Actiune in constatare
(Sentinta civila nr. 2667 din data de 26.02.2014 pronuntata de Judecatoria Ploiesti)Judecator Marin Robert
Domeniu asociat - Actiune in constatare - Clauze abuzive
Pe rolul instantei civile se afla solutionarea actiunii civile avand ca obiect actiune in constatare formulata de reclamantii X si Y domiciliati in _., in contradictoriu cu parata __
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 12.02.2014, fiind consemnate in incheierea ce face parte integranta din prezenta sentinta. La acel termen, instanta, avand nevoie de timp pentru a studia actele si lucrarile din dosar, a amanat pronuntarea pentru data de 19.02.2014, cand a amanat pronuntarea la data de 26.02. 2014 cand a hotarat urmatoarele
INSTANTA
Deliberand asupra cauzei civile de fata constata urmatoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei .. sub nr .. reclamantii X SI Y au solicitat constatarea nulitatii absolute a mai multor prevederi din conventia de credit nr 0160639/25.08.2008 incheiat cu parata SC Z SA, emietrea unui nou scadentar de plata, excluderea comisionului de risc si restituirea sumei de 18 402 CHF, si plata dobanzii legale de la data scadentei fiecarei sume reprezentand comision de risc pana la data restituirii efective a sumelor.
In motivarea in fapt a cererii, reclamantii au aratat urmatoarele:
La data de 25.08.2008 a incheiat cu parata Conventia de credit nr. 0160639/25.08.2008, contract in baza caruia Banca le-a acordat un imprumut in valoare de 200 000 CHF, garantat conform art. 7 (a) din Conventia de credit cu garantie reala imobiliara (ipoteca) de prim rang.
Anterior semnarii acestui contract tipizata nu a existat nici o negociere, ci parata le-a impus Conventia de credit in forma semnata, neavand posibilitatea de a-si exprima punctul de vedere asupra caracterului abuziv al unor clauze.
Au invederat ca pe parcursul analizei dosarului de credit am solicitat in repetate randuri textul Conventiei de credit studiu si analiza insa Banca a refuzat sa-1 puna la dispozitie pe considerentul ca va fi pus la dispozitie doar in masura in case se aproba pentru creditul. Chiar si dupa aprobarea dosarul de creditare Banca a tergiversat si amanat fara motiv punerea la dispozitie a textului Conventiei de credit fiindu-i imposibil sa identifice clauzele abuzive doar din informatiile verbale primite pana la data semnarii intrucat Banca le-a prezentat verbal doar informatii sumare si truncheate cu privire la conditiile de creditare.
Au mai aratat ca nu au cunoscut clauzele si conditiile incheierii Conventiei de credit mai inainte de semnare, Banca punandu-le la dispozitie contractul exact la momentul semnarii acestuia.Iar analiza unui dosar de creditare dureaza o perioada semnificativa si am fost pusi in situatia de a accepta ca atare semnarea Conventiei de credit pusa la dispozitie doar la data semnarii.
Reclamantii au aratat instantei ca urmatoarele clauze sunt nule absolute fiind abuzive
Art. 3 lit. (d) din Conditiile Speciale ale Conventiei de Credit prevede ca "Banca isi rezerva dreptul de a revizui rata dobanzii curente in cazul aparitiei unor modificari semnificative pe piata monetara, comunicand imprumutatului noua rata a dobanzii. Rata dobanzii astfel modificata se va aplica de la data comunicarii;"
A aratat ca aceasta clauza pune probleme serioase sub aspectul echilibrului contractual, in sensul ca ofera paratei dreptul de a revizui rata dobanzii curente, fara ca noua rata astfel revizuita sa fie negociata cu subsemnatii-imprumutati, urmand a fi doar informati cu privire la aceste aspecte. Mai mult decat atat, nu sunt indicate in contract nici macar sumar situatiile care pot sau urmeaza sa fie calificate ca "modificari semnificative pe piata monetara", astfel incat banca are posibilitatea sa revizuiasca rata dobanzii in raport de orice situatie, indiferent daca aceasta are sau nu impact asupra Conventiei de credit, conducand astfel la posibilitatea de a mari rata dobanzii dupa bunul plac.
A mentionat ca potrivit art. 1 (a) din Anexa la Legea nr. 193/2000, in principiu, o clauza care da dreptul furnizorului de servicii financiare (i.e. Banca) de a modifica rata dobanzii in mod unilateral nu este abuziva, ‘cu conditia ca acest lucru sa se faca in baza unui motiv imtemeiat prevazut si in contract si, totodata, cu conditia informarii grabnice a clientului, care sa aiba, de asemenea, libertatea de a rezilia imediat contractul. In acest sens, din cuprinsul art. 3 lit. (d) reiese ca motivul considerat de Banca ca " intemeiat ‘ este acela al "aparitiei unor modificari semnificative pe piata monetara ".
Pe de alta parte, prin motiv intemeiat", in sensul textului de lege, se intelege imprejurarea descrisa cu acuratete, care sa ofere consumatorului posibilitatea de a sti cu exactitate, chiar de la data semnarii contractului, ca daca imprejurarea in cauza se produce, atunci aceasta va antrena si majorarea dabanzii. Totodata, motivul trebuie sa fie suficient-de clar aratat, usor de determinat, pentru ca, in eventualitatea producerii acestuia, consumatorul sa poata aprecia daca imprejurarea in cauza a avut loc, iar in eventualitatea unui litigiu pe marginea acestei clauze, instanta va trebui sa fie in masura sa aprecieze daca imprejurarea, motiv de marire a dobanzii, chiar s-a produs. Asa cum un act normativ trebuie sa fie caracterizat prin previzibilitate, la fel, si o clauza contractuala trebuie sa fie astfel formulata incat consumatorul sa poata anticipa consecinta aparitiei unei imprejurari calificata ca fiind motiv intemeiat pentru majorarea dobanzii.
O schimbare pe care o persoana o poate aprecia ca fiind semnificativa (i.e. Banca), poate fi apreciata de o alta ca fiind nesemnificativa (i.e. consumatorul). Este de notorietate ca un motiv intemeiat ar putea fi unul care sa poata fi apreciat la fel, in mod obiectiv, de orice persoana, inclusiv de catre instanta investita cu efectuarea controlului de legalitate cu privire la o astfel de clauza si la aplicabilitatea ei.
Totodata, a invederat ca nu poate fi acceptata nici teoria potrivit careia elementele de natura obiectiva sunt greu de cuantificat si din acest motiv nu pot fi prevazute in contract, cel putin pentru urmatoarele motive:
(i) dificultatea stabilirii unor criterii obiective nu reprezinta un motiv suficient si temeinic pentru ca acestea sa nu fie aratate, mai ales in conditiile in care ar fi fost suficient ca macar consecinta modificarii semnificative asupra conventiei partilor sa fie indicata pentru a se putea stabili un criteriu chiar si minim;
(ii) daca Banca s-ar afla totusi in imposibilitatea de a gasi cel putin un criteriu obiectiv, ar urma sa isi asume consecintele legale ale acestei imposibilitati.
Urmatoarea clauza considerata abuziva a fost art 1.2 art 5 lit a comisioin de risc
Au aratat reclamantii ca in conventia de credit nu exista explicat in mod clar scopul si intelesul Comisionului de risc,ca nu exista nicio justificare legala ori de alta natura ^ a aplic, un eventual comision care sa acopere un pretins "risc" din partea Bancu intrucat un eventual risc legat de insolventa noastra este acoperit prin garantia reala (ipoteca de rang I) instrtuita asupra imobilului pentru care a fost acordat creditul.
