casei din litigiu.
Articolul 969 C. civ. instituie principiul potrivit caruia „conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante”.
Potrivit art.135 alin. 1 din Statutul profesiei de avocat este interzis avocatului sa-si fixeze onorariile in baza unui pact "de quota litis", prin acesta intelegandu-se o conventie incheiata intre avocat si clientul sau, inainte de solutionarea definitiva a unei cauze, conventie care fixeaza exclusiv totalitatea onorariilor avocatului, in functie de rezultatul judiciar al cauzei, indiferent daca aceste onorarii constau intr-o suma de bani, un bun sau orice alta valoare. In conformitate cu alin.3 art.135 din Statut, onorariile reprezentand dobandirea, sub orice forma, a unor "aporturi din afacere" (activitatea juridica realizata de catre avocat) sunt interzise.
Instanta nu poate retine cauza de nulitate absoluta invocata de reclamant privind inserarea pactului „de quota litis”, avand in vedere ca la momentul incheierii contractului, nu exista nicio dispozitie legala care sa interzica stipularea unui onorariu avocatial in acest mod.
Astfel, contractul de asistenta juridica, a fost incheiat de parti la data de 16.12.2004 iar Statutul profesiei de avocat ce contine interdictia prevazuta de art. 135 a fost publicat in Monitorul Oficial al Romaniei la 13 ianuarie 2005, intrand in vigoare in trei zile de la publicare, astfel incat la data de 16.12.2004 aceste prevederi nu erau in vigoare.
Mai mult, la data incheierii contractului erau incidente dispozitiile art.94 alin.2 si 3 din acelasi statut, in vigoare la acel moment, prevedeau ca „onorariul se stabileste prin negociere”, si respectiv, „avocatul nu este obligat sa justifice cuantumul onorariului convenit cu clientul”.
Nulitatea absoluta este acea sanctiune de drept civil care lipseste actul juridic civil de efectele contrarii normelor juridice care ocrotesc un interes general, obstesc, edictate pentru incheierea sa valabila.
Cum la data incheierii contractului de asistenta juridica 8/16.12.2004 normele de ordine publica nu interziceau un pact de quota litis, contractul a fost valabil incheiat, indiferent de modificarea survenita ulterior.
Nici sustinerea reclamantului in sensul ca nu si-a exprimat consimtamantul la aceasta clauza, nu poate fi retinuta intrucat acesta nu a reusit sa dovedeasca inserarea ulterioara a clauzei in contract, contrar art. 1169 C. civ.
Astfel, reclamantul nu a fost in masura sa prezinte exemplarul sau original din contract pentru a se compara mentiunile inserate in acesta, motiv pentru care exemplarul prezentat de parat si semnat de reclamant este prezumat a reprezenta vointa partilor.
Eventuala lipsa de atentie a reclamantului la incheierea contractului nu poate reprezenta cauza de nulitate absoluta a actului datorata lipsei totale de consimtamant, intrucat nimeni nu isi poate invoca propria culpa pentru a obtine protectia juridica a unui drept.
Pentru aceste considerente instanta va respinge cererea de constatare a nulitatii absolute a clauzei privind onorariul de succes din contractul de asistenta juridica 8/16.12.2004
Petitul subsidiar din precizarea de actiune, f. 113, privind constatarea ca onorariul de succes de 20% din valoarea casei in litigiu se refera doar la constructie nu si la terenul pe care se afla constructia, in suprafata de 335 mp va fi analizat de instanta impreuna cu petitul din precizarea actiunii reconventionale – f.13 prin care se solicita constatarea ca onorariul de succes se refera la 20 % din valoarea casei si a terenului situat in Bucuresti, str. R., dat fiind ca cele doua cereri se exclud reciproc.
Art. 2 din contractul de asistenta juridica 8/16.12.2004 prevede ca „se fixeaza un onorariu de succes de 20% din valoarea casei in litigiu care se va achita la vanzarea casei din Bucuresti, str. R.
Potrivit dispozitiilor art. 977 C. civ., interpretarea contractelor se face dupa intentia comuna a partilor contractante, iar nu dupa sensul literal al termenilor. Interpretarea contractului este operatia prin care se determina intelesul exact al clauzelor contractului, prin cercetarea manifestarii de vointa a partilor in stransa corelatie cu vointa lor interna, calificarea juridica a contractului aparand astfel ca un prim rezultat al interpretarii.
Contractul de asistenta juridica a fost incheiat in vederea asistentei si reprezentarii reclamantului D. I. in litigiul care a facut obiectul dosarului 2/2003 pe rolul Judecatoriei Sector 4 Bucure?ti, definitiv prin Decizia Curtii de Apel Bucuresti 6/2005.
In acel dosar – f. 6 - reclamanta R. O. L. solicita in contradictoriu cu paratul D. I. constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare cumparare autentificat sub nr. 26448/1992 privind imobilul situat in Bucuresti, str. R., alcatuit din teren in suprafata de 375 mp si constructia aflata pe acesta.
Desi obiectul litigiului, cum este expus in considerentele sentintei civile 1/2004 pronuntata de Judecatoria Sector 4 Bucure?ti in dosar 2/2003, privea „imobilul situat in Bucuresti, str. R. , alcatuit din teren in suprafata de 375 mp si constructia aflata pe acesta”, in contractul de asistenta, la art. 2 se foloseste termenul de „casa in litigiu” si „casa din Bucuresti, str. R.”
Avand in vedere redactarea clauzei de catre un profesionist al dreptului care realizeaza importanta distinctiilor intre termenii folositi, utilizarea de catre acesta a notiunii de casa lasa sa se presupuna ca vointa partilor privea exclusiv valoarea casei in litigiu. Daca intentia reala a partilor ar fi privit intregul imobil format din casa si teren, obiect al litigiului din dosarul nr.2/2003, cu siguranta paratul Cabinet de Avocat S. N. ar fi folosit un termen corespunzator, respectiv imobil sau casa si teren.
Fata de indoiala care rezulta din clauza inserata la art. 2 in contract, devine incidenta regula de interpretare prevazuta de art. 983 C. civ., respectiv, cand exista indoiala conventia se interpreteaza in favoarea celui ce se obliga. In speta sunt incidente exclusiv prevederile Codului Civil in vigoare la data incheierii contractului de asistenta juridica, neaplicandu-se retroactiv dispozitiile Noului Cod civil, intrucat nu sunt incidente situatiile tranzitorii prevazute de art. 6 din Noul Cod civil sau Legea 71/2001.
Este evident ca in speta cel care se obliga, potrivit art. 2 din contractul de asistenta juridica 8/16.12.2004, este reclamantul D. I., clauza supusa interpretarii fiind cea care statueaza obligatia acestuia de plata a onorariului avocatial. Faptul ca in baza acestui contract de asistenta s-au nascut obligatii si in sarcina avocatului nu afecteaza aplicarea art. 983 C. civ., intrucat dubiul nu poarta asupra interpretarii clauzelor contractuale care stabilesc obligatiile avocatului, ci exclusiv asupra obligatiilor clientului D.I.
Fata de dispozitiile art. 983 C. civ., clauza prevazuta la art. 2 in contractul de asistenta juridica 8/16.12.2004 se impune a fi interpretata in favoarea debitorului obligatiei de plata a onorariului avocatial. Conform unei asemenea interpretari, onorariul de 20% din valoarea casei in litigiu se refera exclusiv la valoarea casei situata in Bucuresti, str. R. nu si a terenului in suprafata de 375 mp.
Drept urmare, instanta de fond a admis in parte actiunea principala, respectiv petitul subsidiar, si a constatat ca, clauza privind onorariul de succes de 20% din valoarea casei in litigiu se refera doar la construc?ie, nu si la teren.
Pe cale de consecinta, instanta a respins ca nefondata cererea reconventionala sub acest aspect avand in vedere ca solicitarile partilor se exclud reciproc.
Analizand celelalte petite ale cererii reconventionale, instanta de fond a retinut:
Cererea de constatare a cuantumului onorariului de succes pe baza expertizei tehnice este nefondata:
Art. 2 din contract stabileste ca „se fixeaza un onorariu de succes de 20% din valoarea casei in litigiu care se va achita la vanzarea casei din Bucuresti, str. R.”
Fata de formularea acestei clauze rezulta ca valoarea casei la care se aplica procentul de 20 % este cea de la momentul vanzarii. Vointa partilor este clara in acest sens, astfel incat valoarea la care se va raporta onorariul de succes poate sa fie mai maica sau mai mare in functie de conditiile in care se va vinde casa situata in Bucuresti, str. R.
Cum s-a aratat anterior, din formularea acestei clauze rezulta ca obligatia de plata a onorariului de succes a fost stabilita de parti sub conditie suspensiva potestativa simpla, constand in vanzarea de catre D. I. a casei din Bucuresti, moment in care se va achita Cabinetului de Avocat S. N. 20% din valoarea casei in litigiu.
Petitul din precizarea cererii reconven?ionale, f. 13, privind stabilirea scadentei platii onorariului de succes este de asemenea nefondat.
In cauza nu este incident un termen suspensiv, ca eveniment viitor si sigur ca realizare pana la care este amanata executarea obligatiei si afecteaza doar executarea actului, ci o conditie suspensiva potestativa simpla, respectiv un eveniment viitor si nesigur ca realizare, de care depinde insasi existenta obligatiei, in sensul art. 1004 C. civ.
Aceasta concluzie rezulta din faptul ca partile nu au prevazut in clauza contractuala vanzarea in baza unui antecontract de vanzare cumparare cu termen fix si catre o persoana determinata, ci au prevazut la modul generic vanzarea imobilului.
Or, vanzarea unui bun, nu poate fi decat un eveniment viitor si nesigur ca realizare, in conditiile in care depinde atat de vointa uneia dintre parti, respectiv a proprietarului casei, D. I. , cat si de vointa unei persoane nedeterminate, respectiv potentialul cumparator al casei. Un asemenea cumparator este posibil sa nu apara, la fel cum pot surveni si alte imprejurari exterioare care sa faca imposibila instrainarea imobilului si sa devina astfel incidente dispozitiile art. 1012 al 2 C. civ. privind imposibilitatea indeplinirii condi?iei.
