Cerere de deschidere a procedurii insolventei

Dosar nr. 35255/3/2010*

ROMANIA
TRIBUNALUL BUCURESTI-SECTIA A VII-A CIVILA
SENTINTA CIVILA NR.8201
SEDINTA PUBLICA DE LA 21.08.2012
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN :
PRESEDINTE: JUDECATOR-SINDIC SORIN CIPRIAN VIZIRU
GREFIER: COMAN VALENTINA

Pe rol solutionarea cauzei civile formulata de creditoarea EI, prin administrator judiciar S.200 - debitoarea AP -, intemeiata pe dispozitiile Legii nr.85/2006 privind procedura insolventei.
La apelul nominal facut in sedinta publica  a raspuns debitoarea prin avocat, care depune delegatie la dosar, lipsind creditoarea.
Procedura de citare este  legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care:
Instanta acorda cuvantul pe probe.
Debitoarea prin avocat solicita admiterea probei cu inscrisuri, repectiv cele depuse odata cu motivele de recurs la Curtea de apel.
Instanta, deliberand asupra cererii de incuviintare a probatoriului, in baza art. 167 alin. 1 Cod de procedura civila, incuviinteaza proba cu inscrisuri solicitata de debitor ca fiind utila, pertinenta si concludenta solutionarii cauzei.
Ia act ca proba cu inscrisuri a fost administrata in totalitate.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat si exceptii de invocat, instanta constata cauza in stare de judecata si acorda cuvantul cererea de deschidere a procedurii.
Debitoarea prin avocat solicita respingerea cererii de deschidere a procedurii, avand in vedere ca  suma solicitata se afla sub valoarea prag impusa de Legea nr.85/2006. Mai mult, creditoarea nu dovedeste caracterul cert al creantei si nu poate folosi impotriva societatii debitoare procedura instituita de legea 85/2006 ca mijloc de constrangere pentru recuperarea unei creante, de altfel nedovedita.  Cu cheltuieli de judecata.
Instanta retine cauza spre solutionare.

T R I B U N A L U L,

1. Asupra cererii:
Prin cererea inregistrata ape rolul Tribunalului Bucuresti - Sectia a VII-a civila (fosta comerciala) sub nr.35255/3/2010, creditoarea EI, prin administrator judiciar S200, a solicitat deschiderea procedurii insolventei prevazute de Legea nr.85/2006 fata de debitoarea AP.
In motivarea cererii, creditoarea arata ca, in baza facturilor fiscale depuse, in perioada 28.04-18.08.2010 a vandut debitoarei marfuri, pentru care debitoarea a facut plati partiale, ramanand neachitata suma totala de 42 820,61 lei, si sustine ca sunt indeplinite conditiile legale pentru deschiderea procedurii insolventei fata de debitoare.
In probatiune, creditoarea a depus inscrisuri.

Legal citata cu copie cerere, debitoarea nu a formulat intampinare ori contestatie, conform legii.

2. Prin sentinta comerciala nr.5196/30.06.2011, Tribunalul Bucuresti- Sectia a VII-a civila (fosta comerciala) a admis cererea si a deschis procedura insolventei fata de societatea debitoarea, iar impotriva acestei sentinte, debitoarea a declarat recurs, care a fost admis prin decizia civila nr.1920/28.11.2011 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a V-a civila, retinandu-se ca instanta de fond a solutionat cauza in conditiile in care debitoarea nu a fost legal citata la sediul sau social.
Prin decizia instantei de recurs s-a casat sentinta recurata si s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Bucuresti Sectia a VII-a civila, unde a fost reinregistrata sub numarul 35255/3/2010* si repartizata in competenta prezentului complet de judecata.

In cursul rejudecarii, debitoarea, prin avocat, s-a prezentat in instanta, solicitand respingerea cererii ca neintemeiata, deoarece nu este indeplinita conditia valorii-prag prevazuta de art.3 pct. 12 din Legea nr.85/2006, iar creanta pretinsa nu este o creanta certa impotriva debitoarei.

2. Analizand dispozitiile legale incidente in cauza, instanta are in vedere art.1 si art.3 pct.1 si 5, din a caror interpretare sistematica rezulta ca aplicarea procedurii reglementate de Legea nr.85/2006 este supusa indeplinirii a doua conditii de fond: a) debitorul sa aiba calitatea de comerciant, societate agricola, grup de interes economic sau de alta persoana juridica de drept privat ce desfasoara si activitati economice; si b) debitorul sa se afle in stare de insolventa, definita de lege ca fiind acea stare a patrimoniului debitorului caracterizata prin insuficienta fondurilor banesti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide si exigibile.
Pe de alta parte, deschiderea procedurii de insolventa, la cererea creditorului, presupune dovedirea de catre creditor, conform art.3 pct. 6 si 12 si art. 31 alin.1 din Legea nr.85/2006, in forma anterioara intrarii in vigoare a Legii nr.277/14.07.2009, in plus fata de cele doua conditii mentionate, ca este titularul unei creante banesti certe, lichide si exigibile, cu o valoare egala ori mai mare de 30 000 lei si care nu a fost platita de debitor de mai mult de 30 de zile de la scadenta.