Un alt eventual risc ar fi acela al pieirii bunului ca urmare a unor evenimente care pot genera un astfel de risc insa si acest risc este acoperit tot din patrimoniul subsemnatilor. In acest sens, Banca le-a impus obligatia prin Conventia de credit sa incheie o polita de asigurare pentru acoperirea tuturor riscurilor pentru imobilul care face obiectul ipotecii de rang I si sa cesioneze in favoarea sa indemnizatia de asigurare (art 7 litera (b) din Conventia de Credit).
Eventualele "riscuri" ale Bancii, care ar ,justifica" un comision, sunt unele lipsite de temei, intrucat costurile legate de aceste riscuri, sunt suportate exclusiv si integral de subsemnatii consumatori.Singurul considerent pentru care a fost introdus un astfel de cost este acela de a obtine in mod abuziv foloase materiale injuste si necuvenite. Aceasta stare de fapt, cat si inexistenta unui "risc al Bancii, reies fara echivoc s. din Imprejurarea ca, incepand cu luna septembrie 2010, Banca a incetat perceperea " comisionului de risc ".Cu toate acestea, incepand cu luna septembrie a anului 2010, Banca a modificat in mod unilateral si abuziv Conventia de Credit, introducand in sarcina subsemnatilor un nou cost care nu are nicio justificare or fundamentare si cu privire la care am notificat Banca in repetate randun ca nu suntem de acord (astfel cum va fi dovedit prin probatoriul din aceasta cauza), fiind denumit in mod generic " comision de administrare ".
Prin introducerea comisionului de administrare,s-au vazut obligati sa se supuna modificarilor unilaterale aduse Conventiei de credit de catre Banca sub amenintarea Inscrierii in evidentele biroului de credit, in caz de neplata a acestuia, fapt care contravine principiului bunei credinte si reconfirma pozitia Bancii, deja de notorietate, ca fiind una de forta si abuziva in relatia cu clientii consumatori.
O astfel de clauza referitoare la un pretins "comision de risc" cat si perceperea unui nou comision neagreat de parti prin Incheierea unui act aditional la Conventia de Credit creeaza, in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, astfel aceasta cllauya constituie din perspectiva art. 4 alin (1) din Legea 193/2000, clauza abuziva fiind nula absolut, incalcandu-se atat prevederile art. 1 (a) din Anexa la Legea nr. 193/2000. Pe de alta parte, modificarea unilaterala a Conventiei de Credit prin perceperea "comisionului de administrare" contravine prevederilor art. 93 lit. e), punctul 2 din Ordonanta Guvernului nr. 21/1992 privind protectia consumatorului, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare C,OG nr. 21/1992"). Astfel, potrivit 93 lit. e), punctul 2 din OG nr. 21/2996 se prevede ca "se interzice introducerea si perceperea de noi taxe, comisioane, tarife, speze bancare sau orice alte costuri care nu au fost mentionate in contract".
Cu privire 1.3 art 6 alin 2 au aratat ca avand in vedere caracterul abuziv al prevederilor clauzei 3 d) pentru motivele dezbatute pe larg la punctul 1.1. de mai sus, consideram ca dispozitiile art. 6 alin. 2 din Conventia de credit contin prevederi abuzive in sensul art. 4 alin (1) din Legea 193/2000, intrucat modificarea prevederilor Conventiei de credit nu poate avea loc in temeiul unei clauze nule absolut intrucat o alta interpretare ar fi contrara principiului de drept instituit prin adagiului Quod nullum est nullum producit.
In plus, desi aceasta clauza nu contine in mod expres prin ea insasi prevederi care sa atraga caracterul abuziv si nulitatea absoluta, deserveste procedura arbitrara de modificare a ratei dobanzii instituite de Art. 3 lit. (d) din Conditiile Speciale ale Conventiei de CreditPe de alta parte, asa cum aratam anterior, Conventia de credit, si implicit anuitatea, nu pot fi modificate unilateral de Banca, intrucat s-ar incalca atat dispozitiile art. 93lit. h) din OG nr. 21/1992 cat si conditiile de fond si de forma prevazute pentru modificarea actelor sinalgmatice si s-ar produce un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor.
Referitor la 1.4. art. 6 alin 3. prima teza din Conditiile Speciale ale Conventiei de Credit - " Graficul de rambursare se va modifica periodic, automat, corespunzator ajustarii ratei dobanzii, [...]" au aratat ca
Avand in vedere caracterul abuziv al prevederilor clauzei 3 d) din conditiile speciale ale Conventiei de credit, consideram ca si dispozitiile art, iLalin. 3 din Conventia de credit contin prevederi abuzive si nule absolut in sensul art. 4 alin (1) din Legea 193/2000, pentru urmatoarele considerente:
- desi aceasta clauza nu contine in mod expres prin ea insasi prevederi care sa atraga caracterul abuziv si nulitatea ‘absoluta, deserveste procedura arbitrara, nula absolut, de modificai^ a ratei dobanzii instituite de art. 3 lit. (d) din Conditiile Speciale ale Conventiei de credit;
modificarea prevederilor Conventiei de credit nu poate avea loc in temeiul unei clauze nule absolut intrucat o alta interpretare ar fi contrara principiului de drept instituit prin adagiului Quod milum est nullum producit;
scadentarul, care face-parteintegranta. din Conventia de credit, nu poate fi modificat unilateral de Banca intrucat s-ar incalca atat‘ dispozitiile art. 93 lit. h) din 0*G nr. 21/1992 cat si conditiile de fond si de forma prevazute pentru modificarea actelor sinalgmatice, producandu-se un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor.
Referitor 1.5. art. 3.1.2. lit. (c) de la SECTIUNEA 3) - ,, Costuri" din Conditiile Generale ale Conventiei de Crediit au aratat ca
Potrivit dispozitiilor art. 3.1.2. litera c), se prevede ca "Rata dobanzii curente este fixa sau variabila, exprimata in forma procentuala (ex x%), valoarea sa fiind mentionata in Conditiile Speciale ". Asa cum se poate observa aceasta clauza este abuziva si nula absolut intrucat se introduce un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, lasand la libera apreciere subiectiva a Bancii sa stabileasca daca dobanda este fixa sau variabila.
Pe de alta parte aceasta prevedere vine in contradictie cu art. 3 litera a) din Conditiile Speciale ale Conventiei de credit unde se specifica ca rata dobanzii curente este "3,99% p.a. " (n.n. pe an), fara a se face vreo referire la faptul ca aceasta ar fi variabila ori sa se indice macar o formula de calcul care sa respecte regulile prevazute de art. 93 lit. g, punctul 3 din OG nr. 21/1992, respectiv:
- variatia ratei dobanzii trebuie sa fie independenta de vointa furnizorului de servicii financiare, raportata la fluctuatiile unor indici de referinta verificabili, mentionati in contract, sau la modificarile legislative care impun acest lucru;
- dobanda poate varia in functie de dobanda de referinta a furnizorului de servicii financiare, cu conditia ca aceasta sa fie unica pentru toate produsele financiare destinate persoanelor fizice ale operatorului economic respectiv si sa nu fie majorata peste un anumit nivel, stabilit prin contract;
- formula dupa care se calculeaza variatia dobanzii trebuie indicata in mod expres in contract, cu precizarea periodicitatii si/sau a conditiilor in care survine modificarea ratei dobanzii, atat in sensul majorarii, cat si in cel al reducerii acesteia.
Au aratat ca prevederile art. 3.1.2. litera c) nu respecta niciuna din regulile enuntate.