Potrivit art. 969 C. civ. „conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante”. In consecinta, avand in vedere vointa partilor de a stabili obligatia de plata a onorariului de succes sub conditie suspensiva, instanta nu poate nesocoti aceasta conventie, fixand o scadenta cu incalcarea conditiei suspensive. Acest lucru ar echivala cu modificarea unui contract valabil pe cale judecatoreasca cu nesocotirea obligatiei instantei de a respecta conventia legala a partilor.
Invocarea de catre paratul reclamant reconventional a relei credinte a reclamantului parat reconventional in sensul ca acesta tergiverseaza vanzarea imobilului nu are relevanta in acest sens. Fiind in prezenta unei conditii suspensive se impune exclusiv analiza implinirii sau nu a conditiei, temporizarea indeplinirii obligatiei fiind de esenta conditiei suspensive.
Partile ar putea de comun acord sa renunte la efectele conditiei, dar acest lucru prive?te exclusiv consensul lor in sensul modificarii contractului.
Reaua credinta a partii obligate sub conditie poate fi analizata exclusiv din prisma art. 1014 C. civ., aspect care nu a fost invocat de parte si nici dovedit ca atare, nefiind incident in speta.
In consecinta, instanta a respins in totalitate cererea reconventionala, ca nefondata.
Avand in vedere admiterea in parte a actiunii reclamantului si respingerea cererii reconventionale, care demonstreaza culpa procesuala a paratului reclamant reconventional, instanta, in baza art. 276 C. proc. civ. a obligat pe paratul Cabinet Avocat S. N. la plata a cheltuielilor de judecata in cuantum de 2908,5 lei, reprezentand jumatate din cheltuielile suportate de reclamant constand in onorariu expert, taxa judiciara de timbru si onorariu avocatial in masura admiterii cererii.
Impotriva acestei sentinte au declarat recurs ambele parti.
I. Prin recursul declarat de reclamantul D. I. acesta a solicitat modificarea in parte a sentintei atacate, in sensul constatarii nulitatii absolute partiale a contractului de asistenta juridica nr. 8/16.12.2004, respectiv a clauzei reprezentand onorariu de succes de 20% din valoarea casei in litigiu, situata in Bucuresti, intrucat are un scop ilicit si imoral, fiind o frauda la lege. S-a mai solicitat si obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezentul litigiu.
1.In motivarea recursului, s-a aratat, in expunerea de motive, ca desi clauza vizand onorariul de succes a fost stabilita la data de 16.12.2004, data la care legea nu o interzicea in mod expres, totusi, de la data de 16 ianuarie 2005, data de la care exista o reglementare legala a pactului de quota litis, o asemenea prevedere legala urmeaza a se aplica si raportului juridic dintre partile in litigiu, anume clauzei din contractul de asistenta juridica nr. 8/16.12.2004. Dispozitiile legale, avand aplicabilitate pentru viitor, inseamna ca aceasta clauza nu mai poate produce efecte nici intre parti de la data intrarii in vigoare a prevederilor privind pactul de quota litis.
Cum conditia suspensiva potestativa simpla din contract, anume vanzarea casei din Bucuresti, nu s-a realizat nici pana in prezent, inseamna ca doar de la acea data si-ar putea produce efectele clauza privind onorariul de succes, insa ea nu se mai poate realiza intrucat nu mai este in concordanta cu reglementarile legale in vigoare, respectiv art.135 alin.1 din Statutul profesiei de avocat.
In drept au fost invocate dispozitiile art. 299-316 Cod pr. civila.
II.Prin recursul declarat de paratul Cabinet de Avocat S. N., acesta a solicitat modificarea in tot a sentintei, in sensul respingerii actiunii principale a reclamantului si admiterii cererii reconventionale, constatand ca, in baza contractului de asistenta juridica nr. 8/16.12.2004, a fost stabilit un onorariu de succes in cuantum de 20% din valoarea intregului imobil constructie si teren in suprafata de 335 mp, ce a format obiectul procesului din dosarul 2/2003 al Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti, si sa se stabileasca scadenta platii onorariului.
1.In motivarea recursului s-a aratat ca solutia primei instante, in ceea ce priveste interpretarea clauzelor din contract in favoarea debitorului, invocand prevederile art. 983 Cod civil, nu are la baza probe si este rezultatul unei analize unilaterale, care nu incearca a evidentia adevarata intentie a partilor.
2.Instanta de fond nu s-a pronuntat asupra cererilor de probatiune ale paratului, privind audierea unor martori si interogatoriul reclamantului si desi a incuviintat acordarea unui termen pentru depunerea de catre parat a unor inscrisuri, la termenul din data de 24.02.2012 a trecut peste cererea de amanare a paratului, in care se arata si ca nu este in posesia inscrisurilor invocate, si a procedat la judecarea cauzei.
La dosar au fost depuse si alte inscrisuri reprezentand probe, anume actiunea si sentinta data in dosarul 2/2003 al Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti, tocmai pentru a se poate face corelarea intre obiectul contractului de asistenta juridica si onorariu.
3.Judecatoria Sibiu a facut o gresita aplicare a legii, sentinta atacata fiind si netemeinica. Astfel, instanta sare peste principiile de interpretare a contractului, desi le aminteste sumar in considerente, si uita faptul ca regulile de interpretare sunt interdependente si trebuie aplicate concomitent. Astfel, instanta era obligata sa administreze probe pentru a stabili vointa reala a partilor, fiind principala regula de interpretare a contractelor, vointa care putea fi aflata prin administrarea probei cu interogatoriul, a audierii de martori, probe cerute de parat.
Instanta a motivat ca acel contract este incheiat de un profesionist al dreptului, dar si un profesionist poate omite ceva, poate gresi, datorita stresului sau altor motive. Dar oricum nu era nici o greseala, pentru ca atunci cand se face referire la obiectul procesului si la imobil, trimiterea este in realitate la casa si terenul aferent.
Art. 970 Cod civil arata ca: „conventiile obliga nu numai la ceea ce este expres intr - insele, dar la toate urmarile pe care echitatea, obiceiul sau legea le da obligatiei.” Daca recurentul parat ar fi negociat onorariul numai la valoarea casei, extrem de mica, acest contract nu s-ar fi incheiat. Sediul profesional al recurentei este in Oradea, iar cheltuielile pentru un proces in Bucuresti sunt mari, asa incat acesta este inca un argument logic in favoarea sustinerilor recurentului parat.
Pe de alta parte, in contract se spune ca onorariul se va achita la vinderea casei, asa incat este ridicol a ne imagina ca se putea vinde casa fara teren.
Daca in urma administrarii de probe pentru a deslusi vointa interna a partilor existau indoieli, contractul trebuia interpretat potrivit obiceiului locului si numai in final se putea face aplicarea prevederilor art. 983 Cod civil.
4.Intimatul a tergiversat la nesfarsit vanzarea casei tocmai pentru a nu achita onorariul de succes, motiv pentru care era absolut necesara stabilirea scadentei. Nu este vorba de o conditie, ci de un eveniment care se va intampla cu certitudine.
In drept au fost invocate prevederile art. 304 indice 1 Cod pr. civila.
Analizand ambele recursuri prin prisma motivelor invocate, prin raportare la prevederile art. 304 si 304 indice 1 Cod pr. civila, tribunalul le gaseste a fi nefondate, pentru considerentele ce urmeaza:
IN FAPT
I. Circumstantele cauzei
1. Contractul de asistenta juridica nr. 8 din 16.12.2004 incheiat intre reclamant si parat, in calitate de avocat, pentru procesul ce facea obiectul dosarului nr. 2/2003 de pe rolul Judecatoriei sectorului 4 Bucuresti
Potrivit art. 2 din contract, „onorariul se fixeaza in cuantum de 5.000.000 lei si un onorariu de succes de 20% din valoarea casei in litigiu, cu urmatoarele esalonari de plata - Se vor achita la vanzarea casei din Bucuresti, str. R.
2. Sentinta civila nr. 1/2.03.2004, pronuntata de Judecatoria sectorului 4 Bucuresti in dosarul 2/2003
Instanta a respins actiunea civila formulata de reclamanta R. O. L. impotriva paratului D. I., prin care aceasta solicitase constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare cumparare autentificat sub nr. 2/1992 de catre fostul Notariat de Stat al Sectorului 4 Bucuresti prin care reclamanta a transferat catre parat proprietatea imobilului din Bucuresti, str. R., alcatuit din teren in suprafata de 375 mp si constructia aflata pe acesta compusa din 2 camere, hol, bucatarie, magazie din scandura. Sentinta a devenit definitiva dupa respingerea apelului, prin decizia civila nr. 6/2005 a Curtii de Apel Bucuresti, Sectia a IV-a civila.
3.Actiunea din prezenta cauza prin care se invoca de catre reclamantul D. I. nulitatea absoluta partiala a contractului de asistenta juridica 8/16.12.2004, respectiv a clauzei reprezentand onorariu de succes de 20% din valoarea casei in litigiu situata in Bucuresti, str. R., intrucat are un scop ilicit si imoral, fiind o frauda la lege, cu cheltuieli de judecata, precum si, cererea subsidiara, de constatarea faptului ca clauza de succes de 20% din valoarea casei in litigiu se refera doar la constructie nu si la terenul pe care se afla constructia, in suprafata de 335 mp.
Reconventional, cererea paratului, Cabinet de Avocat S. N., prin care se solicita constatarea ca onorariul de succes se refera la 20 % din valoarea casei si a terenului situat in Bucuresti, str. R. precum si solicitarea de stabilire a scaden?ei platii onorariului de succes convenit prin contractul de asistenta juridica.
II. Dreptul intern invocat aplicabil cauzei
Art. 31 din Legea nr. 51/1995 in forma in vigoare la momentul incheierii contractului:” Contestatiile si reclamatiile privind onorariile se solutioneaza de decanul baroului. Decizia decanului poate fi atacata la consiliul baroului.”
