Litigiu cu profesionistii - constatarea nulitatii clauzelor abuzive

I. OBIECTUL
Prin sentinta civila nr. 1649/10.06.2015, Judecatoria Roman a admis actiunea formulata de reclamantii P. G.  si P. I. M.  , in contradictoriu cu V. R.  S.A si a declarat ca fiind abuzive si nule absolut urmatoarele clauze inserate in conventia de credit nr. incheiata intre parti  respectiv :
-art. 3 lit d ,, dobanda ,, reprezentand dreptul bancii de a revizui rata dobanzii curente din conditiile speciale  ale conventiei de credit nr.
-art. 4 lit a integral ,, penalizari ,,reprezentand incasarea comisionului de penalizare de 2% sau cel putin 25 CHF din conditiile speciale ale conventiei de credit nr.
- art. 5 litera a ,, comisioane ,, reprezentand comisionul de risc de 0,1% aplicat la soldul creditului din conditiile speciale ale conventiei de credit nr
- art. 5 li.t d ,, comisioane ,, reprezentand comision de gestiune de 169 CHF din conditiile speciale ale conventiei de credit nr.
- sectiunea 3 punctul 3.9 ,, alte comisioane ,, din conditiile generale  ale conventiei de credit nr.
- sectiunea 8 punctul 8.1 litera a liniutele 2 si 3 punctul b,c,d si e ,, scadenta anticipate ,, din conditiile generale  ale conventiei de credit nr
- sectiunea 11 integral din conditiile generale ale conventiei de credit nr.
- art. 3 lit. a din Actul aditional nr 2 din 20.01.2012 referitor la modificarea ratei fixe a dobanzii de la 4,25 la 5,45 % .

II. APELANTUL
Impotriva acestei sentinte a declarat apel V. R.  S.A, cererea fiind inregistrata la data de 03.02.2016, pe rolul Tribunalului Neamt, Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal, in contradictoriu cu intimatii P. G.  si P. I. M.  , solicitand admiterea apelului, schimbarea, in tot, a sentintei apelate si, pe fond, respingerea actiunii in anulare formulata de intimati.

III. MOTIVE DE APEL
In motivare, apelanta a sustinut ca reclamantii nu au dovedit ca la momentul semnarii contractului de credit ar fi existat cauze care sa determinarea anularea acestuia, dupa cum nu s-a dovedit nici existenta vreunui dezechilibru major intre parti.
Dobanzile si comisioanele reprezinta contraprestatia datorata de imprumutat pentru suma avansata de imprumutator, dobanda fiind echivalentul folosintei capitalului imprumutat, iar comisioanele reprezentand sume datorate pentru serviciile prestate de imprumutator.
Comisionul de risc si de rezerva sunt parte a pretului si au fost cunoscute la momentul incheierii contractului, fiind avute in vedere la data acordarii creditului.
Daca banca ar fi obligata la restituirea sumelor deja achitate s-ar crea o situatie inechitabila, deoarece patrimoniul reclamantilor s-ar imbogati cu sumele de bani, echivalentul clauzelor eliminate, iar patrimoniul bancii ar scadea.
Nu se poate retine un dezechilibru major intre drepturile si obligatiile partilor intrucat ambele costuri sunt clar precizate, sunt dimensionate in functie de valori concrete, avand stabilita si scadenta.
Costurile sunt cuprinse in planul de rambursare, semnat de parti, in care s-a evidentiat cuantumul si scadenta sumelor, iar clauzele contractuale nu sunt abuzive deoarece reclamantii au avut posibilitatea de a citi si a studia, inainte, contractul de credit pe care l-au si insusit prin semnatura, clauzele fiind clare si fara echivoc, trebuind a fi interpretate coroborat unele prin altele, conform art.977 Cod civil.
S-a sustinut ca reclamantii nu au dovedit vicierea consimtamantului la data incheierii contractului de credit, care trebuie executat cu buna-credinta, potrivit art. 970 Cod civil.
In privinta clauzei prevazute de art.5 lit.d din Conditiile de credit, referitoare la dreptul bancii de a revizui rata dobanzii curente, in cazul aparitiei unor schimbari semnificative pe piata monetara, s-a sustinut ca nu poate fi considerata o clauza abuziva deoarece este menita sa combata riscul aparitiei unor situatii imprevizibile, dat fiind ca imprumutatorul este o banca comerciala, avand ca obiect de activitate nu numai acordarea de imprumuturi, cat si constituirea de depozite bancare, activitate ce impune creditorului obligatia evitarii oricarui risc in derularea activitatii sale economice. Totodata, prin dobanda, banca urmareste obtinerea unui avantaj patrimonial, a profitului, iar comisioanele sunt componente ale costului imprumutului si orice schimbare a acestor costuri are efect asupra cuantumului comisioanelor.