Cu privire la 1.6 art 3.11 de la sectiunea 3) costuri din Conditiile Generale ale Conventiei de Credit au aratat Conform dispozitiilor art. 3.11. "DAE poate fi modificata in conditiile modificarii ratei dobanzii, precum ii in conditiile prevazute de Sectiunea 10) "Costuri suplimentare" sau prin acordul partilor". Asa cum se poate observa, aceasta cluaza contine dispozitii care fac trimitere la dispoztiile Art 3 lit (d) din Conditiile Speciale ale Conventiei de Credit si la Sectiunea 10) "Costuri suplimentare" (i.e art 10 1 si art 10 2 din Conditiile Generale ale Conventiei de credit).
Avand in vedere ca aceasta clauza se intemeiaza si se fundamenteaza pe prevederile unor clauze abuzive nule absolut (astfel cum am dezbatut pe larg la punctul 1.1. si 1.10. din prezenta sectiune) la care face trimitere, apreciem ca este si aceasta o clauza abuziva nula absolut, in sensul art. 4 alin (1) din Legea 193/2000.
In plus, aceasta clauza este lipsita de efecte juridice si nu poate produce efecte juridice intrucat nulitatea absoluta a clauzelor pe care se intemeiaza ii atrage nulitatea absoluta si in temeiul principiului de drept Quod nullum est nullum producit
Cu privire la 1.7. art .4.2. de la SECTIUNEA 2) - "Plati" din Conditiile Generale aleConventiei de Credit. au aratat ca
Potrivit art. 4.2. din Conditiile Generale ale Conventiei de credit se prevede ca in situatia in care cursul de schimb pentru moneda creditului (in cazul nostru CHF) fluctueaza, doar in sens crescator, cu mai mult de 10% fata de valoarea de la data semnarii Conventiei de credit, "Banca are dreptul, dar nu si oblisatia, ca in mod unilateral" sa converteasca moneda creditului in RON, "in vederea evitqrii/maiorarii expunerii la Riscul Valutar". In aceasta situatie, subsemnatii consumatori vom fi obligati, la simpla notificare a Bancii sa suportam absolut toate costurile generate de aplicarea conversiei "astfel cum vor fi acestea aplicabile la data efectuarii conversiei" si vom fi obligati sa suportam "Rata Dobanzii Curente practicata de Banca si toate celelalte conditii valabile pentru acelasi produs de creditare/produsul de creditare similar, in RON, aflat in oferta bancii la data efectuarii conversiei".
Potrivit acestei clauze, in cazul in care ar exista un risc valutar doar in patrimoniul Bancii, nu si al consumatorilor Banca poate modifica unilateral Conventia de Credit, contrar conditiilor de fond si de forma pentru modificarea actelor sinalagmatice cat si in contradictie directa CU. dispozitiile art. 93 lit. li) din OG nr.^21/1992 care_dispune ca "sunt interzise clauzele contractualemre: dau dreptul furnizorului de sendcii financiare sa modifice unilateral clauzele contractuale fara incheierea unui act aditional, acceptat de consumator ".
Mai mult de atat, In temeiul art. 4.2., Banca va putea converti creditul in RON aplicand in mod nelegal, injust si abuziv alte conditii de creditare decat cele prevazute in Conventia de credit si care nu au fost prestabilite or predeterminate la incheierea Conventiei de credit (si nici macar cunoscute subsemnatilor consumatori), astfel incat vor fi supusi si de aceasta data obligatiei de a suporta integral atat riscul valutar cat si rata a dobanzii plus costurile aferente conversiei care vor fi stabiliie la liberul arbutru al Bancii, fara a exista niciun fel de criteriu de determinare a acestora.
Au aratat ca aprobarea conversiei creditului intr-o alta moneda nu va putea fi facuta decat cu acordul Bancii, dupa doua aparente "criterii", respectiv (i) analiza de la caz la caz si (ii) posibilitatile de refinantare in piata. In fapt nu exista niciun fel de criteriu ori regula obiectiva de apreciere si Banca va putea decide in mod unilateral bazat exclusiv pe liberul arbitru respingerea unei astfel de cereri, chiar daca subsemnatii am suferi un prejudiciu din cauza fluctuatiilor valutare.
Si in aceasta situatie, in cazul in care Banca va aproba conversia dupa reguli si criterii numai de ea stiute, absolut toate costurile legate de o astfel de conversie vor fi suportate doar de subsemnatii consumatori fara a exista o cuantificare a acestor costuri sau o modalitate obiectiva de apreciere or cuantificare a acestora.
Totodata, au mai mentionat in cuprinsul prezentei actiuni la punctul 1.1., dificultatea stabilirii unor criterii obiective din partea Bandi nu reprezinfa~un"motiv suficient si temeinic pentru ca acestea sa nu fie aratate Pe de aiüTplrté," d5ca*i*aflca* nu a putut identifica astfel de crierii obiectiv, trebuie sa isi asume consecintele legale si riscurile acestei imposibilitati.
O astfel de clauza creeaza, in detrimentul subsemnatilor consumatori si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, astfel incat intregul art. 4.2. de la SECTIUNEA 21 - "Plati" din Conditiile Generale ale Conventiei de credit este o clauza abuziva fiind nula absolut, din perspectiva art. 4 alin (1) din Legea 193/2000. Practic, in loc ca un eventual risc valutar sa fie suportat de Banca sau, cel mult, riscul sa fie impartit intre Banca si subsemnatii, sunt pusi intr-o situatie disproportionata, care, poate genera un vadit prejudiciu doar in patrimoniul nostru.
Cu privire 1.8 art 7.2 lit c si d au aratat ca Articolul 7.2. din Conditiile Generale ale Conventiei de credit, contine dispozitii cu privire la asa n "obligatii" ale Bancii. Astfel, potrivit literei c) ale acestei clauze, Banca este obligata "sa instiinte scris imprumutatul cu privire la conversia monedei Creditului in Noua Moneda, in situatia prevazuta / 4.2. din prezentele Conditii Generale si sa-i comunice acestuia noul grafic de rambursare, in vi, data realizarii conversiei". Pe de alta parte potrivit literei d) ale aceluiasi art. 7.2., Banca este obli comunice imprumutatului noua rata a dobanzii (i) stabilita de catre Banca a dreptului de a ti dobanzii curente in cazul intervenirii unor Schimbari Semnificative sau (ii) aplicabila ca exercitarii de catre Banca a dreptului de a converti moneda Creditului in Noua Moneda, l precizata la punctul 4.2. din prezentele Conditii Generale".
Avand in vedere ca art. 7.2. lit. c) si (d) contine prevederi care se intemeiaza, interpreteaza impreuna cu dispozitiile art. 3 lit. (d) din Conditiile Speciale si art. 4.2. Generale ale Conventiei de credit, clauze pe care le consideram abuzive conform celor punctul 1.1. si 1.7. din prezenta actiune, apreciem ca art. 7.2. lit. c) si fH) - "Obligai! SECTIUNEA 7) - ..Plati" din Conditiile Generale ale Conveni HP rredit con] fiind nule absolut in sensul art. 4 alin (1) din Legea 193/2000.
Cu privire 1.9 art 8.1 lit c si lit d au aratat ca declararea anticipata a scadentei pentru a nu fi considerate abuzive si nule absolut aceste prevederi, era necesar ca Banca sa stabileasca motive obiective de apreciere a imprejurarii de fapt care ar putea fi considerata determinanta pentru declararea anticipata a scadentei. Cu toate acestea se poate lesne observa ca singurul criteriu de apreciere este unul de natura pur subiectiva si arbitrar.