Statutul profesiei de avocat, art. 134:”(1) Onorariile pot fi stabilite astfel:
a) onorarii orare;
b) onorarii fixe (forfetare);
c) onorarii de succes.
d) onorarii formate din combinarea criteriilor de la lit. a), b) si c).
(2) Onorariul orar este stabilit pe ora de lucru, respectiv o suma fixa de unitati monetare cuvenita avocatului pentru fiecare ora de servicii profesionale pe care o presteaza clientului.
(3) Onorariul fix (forfetar) consta intr-o suma fixa cuvenita avocatului pentru un serviciu profesional sau pentru categorii de astfel de servicii profesionale pe care il presteaza sau, dupa caz, le presteaza clientului.
(4) Onorariul orar si fix (forfetar) se datoreaza avocatului indiferent de rezultatul obtinut prin prestarea serviciilor profesionale.
(5) Avocatul poate sa primeasca de la un client onorarii periodice, inclusiv sub forma forfetara.
(6) Avocatul are dreptul ca in completarea onorariului fixat sa solicite si sa obtina si un onorariu de succes, cu titlu complementar, in functie de rezultat sau de serviciul furnizat. In cauzele penale, onorariul de succes nu poate fi practicat decat in legatura cu latura civila a cauzei. Onorariul de succes consta intr-o suma fixa sau variabila stabilita pentru atingerea de catre avocat a unui anumit rezultat. Onorariul de succes poate fi convenit impreuna cu onorariul orar sau fix.”;
Art. 135: “(1) Este interzis avocatului sa-si fixeze onorariile in baza unui pact "de quota litis".
(2) Pactul "de quota litis" este o conventie incheiata intre avocat si clientul sau, inainte de solutionarea definitiva a unei cauze, conventie care fixeaza exclusiv totalitatea onorariilor avocatului, in functie de rezultatul judiciar al cauzei, indiferent daca aceste onorarii constau intr-o suma de bani, un bun sau orice alta valoare.
(3) Onorariile reprezentand dobandirea, sub orice forma, a unor "aporturi din afacere" (activitatea juridica realizata de catre avocat) sunt interzise.”
Art. 969 Cod civil: „ (1) Conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante.
(2) Ele se pot revoca prin consimtamant mutual sau prin cauze autorizate de lege.”
Art. 970 Cod civil: „(1) Conventiile trebuie executate cu buna credinta.
(2) Ele obliga nu numai la ceea ce este expres intr-insele, dar la toate urmarile, ce echitatea, obiceiul sau legea da obligatiei, dupa natura sa.”
Art. 977 Cod civil: „ Interpretarea contractelor se face dupa intentia comuna a partilor contractante, iar nu dupa sensul literal al termenilor.”
Art. 980 Cod civil: „Dispozitiile indoielnice se interpreteaza dupa obiceiul locului unde s-a incheiat contractul.”
Art. 982 Cod civil: „ Toate clauzele conventiilor se interpreteaza unele prin altele, dandu-se fiecareia intelesul ce rezulta din actul intreg.”
Art. 983 Cod civil: „Cand este indoiala, conventia se interpreteaza in favoarea celui care se obliga.”
Art. 1004 Cod civil: „Obligatia este conditionala cand perfectarea ei depinde de un eveniment viitor si necert.”
Art. 1012 alin. 2Cod civil:„(1) Cand obligatia este contractata sub conditia ca un eveniment oarecare se va intampla intr-un timp fixat, conditia este considerata neindeplinita, daca timpul a expirat fara ca evenimentul sa se intample.
(2) Cand timpul nu este fixat, conditia nu este considerata cazuta, decat cand este sigur ca evenimentul nu se va intampla.”
IN DREPT
1.Asupra pretinsei lipsei de efecte juridice a clauzei privind onorariul de succes, invocata de recurentul reclamant (I.1.), ca urmare a faptului ca din anul 2005 legiuitorul a interzis in mod expres pactul de quota litis.
O necesara distinctie, prealabila, este de facut intre notiunea onorariului de succes si pactul de quota litis, recurentul reclamant folosind ambele notiuni pentru aceeasi chestiune, desi ele sunt diferite. Astfel, in timp ce, in cazul in speta, partile au prevazut un onorariu fix si o suma, in cota procentuala, la momentul vanzarii casei, cea din urma suma se constituie intr-un onorariu de succes; pactul de quota litis, insa, este acea conventie incheiata intre avocat si clientul sau inainte de solutionarea definitiva a cauzei si prin care se fixeaza in mod exclusiv totalitatea onorariilor avocatului in functie de rezultatul judiciar al cauzei, aceasta datorita faptului ca avocatul nu este „asociat” cu clientul sau, iar in nevoia de a-si conserva independenta fata de acesta din urma, remunerarea muncii avocatului trebuie sa se faca intr-o maniera obiectiva si nu intr-una care sa tina cont exclusiv de rezultat (aceasta ar schimba si sensul obligatiei avocatului, care nu este una de rezultat, ci de mijloace, de diligenta).
Pe cale de consecinta, este evident ca nu pot fi primite sustinerile recurentului reclamant potrivit carora, de la data la care Statutul profesiei de avocat a fost modificat, in anul 2005, prin prevederea expresa, in art. 135, a interdictiei pactului de quota litis, urmeaza sa nu-si mai produca efectele partea din art. 2 din contractul de asistenta nr. 8, cea vizand plata partii din onorariu in cota procentuala, in primul rand pentru argumentul deja expus, ca acea clauza nu reprezinta un pact de quota litis.
Reclamantul nu are dreptate nici atunci cand sustine ca din acel moment, pentru ca clauza inca nu se executase, ea nu ar mai putea fi executata, intrucat a fost in mod expres interzisa de lege, dispozitiile art.15 alin.2 din Constitutia Romaniei consacrand in mod expres principiul neretroactivitatii legii civile. Deci, chiar daca clauza cuprinsa in contractul dintre parti ar avea sensul la care reclamantul recurent a facut trimitere, alegatiile sale privind modul in care urmeaza sa se aplice legea noua, lipsind de efecte juridice prevederi contractuale care erau legale la momentul incheierii lor, nu pot fi primite, fiind in contradictie cu principiul aplicarii legii civile numai pentru viitor si a neretroactivitatii legii civile, decat in cazurile expres si limitativ prevazute de lege, ceea ce nu este cazul in speta.
2. Asupra pretinsei incalcari a regulilor generale de interpretare a contractului (critici redate de recurentul parat la pct. II.1 ?i II.3)
Este de principiu ca atunci cand un contract este obscur, mai inainte de a fi aplicat trebuie sa se procedeze la interpretarea lui ?i sa i se caute adevarata semnifica?ie. Pe de alta parte, cand un contract este clar, el nu trebuie interpretat, ci doar aplicat.
Punctul de divergen?a dintre par?i il reprezinta modul de interpretare a clauzei de la art. 2 din contractul de asisten?a juridica nr. 8/2004, in ceea ce prive?te onorariul de succes stabilit in cota procentuala, mai exact daca el se refera la casa sau la intregul imobil de pe strada R. din Bucure?ti, adica la casa ?i la teren.
Criticile recurentului parat relative la nelegalitatea ?i netemeinicia sentin?ei din aceasta perspectiva nu pot fi primite.
Prima instan?a a conchis ca voin?a par?ilor in aceasta chestiune este clara, iar pentru a formula aceasta concluzie instan?a a facut trimitere la toate regulile de interpretare a contractului.
In mod corect judecatorul fondului a pornit cu analiza de la cea mai importanta regula de interpretare a conven?iilor, aceea a inten?iei comune a par?ilor ?i nu a sensului literar al termenilor folosi?i. Recurentul parat sus?ine ca aceasta clauza trebuie in mod firesc ?i logic interpretata ca referindu-se la casa ?i teren, chiar daca ea este redactata foarte clar cu referire numai la casa. Interpretarea pe care judecatorul este chemat sa o faca trebuie sa fie in sensul de a se cauta voin?a ambelor par?i, nefiind relevanta doar voin?a sau sensul pe care doar una dintre par?i o atribuie clauzei. Iar acest demers, de a descoperi voin?a interna comuna a par?ilor, nu este unul facil, a?a incat, pentru a da intaietate spiritului in detrimentul literei, raportarea trebuie facuta la scopul pentru care s-a incheiat contractul, la negocierile purtate de par?i, la eventualele practici dintre acestea sau la comportamentul lor ulterior incheierii contractului. Nicio proba administrata in cauza nu sus?ine, insa, pozi?ia reclamantului parat.
De asemenea, tribunalul apreciaza ca prima instan?a a facut in mod corect trimitere ?i la calitatea de avocat, de profesionist al dreptului, a recurentului parat ?i la importan?a acesteia in interpretarea clauzei indoielnice. In sarcina recurentului parat, in calitatea sa de avocat, s-a aflat ?i obliga?ia de informare, obliga?ie cu atat mai puternica in ceea ce-i prive?te pe profesioni?ti, cu atat mai mult pe profesioni?tii in drept. Ei au o obliga?ie de consiliere absoluta, adica independent de pregatirea ?i competen?a clientului, obliga?ie ce se explica in mod firesc prin increderea pe care clientul o are intr-un profesionist al dreptului ?i atunci nu poate fi primita motivarea recurentului parat legata de eventuala sa gre?eala sau neglijen?a in redactarea contractului. Mai mult decat atat, profesionistului ii revine ?i obliga?ia de a face dovada ca ?i-a informat in mod exact ?i complet clientul asupra con?inutului clauzelor contractului. In acest context este corecta concluzia primei instan?e, care, formuland aceea?i concluzie, a dat eficien?a ?i unui alt principiu de interpretare, in sensul ca clauzele indoielnice se interpreteaza in favoarea debitorului, debitorul fiind, in privin?a acestei obliga?ii, reclamantul.
