EFECTELE TERMENULUI DE 45 DE ZILE PREVAZUT LA ART.31 ALIN. 3 DIN LEGEA NR. 47/1992

Prin actiunea inregistrata la Judecatoria Sibiu, reclamanta A O R Sibiu  a solicitat ,in contradictoriu cu paratele SC „F” SA Brasov si SC „P”SRL Sibiu,  ca prin sentinta ce se va pronunta:
- sa se constate nulitatea absoluta a contractului de vanzare cumparare nr. 639/12.02.2004 incheiat intre parata SC „F” SA, ca vanzator si parata SC „P” SRL, ca si cumparator, avand ca obiect imobilul inscris in CF 15162 Sibiu top. 157/1/II, 158/1/II situat in Sibiu, str. Piata Mare nr. 10, autentificat la Biroul Notarului Public U pentru incalcarea dispozitiilor imperative ale OUG nr. 94/29.06.2000;
- sa se constate nulitatea absoluta a incheierii de intabulare nr. 2287/3.03.2004 din CF 15162 Sibiu, data fiind nulitatea titlului si sa se dispuna restabilirea situatiei anterioare de CF;
- cu cheltuieli de judecata.
In fapt, s-a motivat ca spatiul comercial (farmacie) a fost proprietatea reclamantei, dobandita prin incheierea nr. 6354/1937 – CF 2394 Sibiu.
Imobilul s-a preluat de catre Statul Roman fara titlu valabil.
Statul a devenit proprietar in 1966.
In 20.02.2004, parata F SA, a vandut imobilul paratei SC.PSRL.
Reclamanta a formulat cerere de retrocedare potrivit OUG nr. 94/2000.
Art.11 pct.5 din OUG nr. 94/2000, arata ca prevederile art.1 sunt aplicabile si in cazul in care statul sau o autoritate publica centrala a actionat sau asociat umanitar al unitatii care detine imobilul.
In drept, art.1, art. 11 pct.1, pct.2, pct.5, art.2 pct.6, art.4 pct.1, art.41, art.42 OUG nr. 94/2000, art. 34 pct. 1 din Legea nr. 115/1938, art.II si III din Legea nr. 247/2005.
Prin intampinare, parata SC „P” SRL, a solicitat respingerea actiunii.
A invocat exceptia lipsei calitatii procesuale active.
Singurul in masura sa invoce preluarea abuziva este farmacistul Wermescher sau mostenitorii.
S-a invocat exceptia puterii lucrului judecat in privinta efectelor sentintei civile 5658/1994.
Pe fond  a sustinut ca incheierea contractului de leasing s-a  facut cu buna credinta.
Prin intampinare, parata SC „F” SA Brasov, a solicitat respingerea actiunii.
A fost administrata proba cu inscrisuri si s-au efectuat trei expertize, una in constructii, de catre dl. expert Radu Paun, una contabila de catre d-na. expert Török Paraschiva si ultima, de evaluare active financiare, de catre dl. expert Pavel Marculetiu.
Prin sentinta civila nr.1825/13.03.2009, Judecatoria Sibiu a admis exceptia prescriptiei dreptului la actiune invocata de parata  SC „P” SRL Sibiu; a respins exceptiile autoritatii lucrului judecat si a lipsei calitatii procesuale active a reclamantei, invocate de catre parata SC „P” SRL Sibiu; a respins exceptia calitatii procesuale pasive invocata de parata SC „F” SA Brasov; a respins actiunea formulata de  reclamanta, cu obligarea acesteia la plata sumei de 4000 lei cheltuieli de judecata catre parata SC „P” SRL Sibiu.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut ca actiunea reclamantei, vizand desfiintarea contractului de vanzare cumparare incheiat intre paratele SC „F” SA – in calitate de vanzator si SC „P” SRL – in calitate de cumparator, cu privire la imobilul situat in Sibiu, Piata Mare nr.10, inscris in CF 15162 Sibiu, nr. top 157/1/II, 158/1/II, ca urmare a constatarii nulitatii absolute, se circumscrie dispozitiilor art.III din titlul II al Legii nr.247/2005.