Au invederat ca banca instituie in mod cu totul abuziv si nelegal, in contradictie vadita cu principiul de drept privat potrivit caruia partile unui raport juridic se situeaza pe pozitii de egalitate, o procedura prin care, la liberul arbitru absolut al imprumutatorului, acesta poate declara anticipat scadenta soldului creditului, cu toate consecintele unui prejudiciu iminent in patrimoniul consumatorului.
Referitor la 1.10. costuri suplimentare au aratat ca Conform acestei sectiuni, in situatia in care din diferite motive costurile Bancii cresc sau ar exista un risc ca acestea sa creasca din motive de "interpretare ale unor acte normative aplicabile" aceste costuri sau eventualele costuri legate de interpretarileHegislatiei in vigoare, urmeaza-a fi suportata exclusiv de consumatori.
Au aratat ca art 10.1 si 10.2 Ca o consecinta fireasca a constatarii nulitatii absolute a clauzei privind comisionul de risc de la art. 5 lit. a) din Conventia de credit, astfel cum a fost ceruta la punctul 1 liniuta a Il-a, consideram ca sunt indreptatiti la restabilirea situatiei in care clauza privind comisionul de risc nu a fost incheiata.Astfel, dand eficienta celor doua principii ale efectelor nulitatii - principiul retroactivitatii efectelor nulitatii si principiul repunerii in situatia anterioara restitutio in integrum - se impune restituirea de catre parata catre subsemnatii a sumelor de bani incasate cu titlu de comision de risc si incepand cu luna septembrie 2010 cu titlu de comision de administrare, de la data semnarii Conventiei de credit si pana la data platii efective a acestui debit. Pentru perioada septembrie 2008 -noiembrie 2012, cuantumul comisionului de risc, redenumit ulterior comision de administrare, asa cum am mai aratat, se ridica la suma de 18 402,400 CHF, asa cum rezulta din extrasele de cont depuse la dosarul cauzei, suma care, solicitam sa ne fie restituita de catre parata.
In drept au fost invocate dispozitiile art 112 cod proc civ, art 1,4 din legea 193/200, OG 21/1992, legea 296/2004 privind codul consumului, legea 363/2007.
Ca probatoriu au solicitat proba cu inscrisuri, interogatoriu.
Parata a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neintemeiata raportat la calitatea acestora de persoane care au cunostiinte juridice.
Cu privire la clauzele invocate ca fiind abuzive, parata a aratat urmatoarele:
Referitor la clauza 3 d privind modificarea dobanzii, a aratat ca este ramasa fara obiect intrucat au fost notificati, ca este reglementat dreptul consumatorului de a rezilia contractul, iar banca nu poate prevedea schimbarile legislative ulterioare incheierii conventiei. Au aratat ca aceasta clauza a fost negociata, iar reclamantii au semnat in cunostiinta de cauza, iar intre parti nu a existat un dezechilibru semnificativ. Rata dobanzii se asociaza cu obiectul principal al contractlui de credit, fiind elementul cheie despre care banca isi informeaza clientii la incheierea unui contract, iar modalitatea de determinare a acesteia nu poate fi analizata din perspectiva clauzelor abuzive.
Cu privire la comisionul de risc parata a aratat ca argumentele reclamantilor sunt netemeinice.
A invederat isntantei ca notiunea riscului de credit este parte dintr-o teorie complexa, riscul de credit fiind un risc asumat d ebanca care deriva din constituirea surselor sale de creditare, din fonduri proprii sau prin depozite. Acest comision de risc este perceput in ideea aducerii la indeplinire a cerintei legale de pastrare la un anumit nivel al fondurilor proprii care sa acopere inclusiv riscul de credit, fara a constitui in mod necesar pretul unui serviciu distinct de acordarea creditului, fiind perceput la un nivel mic pe toata durata creditului.
De asemenea a aratat prin anularea acestuia se produce un dezechilibru semnificativ pentru banca fiind nevoita sa restrictioneze accesul la credite, precum si faptul ca a actionat cu buna credinta la introducerea acestei clauze, acest comision de risc fiind parte integranta din DAE, fiind inclus in riscul contractului.
Cu privire la clauzele 6.2 si 6.3 modificarea anuitatii a aratat ca nu este abuziva cu aceasi argumente prezentate mai sus. La fel a aratat si pentru clauza privind doband fixa sau variabila, ca fiind un element negociat cu clientii.
Referitor la clauzele 4.2 si 4.3 raportat la conversia monedei, a aratat parata ca nu sunt abuzive intrucata are rol de protectie, iar banca nu poate modifica unilateral cu privire la moneda creditului, iar caluaza este una transparenta si verificabila.
Raportat la clauzele 7.2 lit c si d nu sunt abuzive intrucat dreptul imprumatului la reziliere este pastrat.
In ceea ce priveste declararea scadentei anticipate a aratat ca nu este abuziva deoarece ea da dreptul bancii sa reactioneze la neexecutarea obligatiilor contractuale de catre imprumutati. Iar referitor la art 10.1 si 10.2 a aratat ca nu pot fi abuzive intrucat aparitia unor astfel d ecosturi nu sunt sub controlul sau previziunea bancii si ajuta la pastrarea echilibrului contractual.
Referitor la capetele de cerere privind restituirea sumelor percepute cu titlu d ecomision de risc si dobanda legala a aratat ca sunt nejustificate deoarece clauzele nu pot fi calificate ca fiind abuzive.
Cererea nu a fost motivata in drept.
Prin incheierea civila nr 2568 din 13.05.2013 s-a admis cererea de stramutare si s-a dispus stramutarea la Judecatoria Ploiesti.
Reclamantii si-au precizat actiunea in sensul ca solicita suma de 22147 CHF incasata cu tiltu de comision de risc.
Instanta a administrat proba cu inscrisuri.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
La data de 25.08.2008, parata S.C. Z S.A., in calitate de imprumutator, si reclamantii Xsi Y, in calitate de imprumutati, au incheiat conventia de credit nr. 0160639/09.05.2008, avand ca obiect acordarea unui credit in valoare de 200.000 CHF, pentru o durata de 120 luni, calculata de la data incheierii conventiei, pentru o dobanda de 3,99% p.a. Termenele de restituire a sumei imprumutate au fost stabilite prin planul de rambursare a creditului.
De la data incheierii conventiei si pana in prezent, parata a perceput comisionul de risc, redenumit de administrare, astfel cum reiese din extrasele de cont depuse la dosar coroborat cu planurile de rambursare a creditului.
Cu titlu preliminar, pentru a analiza cererea formulata de reclamanti, cu privire la declararea ca abuzive a clauzei contractuale stipulate la art. 3 lit. d, 5 lit. a, din Conditiile Speciale ale Conventiei de credit, instanta trebuie sa raspunda apararilor paratului care a aratat, in esenta, ca dobanda prevazuta in clauza al carei caracter abuziv se solicita, precum si comisionul de risc, fac parte din pretul contractului - pretul serviciului oferit reclamantului, care, potrivit Legii nr. 193/2000 care transpune in legislatia nationala Directiva 93/13/CE, nu pot fi supuse aprecierii din acest punct de vedere.
Acesta a aratat ca instanta trebuie sa interpreteze textul de implementare a Directivei nr. 93/13/CEE, anume art. 4 alin. 5 din Legea nr. 193/2000, in sensul si intelesul Directivei, atunci cand transpunerea in legislatia nationala nu s-a facut in conformitate cu scopul si sensul directivei.
Instanta apreciaza ca nu exista nici un impediment in ceea ce priveste interpretarea textului legii nationale - art. 4 alin. 5 din Legea nr. 193/2000 - in sensul ca acesta se refera la pretul si la obiectul contractului.