Nu poate fi primita nici critica recurentului parat in sensul ca instan?a de fond nu a aplicat corect prevederile art. 982 Cod civil, judecatoria aratand clar ca dubiul nu poarta asupra tuturor obliga?iilor contractuale care stabilesc obliga?iile avocatului, ci exclusiv asupra obliga?iilor clientului, reclamantul D. I. In acest context, este evident ca la interpretarea contractului se impune izolarea clauzelor care nu au legatura cu diferendul de interpretare (cu alte cuvinte, se interpreteaza sistemic clauzele care au legatura unele cu altele).
Recurentul parat a mai criticat sentin?a invocand ?i gre?ita aplicare, la interpretare, a regulii de exhaustivitate, facand trimitere la urmarile pe care echitatea, obiceiul sau legea le da obliga?iei. Aceste trimiteri, insa, nu sunt aplicabile spe?ei.
De asemenea, recurentul parat a criticat sentin?a ?i pentru aceea ca nu a acordat, in final, valen?a obiceiului locului, fara, insa, sa explice in ce sens acesta ar sus?ine critica sa, a?a incat ?i aceasta aparare urmeaza sa fie inlaturata.
3. Despre pretinsa gre?ita aplicare a regulilor procesuale in materia administrarii probelor ?i a dreptului la aparare (critica recurentului de la pct. II.2)
Doua aspecte ce ?in de administrarea procesului sunt criticate in acest punct, anume unul legat de modul in care instan?a a administrat probele, iar celalalt legat de respectarea dreptului la aparare. In opinia tribunalului, nici una dintre aceste critici nu poate fi primita.
Astfel, instan?a de fond nu este obligata sa incuviin?eze toate probele solicitate de parte, ci doar pe acelea care sunt utile cauzei, adica nu numai ca au legatura cu aceasta dar sunt ?i in masura sa duca la dezlegarea pricinii. Apoi chiar incuviin?ate unele probe, instan?a are posibilitatea de a reveni, motivat, asupra acesta, caci incheierea este una preparatorie.
S-a mai sus?inut ca instan?a de fond a trecut peste o cerere de amanare a par?ii, de?i era justificata cu acte medicale, ?i a procedat la judecarea cauzei, dar nu s-a aratat ca acea cerere de amanare nu era prima formulata in cauza, iar potrivit dispozi?iilor art. 159 Cod pr. civila instan?a poate acorda un singur termen pentru lipsa de aparare temeinic justificata, a?a incat dispozi?iile legale nu au fost incalcate.
4. Despre pretinsa gre?ita calificare juridica a clauzei contractuale in conflict, in sensul ca ar fi vorba despre un eveniment care se va intampla cu certitudine ?i nu despre o condi?ie.
Reamintim ca potrivit art. 2 din contractul de asisten?a juridica onorariul de succes „se va achita la vanzarea casei din Bucure?ti, str. R.” O asemenea clauza a fost interpretata de prima instan?a ca fiind o condi?ie suspensiva simplu potestativa, respectiv un eveniment viitor si nesigur ca realizare de care depinde insesi existenta obligatiei, in sensul art. 1004 Cod civil. Tribunalul achieseaza la acest mod de interpretare a clauzei, asa incat, nefiind vorba de un termen suspensiv, nu se poate da eficienta nici cererii reclamantului de stabilire a datei scadentei obligatiei de plata a onorariului de succes.
III CHELTUIELILE DE JUDECATA
Intrucat ambele recursuri au fost gasite ca nefondate, urmand a fi respinse, nu se justifica nici acordarea cheltuielilor de judecata.
Instanta de fond a retinut ca prin actiunea inregistrata pe rolul Judecatoriei Sibiu la data de 2.03.2011, in urma declinarii competentei teritoriale prin sentinta 1/2010 a Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti in favoarea Judecatoriei Oradea, urmata de stramutarea dispusa de ICCJ prin incheierea 1/18.02.2011, reclamantul D I a chemat in judecata pe paratul S N, solicitand anularea absoluta partiala a contractului de asistenta juridica 8/16.12.2004, respectiv clauza reprezentand onorariu de succes de 20% din valoarea casei in litigiu situata in Bucuresti, str. R., intrucat are un scop ilicit si imoral, fiind o frauda la lege, cu cheltuieli de judecata.
Prin precizarea de actiune – f. 113 - reclamantul a solicitat, in subsidiar, constatarea clauzei de succes de 20% din valoarea casei in litigiu se refera doar la constructie nu si la terenul pe care se afla constructia, in suprafata de 335 mp.
In motivarea actiunii s-a aratat , in esenta, ca a incheiat cu paratul contractul de asistenta juridica 8/16.12.2004 pentru reprezentare si asistenta in dosar 1/4/2008 al Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti avand ca obiect anularea unui contract de vanzare-cumparare, pentru care a platit un onorariu fix de 5.000.000 ROL fara a se obliga si la o clauza de onorariu de succes de 20% din valoarea casei in litigiu, clauza fiind trecuta probabil ulterior semnarii contractului de catre parti.
S-a mai aratat ca o asemenea clauza este nula in baza a Legii 51/1995 art. 135 si al Codului deontologic al avocatilor care interzice pactul de quota litis, contravenind art. 966 C.civ.
Cu privire la petitul subsidiar s-a aratat ca potrivit regulilor de interpretare, in caz de dubiu clauzele se interpreteaza in favoarea debitorului.
In drept s-a invocat 996, 998 C. civ.
In probatiune s-au anexat, in copie, inscrisuri.
Paratul a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii ca inadmisibila, prescrisa si nefondata. S-a aratat ca instanta nu este abilitata sa dispuna anularea unui contract de asistenta juridica intrucat art. 137 din Legea 51/1995 prevede ca reclamatiile privind onorariile se solutioneaza de Barou si Uniunea Avocatilor. De asemenea, verificarile privind titlul executoriu-contract de asistenta juridica - pot fi facute cel mult in cadrul contestatiei la executare. Fata de data incheierii contractului, 16.12.2004, dreptul al actiune s-a prescris, fiind vorba de o nulitate relativa si nu absoluta.
Pe fondul actiunii s-a aratat ca nu este vorba de un onorariu de quota litis, ci de o clauza permisa de Legea 51/1995, neexistand o limitare a onorariilor avocatilor, onorariul fiind fixat in suma fixa si ca valoare procentuala in caz de succes.
Pe calea cererii reconventionale paratul reclamant a solicitat a se constata cuantumul onorariului de succes stabilit prin contractul de asistenta juridica la 20% din valoarea casei in litigiu pe baza unei expertize tehnice .
Cererea reconventionala a fost precizata –f 13 solicitandu-se:
- constatarea ca onorariul de succes se refera la 20 % din valoarea casei si a terenului situat in Bucuresti, str. Radului, nr. 20, sector 4.
- stabilirea scaden?ei platii onorariului de succes convenit prin contractul de asistenta juridica.
In motivarea cererii reconventionale, in fapt, s-a aratat in esenta ca potrivit art. 111 C. pr. civ. are interes in constatarea intinderii dreptului, intrucat clientul tergiverseaza vanzarea casei in litigiu. Onorariul se stabileste la valoarea intregului obiect al cauzei nu doar la o parte din acesta, iar sintagma „valoarea casei in litigiu” include si terenul aferent iar litigiul de fond a privit intregul contract de vanzare-cumparare. Litigiul a fost castigat definitiv in 6.04.2005, dar clientul nu face demersuri pentru vanzarea casei, desi a incetat si uzufructul viager al foste proprietare.
Reclamantul parat a formulat intampinare la cererea reconventionala, f.7, prin care a invocat exceptia inadmisibilitatii actiunii, conform art. 111 C. pr. civ., existand o actiune in realizare; exceptia prescriptiei dreptului la actiune fata de data incheierii contractului de asistenta juridica sau cel tarziu fata de data ramanerii definitive a dosarului 4/2004, respectiv 6.04.2008.
In probatiune s-au depus la dosar in copie inscrisuri.
Avand in vedere contestarea de catre parti a pretuirii obiectului prezentului litigiu, in vederea calcularii taxei judiciare de timbru s-a incuviintat efectuarea unei expertize privind evaluarea imobilului situat in Bucuresti, str. R. casa si teren.
Raportul de expertiza de pus la dosar-f 60- a stabilit o valoare de 3527 lei pentru constructie si o valoare de 292500 lei pentru teren.
Instanta a fixat in sarcina reclamantului o taxa judiciara de timbru in cuantum de 2647 lei prin raportare la valoarea intregului imobil, constructie si teren, avand in vedere precizarea de actiune si in sarcina paratului reclamant reconventional o taxa judiciara de timbru in cuantum de 2647 lei pentru cererea reconventionala, fata de cererea de constatare a unui drept patrimonial. Partile au facut dovada achitarii taxelor judiciare de timbru stabilite.
In baza art. 137 al 1 C. pr. civ. instanta de fond s-a pronuntat mai intai asupra exceptiilor de procedura si asupra celor de fond care fac de prisos, in totul sau in parte, cercetarea in fond a pricinii.
Deliberand asupra exceptiei prescriptiei dreptului la actiune invocata prin intampinare, instanta a retinut urmatoarele:
Potrivit art. 1 din Decretul 167/1958, dreptul la actiune, avand un obiect patrimonial, se stinge prin prescriptie, daca nu a fost exercitat in termenul stabilit de lege.
Conform art. 3 al 1 si art. 7 al 1 din Decretul 167/1958, termenul de prescriptie este de 3 ani si curge de la data nasterii dreptului la actiune.
Paratul sustine ca ar fi incidenta nulitatea relativa si dreptul la actiune a inceput sa curga la data incheierii contractului, 16.12.2004 .
Prin actiune se invoca scopul ilicit si imoral al clauzei inserate in contractul de asistenta juridica 8/16.12.2004, si frauda la lege, cauze de nulitate absoluta cum rezulta din art. 5, 948 si 966 C. civ. Avand in vedere regimul nulitatii absolute, invocarea acesteia este imprescriptibila instanta respingand astfel exceptia prescriptiei dreptului la actiune invocata prin intampinare.