Directiva 2008/48/CE nu interzice perceperea de comisioane, cu conditia ca ele sa fie aduse la cunostinta consumatorului si sa faca parte din costul total al creditului, iar prin O.U.G. 50/2010 nu se califica ca fiind abuzive comisioanele de risc sau orice alte tipuri de comisioane.
Apelanta a sustinut ca clauzele referitoare la dobanzi si comisioane sunt elemente care determina costul total al creditului, care, impreuna cu marja de profit, formeaza pretul contractului, iar aprecierea asupra caracterului abuziv nu poate privi nici definirea obiectului contractului, nici caracterul adecvat al pretului sau remuneratiei, in raport cu serviciul furnizat, cu conditia ca aceste clauze sa fie clar si inteligibil exprimate.
Conform O.U.G. 50/2010, bancile au fost obligate sa perceapa doar patru tipuri de comisioane insa, prin Legea 288/2010, a fost eliminata obligatia bancilor de a limita comisioanele si pentru creditele in derulare.
Comisionul de risc face parte costul total al creditului si de aceea nu pot fi primite sustinerile intimatilor – reclamanti ca aceasta clauza este abuziva din cauza ca nu exista o contraprestatie din partea bancii. S-a aratat ca la momentul incheierii contractului nu exista vreo dispozitie legala care sa interzica perceperea comisionului de risc, iar contraprestatia bancii consta in chiar punerea la dispozitia consumatorului a creditului  acordat pe o perioada de timp determinata.
Cererea a fost legal timbrata cu suma de 375 lei taxa judiciara de timbru.
In drept, cererea s-a intemeiat pe disp. art.112-115 Cod procedura civila.
In dovedire, apelanta a inteles sa se foloseasca de proba cu inscrisuri.
Intimatii nu au depus intampinare, ci au formulat concluzii scrise, in care au aratat urmatoarele:
Intimatii au sustinut ca au dovedit ca prevederile articolelor constatate ca fiind clauze abuzive, le-au creat prejudicii banesti, in conditiile in care sunt indeplinite, cumulativ, conditiile prevazute de art.4 din Legea 193/2000, art.78 din Legea 296/2004, Codul consumului si punctul 6 din Anexa la aceasta din urma lege,aratand totodata ca textele legale invocate instituie o prezumtie relativa de lipsa a negocierii, reflectata in plan probator prin obligatia apelantei de a dovedi ca o clauza a fost negociata in mod direct cu intimatii. Cum apelanta nu a putut face aceasta dovada, inseamna ca actul juridic reprezentat de conventia de credit se incadreaza in categoria contractelor de adeziune, deoarece a fost redactat unilateral de creditor, nu a existat permisiunea de negociere a prevederilor sale, iar pozitia creditorului este una dominanta, in raport cu consumatorul, care nu are posibilitatea influentarii continutului unui asemenea contract, ci doar pe aceea de a adera, sau nu, la oferta preexistenta a comerciantului.
Conditia dezechilibrului semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor este indeplinita in cauza, deoarece prin contractul de credit sunt statuate in favoarea bancii o serie de drepturi importante, cum ar fi dreptul de a modifica dobanda si comisioanele, precum si dreptul de a aplica cea mai grava sanctiune imprumutatului, aceea a declararii creditului ca fiind scadent anticipat pentru neindeplinrea oricaror obligatii de catre acesta, pe de o parte, iar pe de alta parte se transfera intregul risc contractual in sarcina imprumutatului.
In ceea ce priveste incalcarea exigentei de bun-credinta, a fost retinuta de prima instanta, intr-un mod obiectiv, deoarece s-a considerat ca lipsa bunei-credinte consta, de fapt, in lipsa de onestitate, deoarece li s-au adus la cunostinta termenii si conditiile contractului ca aveau posibilitatea de a se opune, insa buna-credinta nu presupune doar ca partile sa nu se induca in eroare una pe cealalta, ci efectul sau se transmite prin utilizarea si impunerea in sarcina partilor a unor metafore colocviale, precum “ a contracta cinstit” sau “ a contracta cu toate cartile pe masa”.
Intimatii au invederat instantei de control ca, desi au insistat sa li se faca cunoscut care este cuantumul exact al debitului datorat, prin evidentierea clara a tuturor componentelor, creditoarea a refuzat.

IV. ANALIZA INSTANTEI
Prin sentinta civila nr. 1649/10.06.2015, Judecatoria Roman a admis actiunea formulata de reclamantii P. G.  si P. I. M.  , in contradictoriu cu V. R.  S.A, declarand ca fiind abuzive urmatoarele clauze: cea privind dreptul bancii de revizuire a ratei dobanzii curente, cea privind comisionul de penalizare de 2%, cea privind comisionul de risc, comisionul de gestiune si alte comisioane, impreuna cu dreoptul bancii de a declara scadenta anticipata si de a modifica rata fixa a dobanzii, de la 4,25 la 5,45 %, impreuna cu intreaga sectiune privind Acordul de prelucrare si transmiterea datelor cu caracter personal.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut ca intre reclamanti, in calitate de imprumutati, si parata, in calitate de imprumutator, s-a incheiat conventia de credit din data de 26.04.2007.