3. Analizand probatoriul administrat in cauza, instanta retine ca societatea creditoare se prevaleaza de un numar de patru facturi fiscale, emise in perioada 28.04-18.08.2010, in baza carora sustine ca a livrat societatii debitoare marfuri pentru plata carora aceasta a facut plati partiale, ramanand de plata suma pretinsa de 42 820,61 lei.

Sub aspectul apararii debitoarei privind indeplinirea de creditoare a cuantumului minim al creantei creditorului prevazut de art.3 pct. 12 din Legea nr.85/2006, instanta o va respinge ca neintemeiata.
 In acest sens, instanta are in vedere ca norma cuprinsa in articolul de lege mentionat este de drept material (dreptul insolventei), fiind o conditie de existenta a starii de insolventa a debitorului in cazul cererii creditorului, astfel ca, in virtutea principiului constitutional «tempus regit actum» (principiul neretroactivitatii legii civile), cuantumul minim legal al creantei creditorului aplicabil pentru toate cererile inregistrate anterior intrarii in vigoarea a Legii nr.169/14.07.2010, prin care s-a modificat legea insolventei, este de 30 000 lei, si nu cel de 45 000 lei introdus prin Legea nr.169/14.07.2010. In speta, data inregistrarii cererii creditoarei este 16.07.2010 ( data postei), or legea insolventei in forma in vigoare la acea data prevedea un cuantum minim al creantei de 30 000 lei, prin urmare creanta pretinsa de creditoare, in cuantum de 42 820,61 lei, respecta conditia valorii-prag prevazuta de lege pentru cererile introductive formulate de creditori.

In schimb, instanta apreciaza ca suma pretinsa de creditoare cu titlu de pret neachitat al unor marfuri vandute debitoarei nu constituie o creanta certa si lichida, conform art.379 alin.3, 4 C.proc.civ., ce prevede ca este certa acea creanta a carei existenta rezulta din insusi actul de creanta sau si din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dansul, iar o creanta este lichida cand catimea ei este determinata sau determinabila cu ajutorul acelorasi acte. Mai prezinta relevanta principiul de drept conform caruia nimeni nu poate preconstitui probe impotriva unei persoane decat cu concursul si acordul in cunostinta de cauza al acelei persoane.
In acest sens, pentru facturile fiscale depuse creditoarea nu a facut proba, conform art.1169 fostul C.civ., ca ar fi fost insusite la plata de catre reprezentantului legal al societatii debitoarea sau al altei persoane imputernicite sa angajeze juridic aceasta societate, fie in mod expres (semnare, stampilare, recunoasteri extrajudiciare prin corespondenta dintre comercianti), fie tacit (prin modalitatea platii partiale etc.). Din cele patru facturi, doar doua facturi au executata o semnatura, pentru care insa creditoarea nu a produs nicio dovada care sa ateste ca ar apartine unei persoane imputernicite sa angajeze juridic societatea debitoare.
Creditoarea a mai invocat plati partiale facute de debitoare in contul pretului marfurilor livrate in baza uneia din facturi, dar nu a propus nicio proba utila si concludenta care sa ateste asemenea plati.
Instanta apreciaza astfel ca facturile sunt inopozabile debitoare si nu fac proba indubitabila a asumarii de catre debitoare a obligatiei de a plati pretului marfurilor mentionate in facturile emise de creditoare, prin urmarea debitoarea nu datoreaza suma pretinsa prin cererea introductiva.

Fata de aceste aspecte, vazand ca suma de 42 820,61 lei pretinsa de creditoare nu reprezinta o creanta certa, lichida si exigibila impotriva debitoarei, instanta constata ca nu sunt indeplinite conditiile cumulative stabilite de art.3 pct.6 si pct.12 din Legea nr.85/2006 pentru a se dispune deschiderea procedurii insolventei la cererea creditorului. Societatea creditoare nu este un creditor indreptatit sa solicite deschiderea procedurii insolventei fata de debitoare, sens in care instanta va respinge cererea analizata ca neintemeiata.

PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
H O T A R A S T E :

Respinge ca neintemeiata cererea formulata de creditoarea EI, prin administrator judiciar S200 privind deschiderea procedurii insolventei fata de debitoarea AP.
Cu drept de recurs in 7 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica, azi 21.08.2012.

PRESEDINTE, GREFIER,
SORIN CIPRIAN VIZIRU COMAN VALENTINA

Red./Dact.SCV
28.08.2012
3 Ex.