Cu privire la exceptia prescriptiei dreptului la actiune privind punerea in executare a contractului de asistenta juridica 8/16.12.2004 invocata de reclamantul parat reconventional fata de cererea reconven?ionala instanta o constata nefondata si o va respinge ca atare.
Astfel, potrivit contractului de asistenta juridica 8/16.12.2004, art. 2 „se fixeaza un onorariu de succes de 20% din valoarea casei in litigiu care se va achita la vanzarea casei din Bucuresti, str. R.”.
Din formularea acestei clauze rezulta ca obligatia de plata a onorariului de succes a fost stabilita de parti sub conditie suspensiva potestativa simpla, constand in vanzarea de catre D. I. a casei din Bucuresti, moment in care se va achita Cabinetului de Avocat S. N. 20% din valoarea casei in litigiu.
Potrivit art. 7 al 3 prescriptia dreptului stabilit sub conditie suspensiva curge de la data implinirii conditiei, astfel incat, in conditiile in care casa nu a fost vanduta prescriptia nu a inceput sa curga, actiunea reconventionala privind constatarea cuantumului onorariului nefiind prescrisa.
Analizand exceptia inadmisibilitatii actiunii principale formulate de parat prin intampinare instanta a retinut urmatoarele:
Aceasta inadmisibilitate, invocata ca exceptie, este considerata de instanta ca o aparare de fond si nu ca o veritabila excep?ie, intrucat legea nu reglementeaza prin raportare la motivele invocate inadmisibilitatea formularii unei actiuni in anulare cum este cea de fata. Doar in cazurile in care legea prevede imposibilitatea formularii sau neprimirea unui anumit tip de actiune, sau cand prevede expres anumite conditii exclusive de exercitare a actiunii, inadmisibilitatea devine o veritabila exceptie si nu o aparare de fond care tinde la respingerea actiunii pe fond si nu pe exceptie.
Sustinerea paratului in sensul ca instanta nu este abilitata sa dispuna anularea unui contract de asistenta juridica, intrucat art. 137 din Legea 51/1995 prevede ca reclamatiile privind onorariile se solutioneaza de Barou si Uniunea Avocatilor, este nefondata. Calea invocata de parat priveste exclusiv raporturile profesionale in care Baroul si Uniunea Avocatilor au atributii prevazute expres de lege.
Art. 137 din Legea 51/1995 (art. 32 din actuala reglementare) nu poate fi interpretat in sensul ca scoate din sfera de competenta a instantelor analiza legalitatii contractelor de asistenta juridica inclusiv in privinta onorariilor, partea interesata avand dreptul de actiune in fata instantei conform principiului de rang constitutional liberul acces la justitie.
Mai mult, fiind invocata nulitatea absoluta a unei clauze contractuale, doar instanta si nu decanul baroului are competenta de a constata o asemenea nulitate.
Invocarea in sensul ca verificarile privind titlul executoriu-contract de asistenta juridica - pot fi facute cel mult in cadrul contestatiei la executare este de asemenea nefondata.
Astfel, desi contractul de asistenta juridica reprezinta titlu executoriu, pentru a putea fi contestat pe calea contestatiei la executare prevazuta de art. 399 C. pr. civ. este necesara prealabila demarare a procedurii de executare silita.
In cauza de fata paratul nu a inceput executarea silita, motiv pentru care actiunea in anulare formulata pe cale principala este singura posibila in speta.
Cu privire la exceptia inadmisibilitatii actiunii in constatarea valorii onorariului, conform art. 111 C. p. c., invocata de reclamant prin intampinarea la cererea reconventionala, instanta de fond a retinut urmatoarele:
Desi potrivit art. 111 C. pr. civ. existenta unei actiuni in realizare face inadmisibila actiunea in constatarea dreptului, in cauza de fata paratul reclamant reconventional nu dispune de o actiune in realizare, plata onorariului fiind stabilita sub conditie suspensiva.
Analizand fondul actiunii principale, instanta a retinut urmatoarele:
In contractul de asistenta juridica 81/16.12.2004, s-a stabilit onorariul in suma fixa si o cota de 20% din valoarea casei in litigiu, acest procent urmand a fi achitat la vanzarea casei din litigiu.
Articolul 969 C. civ. instituie principiul potrivit caruia „conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante”.
Potrivit art.135 alin. 1 din Statutul profesiei de avocat este interzis avocatului sa-si fixeze onorariile in baza unui pact "de quota litis", prin acesta intelegandu-se o conventie incheiata intre avocat si clientul sau, inainte de solutionarea definitiva a unei cauze, conventie care fixeaza exclusiv totalitatea onorariilor avocatului, in functie de rezultatul judiciar al cauzei, indiferent daca aceste onorarii constau intr-o suma de bani, un bun sau orice alta valoare. In conformitate cu alin.3 art.135 din Statut, onorariile reprezentand dobandirea, sub orice forma, a unor "aporturi din afacere" (activitatea juridica realizata de catre avocat) sunt interzise.
Instanta nu poate retine cauza de nulitate absoluta invocata de reclamant privind inserarea pactului „de quota litis”, avand in vedere ca la momentul incheierii contractului, nu exista nicio dispozitie legala care sa interzica stipularea unui onorariu avocatial in acest mod.
Astfel, contractul de asistenta juridica, a fost incheiat de parti la data de 16.12.2004 iar Statutul profesiei de avocat ce contine interdictia prevazuta de art. 135 a fost publicat in Monitorul Oficial al Romaniei la 13 ianuarie 2005, intrand in vigoare in trei zile de la publicare, astfel incat la data de 16.12.2004 aceste prevederi nu erau in vigoare.
Mai mult, la data incheierii contractului erau incidente dispozitiile art.94 alin.2 si 3 din acelasi statut, in vigoare la acel moment, prevedeau ca „onorariul se stabileste prin negociere”, si respectiv, „avocatul nu este obligat sa justifice cuantumul onorariului convenit cu clientul”.
Nulitatea absoluta este acea sanctiune de drept civil care lipseste actul juridic civil de efectele contrarii normelor juridice care ocrotesc un interes general, obstesc, edictate pentru incheierea sa valabila.
Cum la data incheierii contractului de asistenta juridica 8/16.12.2004 normele de ordine publica nu interziceau un pact de quota litis, contractul a fost valabil incheiat, indiferent de modificarea survenita ulterior.
Nici sustinerea reclamantului in sensul ca nu si-a exprimat consimtamantul la aceasta clauza, nu poate fi retinuta intrucat acesta nu a reusit sa dovedeasca inserarea ulterioara a clauzei in contract, contrar art. 1169 C. civ.
Astfel, reclamantul nu a fost in masura sa prezinte exemplarul sau original din contract pentru a se compara mentiunile inserate in acesta, motiv pentru care exemplarul prezentat de parat si semnat de reclamant este prezumat a reprezenta vointa partilor.
Eventuala lipsa de atentie a reclamantului la incheierea contractului nu poate reprezenta cauza de nulitate absoluta a actului datorata lipsei totale de consimtamant, intrucat nimeni nu isi poate invoca propria culpa pentru a obtine protectia juridica a unui drept.
Pentru aceste considerente instanta va respinge cererea de constatare a nulitatii absolute a clauzei privind onorariul de succes din contractul de asistenta juridica 8/16.12.2004
Petitul subsidiar din precizarea de actiune, f. 113, privind constatarea ca onorariul de succes de 20% din valoarea casei in litigiu se refera doar la constructie nu si la terenul pe care se afla constructia, in suprafata de 335 mp va fi analizat de instanta impreuna cu petitul din precizarea actiunii reconventionale – f.13 prin care se solicita constatarea ca onorariul de succes se refera la 20 % din valoarea casei si a terenului situat in Bucuresti, str. R., dat fiind ca cele doua cereri se exclud reciproc.
Art. 2 din contractul de asistenta juridica 8/16.12.2004 prevede ca „se fixeaza un onorariu de succes de 20% din valoarea casei in litigiu care se va achita la vanzarea casei din Bucuresti, str. R.
Potrivit dispozitiilor art. 977 C. civ., interpretarea contractelor se face dupa intentia comuna a partilor contractante, iar nu dupa sensul literal al termenilor. Interpretarea contractului este operatia prin care se determina intelesul exact al clauzelor contractului, prin cercetarea manifestarii de vointa a partilor in stransa corelatie cu vointa lor interna, calificarea juridica a contractului aparand astfel ca un prim rezultat al interpretarii.
Contractul de asistenta juridica a fost incheiat in vederea asistentei si reprezentarii reclamantului D. I. in litigiul care a facut obiectul dosarului 2/2003 pe rolul Judecatoriei Sector 4 Bucure?ti, definitiv prin Decizia Curtii de Apel Bucuresti 6/2005.
In acel dosar – f. 6 - reclamanta R. O. L. solicita in contradictoriu cu paratul D. I. constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare cumparare autentificat sub nr. 26448/1992 privind imobilul situat in Bucuresti, str. R., alcatuit din teren in suprafata de 375 mp si constructia aflata pe acesta.
Desi obiectul litigiului, cum este expus in considerentele sentintei civile 1/2004 pronuntata de Judecatoria Sector 4 Bucure?ti in dosar 2/2003, privea „imobilul situat in Bucuresti, str. R. , alcatuit din teren in suprafata de 375 mp si constructia aflata pe acesta”, in contractul de asistenta, la art. 2 se foloseste termenul de „casa in litigiu” si „casa din Bucuresti, str. R.”
Avand in vedere redactarea clauzei de catre un profesionist al dreptului care realizeaza importanta distinctiilor intre termenii folositi, utilizarea de catre acesta a notiunii de casa lasa sa se presupuna ca vointa partilor privea exclusiv valoarea casei in litigiu. Daca intentia reala a partilor ar fi privit intregul imobil format din casa si teren, obiect al litigiului din dosarul nr.2/2003, cu siguranta paratul Cabinet de Avocat S. N. ar fi folosit un termen corespunzator, respectiv imobil sau casa si teren.