Instanta de fond a luat in considerare faptul ca potrivit principiului autonomiei de vointa, contractul reprezinta vointele si interesele reunite ale partilor, iar unele contracte, cum sunt cele de adeziune, se incheie in conditiile in care vointa uneia dintre parti sau a ambelor, de a incheia actul, lipseste in totalitate sau este alterata de imperativul economic sau psihologic al semnarii contractului.
Conform disp. art.4 alin.1 si 2 din Legea 193/2000, o clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract, creeaza, in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor”, ”o clauza contractuala fiind considerata ca nefiind negociata direct cu consumatorul daca aceasta a fost stabilita fara a da posibilitate consumatorului sa influenteze natura ei, cum ar fi contractele standard pre-formulate sau conditiile generale de vanzare practicate de comercianti pe piata produsului sau serviciului respectiv.
De asemenea, potrivit art. 4 alin. 6 din Lege (in forma in vigoare la data incheierii contractului), evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociaza nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerintele de pret si de plata, pe de o parte, nici cu produsele si serviciile oferite in schimb, pe de alta parte, in masura in care aceste clauze sunt exprimate intr-un limbaj usor inteligibil.
Referitor la caracterul negociat sau nenegociat (de adeziune, standard pre-formulat) al unui contract, instanta de fond retine ca din prima categorie fac parte conventiile ale caror prevederi sunt rezultatul vointelor concordante ale ambelor/tuturor partilor contractante, respectiv rezultatul propunerilor si contrapunerilor sau chiar al concesiilor partilor, in timp ce din a doua categorie fac parte conventiile ale caror clauze nu au fost negociate sau discutate de parti, incheierea contractului avand loc numai ca urmare a adeziunii unei parti la oferta celeilalte. Trasaturile generale ale contractelor de adeziune sunt: existenta unei inegalitati economice intre contractanti, o parte avand o pozitie economica superioara celeilalte; existenta unei oferte generale si abstracte (adresate tuturor potentialilor contractanti), permanente (privitoare la toate contractele incheiate intr-o anumita perioada de timp) si detaliate (cuprinzand in integralitate clauzele contractelor care vor fi incheiate); oferta de a contracta este rezultatul manifestarii de vointa a unei singure parti contractante.
Judecatoria a concluzionat ca, in cauza, conventia de credit in discutie, incheiata intre parti, are caracterul unui contract standard pre-formulat, in sensul art. 4 alin. 3 din Legea nr.193/2000, intrunind toate trasaturile generale ale unui contract de adeziune, anterior mentionate: intre reclamanta, partea contractanta aflata in nevoia obtinerii unei sume de bani, si parata, partea contractanta detinand resursele financiare necesare satisfacerii nevoilor primului, exista o evidenta pozitie de inegalitate economica; clauzele contractuale reprezinta, in fapt, conditiile contractuale generale, amanuntite, stabilite de parata pentru perioada respectiva si anterior incheierii conventiei, pentru toti potentialii clienti aflati in aceeasi situatie cu reclamanta; clauzele contractuale sunt rezultatul manifestarii de vointa a unei singure parti contractante, respectiv a paratei, reclamantul doar manifestandu-si vointa de a incheia conventia.
Faptul ca reclamantii au acceptat sa semneze conventia de credit in conditiile impuse de parata nu inseamna ca a renuntat la dreptul de a solicita anularea clauzelor.
Pentru motivele de fapt si de drept anterior mentionate, instanta  de fond a retinut, in principiu, caracterul de adeziune al conventiei de credit analizate si deci caracterul nenegociat al clauzelor contestate de catre reclamanta.
Conform art.3 lit d  din contract, pe parcursul derularii contractului, banca isi rezerva dreptul de a modifica dobanzile si comisioanele bancare. Instiintarea imprumutatului privind modificarea dobanzii si comisioanelor bancare se face de catre banca prin afisare la sediul unitatii sau prin notificare scrisa. In cazul modificarii dobanzilor se modifica si graficul de rambursare. Imprumutatul poate accepta sau refuza modificarea. Neprecizarea punctului de vedere pana la urmatoarea scadenta a creditului de la data modificarii dobanzii si comisioanelor bancare se considera acceptare tacita. In situatia neacceptarii de catre imprumutat a modificarii dobanzii si comisioanelor bancare, acesta are dreptul sa denunte unilateral contractul, rambursand in avans creditul, comisioanele si dobanzile aferente.
Caracterul nenegociat al clauzei prevazute de art. 4.3 din contract reiese din formularea utilizata de banca, deoarece reclamantii nu au avut posibilitatea de a negocia prevederea din moment ce aceasta nu a fost clar exprimata (prin ipoteza, reclamantii nu puteau face judecati de valoare cu privire la o dispozitie contractuala pe care nu au putut-o intelege).