La data promovarii actiunii, respectiv 15.12.2005 erau in vigoare prevederile art.III din titlul II al Legii nr. 247/2005.
La data pronuntii hotararii, 13.03.2009 norma juridica enuntata nu mai era in vigoare, aceeasi situatie fiind valabila si pentru data la care s-a solutionat fondul cauzei, adica, 27.02.2009.
Prin decizia Curtii Constitutionale nr. 1352/10.12.2008, publicata in Monitorul Oficial 23/12.01.2009, a fost admisa exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art.III din titlul II al Legii 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei.
Cu privire la actiunea normei juridice in timp, instanta constata ca dispozitiile iesite din vigoare ale art.  III, titlul II, nu se mai pot aplica situatiilor, faptelor sau drepturilor nascute sub incidenta ei.
Norma juridica cuprinsa in art.III titlul II, a iesit din vigoare, in sensul ca a incetat sa mai produca efecte juridice, atat la data de 13.03.2009, cat si la data de 27.02.2009 ca urmare a pronuntarii deciziei Curtii Constitutionale prin care s-a proclamat neconstitutionalitatea acesteia.
Datorita caracterului general obligatoriu al deciziilor Curtii Constitutionale, hotararea 1352/2008 se aplica  indiscutabil si partilor din prezenta cauza, fara a se putea invoca forta obligatorie doar ?inter partea litigantes?.
Impotriva sentintei a declarat recurs reclamanta Arhiepiscopia Ortodoxa Romana Sibiu, solicitand casarea acesteia si trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiasi instante pentru a se pronunta asupra fondului. Cu cheltuieli de judecata in ambele instante.
In motivarea recursului se arata ca, admiterea exceptiei si respingerea actiunii in baza acesteia, este nelegala pentru urmatoarele motive:
a) Contractul  de vanzare-cumparare  a fost incheiat in data de 12.02.2004, data la care erau implinite termenele acordate pentru anularea contractelor prin Legea 501/2002 si OUG 184/2002, astfel incat fostul proprietar nu avea drept la actiune pentru desfiintarea contractului
b) Prin Legea nr. 247/19.07.2005 a fost introdus art. III din titlul II, care arata ca prin derogare de la dreptul comun, dreptul la actiune pentru desfiintarea contractelor se prescrie in termen de 6 luni de la data intrarii in vigoare a legii, respectiv 19.01.2006. In data de 15.12.2005 Arhiepiscopia Ortodoxa Romana Sibiu incadrandu-se in termenul aratat mai sus, sesizeaza Judecatoria Sibiu cu o actiune in constatarea nulitatii contractului de vanzare-cumparare.
c) In data de 12.01.2009 se publica in Monitorul Oficial, decizia Curtii Constitutionale nr. 1352/10.12.2008, care declara neconstitutionalitatea prevederilor art. III din titlul II al Legii 247/2005, iar cauza prezenta a fost dezbatuta in fond si s-au pus concluzii in data de 27.02.2009, in a 45-a zi de la publicarea deciziei constitutionale in Monitorul Oficial.
d) Art. 147 pct. 4 din Constitutia Romaniei, arata ca deciziile Curtii Constitutionale au putere numai pentru viitor, iar art. 31 pct. 3 din Legea nr.47/1992, privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, arata ca dispozitiile constatate ca neconstitutionale isi inceteaza efectele, la 45 de zile de la publicarea deciziei Curtii Constitutionale.
e) Prin urmare, decizia Curtii Constitutionale avand putere numai pentru viitor, dispozitiile declarate neconstitutionale si-au incetat efectele numai in data de 27.02.2009, data la care speta de fata a fost dezbatuta in fond. La data pronuntarii hotararii, 27.02.2009, erau inca in vigoare dispozitiile art. III din titlul II al Legii nr. 247/2005 care permiteau judecarea cauzei in fond.