In ceea ce priveste cenzurarea analizei pretului si obiectului contractului prin prisma caracterului abuziv, de catre instanta, care ar fi tinuta de acest articol al legii nationale, precum si de art. 4 alin. 2 al Directivei nr. 93/13/CEE, instanta apreciaza ca sustinerea paratei nu este intemeiata.
Astfel, in cauza C 484/08, avand ca obiect o cerere de pronun?are a unei hotarari preliminare formulata in temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Suprem din Spania, prin decizia din 20 octombrie 2008, in procedura Caja de Ahorros y Monte de Piedad de Madrid impotriva Asociación de Usuarios de Servicios Bancarios (Ausbanc) - la care face trimitere Avocatul General in Concluziile sale in cauza C 453/10, avand ca obiect o cerere de pronun?are a unei hotarari preliminare formulata in temeiul articolului 267 TFUE de Okresný súd Prešov (Slovacia), in procedura Jana Pereni?ová, Vladislav Pereni? impotriva SOS financ spol. s r. o.(par. 117 si118) -, articolul 4 alineatul (2) ?i articolul 8 din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive in contractele incheiate cu consumatorii trebuie interpretate in sensul ca nu se opun unei reglementari na?ionale, precum cea in cauza in ac?iunea principala, care autorizeaza un control jurisdic?ional al caracterului abuziv al clauzelor contractuale privind definirea obiectului principal al contractului sau caracterul adecvat al pre?ului sau remunera?iei, pe de o parte, fa?a de serviciile sau de bunurile furnizate in schimbul acestora, pe de alta parte, chiar daca aceste clauze sunt redactate in mod clar si inteligibil(par. 44).
In aceasta speta, asa cum rezulta din textul citat, se punea problema unei reglementari nationale care sa permita instantelor nationale sa efectueze un control asupra acestui tip de clauze, prevazute la art. 4 alin. 2 din Directiva nr. 93/13/CEE. Ceea ce Curtea a statuat este ca se poate stabili prin lege nationala un control asupra clauzelor prevazute la 4 alin. 2 din Directiva nr. 93/13/CEE., clauze ce fac si obiectul prezentului litigiu, fara ca acest text sa fie incalcat. Astfel, cu atat mai mult, instantele nationale, pot analiza caracterul abuziv al acestui tip de clauze, chiar daca ele sunt exprimate in mod clar si inteligibil in contractele supuse controlului jurisdictional. Ceea ce este important este ca statele sa acorde minimul de protectie fata de consumatori, minim ce este reglementat prin Directiva nr. 93/13/CEE, insa prevederile acestei directive nu pot fi interpretate in sensul ca statele nu pot acorda o protectie mai ridicata consumatorilor. In acest sens, in cauza C 453/10, Jana Pereni?ová, Vladislav Pereni? impotriva SOS financ spol. s r. o.(par. 36), Curtea a statuat: "Avand in vedere aceste considera?ii, trebuie sa se raspunda la prima intrebare ca articolul 6 alineatul (1) din Directiva 93/13 trebuie interpretat in sensul ca, la aprecierea aspectului daca un contract incheiat cu un consumator de catre un comerciant ?i care con?ine una sau mai multe clauze abuzive poate continua sa existe fara clauzele men?ionate, instan?a sesizata nu poate sa se intemeieze numai pe caracterul posibil avantajos pentru una dintre par?i, in spe?a consumatorul, al anularii respectivului contract in intregime. Cu toate acestea, directiva men?ionata nu se opune ca un stat membru sa prevada, cu respectarea dreptului Uniunii, ca un contract incheiat cu un consumator de catre un comerciant ?i care con?ine una sau mai multe clauze abuzive este nul in intregime atunci cand se dovede?te ca aceasta asigura o protec?ie mai buna a consumatorului".
Pentru a asigura protec?ia urmarita de Directiva 93/13, Curtea a subliniat de asemenea, in mai multe ocazii, ca situa?ia de inegalitate care exista intre consumator ?i vanzator sau furnizor nu poate fi compensata decat printr-o interven?ie pozitiva, exterioara par?ilor la contract(Hotararea Asturcom Telecomunicaciones, C-40/08, Rep., p. I 9579, punctul 31). In lumina acestor principii, Curtea a hotarat ca instan?a na?ionala este obligata sa aprecieze din oficiu caracterul abuziv al unei clauze contractuale(Hotararea Asturcom Telecomunicaciones, C-40/08, Rep., p. I 9579, punctul 29) .
In opinia Cur?ii, posibilitatea instan?ei de a examina din oficiu caracterul abuziv al unei clauze reprezinta "un mijloc adecvat atat pentru a atinge rezultatul prevazut la articolul 6 din Directiva 93/13, ?i anume faptul ca respectivele clauze abuzive sa nu creeze obliga?ii pentru un consumator individual, cat ?i pentru a contribui la realizarea obiectivului prevazut la articolul 7 din aceasta directiva, din moment ce o astfel de examinare poate avea un efect disuasiv care contribuie la incetarea folosirii clauzelor abuzive in contractele incheiate de un comerciant cu consumatorii"( Hotararea din 21 noiembrie 2002, Cofidis (C 473/00, Rec., p. I 10875, punctul 32). Dreptul astfel recunoscut instan?ei a fost considerat necesar pentru "a se asigura o protec?ie efectiva a consumatorului, avand in vedere in special riscul destul de important ca acesta sa nu i?i cunoasca drepturile sau sa intampine dificulta?i in exercitarea lor("( Hotararea din 21 noiembrie 2002, Cofidis (C 473/00, Rec., p. I 10875, punctul 33).
Prin urmare, instanta poate analiza din punct de vedere al caracterului abuziv clauzele deduse judecatii in prezenta cauza, avand in vedere considerentele expuse mai sus, precum si dispozitiile art. 11 alin. 1 din Constitutia Romaniei( “Statul roman se obliga sa indeplineasca intocmai si cu buna-credinta obligatiile ce-i revin din tratatele la care este parte"), si ale art.20 din Constituitia Romaniei( dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte").
Legea aplicabila in cauza:
Avand in vedere ca incheierea contractului de credit a avut loc anterior datei de 1 octombrie 2011 (data la care Codul civil din 2009 a intrat in vigoare), raporturile juridice dintre parti sunt guvernate de Codul civil din 1864, astfel cum art.6 alin.(2) din Codul civil din 2009 si art.3 si art.102 din Legea nr.71/2011 pentru punerea in aplicare a Codului civil din 2009 stabilesc.
Raporturile contractuale stabilite intre parti si deduse judecatii intra sub incidenta Legii nr.193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre comercianti si consumatori, reclamantii avand calitatea de consumatori in sensul art.2 alin.(1) din actul normativ, respectiv de persoane fizice parti la un contract incheiat in afara activitatilor lor comerciale, industriale sau de productie, artizanale ori liberale, iar parata avand calitatea de comerciant in sensul art.2 alin.(2) din actul normativ, respectiv de persoana juridica parte la un contract incheiat in cadrul unei activitati comerciale autorizate.
La analiza caracterului abuziv al clauzelor contractuale, instanta va avea in vedere Legea nr.193/2000 in forma republicata in Monitorul Oficial nr.305/18.04.2008, potrivit principiului tempus regit actum (actul juridic, respectiv conditiile de validitate ale acestuia si cauzele de nulitate, sunt supuse legii in vigoare la momentul incheierii conventiei).