Instanta a constatat ca reclamantii au putut afla la data incheierii conventiei numai caracterul variabil al dobanzii, cata vreme conditiile in care modificarea dobanzii urma sa aiba loc (elementele in raport cu care nivelul dobanzii urma sa fie modificat) nu au fost reglementate expres, neechivoc, in contract mentionandu-se doar cu titlu general ca „banca isi rezerva dreptul de a modifica dobanzile”.
Cazurile in care o conventie poate fi amendata prin manifestarea de vointa a unei singure parti trebuie sa fie clar exprimate, neechivoce, astfel incat clientul sa aiba posibilitatea de a-si prefigura de la inceput conditiile in care o astfel de modificare poate interveni, iar instanta sa aiba posibilitatea ca, la cerere, sa poata aprecia asupra existentei si temeiniciei acestora. Avand in vedere formularea deosebit de generala, instanta de fond a considerat ca art. 4.3 din conventia de credit nu este clar, fara echivoc, ci permite paratei sa modifice discretionar rata dobanzii curente pentru motive necunoscute de reclamanta, care scapa aprecierii acestora si eventualului control al instantei, contrar principiului bunei-credinte si creand un vadit dezechilibru contractual. 
Instanta a avut in vedere si faptul ca parata nu a fost in masura sa indice, in concret, nicio explicatie pentru majorarea dobanzii in perioada cuprinsa intre data incheierii conventiei de credit si pana in prezent. Parata a facut doar referiri generice.
Clauza care confera bancii dreptul de a modifica (creste) dobanda in functii de criterii lasate exclusiv la aprecierea sa, neprevazute in contract si care scapa controlului debitorilor si instantei, este contrara bunei–credinte si creeaza un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, banca avand intotdeauna interesul de a modifica dobanda in sensul cresterii valorii acesteia.
Dobanda este inclusa in pretul contractului, insa clauza contractuala care o reglementeaza nu a fost exprimata „clar si inteligibil”, astfel ca aceasta clauza nu este scoasa din sfera analizei caracterului abuziv, conform art. 4 alin. 2 din Directiva nr.93/13/CEE
Judecatoria a luat in considerare la solutionarea cauzei si disp. art. 10 lit. b din OG nr. 21/1992 privind protectia consumatorilor, potrivit carora consumatorul are, la incheierea contractelor, dreptul de a beneficia de o redactare clara si precisa a clauzelor contractuale, inclusiv a celor privind caracteristicile calitative si conditiile de garantie, indicarea exacta a pretului sau tarifului, precum si stabilirea cu exactitate a conditiilor de credit si a dobanzilor
Art. 3 lit. d din conventia de credit reprezinta o clauza abuziva si potrivit lit. a din Anexa la Lege, clauza dand dreptul comerciantului (profesionistului) de a modifica, in mod unilateral, clauzele contractuale, fara a avea un motiv specificat in contract si acceptat de consumator prin semnarea acestuia.
La fel ca si dobanda perceputa de creditoare (ca, de altfel, intregul contract), comisioanele nu sunt negociate, ci impuse persoanelor care acceseaza credite bancare. Contractul de credit bancar nu se bazeaza pe o negociere libera a clauzelor si nici pe egalitatea partilor, fiind, practic, un contract de adeziune.
Banca si-a rezervat dreptul de a revizui rata dobanzii curente in cazul intervenirii unor schimbari semnificative pe piata monetara, comunicand imprumutatului noua rata a dobanzii. De observat ca in continutul contractului nu este definita notiunea de „schimbari semnificative pe piata monetara” si nici nu sunt mentionate situatiile care ar justifica modificarea ratei dobanzii. Pe de alta parte, desi contractul partilor este, in opinia paratei, pur consensual, paradoxal unitatea bancara isi rezerva dreptul de a modifica unilateral o clauza esentiala, cu impact major asupra cuantumului prestatiilor imprumutatilor, in conditii lipsite de transparenta. Imprumutatii sunt doar instiintati de noua rata a dobanzii, fara nici o posibilitate de contestare ori de initiere a unei proceduri de negociere. Notiunea de „schimbari semnificative pe piata monetara” are un caracter vag si imprevizibil, orice modificare a contextului economico-financiar putand fi interpretata de banca intr-o maniera care sa ii permita majorarea dobanzii. Mai mult, contractul nu prevede nici limitele in care banca poate opera majorari ale dobanzii. Este adevarat ca prevederile art. 1 lit. a din Anexa la Legea nr. 193/2000, republicata, nu se opun acelei clauze care permit unitatii bancare sa modifice in mod unilateral nivelul dobanzii. Aceasta este, insa, conditionata de o motivatie intemeiata, in conditiile in care banca este obligata sa informeze cat mai curand posibil despre aceasta celelalte parti contractante si acestea din urma au libertatea de a rezilia imediat contractul. Evident, aceasta din urma solutie ar presupune rambursarea integrala anticipata a creditului, optiune dificil de executat.