Fata de indoiala care rezulta din clauza inserata la art. 2 in contract, devine incidenta regula de interpretare prevazuta de art. 983 C. civ., respectiv, cand exista indoiala conventia se interpreteaza in favoarea celui ce se obliga. In speta sunt incidente exclusiv prevederile Codului Civil in vigoare la data incheierii contractului de asistenta juridica, neaplicandu-se retroactiv dispozitiile Noului Cod civil, intrucat nu sunt incidente situatiile tranzitorii prevazute de art. 6 din Noul Cod civil sau Legea 71/2001.
Este evident ca in speta cel care se obliga, potrivit art. 2 din contractul de asistenta juridica 8/16.12.2004, este reclamantul D. I., clauza supusa interpretarii fiind cea care statueaza obligatia acestuia de plata a onorariului avocatial. Faptul ca in baza acestui contract de asistenta s-au nascut obligatii si in sarcina avocatului nu afecteaza aplicarea art. 983 C. civ., intrucat dubiul nu poarta asupra interpretarii clauzelor contractuale care stabilesc obligatiile avocatului, ci exclusiv asupra obligatiilor clientului D.I.
Fata de dispozitiile art. 983 C. civ., clauza prevazuta la art. 2 in contractul de asistenta juridica 8/16.12.2004 se impune a fi interpretata in favoarea debitorului obligatiei de plata a onorariului avocatial. Conform unei asemenea interpretari, onorariul de 20% din valoarea casei in litigiu se refera exclusiv la valoarea casei situata in Bucuresti, str. R. nu si a terenului in suprafata de 375 mp.
Drept urmare, instanta de fond a admis in parte actiunea principala, respectiv petitul subsidiar, si a constatat ca, clauza privind onorariul de succes de 20% din valoarea casei in litigiu se refera doar la construc?ie, nu si la teren.
Pe cale de consecinta, instanta a respins ca nefondata cererea reconventionala sub acest aspect avand in vedere ca solicitarile partilor se exclud reciproc.
Analizand celelalte petite ale cererii reconventionale, instanta de fond a retinut:
Cererea de constatare a cuantumului onorariului de succes pe baza expertizei tehnice este nefondata:
Art. 2 din contract stabileste ca „se fixeaza un onorariu de succes de 20% din valoarea casei in litigiu care se va achita la vanzarea casei din Bucuresti, str. R.”
Fata de formularea acestei clauze rezulta ca valoarea casei la care se aplica procentul de 20 % este cea de la momentul vanzarii. Vointa partilor este clara in acest sens, astfel incat valoarea la care se va raporta onorariul de succes poate sa fie mai maica sau mai mare in functie de conditiile in care se va vinde casa situata in Bucuresti, str. R.
Cum s-a aratat anterior, din formularea acestei clauze rezulta ca obligatia de plata a onorariului de succes a fost stabilita de parti sub conditie suspensiva potestativa simpla, constand in vanzarea de catre D. I. a casei din Bucuresti, moment in care se va achita Cabinetului de Avocat S. N. 20% din valoarea casei in litigiu.
Petitul din precizarea cererii reconven?ionale, f. 13, privind stabilirea scadentei platii onorariului de succes este de asemenea nefondat.
In cauza nu este incident un termen suspensiv, ca eveniment viitor si sigur ca realizare pana la care este amanata executarea obligatiei si afecteaza doar executarea actului, ci o conditie suspensiva potestativa simpla, respectiv un eveniment viitor si nesigur ca realizare, de care depinde insasi existenta obligatiei, in sensul art. 1004 C. civ.
Aceasta concluzie rezulta din faptul ca partile nu au prevazut in clauza contractuala vanzarea in baza unui antecontract de vanzare cumparare cu termen fix si catre o persoana determinata, ci au prevazut la modul generic vanzarea imobilului.
Or, vanzarea unui bun, nu poate fi decat un eveniment viitor si nesigur ca realizare, in conditiile in care depinde atat de vointa uneia dintre parti, respectiv a proprietarului casei, D. I. , cat si de vointa unei persoane nedeterminate, respectiv potentialul cumparator al casei. Un asemenea cumparator este posibil sa nu apara, la fel cum pot surveni si alte imprejurari exterioare care sa faca imposibila instrainarea imobilului si sa devina astfel incidente dispozitiile art. 1012 al 2 C. civ. privind imposibilitatea indeplinirii condi?iei.
Potrivit art. 969 C. civ. „conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante”. In consecinta, avand in vedere vointa partilor de a stabili obligatia de plata a onorariului de succes sub conditie suspensiva, instanta nu poate nesocoti aceasta conventie, fixand o scadenta cu incalcarea conditiei suspensive. Acest lucru ar echivala cu modificarea unui contract valabil pe cale judecatoreasca cu nesocotirea obligatiei instantei de a respecta conventia legala a partilor.
Invocarea de catre paratul reclamant reconventional a relei credinte a reclamantului parat reconventional in sensul ca acesta tergiverseaza vanzarea imobilului nu are relevanta in acest sens. Fiind in prezenta unei conditii suspensive se impune exclusiv analiza implinirii sau nu a conditiei, temporizarea indeplinirii obligatiei fiind de esenta conditiei suspensive.
Partile ar putea de comun acord sa renunte la efectele conditiei, dar acest lucru prive?te exclusiv consensul lor in sensul modificarii contractului.
Reaua credinta a partii obligate sub conditie poate fi analizata exclusiv din prisma art. 1014 C. civ., aspect care nu a fost invocat de parte si nici dovedit ca atare, nefiind incident in speta.
In consecinta, instanta a respins in totalitate cererea reconventionala, ca nefondata.
Avand in vedere admiterea in parte a actiunii reclamantului si respingerea cererii reconventionale, care demonstreaza culpa procesuala a paratului reclamant reconventional, instanta, in baza art. 276 C. proc. civ. a obligat pe paratul Cabinet Avocat S. N. la plata a cheltuielilor de judecata in cuantum de 2908,5 lei, reprezentand jumatate din cheltuielile suportate de reclamant constand in onorariu expert, taxa judiciara de timbru si onorariu avocatial in masura admiterii cererii.
Impotriva acestei sentinte au declarat recurs ambele parti.
I. Prin recursul declarat de reclamantul D. I. acesta a solicitat modificarea in parte a sentintei atacate, in sensul constatarii nulitatii absolute partiale a contractului de asistenta juridica nr. 8/16.12.2004, respectiv a clauzei reprezentand onorariu de succes de 20% din valoarea casei in litigiu, situata in Bucuresti, intrucat are un scop ilicit si imoral, fiind o frauda la lege. S-a mai solicitat si obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezentul litigiu.
1.In motivarea recursului, s-a aratat, in expunerea de motive, ca desi clauza vizand onorariul de succes a fost stabilita la data de 16.12.2004, data la care legea nu o interzicea in mod expres, totusi, de la data de 16 ianuarie 2005, data de la care exista o reglementare legala a pactului de quota litis, o asemenea prevedere legala urmeaza a se aplica si raportului juridic dintre partile in litigiu, anume clauzei din contractul de asistenta juridica nr. 8/16.12.2004. Dispozitiile legale, avand aplicabilitate pentru viitor, inseamna ca aceasta clauza nu mai poate produce efecte nici intre parti de la data intrarii in vigoare a prevederilor privind pactul de quota litis.
Cum conditia suspensiva potestativa simpla din contract, anume vanzarea casei din Bucuresti, nu s-a realizat nici pana in prezent, inseamna ca doar de la acea data si-ar putea produce efectele clauza privind onorariul de succes, insa ea nu se mai poate realiza intrucat nu mai este in concordanta cu reglementarile legale in vigoare, respectiv art.135 alin.1 din Statutul profesiei de avocat.
In drept au fost invocate dispozitiile art. 299-316 Cod pr. civila.
II.Prin recursul declarat de paratul Cabinet de Avocat S. N., acesta a solicitat modificarea in tot a sentintei, in sensul respingerii actiunii principale a reclamantului si admiterii cererii reconventionale, constatand ca, in baza contractului de asistenta juridica nr. 8/16.12.2004, a fost stabilit un onorariu de succes in cuantum de 20% din valoarea intregului imobil constructie si teren in suprafata de 335 mp, ce a format obiectul procesului din dosarul 2/2003 al Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti, si sa se stabileasca scadenta platii onorariului.
1.In motivarea recursului s-a aratat ca solutia primei instante, in ceea ce priveste interpretarea clauzelor din contract in favoarea debitorului, invocand prevederile art. 983 Cod civil, nu are la baza probe si este rezultatul unei analize unilaterale, care nu incearca a evidentia adevarata intentie a partilor.
2.Instanta de fond nu s-a pronuntat asupra cererilor de probatiune ale paratului, privind audierea unor martori si interogatoriul reclamantului si desi a incuviintat acordarea unui termen pentru depunerea de catre parat a unor inscrisuri, la termenul din data de 24.02.2012 a trecut peste cererea de amanare a paratului, in care se arata si ca nu este in posesia inscrisurilor invocate, si a procedat la judecarea cauzei.
La dosar au fost depuse si alte inscrisuri reprezentand probe, anume actiunea si sentinta data in dosarul 2/2003 al Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti, tocmai pentru a se poate face corelarea intre obiectul contractului de asistenta juridica si onorariu.
3.Judecatoria Sibiu a facut o gresita aplicare a legii, sentinta atacata fiind si netemeinica. Astfel, instanta sare peste principiile de interpretare a contractului, desi le aminteste sumar in considerente, si uita faptul ca regulile de interpretare sunt interdependente si trebuie aplicate concomitent. Astfel, instanta era obligata sa administreze probe pentru a stabili vointa reala a partilor, fiind principala regula de interpretare a contractelor, vointa care putea fi aflata prin administrarea probei cu interogatoriul, a audierii de martori, probe cerute de parat.