De asemenea, instanta retine caracterul derogator, special al dispozitiilor acestei Legi, raportat la prevederile Codului civil / Codului de procedura civila. Astfel, la solutionarea litigiilor privind caracterul abuziv al contractelor incheiate intre comercianti si consumatori trebuie avuta in vedere Legea nr.193/2000 indiferent daca persoana pretins prejudiciata s-a adresat direct instantei de judecata, potrivit art.14 din Lege, sau a sesizat Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor, potrivit art.8-14 din Lege. Aceasta imprejurare reiese in mod evident din chiar formularea art.14 - consumatorii prejudiciati prin contracte incheiate cu incalcarea prevederilor prezentei legi au dreptul de a se adresa organelor judecatoresti in conformitate cu prevederile Codului civil si ale Codului de procedura civila: contractele incheiate cu incalcarea prevederilor acestei legi sunt contractele in care au fost stipulate clauze abuzive; dispozitiile Codului civil si ale Codului de procedura civila devin aplicabile in conditiile principiului "legea speciala se completeaza cu legea generala".
Aplicarea in cauza a Directivei nr.93/13/CEE:
Ca regula generala, directiva nu este direct aplicabila in dreptul intern, fiind necesar ca statele membre destinatare sa o transpuna printr-o lege nationala.
Pentru ca o directiva sa beneficieze totusi de efect direct (inteles ca posibilitatea invocarii unei norme de drept comunitar intr-un litigiu aflat pe rolul instantelor nationale), in situatia in care nu a fost implementata sau a fost implementata incorect, trebuie sa fie intrunite trei cerinte: 1) termenul stabilit pentru transpunerea directivei sa fi expirat, iar statul sa nu fi transpus directiva sau sa o fi transpus-o incorect; 2) prevederea invocata sa fie clara, precisa, neconditionata de adoptarea unor masuri de implementare; 3) partea impotriva careia este invocata este o autoritate statala, astfel cum a aceasta a fost definita in cauza C-188/89 Foster. Aceste cerinte au fost stabilite de Curtea Europeana de Justitie in mai multe cauze: C - 41/74 Van Duyn, C-148/78 Ratti, C-152/84 Marshall I. In cauza insa, niciuna dintre parti nu are calitatea de autoritate statala, astfel ca parata nu se poate prevala de efectul direct al Directivei nr.93/13/CEE.
Cu toate acestea, instanta va analiza caracterul abuziv al clauzelor contractuale si prin prisma art.4 alin.(2) din Directiva anterior identificata, potrivit principiului interpretarii dreptului intern prin prisma celui comunitar (chiar si prin prisma unei directive necorespunzator transpuse la momentul incheierii contractului), statuat de Curtea de la Luxemburg in cauza C-106/89 Marleasing.
Cerintele calificarii unei clauze contractuale drept "abuzive":
Potrivit art.4 alin.(1) si alin.(2) din Legea nr.193/2000, o clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract, creeaza, in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor", "o clauza contractuala fiind considerata ca nefiind negociata direct cu consumatorul daca aceasta a fost stabilita fara a da posibilitate consumatorului sa influenteze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau conditiile generale de vanzare practicate de comercianti pe piata produsului sau serviciului respectiv.
De asemenea, potrivit art.4 alin.(6) din Legea nr.193/2000, evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociaza nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerintele de pret si de plata, pe de o parte, nici cu produsele si serviciile oferite in schimb, pe de alta parte, in masura in care aceste clauze sunt exprimate intr-un limbaj usor inteligibil.
Astfel cum art.4 alin.(3) din Lege stabileste, faptul ca anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociata direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului, in cazul in care o evaluare globala a contractului evidentiaza ca acesta a fost prestabilit unilateral de comerciant. Daca un comerciant pretinde ca o clauza standard preformulata a fost negociata direct cu consumatorul, este de datoria lui sa prezinte probe in acest sens.
De asemenea, art.1 alin.(1) din Legea nr.193/2000 prevede ca "orice contract incheiat intre comercianti si consumatori pentru vanzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fara echivoc, pentru intelegerea carora nu sunt necesare cunostinte de specialitate".
Potrivit art.4 alin.(2) din Directiva nr.93/13/CEE, "aprecierea caracterului abuziv al clauzelor nu priveste nici definirea obiectului contractului, nici caracterul adecvat al pretului sau remuneratiei, pe de o parte, fata de serviciile sau de bunurile furnizate in schimbul acestora, pe de alta parte, in masura in care aceste clauze sunt exprimate in mod clar si inteligibil".
Din textele legale anterior mentionate reiese ca o clauza contractuala este considerata abuziva daca intruneste trei conditii: 1) nu a fost negociata direct cu consumatorul; 2) creeaza un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, in detrimentul consumatorului si contrar bunei-credinte; 3) nu se refera la obiectul sau la pretul contractului, atunci cand acestea sunt clar si inteligibil exprimate.
Referitor la caracterul negociat sau nenegociat (de adeziune, standard preformulat) al unui contract, instanta retine ca din prima categorie fac parte conventiile ale caror prevederi sunt rezultatul vointelor concordante ale ambelor/tuturor partilor contractante, respectiv rezultatul propunerilor si contrapunerilor sau chiar al concesiilor partilor, in timp ce din a doua categorie fac parte conventiile ale caror clauze nu au fost negociate sau discutate de parti, incheierea contractului avand loc numai ca urmare a adeziunii unei parti la oferta celeilalte. Trasaturile generale ale contractelor de adeziune sunt: existenta unei inegalitati economice intre contractanti, o parte avand o pozitie economica superioara celeilalte; existenta unei oferte generale si abstracte (adresate tuturor potentialilor contractanti), permanente (privitoare la toate contractele incheiate intr-o anumita perioada de timp) si detaliate (cuprinzand in integralitate clauzele contractelor care vor fi incheiate); oferta de a contracta este rezultatul manifestarii de vointa a unei singure parti contractante.
Conventia de credit nr. 0160639/25.08.2008, incheiata intre parti are caracterul unui contract standard preformulat, in sensul art.4 alin.(3) din Legea nr.193/2000, intrunind toate trasaturile generale ale unui contract de adeziune, anterior mentionate: intre reclamanti, partile contractante aflate in nevoia obtinerii unei sume de bani, si parata, partea contractanta detinand resursele financiare necesare satisfacerii nevoilor primului, exista o evidenta pozitie de inegalitate economica; clauzele contractuale reprezinta in fapt conditiile contractuale generale, amanuntite, stabilite de parata pentru perioada respectiva si anterior incheierii conventiei, pentru toti potentialii clienti aflati in aceeasi situatie cu reclamantii; clauzele contractuale sunt rezultatul manifestarii de vointa a unei singure parti contractante, respectiv a paratei, reclamantii doar manifestandu-si vointa de a incheia conventia.
Negocierea unui contract nu presupune oferirea unei ocazii abstracte de a face o contraoferta sau de a discuta stipularea unei clauze (prin ipoteza, destinatarul isi poate exprima oricand punctul de vedere cu privire la conditiile contractuale oferite sau poate propune una sau mai multe contraoferte), si nici nu se limiteaza la ocazia oferita potentialului client de a "alege" moneda creditului, de a citi conditiile contractuale oferite de banca, ci implica ocazia oferita destinatarului de a influenta efectiv continutul si numarul clauzelor. Parata nu a facut insa dovada schimbarii/modificarii vreunei clauze din initiativa destinatarilor ofertei, respectiv a faptului ca reclamantii au avut si alte optiuni decat cele de a adera in integralitate la clauzele prestabilite sau de a le refuza tot in integralitate, desi sarcina acestei probe ii revenea, potrivit art.4 alin.(2) din Lege.