Caracterul abuziv al clauzelor  anterior enuntate rezulta din aplicarea dispozitiilor art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, intrucat acestea sunt de natura sa creeze, in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor. Consumatorii sunt plasati pe o pozitie de inferioritate, specifica contractelor de adeziune, fiind in imposibilitate de a initia renegocierea clauzelor esentiale. In afara intereselor pur oneroase din partea creditoarei, este greu de identificat riscul acoperit prin perceperea acestor comisioane. Clauza nu a fost negociata, ci impusa de unitatea bancara, reclamantilor nu li s-a recunoscut posibilitatea de a initia ulterior o procedura de modificare a acesteia si nici nu i s-a adus la cunostinta continutul notiunii de risc.
Tribunalul, vazand ca motivele de apel nu sunt diferite fata de apararile expuse in intampinarea depusa la prima instanta si nu sunt invocate mijloace de aparare si dovezi noi, va solutiona apelul, in fond, numai pe baza celor invocate in fata judecatoriei, urmand a admite apelul si a modifica sentinta apelata pentru urmatoarele considerente:
La data de 26.04.2007, intre intimatii G. si P. I. M.  , in calitate de imprumutati, si apelanta S.C. V. R.  S.A., in calitate de banca, s-a incheiat conventia de credit nr, avand ca obiect acordarea unui credit de 62.500 CHF, cu obligatia rambursarii in 300 de luni.
Considerand ca acest contract contine mai multe clauze abuzive, reclamantii au formulat prezenta cerere de chemare in judecata, in contradictoriu cu parata, pe care instanta o apreciaza ca fiind partial intemeiata si urmeaza sa o admita pentru considerentele ce vor fi aratate in continuare.
Pentru justa solutionare a cererii principale trebuie avute in vedere dispozitiile art.4 din Legea nr.193/2000, in conformitate cu care: „(1) O clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract, creeaza, in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor. (2) O clauza contractuala va fi considerata ca nefiind negociata direct cu consumatorul daca aceasta a fost stabilita fara a da posibilitate consumatorului sa influenteze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau conditiile generale de vanzare practicate de comercianti pe piata produsului sau serviciului respectiv. (3) Faptul ca anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociata direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului, in cazul in care o evaluare globala a contractului evidentiaza ca acesta a fost prestabilit unilateral de comerciant. Daca un comerciant pretinde ca o clauza standard pre-formulata a fost negociata direct cu consumatorul, este de datoria lui sa prezinte probe in acest sens. (4) Lista cuprinsa in anexa care face parte integranta din prezenta lege reda, cu titlu de exemplu, clauzele considerate ca fiind abuzive. (5) Fara a incalca prevederile prezentei legi, natura abuziva a unei clauze contractuale se evalueaza in functie de: a) natura produselor sau a serviciilor care fac obiectul contractului la momentul incheierii acestuia; b) toti factorii care au determinat incheierea contractului; c) alte clauze ale contractului sau ale altor contracte de care acesta depinde.”
De asemenea, tribunalul va avea in vedere prevederile art.4 al.2 din Directiva nr. 93/13/CEE, conform carora „aprecierea caracterului abuziv al clauzelor nu priveste nici definirea obiectului contractului, nici justetea pretului sau a remuneratiei, pe de o parte, fata de serviciile sau de bunurile furnizate in schimbul acestora, pe de alta parte, in masura in care aceste clauze sunt exprimate in mod clar si inteligibil."
Verificand aplicarea dispozitiilor Legii nr.193/2000 in cazul contractului de credit incheiat cu reclamantul, se constata ca acesta este un contract de adeziune, intrucat clauzele nu au fost negociate direct cu consumatorul, ci au fost pre-formulate de catre banca, in conditiile generale de creditare practicate de aceasta, ceea ce atrage incidenta prevederilor Legii nr.193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre comercianti si consumatori. Conditiile speciale ale contractului au fost incluse in acelasi formular standard, iar in lipsa oricarei probe produse de parata, instanta nu poate prezuma ca reclamantii au fost consultati si asupra altor clauze decat valoarea si durata creditului.
De asemenea, facand aplicarea dispozitiilor art.4 al.2 din Directiva nr. 93/13/CEE, instanta constata ca unele dintre clauzele criticate de reclamanti definesc obiectul contractului, insa niciuna nu este formulata in contract in mod clar si inteligibil, argumentele concrete care conduc la aceasta concluzie urmand a fi expuse cu privire la fiecare clauza in parte, in cele ce urmeaza.
Procedand la analizarea clauzelor invocate ca fiind abuzive, instanta constata ca acestea se inscriu in definitia legala data de art.4 alin.1 din Legea nr.193/2000.