  f) Suspendarea efectelor normelor declarate neconstitutionale in intervalul celor 45 de zile, sustine instanta de fond, nu se aplica decat Parlamentului care ar putea readuce norma in constitutionalitate, dar ele se aplica cauzelor in curs de solutionare. Aceasta sustinere, contravine normelor comunitare cat si Primului Protocol Aditional la Conventia Europeana a Drepturilor Omului cu privire la egalitatea de sanse si egalitatea partilor in fata justitiei. Judecatorul comunitar este obligat sa se ghideze la emiterea solutiei dupa practica europeana care are intaietate chiar in fata hotararilor Curtii Constitutionale.
g) Judecatorul comunitar era obligat sa constate ca raportul juridic dedus judecatii s-a nascut in luna decembrie 2005 sub imperiul unei legi in vigoare la acea data, si sa constate ca ar exista neegalitate intre partile care au putut obtine hotarare judecatoreasca pana la data de 13.01.2009, fata de celelalte, care din cauza tergiversarii judecarii cauzei timp de trei ani si-au pierdut aceasta sansa.
In drept, recursul a fost motivat pe dispozitiile art.312 pct.5 Cod pr. civila.
Intimata SC „F” SA Brasov, a depus intampinare prin care a solicitat respingerea recursului ca fiind netemeinic si nelegal, intrucat termenul de 45 de zile calculate de la data publicarii in Monitorul Oficial a deciziei Curtii Constitutionale nr.1352/10.12.2008, a fost implinit la data de 26.02.2009, astfel ca, la data solutionarii fondului cauzei, norma juridica )art.III din titlul II al Legii nr. 247/2005) nu mai era in vigoare.
In drept, art.115 Cod pr. civila.
Intimata SC „P” SRL Sibiu, nu a depus intampinare, insa prin reprezentant, a solicitat respingerea recursului, fara cheltuieli de judecata.
Verificand sentinta atacata, se constata ca, recursul este nefondat.
Astfel, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. III din titlul II al Legii nr.247/2005, a fost admisa prin decizia Curtii Constitutionale nr.1352/10.12.2008 si publicata in Monitorul Oficial nr.23/12.01.2009.
Potrivit art.31 alin. (3) din Legea nr.47/1992 „dispozitiile constatate ca fiind neconstitutionale, isi inceteaza efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curtii, daca, in acest interval, Parlamentul sau Guvernul, dupa caz, nu pune de acord prevederile neconstitutionale cu dispozitiile Constitutiei. Pe durata acestui termen, dispozitiile constatate ca neconstitutionale sunt suspendate de drept.”
Fiind suspendate de drept, prevederile art. III din titlul II al legii nr. 247/2005 de la data de 12.01.2009, imprejurarea ca termenul de 45 de zile era sau nu implinit la data judecarii fondului cauzei, nu au nici o relevanta. Oricum, la data pronuntarii, 13.03.2009, dispozitia sus mentionata, nu mai era in vigoare, solutia de admitere a exceptiei prescriptiei dreptului la actiune, fiind corecta.
Chiar daca a respins actiunea ca urmare a admiterii exceptiei prescriptiei, prima instanta a analizat totusi fondul cauzei asigurandu-i-se astfel recurentei reclamante, dreptul la un proces echitabil. In acest sens, s-a retinut ca nu a fost rasturnata prezumtia de buna credinta a paratelor si ca actul de vanzare este salvat de la nulitate si prin prisma dispozitiilor art.45 alin. (1) din Legea nr.10/2001, asa cum a fost modificata prin Legea nr.1/2009, care consolideaza contractele incheiate cu buna credinta, in procesul de privatizare, aceasta interpretare fiind in acord si cu jurisprudenta CEDO, care a solicitat statului roman evitarea incertitudinii legislative si asigurarea unei stabilitati a raporturilor juridice.