Nu exista identitate intre caracterul special al conditiilor conventiei de credit si caracterul negociat al acestora. Conditiile au fost calificate drept "speciale" doar ca urmare a faptului ca acestea cuprind elementele care diferentiaza acest contract de altele din aceeasi categorie (numele imprumutatului, suma acordata de banca, durata creditului, cuantumul dobanzilor si al comisioanelor etc.). Faptul ca reclamantii au acceptat sa semneze conventia de credit in conditiile impuse de parata nu inseamna ca au renuntat la dreptul de a solicita anularea clauzelor.
Pentru motivele de fapt si de drept anterior mentionate, instanta retine caracterul de adeziune al contractului de credit nr. 0160639/25.08.2008 incheiat intre parti, si deci caracterul nenegociat al clauzelor contestate de reclamanti.
I Art.3 lit.d din Conditiile speciale ale conventiei de credit prevede: "banca isi rezerva dreptul de a revizui rata dobanzii curente in cazul aparitiei unor schimbari semnificative pe piata monetara, comunicand imprumutatului noua rata a dobanzii; rata dobanzii astfel modificata se va aplica de la data comunicarii".
In conditiile generale ale conventiei, parata a definit "schimbarile semnificative" ca fiind: "(i) orice variatie cu o cota procentuala de 0,2% p.a. sau mai mare a valorii indicilor de referinta ai pietei monetare, fata de valoarea acestora la data de referinta, (ii) orice modificari ale costurilor de refinantare ale bancii care ar genera o depasire a nivelului maxim acceptabil pentru aceasta in vederea continuarii desfasurarii activitatii, in legatura cu un anumit produs / serviciu, in conditii de profitabilitate precum si (iii) orice modificari legislative ce ar supune banca la suportarea unor costuri noi / suplimentare / majorate fata de cele avute in vedere la data de referinta, incluzand, dar fara a se limita la situatiile prevazute la Sectiunea 10".
Instanta retine ca prin art.3 lit.a din conditiile speciale ale conventiei nr. 0160639/25.08.2008 a fost stabilita o rata fixa a dobanzii curente de 3,99% p.a. Acest caracter reiese atat din faptul ca in contract nu a fost prevazut expres caracterul variabil al dobanzii, cat si din planul de rambursare a creditului anexat conventiilor. Cu toate acestea, prin art.3 lit.d anterior redat, parata si-a atribuit dreptul de a revizui structura ratei dobanzii curente in cazul aparitiei unor "schimbari semnificative pe piata monetara".
Anexa la Legea nr.193/2000 stabileste cu caracter exemplificativ prevederile contractuale care au caracter abuziv, printre acestea fiind si cea care: "a) da dreptul comerciantului de a modifica, in mod unilateral, clauzele contractuale, fara a avea un motiv specificat in contract si acceptat de consumator prin semnarea acestuia. Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor in temeiul carora un furnizor de servicii financiare isi rezerva dreptul de a modifica rata dobanzii platibile de catre consumator ori datorata acestuia din urma sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fara o notificare prealabila, daca exista o motivatie intemeiata, in conditiile in care comerciantul este obligat sa informeze cat mai curand posibil despre aceasta celelalte parti contractante si acestea din urma au libertatea de a rezilia imediat contractul".
Mai mult, in art.3.1.2 lit.c din Conditiile generale ale conventiei, parata a stabilit expres ca rata dobanzii curente este fixa sau variabila.
De asemenea, art.1 alin.(1) din Lege prevede ca orice contract incheiat intre comercianti si consumatori trebuie sa cuprinda clauze contractuale clare, fara echivoc, pentru intelegerea carora nu sunt necesare cunostinte de specialitate.
Analizand continutul art.3 lit.d din Conditiile Speciale prin prisma intregului contract, instanta constata ca, daca reclamantii au putut afla de la data incheierii conventiei posibilitatea modificarii ratei dobanzii, conditiile acestei variatii, respectiv sintagma "schimbari semnificative pe piata monetara", nu a fost definita in mod clar, fara echivoc: "indicii de referinta ai pietei monetare" nu au fost expres indicati; "depasirea nivelului maxim acceptabil" pentru banca reprezinta un criteriu pur subiectiv, exclus asadar oricarei aprecieri din partea clientilor bancii sau a instantei; sintagmele "orice modificari legislative","costuri noi/suplimentare/majorate" nu ofera nicio limita pentru banca in majorarea ratei dobanzii.
Cazurile in care o conventie poate fi amendata prin manifestarea de vointa a unei singure parti trebuie sa fie clar exprimate, neechivoce, astfel incat clientul sa aiba posibilitatea de a-si prefigura de la inceput conditiile in care o astfel de modificare poate interveni, iar instanta sa aiba posibilitatea ca, la cerere, sa poata aprecia asupra existentei si temeiniciei acestora. Avand in vedere formularea deosebit de generala, instanta considera ca art.3 lit.d din Conditiile speciale ale conventiei de credit nu este clar, fara echivoc, ci permite paratei sa modifice discretionar rata dobanzii curente pentru motive necunoscute de reclamanti, care scapa aprecierii acestora si eventualului control al instantei, contrar principiului bunei-credinte si creand un vadit dezechilibru contractual. "Schimbarile semnificative pe piata monetara", invocate de parata, au un caracter vag, putand da cu usurinta nastere la cresteri abuzive a ratei dobanzii.
Parata nu a prevazut in contract posibilitatea reclamantilor de a solicita rezilierea conventiei in ipoteza modificarii unilaterale a ratei dobanzii, cu obligatia de a restitui suma imprumutata, fara a fi penalizati pentru aceasta alegere.
Dobanda este inclusa in pretul contractului. Insa, potrivit art.4 alin.(6) din Legea nr.193/2000 si din art.4 alin.(2) din Directiva nr.903/13/CEE, pentru a fi exclusa de la aprecierea caracterului abuziv, clauza contractuala referitoare la pretul contractului trebuie sa fie exprimata "clar si inteligibil". Or, in cauza, reclamantii au invocat tocmai formularea neclara, neinteligibila, a posibilitatii de modificare a ratei dobanzii.
Reclamantii nu au avut posibilitatea de a negocia clauza privind caracterul dobanzii, din moment ce aceasta nu a fost clar exprimata (prin ipoteza, reclamantii nu puteau face judecati de valoare cu privire la o dispozitie contractuala pe care nu au putut-o intelege). Iar sustinerea paratei, potrivit careia prin faptul ca reclamantii au consimtit sa semneze conventia de credit, au acceptat implicit si posibilitatea modificarii (discretionare) a dobanzii vadeste pe deplin reaua - credinta a bancii.
In consecinta, instanta apreciaza ca art.3 lit.d din Conditiile speciale ale conventiei de credit reprezinta o clauza abuziva, in sensul lit.a) din Anexa la Legea nr.193/2000. II. Art.5.1 lit.a din Conditiile speciale ale conventiilor de credit prevad in favoarea paratei dreptul de a percepe un comision de risc de 0,22% ( prevazut in conventia de credit nr. 0160639/25.08.2008) aplicat la soldul creditului, platibil lunar in zile de scadenta, pe toata perioada de derulare a conventiei de credit.
Art.3.5 din Conditiile generale ale conventiei de credit stabilesc ca, pentru punerea la dispozitie a creditului, imprumutatul datoreaza bancii un comision de risc, aplicat la soldul creditului, care se plateste lunar, pe toata perioada creditului; modul de calcul si scadenta/scadentele platii acestuia se stabilesc in conditiile speciale.