Instanta a motivat ca acel contract este incheiat de un profesionist al dreptului, dar si un profesionist poate omite ceva, poate gresi, datorita stresului sau altor motive. Dar oricum nu era nici o greseala, pentru ca atunci cand se face referire la obiectul procesului si la imobil, trimiterea este in realitate la casa si terenul aferent.
Art. 970 Cod civil arata ca: „conventiile obliga nu numai la ceea ce este expres intr - insele, dar la toate urmarile pe care echitatea, obiceiul sau legea le da obligatiei.” Daca recurentul parat ar fi negociat onorariul numai la valoarea casei, extrem de mica, acest contract nu s-ar fi incheiat. Sediul profesional al recurentei este in Oradea, iar cheltuielile pentru un proces in Bucuresti sunt mari, asa incat acesta este inca un argument logic in favoarea sustinerilor recurentului parat.
Pe de alta parte, in contract se spune ca onorariul se va achita la vinderea casei, asa incat este ridicol a ne imagina ca se putea vinde casa fara teren.
Daca in urma administrarii de probe pentru a deslusi vointa interna a partilor existau indoieli, contractul trebuia interpretat potrivit obiceiului locului si numai in final se putea face aplicarea prevederilor art. 983 Cod civil.
4.Intimatul a tergiversat la nesfarsit vanzarea casei tocmai pentru a nu achita onorariul de succes, motiv pentru care era absolut necesara stabilirea scadentei. Nu este vorba de o conditie, ci de un eveniment care se va intampla cu certitudine.
In drept au fost invocate prevederile art. 304 indice 1 Cod pr. civila.
Analizand ambele recursuri prin prisma motivelor invocate, prin raportare la prevederile art. 304 si 304 indice 1 Cod pr. civila, tribunalul le gaseste a fi nefondate, pentru considerentele ce urmeaza:
IN FAPT
I. Circumstantele cauzei
1. Contractul de asistenta juridica nr. 8 din 16.12.2004 incheiat intre reclamant si parat, in calitate de avocat, pentru procesul ce facea obiectul dosarului nr. 2/2003 de pe rolul Judecatoriei sectorului 4 Bucuresti
Potrivit art. 2 din contract, „onorariul se fixeaza in cuantum de 5.000.000 lei si un onorariu de succes de 20% din valoarea casei in litigiu, cu urmatoarele esalonari de plata - Se vor achita la vanzarea casei din Bucuresti, str. R.
2. Sentinta civila nr. 1/2.03.2004, pronuntata de Judecatoria sectorului 4 Bucuresti in dosarul 2/2003
Instanta a respins actiunea civila formulata de reclamanta R. O. L. impotriva paratului D. I., prin care aceasta solicitase constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare cumparare autentificat sub nr. 2/1992 de catre fostul Notariat de Stat al Sectorului 4 Bucuresti prin care reclamanta a transferat catre parat proprietatea imobilului din Bucuresti, str. R., alcatuit din teren in suprafata de 375 mp si constructia aflata pe acesta compusa din 2 camere, hol, bucatarie, magazie din scandura. Sentinta a devenit definitiva dupa respingerea apelului, prin decizia civila nr. 6/2005 a Curtii de Apel Bucuresti, Sectia a IV-a civila.
3.Actiunea din prezenta cauza prin care se invoca de catre reclamantul D. I. nulitatea absoluta partiala a contractului de asistenta juridica 8/16.12.2004, respectiv a clauzei reprezentand onorariu de succes de 20% din valoarea casei in litigiu situata in Bucuresti, str. R., intrucat are un scop ilicit si imoral, fiind o frauda la lege, cu cheltuieli de judecata, precum si, cererea subsidiara, de constatarea faptului ca clauza de succes de 20% din valoarea casei in litigiu se refera doar la constructie nu si la terenul pe care se afla constructia, in suprafata de 335 mp.
Reconventional, cererea paratului, Cabinet de Avocat S. N., prin care se solicita constatarea ca onorariul de succes se refera la 20 % din valoarea casei si a terenului situat in Bucuresti, str. R. precum si solicitarea de stabilire a scaden?ei platii onorariului de succes convenit prin contractul de asistenta juridica.
II. Dreptul intern invocat aplicabil cauzei
Art. 31 din Legea nr. 51/1995 in forma in vigoare la momentul incheierii contractului:” Contestatiile si reclamatiile privind onorariile se solutioneaza de decanul baroului. Decizia decanului poate fi atacata la consiliul baroului.”
Statutul profesiei de avocat, art. 134:”(1) Onorariile pot fi stabilite astfel:
a) onorarii orare;
b) onorarii fixe (forfetare);
c) onorarii de succes.
d) onorarii formate din combinarea criteriilor de la lit. a), b) si c).
(2) Onorariul orar este stabilit pe ora de lucru, respectiv o suma fixa de unitati monetare cuvenita avocatului pentru fiecare ora de servicii profesionale pe care o presteaza clientului.
(3) Onorariul fix (forfetar) consta intr-o suma fixa cuvenita avocatului pentru un serviciu profesional sau pentru categorii de astfel de servicii profesionale pe care il presteaza sau, dupa caz, le presteaza clientului.
(4) Onorariul orar si fix (forfetar) se datoreaza avocatului indiferent de rezultatul obtinut prin prestarea serviciilor profesionale.
(5) Avocatul poate sa primeasca de la un client onorarii periodice, inclusiv sub forma forfetara.
(6) Avocatul are dreptul ca in completarea onorariului fixat sa solicite si sa obtina si un onorariu de succes, cu titlu complementar, in functie de rezultat sau de serviciul furnizat. In cauzele penale, onorariul de succes nu poate fi practicat decat in legatura cu latura civila a cauzei. Onorariul de succes consta intr-o suma fixa sau variabila stabilita pentru atingerea de catre avocat a unui anumit rezultat. Onorariul de succes poate fi convenit impreuna cu onorariul orar sau fix.”;
Art. 135: “(1) Este interzis avocatului sa-si fixeze onorariile in baza unui pact "de quota litis".
(2) Pactul "de quota litis" este o conventie incheiata intre avocat si clientul sau, inainte de solutionarea definitiva a unei cauze, conventie care fixeaza exclusiv totalitatea onorariilor avocatului, in functie de rezultatul judiciar al cauzei, indiferent daca aceste onorarii constau intr-o suma de bani, un bun sau orice alta valoare.
(3) Onorariile reprezentand dobandirea, sub orice forma, a unor "aporturi din afacere" (activitatea juridica realizata de catre avocat) sunt interzise.”
Art. 969 Cod civil: „ (1) Conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante.
(2) Ele se pot revoca prin consimtamant mutual sau prin cauze autorizate de lege.”
Art. 970 Cod civil: „(1) Conventiile trebuie executate cu buna credinta.
(2) Ele obliga nu numai la ceea ce este expres intr-insele, dar la toate urmarile, ce echitatea, obiceiul sau legea da obligatiei, dupa natura sa.”
Art. 977 Cod civil: „ Interpretarea contractelor se face dupa intentia comuna a partilor contractante, iar nu dupa sensul literal al termenilor.”
Art. 980 Cod civil: „Dispozitiile indoielnice se interpreteaza dupa obiceiul locului unde s-a incheiat contractul.”
Art. 982 Cod civil: „ Toate clauzele conventiilor se interpreteaza unele prin altele, dandu-se fiecareia intelesul ce rezulta din actul intreg.”
Art. 983 Cod civil: „Cand este indoiala, conventia se interpreteaza in favoarea celui care se obliga.”
Art. 1004 Cod civil: „Obligatia este conditionala cand perfectarea ei depinde de un eveniment viitor si necert.”
Art. 1012 alin. 2Cod civil:„(1) Cand obligatia este contractata sub conditia ca un eveniment oarecare se va intampla intr-un timp fixat, conditia este considerata neindeplinita, daca timpul a expirat fara ca evenimentul sa se intample.
(2) Cand timpul nu este fixat, conditia nu este considerata cazuta, decat cand este sigur ca evenimentul nu se va intampla.”
IN DREPT
1.Asupra pretinsei lipsei de efecte juridice a clauzei privind onorariul de succes, invocata de recurentul reclamant (I.1.), ca urmare a faptului ca din anul 2005 legiuitorul a interzis in mod expres pactul de quota litis.
O necesara distinctie, prealabila, este de facut intre notiunea onorariului de succes si pactul de quota litis, recurentul reclamant folosind ambele notiuni pentru aceeasi chestiune, desi ele sunt diferite. Astfel, in timp ce, in cazul in speta, partile au prevazut un onorariu fix si o suma, in cota procentuala, la momentul vanzarii casei, cea din urma suma se constituie intr-un onorariu de succes; pactul de quota litis, insa, este acea conventie incheiata intre avocat si clientul sau inainte de solutionarea definitiva a cauzei si prin care se fixeaza in mod exclusiv totalitatea onorariilor avocatului in functie de rezultatul judiciar al cauzei, aceasta datorita faptului ca avocatul nu este „asociat” cu clientul sau, iar in nevoia de a-si conserva independenta fata de acesta din urma, remunerarea muncii avocatului trebuie sa se faca intr-o maniera obiectiva si nu intr-una care sa tina cont exclusiv de rezultat (aceasta ar schimba si sensul obligatiei avocatului, care nu este una de rezultat, ci de mijloace, de diligenta).
Pe cale de consecinta, este evident ca nu pot fi primite sustinerile recurentului reclamant potrivit carora, de la data la care Statutul profesiei de avocat a fost modificat, in anul 2005, prin prevederea expresa, in art. 135, a interdictiei pactului de quota litis, urmeaza sa nu-si mai produca efectele partea din art. 2 din contractul de asistenta nr. 8, cea vizand plata partii din onorariu in cota procentuala, in primul rand pentru argumentul deja expus, ca acea clauza nu reprezinta un pact de quota litis.