Prima clauza criticata este cuprinsa in  art. 3 lit. d) din conditiile speciale ale conventiei – data ajustarii dobanzii, potrivit cu care „banca isi rezerva dreptul de a revizui structura ratei dobanzii curente in cazul aparitiei unor schimbari semnificative pe piata monetara, comunicand imprumutatului noua structura a ratei dobanzii; rata dobanzii astfel modificata se aplica de la data comunicarii.” Cu toate acestea, in art.3 lit. a din aceleasi conditii speciale, in contractul examinat, partile au stipulat ca rata dobanzii curente este de „4,25% p.a. dobanda fixa”. Se constata astfel o prima inadvertenta intrucat, desi prin acordul comun partile au stabilit perceperea unei dobanzi intr-un procent fix, totusi intr-un paragraf ulterior s-a stipulat dreptul bancii de a modifica rata dobanzii curente, in cazul aparitiei unor schimbari semnificative pe piata monetara.
O atare clauza ridica probleme sub aspectul echilibrului contractual, in sensul ca ofera paratei dreptul discretionar de a revizui rata dobanzii curente, fara ca noua rata sa fie negociata cu clientul, acesta urmand a fi doar instiintat.
Conform art. 1 lit. a din anexa la Legea nr. 193/2000, in principiu, o clauza care da dreptul furnizorului de servicii financiare de a modifica rata dobanzii in mod unilateral nu este abuziva, cu conditia ca acest lucru sa se faca in baza unui motiv intemeiat prevazut si in contract si, totodata, cu conditia informarii imediate a clientului, care sa aiba, de asemenea, libertatea de a rezilia imediat contractul. Or, motivul intemeiat prevazut in contractul supus analizei este acela al „intervenirii unor schimbari semnificative pe piata monetara”, fara prezentarea altor elemente de identificare. Pentru a retine stipularea in contract a unui motiv pentru revizuirea ratei dobanzii este necesara prezentarea unei situatii clare, corespunzator descrisa, care sa ofere clientului posibilitatea de a cunoaste de la inceput ca, daca acea situatie se va produce, dobanda va fi marita. Doar astfel optiunea lui de a contracta este libera, perfect constienta si cu reprezentarea corecta a consecintelor actului juridic pe care il va semna. Totodata, motivul trebuie sa fie suficient de clar aratat ca, in eventualitatea unui litigiu in legatura cu aplicarea unei astfel de clauze, instanta  judecatoreasca sa aiba posibilitatea de a realiza un control judiciar adecvat si eficient pentru a conchide in sensul existentei sau inexistentei situatiei care constituie motiv pentru majorarea dobanzii. Asa cum un act normativ trebuie sa fie caracterizat prin previzibilitate, tot astfel o clauza contractuala trebuie sa fie astfel formulata incat consumatorul sa poata anticipa ca, daca o anumita situatie intervine, o anumita consecinta se produce, atat timp cat conventia reprezinta legea partilor, conform art.969 C. civ.
Motivul „unei schimbari semnificative pe piata monetara” nu indeplineste aceasta conditie, astfel ca, in eventualitatea unui litigiu, nu numai ca nu se poate aprecia daca este intemeiat sau nu, dar nici macar nu se poate stabili, conform unor criterii obiective, daca s-a produs, fiind de netagaduit ca piata financiara evolueaza diferit in functie de indicele la care se raporteaza. Aceasta modalitate de exprimare face ca respectiva clauza sa fie interpretata doar in favoarea imprumutatorului, servind doar intereselor acestuia, fara a da posibilitatea consumatorului de a verifica daca majorarea este judicios dispusa si daca era necesara si proportionala scopului urmarit.
Chiar daca s-ar accepta ca fiind indeplinita conditia „motivului intemeiat”, pentru ca o astfel de clauza sa nu fie abuziva, ar trebui, conform textului citat anterior, ca, in urma revizuirii ratei dobanzii, clientul sa aiba libertatea de a rezilia imediat contractul. O astfel de posibilitate nu este insa prevazuta in contractul de fata, astfel ca, indiferent de alte consideratii, clauza analizata este abuziva. Existenta dispozitiilor art.1020, 1021 Cod civil, invocate de parata, nu constituie un remediu, dat fiind ca reglementeaza rezilierea ca sanctiune pentru neexecutarea culpabila a obligatiilor uneia dintre parti, ipoteza neintalnita in cauza, iar aplicarea acestora exclude rezilierea imediata a contractului, presupunand parcurgerea unei proceduri judiciare.
O alta clauza invocata ca fiind abuziva se refera la comisionul de risc, intrucat in art.5 lit.a din conditii speciale ale conventiei – comision de risc se prevede „0,01% aplicat la soldul creditului, platibil lunar in zile de scadenta, pe toata perioada de derulare a prezentei conventii de credit.”, iar in art. 3 pct. 5 din conditii generale ale conventiei – comision de risc se stipuleaza ca „pentru punerea la dispozitie a creditului, imprumutatul datoreaza bancii un comision de risc, aplicat la soldul creditului, care se plateste lunar, pe toata perioada creditului; modul de calcul si scadenta/scadentele platii acestuia se stabilesc in conditiile speciale.
Conform art. 1 din Legea nr.193/2000, orice contract incheiat intre comercianti si consumatori pentru vanzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fara echivoc, pentru intelegerea carora nu sunt necesare cunostinte de specialitate. Potrivit lit. g din anexa la lege, este considerata abuziva clauza care da dreptul numai comerciantului sa interpreteze clauzele contractuale.
Astfel, in primul rand, instanta constata ca terminologia folosita nu este descrisa in cuprinsul conditiilor generale ale contractului incheiat de parata pentru ca imprumutatul sa fie in deplina cunostinta de cauza cu privire la motivele pentru care sunt percepute aceste sume cu titlu de comision de risc. De asemenea, nici instanta nu poate aprecia cu privire la legalitatea acestor clauze, din moment ce motivatia perceperii acestor comisioane nu este detaliata nici in cuprinsul conditiilor speciale, nici in cel al conditiilor generale ale contractelor analizate. Explicatiile date de parata in cuprinsul intampinarii cu privire la semnificatia riscului nu suplinesc absenta din contract a clauzelor mentionate. Aceste explicatii demonstreaza ca unele categorii de riscuri la care s-a referit parata nu sunt imputabile imprumutatilor (ex.: cele la care se refera art.175 din Regulamentul nr.18/2009), altele fiind acoperite prin garantiile constituite.
Tot abuzive sunt si clauzele cuprinse in sectiunea 8, pct. 8.1 lit. a liniutele 2 si 3, lit. b), lit. c), lit. d) si lit. e) din conditiile generale ale conventiei, care se refera la dreptul bancii de a declara scadenta anticipata a creditului cand „imprumutatul nu isi indeplineste obligatia de plata a sumei principale, a dobanzilor sau a oricaror alte costuri datorate (…) conform altor conventii incheiate de imprumutat cu banca sau conform altor conventii de credit incheiate de imprumutat cu alte societati financiare/de credit„ sau atunci cand „imprumutatul nu isi indeplineste orice alta obligatie asumata conform prezentei conventii”, ori „in cazul aparitiei unei situatii neprevazute care in opinia bancii face sa devina improbabil ca imprumutatul sa-si poata indeplini obligatiile asumate conform conventiei” sau „in cazul aparitiei unei situatii neprevazute conform careia, in opinia bancii, creditul acordat nu mai este garantat corespunzator” precum si atunci cand „imprumutatul sau terte persoane au initiat actiuni sau proceduri prin care veniturile acestuia sa fie distribuite intre creditorii sai” .
Caracterul abuziv al acestor dispozitii transpare din formularile generale si echivoce folosite pentru alte situatii de declarare anticipata a scadentei, respectiv „situatie neprevazuta”, „in opinia Bancii”, „sa devina improbabil”, „garantat corespunzator”, „orice alta obligatie asumata” „altor conventii de credit incheiate de imprumutat cu alte societati financiare/de credit” formulari care sunt departe de a oferi posibilitatea reala unui observator independent sa aprecieze asupra temeiniciei unui astfel de motiv.
In realitate, aceste clauze ofera bancii dreptul exclusiv si discretionar de a declara soldul creditului scadent anticipat, fara ca instanta investita cu verificarea legalitatii unei astfel de masuri sa se poata pronunta intr-un sens sau altul. Prin urmare, clauza analizata este „ab initio” abuziva, intrucat exclude, prin modul in care este formulata, posibilitatea verificarii indeplinirii conditiilor pe care le cuprinde.
In ceea ce priveste clauza prevazuta la pct. 4 lit. a din conditiile speciale, instanta constata ca aceasta poarta denumirea marginala de „comision de penalizare” si prevede:”2% flat, dar cel putin CHF 25, calculat la valoarea sumelor datorate si neplatite la scadentele mentionate la pct. 6) Rambursare, platibil in maxim 5 zile de la data scadentei. In aceasta perioada creditul este in continuare curent”.
Tribunalul constata ca in motivarea actiunii lor reclamantii –intimati nu arata in ce consta caracterul abuziv al acestei clauze, dupa cum nici din motivarea instantei de fond nu rezulta ce a avut in vedere atunci cand a declarat clauza drept abuziva.
In consecinta,, tribunalul verificand daca sunt intrunite conditiile pentru a declara clauza ca fiind una abuziva constata ca in conformitate cu prevederile pct.7.1 lit. b teza I din conditiile generale de credit care prevad obligatia reclamantilor de a rambursa/plati creditul, dobanzile, comisioanele precum si orice alte costuri rezultate din conventie, banca are dreptul corelativ de a obtine un comision de penalizare, al carui cuantum este explicitat clar si inteligibil, motive pentru care va considera ca nu sunt intrunite conditiile de declarare a clauzei ca fiind abuziva.