Reclamantul nu are dreptate nici atunci cand sustine ca din acel moment, pentru ca clauza inca nu se executase, ea nu ar mai putea fi executata, intrucat a fost in mod expres interzisa de lege, dispozitiile art.15 alin.2 din Constitutia Romaniei consacrand in mod expres principiul neretroactivitatii legii civile. Deci, chiar daca clauza cuprinsa in contractul dintre parti ar avea sensul la care reclamantul recurent a facut trimitere, alegatiile sale privind modul in care urmeaza sa se aplice legea noua, lipsind de efecte juridice prevederi contractuale care erau legale la momentul incheierii lor, nu pot fi primite, fiind in contradictie cu principiul aplicarii legii civile numai pentru viitor si a neretroactivitatii legii civile, decat in cazurile expres si limitativ prevazute de lege, ceea ce nu este cazul in speta.
2. Asupra pretinsei incalcari a regulilor generale de interpretare a contractului (critici redate de recurentul parat la pct. II.1 ?i II.3)
Este de principiu ca atunci cand un contract este obscur, mai inainte de a fi aplicat trebuie sa se procedeze la interpretarea lui ?i sa i se caute adevarata semnifica?ie. Pe de alta parte, cand un contract este clar, el nu trebuie interpretat, ci doar aplicat.
Punctul de divergen?a dintre par?i il reprezinta modul de interpretare a clauzei de la art. 2 din contractul de asisten?a juridica nr. 8/2004, in ceea ce prive?te onorariul de succes stabilit in cota procentuala, mai exact daca el se refera la casa sau la intregul imobil de pe strada R. din Bucure?ti, adica la casa ?i la teren.
Criticile recurentului parat relative la nelegalitatea ?i netemeinicia sentin?ei din aceasta perspectiva nu pot fi primite.
Prima instan?a a conchis ca voin?a par?ilor in aceasta chestiune este clara, iar pentru a formula aceasta concluzie instan?a a facut trimitere la toate regulile de interpretare a contractului.
In mod corect judecatorul fondului a pornit cu analiza de la cea mai importanta regula de interpretare a conven?iilor, aceea a inten?iei comune a par?ilor ?i nu a sensului literar al termenilor folosi?i. Recurentul parat sus?ine ca aceasta clauza trebuie in mod firesc ?i logic interpretata ca referindu-se la casa ?i teren, chiar daca ea este redactata foarte clar cu referire numai la casa. Interpretarea pe care judecatorul este chemat sa o faca trebuie sa fie in sensul de a se cauta voin?a ambelor par?i, nefiind relevanta doar voin?a sau sensul pe care doar una dintre par?i o atribuie clauzei. Iar acest demers, de a descoperi voin?a interna comuna a par?ilor, nu este unul facil, a?a incat, pentru a da intaietate spiritului in detrimentul literei, raportarea trebuie facuta la scopul pentru care s-a incheiat contractul, la negocierile purtate de par?i, la eventualele practici dintre acestea sau la comportamentul lor ulterior incheierii contractului. Nicio proba administrata in cauza nu sus?ine, insa, pozi?ia reclamantului parat.
De asemenea, tribunalul apreciaza ca prima instan?a a facut in mod corect trimitere ?i la calitatea de avocat, de profesionist al dreptului, a recurentului parat ?i la importan?a acesteia in interpretarea clauzei indoielnice. In sarcina recurentului parat, in calitatea sa de avocat, s-a aflat ?i obliga?ia de informare, obliga?ie cu atat mai puternica in ceea ce-i prive?te pe profesioni?ti, cu atat mai mult pe profesioni?tii in drept. Ei au o obliga?ie de consiliere absoluta, adica independent de pregatirea ?i competen?a clientului, obliga?ie ce se explica in mod firesc prin increderea pe care clientul o are intr-un profesionist al dreptului ?i atunci nu poate fi primita motivarea recurentului parat legata de eventuala sa gre?eala sau neglijen?a in redactarea contractului. Mai mult decat atat, profesionistului ii revine ?i obliga?ia de a face dovada ca ?i-a informat in mod exact ?i complet clientul asupra con?inutului clauzelor contractului. In acest context este corecta concluzia primei instan?e, care, formuland aceea?i concluzie, a dat eficien?a ?i unui alt principiu de interpretare, in sensul ca clauzele indoielnice se interpreteaza in favoarea debitorului, debitorul fiind, in privin?a acestei obliga?ii, reclamantul.
Nu poate fi primita nici critica recurentului parat in sensul ca instan?a de fond nu a aplicat corect prevederile art. 982 Cod civil, judecatoria aratand clar ca dubiul nu poarta asupra tuturor obliga?iilor contractuale care stabilesc obliga?iile avocatului, ci exclusiv asupra obliga?iilor clientului, reclamantul D. I. In acest context, este evident ca la interpretarea contractului se impune izolarea clauzelor care nu au legatura cu diferendul de interpretare (cu alte cuvinte, se interpreteaza sistemic clauzele care au legatura unele cu altele).
Recurentul parat a mai criticat sentin?a invocand ?i gre?ita aplicare, la interpretare, a regulii de exhaustivitate, facand trimitere la urmarile pe care echitatea, obiceiul sau legea le da obliga?iei. Aceste trimiteri, insa, nu sunt aplicabile spe?ei.
De asemenea, recurentul parat a criticat sentin?a ?i pentru aceea ca nu a acordat, in final, valen?a obiceiului locului, fara, insa, sa explice in ce sens acesta ar sus?ine critica sa, a?a incat ?i aceasta aparare urmeaza sa fie inlaturata.
3. Despre pretinsa gre?ita aplicare a regulilor procesuale in materia administrarii probelor ?i a dreptului la aparare (critica recurentului de la pct. II.2)
Doua aspecte ce ?in de administrarea procesului sunt criticate in acest punct, anume unul legat de modul in care instan?a a administrat probele, iar celalalt legat de respectarea dreptului la aparare. In opinia tribunalului, nici una dintre aceste critici nu poate fi primita.
Astfel, instan?a de fond nu este obligata sa incuviin?eze toate probele solicitate de parte, ci doar pe acelea care sunt utile cauzei, adica nu numai ca au legatura cu aceasta dar sunt ?i in masura sa duca la dezlegarea pricinii. Apoi chiar incuviin?ate unele probe, instan?a are posibilitatea de a reveni, motivat, asupra acesta, caci incheierea este una preparatorie.
S-a mai sus?inut ca instan?a de fond a trecut peste o cerere de amanare a par?ii, de?i era justificata cu acte medicale, ?i a procedat la judecarea cauzei, dar nu s-a aratat ca acea cerere de amanare nu era prima formulata in cauza, iar potrivit dispozi?iilor art. 159 Cod pr. civila instan?a poate acorda un singur termen pentru lipsa de aparare temeinic justificata, a?a incat dispozi?iile legale nu au fost incalcate.
4. Despre pretinsa gre?ita calificare juridica a clauzei contractuale in conflict, in sensul ca ar fi vorba despre un eveniment care se va intampla cu certitudine ?i nu despre o condi?ie.
Reamintim ca potrivit art. 2 din contractul de asisten?a juridica onorariul de succes „se va achita la vanzarea casei din Bucure?ti, str. R.” O asemenea clauza a fost interpretata de prima instan?a ca fiind o condi?ie suspensiva simplu potestativa, respectiv un eveniment viitor si nesigur ca realizare de care depinde insesi existenta obligatiei, in sensul art. 1004 Cod civil. Tribunalul achieseaza la acest mod de interpretare a clauzei, asa incat, nefiind vorba de un termen suspensiv, nu se poate da eficienta nici cererii reclamantului de stabilire a datei scadentei obligatiei de plata a onorariului de succes.
III CHELTUIELILE DE JUDECATA
Intrucat ambele recursuri au fost gasite ca nefondate, urmand a fi respinse, nu se justifica nici acordarea cheltuielilor de judecata.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Contracte
Obligatia aducerii la cunostinta proprietarului plata TVA a terenurilor construibile - Sentinta civila nr. 301 din data de 27.04.2018FALIMENT - Sentinta civila nr. 123 din data de 20.03.2018
ACHIZITII PUBLICE - Sentinta comerciala nr. 16/CA din data de 15.01.2018
Salarizare in sistemul de invatamant. Acordare spor raportat la salariul de baza din ianuarie 2017 - Sentinta civila nr. 533 din data de 26.09.2018
Actiune in regres al angajatorului impotriva angajatului, intemeiata in baza - Sentinta civila nr. 381 din data de 25.05.2018
OMOR - Sentinta penala nr. 24 din data de 14.02.2018
Despagubiri solicitate pentru limitarea dreptului de proprietate. Actiune respinsa - Sentinta civila nr. 715 din data de 08.06.2017
Majorare pensie de intretinere. Venituri obtinute in strainatate - Sentinta civila nr. 159 din data de 21.02.2018
Despagubiri solicitate pentru limitarea dreptului de proprietate. Actiune respinsa - Sentinta civila nr. 715 din data de 08.06.2018
LOVIRI SAU VATAMARI CAUZATOARE DE MOARTE - Sentinta penala nr. 25 din data de 31.03.2017
CONSTITUIREA UNUI GRUP INFRACTIONAL ORGANIZAT - Sentinta penala nr. 37 din data de 27.04.2017
Reziliere contract de inchiriere - Sentinta civila nr. 126 din data de 16.02.2017
SOCIETATI COMERCIALE - Sentinta civila nr. 2593 din data de 20.09.2017
Nulitate act - Hotarare nr. 735 din data de 10.10.2017
Dobanzi comerciale. Titlu executoriu. Inadmisibilitate. - Decizie nr. 17/R/2010 din data de 04.01.2010
Prestari servicii apa. Necontorizat. - Decizie nr. 111/R/2010 din data de 01.02.2010
Recurs prest tab - Sentinta civila nr. 05695 din data de 25.01.2010
TENTATIVA DE OMOR - Sentinta penala nr. 23 din data de 27.03.2017
LITIGII CU PROFESIONISTI - Sentinta civila nr. 1003 din data de 23.09.2015
LITIGII CU PROFESIONISTI - Sentinta civila nr. 180 din data de 24.02.2016