In ceea ce priveste clauza prevazuta la pct.5 lit. d din conditiile speciale, instanta constata ca aceasta poarta denumirea marginala de „comision de gestiune” si prevede:
 „CHF 169 practicat de banca; se plateste integral, pentru reevaluarea imobilului adus in garantie conform pct. 7, lit. a), cel tarziu la data semnarii conventiei de credit”.
Din prevederile pct.7.1 lit. k teza I din conditiile generale de credit care prevad obligatia reclamantilor de a asigura si permite accesul reprezentantilor bancii in scopul verificarii materiale si scriptice a garantiilor, rezulta si dreptul corelativ al bancii de a face aceste verificari. Corespunzator operatiilor pe care le implica verificarile mentionate, instanta apreciaza fundamentata perceperea unui comision; acesta a fost denumit in contract „comision de gestiune”. De asemenea, instanta apreciaza ca valoarea de CHF 169 a comisionului este clar si inteligibil precizata.
Conform disp. art. 3.9 din conditiile generale ale conventiei „Banca poate percepe plata unor alte comisioane; valoarea/modul de calcul al acestora, precum si scadenta/scadentele, se vor mentiona expres in conditiile speciale”.
Desi clauza a fost declarata abuziva de catre prima instanta, tribunalul, verificand daca sunt intrunite conditiile, mai sus enumerate, pentru ca o dispozitie contractuala sa fie declarata abuziva, constata ca acestea nu se regasesc in ceea ce priveste modul de redactare al dispozitiei contractuale analizata, care este una cu caracter general, dar inteligibil si clar enuntata, cu trimitere la conditiile speciale care dezvolta modul de percepere al comisioanelor si care nu intotdeauna sunt formulate in mod neclar, dupa cum rezulta din chiar cuprinsul clauzelor privind comisioanele de gestiune si de penalizare care nu constituie clauze abuzive.
Avand de verificat daca este o clauza abuziva prevederea din sectiunea 11 din conditiile generale, referitoare la „acordul de prelucrare si transmitere a datelor cu caracter personal/Exceptie de la principiul pastrarii secretului profesional” tribunalul constata ca in motivarea actiunii lor reclamantii –intimati nu arata in ce consta caracterul abuziv al acestei clauze, dupa cum nici din motivarea instantei de fond nu rezulta ce a avut in vedere atunci cand a declarat clauza drept abuziva, insa, tribunalul stabileste ca aceasta clauza este una corecta, intemeiata pe dispozitiile Legii nr. 677/2001 si nu indeplineste niciuna dintre conditiile prevazute de Legea nr. 193/2000, nefiind o clauza contrara bunei-credinte si nici una care sa creeze vreun dezechilibru intre drepturile si obligatiile partilor, cu atat mai mult cu cat a fost insusita de reclamantii – intimati prin semnatura.
Instanta de fond a fost sesizata si cu declararea ca fiind abuziva a disp. art. 3 lit. a din Actul aditional nr. 2/20.01.2012 conform carora s-a modificat rata fixa a dobanzii curente la 5,45% p.a de la data semnarii actului aditional si pana la scadenta finala a creditului.
Verificand sentinta apelata nu se pot identifica argumentele pentru care judecatoria a concluzionat ca aceste dispozitii sunt clauze abuzive, astfel ca tribunalul nu poate verifica legalitatea considerentelor, insa, procedand la rejudecarea cauzei in apel, constata ca aceste dispozitii criticate de reclamantii – intimati nu reprezinta clauze abuzive, cata vreme din mentiunile actului aditional, insusit de imprumutati prin semnatura aplicata pe fiecare pagina, se confirma ca s-au analizat si agreat, in cunostinta de cauza, prevederile acestui contract aditional, pe de o parte, iar pe de alta parte, clauza este clar si inteligibil formulata, fiind nu numai inteleasa de catre reclamantii – intimati dar si acceptata prin semnatura.
Pentru toate motivele ce preced, tribunalul va admite apelul.



PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
DECIDE:

Admite apelul civil formulat de apelanta B. T. S.A, cu sediul procesual ales in,  succesor in drepturi a SC V. R.  SA, prin avocat O. B. ,  cu sediul in  , impotriva sentintei nr. 1649 din 10.06.2015 pronuntata de Judecatoria Roman, in contradictoriu cu intimatii P. G.  si P. I. M.  , ambii domiciliati in  ,  in cauza avand ca obiect actiune in anulare, pretentii.
Schimba, in parte, sentinta apelata si pe cale de consecinta:
Admite, in parte, actiunea.
Respinge, ca neintemeiate, capetele de cerere privind constatarea caracterului abuziv al clauzelor inserate in conventia de credit nr. incheiata intre parti, respectiv, art.4 lit.a - conditii speciale, art.5 lit.d - conditii speciale, sectiunea 3 punctul 3.9.- conditii generale, sectiunea 11 - conditii generale si art.3 lit.a din Actul aditional nr..
Mentine celelalte dispozitii ale sentintei apelate.
Definitiva.