Instanta constata ca riscul asigurat prin perceperea acestui comision nu este definit prin conventie; simpla mentionare a valorii si a perioadei pentru care este datorat, fara ca reclamantii sa aiba posibilitatea de a cunoaste motivele care determina perceperea acestuia, iar instanta, pe aceea de aprecia asupra temeinicii sale, in eventualitatea unui litigiu, nu confera acestei clauze un caracter clar si neechivoc.
De altfel, instanta retine ca numai ca urmare a promovarii prezentei actiuni, la aproape patru ani de la data incheierii conventiei de credit, parata a incercat sa furnizeze o explicatie posibila a stabilirii acestui comision, si aceasta cat se poate de generala ("comisionul de risc este perceput pentru gestionarea si a altor riscuri decat riscul de neplata, si anume: riscul de neexecutare a garantiei, riscul de urmarire a garantiei, riscul de depreciere / pieire a garantiei, de neincasare a valorii asigurarii si orice alte riscuri care exista in legatura cu un credit ipotecar"); in contract nu au fost prevazute, nici macar cu titlu exemplificativ, aceste riscuri inerente activitatii desfasurate de banca si "care ar putea aparea de-a lungul derularii contractului de credit". Exigentele bunei - credinte in raporturile contractuale impun ca partile sa poata cunoaste inca de la incheierea actului juridic intinderea obligatiilor pe care trebuie sa le execute, si ca o parte sa nu isi creasca semnificativ profitul prin impovararea fara niciun criteriu, si deci nejustificat, a celeilalte parti.
Riscul, inteles ca posibilitatea unei pierderi, reprezinta un element specific contractelor aleatorii (actelor juridice cu titlu oneros in care toate partile au in vedere posibilitatea unui castig si riscul unei pierderi, datorita unei imprejurari viitoare si incerte, de care depinde intinderea sau chiar existenta obligatiei); contractul de credit insa are caracter comutativ, intinderea si existenta obligatiilor asumate de parti fiind precis determinate inca de la realizarea acordului de vointa, iar in cazul in care reclamantii nu si-ar executa obligatiile contractuale, parata ar avea la dispozitie procedura executarii silite, inclusiv realizarea dreptului de ipoteca prevazut in favoarea sa.
Riscurile pe care o banca trebuie sa le suporte sunt acoperite atat ca urmare a perceperii dobanzii stipulate in contract, cat si ca urmare a constantei adaptari a ofertei de creditare la conditiile economice, de notorietate fiind ajustarea ratei dobanzii si a comisioanelor la situatia economica nationala si internationala, in contractele de credit nou incheiate. Riscul nerambursarii creditului sau al persoanei contractante este acoperit prin constituirea garantii reale imobiliare in favoarea paratei, prin asigurarea imobilului la o valoare suficienta pentru garantarea recuperarii sumei imprumutate, primele de asigurare fiind suportate exclusiv de reclamanti, prin eventuala executare silita asupra celorlalte bunuri ale reclamantilor. Nu in ultimul rand, de esenta activitatii desfasurate de un comerciant (banca) este riscul pe care acesta si-l asuma prin desfasurarea respectivei activitati comerciale; insa prin clauzele contractuale impuse reclamantilor, parata incearca sa transfere asupra acestora din urma intregul risc al creditului acordat, indiferent de valoarea acestuia, clientii avand doar un drept de optiune intre a accepta modificarile unilaterale impuse de parata sau a cere desfiintarea contractului, cu consecinta restituirii imediate a sumei imprumutate si a dobanzii aferente, inclusiv a comisionului de rambursare anticipata, in conditiile in care suma de bani imprumutata a fost deja folosita de reclamanti.
Contrar sustinerilor paratei, instanta apreciaza ca acest comision nu a fost negociat intre parti; negocierea nu se rezuma la "luarea la cunostinta" a existentei comisionului. Iar Legea nr.193/2000 nu impune ca doar clauzele care prezinta un interes mai mare pentru clienti sa fie clar exprimate, ci se refera la integralitatea prevederilor contractuale.
Perceperea comisionului de risc (de 0,22% din soldul creditului), platibil lunar, reprezinta mai mult de jumatate din valoarea dobanzii si mai mult de o treime din valoarea sumei imprumutate, potrivit graficelor de rambursare creeaza un vadit dezechilibru intre drepturile si obligatiile partilor, in detrimentul reclamantilor consumatori, acestia fiind obligati, pentru cauze necunoscute, la plata unei importante sume de bani.
Instanta nu contesta faptul ca perceperea comisionului de risc a stat la baza vointei paratei de a contracta, data fiind si valoarea ridicata a acestuia. Insa aceasta imprejurare nu constituie un impediment pentru anularea clauzei cu acest obiect, legea nefacand distinctie intre clauzele care au avut un rol determinant pentru exprimarea consimtamantului, si cele mai putin importante.
Instanta apreciaza ca prevederea contractuala care stabileste comisionul de risc contravine bunei-credinte, in conditiile in care parata percepe lunar 0,22% din soldul creditului pentru motive necunoscute de reclamanti. Reaua - credinta a paratei este dovedita chiar de modul in care a inteles sa formuleze clauza privind comisionul de risc, si de caracterul nenegociat al contractului, comerciantul profitand de nevoia consumatorilor pentru a le impune acest comision de risc.
Instanta nu va retine nici apararea paratei privind includerea comisionului de risc in pretul contractului. Denumirea acestui comision si motivele care stau la baza perceperii acestuia sunt in contradictie cu ideea de pret, definit ca prestatie oferita in schimbul transferarii proprietatii asupra bunului. Comisionul de risc nu reprezinta nicidecum un echivalent al folosintei sumei imprumutate, astfel cum este dobanda perceputa. De altfel, nici O.U.G. nr.50/2010 nu a considerat comisionul de risc drept pret al contractului, prin art.36 fiind exclusa perceperea acestuia.
In consecinta, instanta apreciaza ca art.5 lit. a) din Conditiile speciale ale conventiei incheiate de parti reprezinta clauze abuzive, in sensul art.4 alin.(1) din Legea nr.193/2000. III. Raportat la concluziile instantei cu privire la prima clauza, 3 lit d instanta va constata caracterul abuziv al clauzelor art. 6 alin. 2 prima teza din Conditiile Speciale care prevede ca “ Valoarea anuitatii se va modifica in mod corespunzator in conditiile punctului 3. d)(_)", si art. 6 alin. 3 prima teza din Conditiile Speciale care prevad ca: " Graficul de rambursare se va modifica periodic, automat, corespunzator ajustarii ratei dobanzii(_)", intrucat acestea pun in aplicare efectiva art. 3 lit. d din Conditiile Speciale.
IV. Art. 3.1.2. lit. c) - Conditii Generale prevede: “ rata dobanzii curente este fixa sau variabila, exprimata in forma procentuala, (ex. x%) valoarea sa fiind mentionata in Conditiile Speciale".
Art. 3.1.2 din Conditiile Generale se completeza, in analiza conventiei incheiate de parti, cu art. 3 lit.a) si d) din Conditiile Speciale.
Desi,la prima vedere, continutul art. 3.1.2 lit. c) nu pare a avea un caracter abuziv, fiind expresia unor conditii generale de stabilire a dobanzii, atunci cand se interpreteaza conventia, sub acest aspect, potrivit principiului de interpretare potrivit caruia clauzele unui contract se interpreteaza in totalitatea lor, se poate observa cel putin o ambiguitate cu privire la acest aspect.
Astfel, desi se specifica faptul ca rata dobanzii este fixa sau variabila, doar valoarea acesteia urmeaza sa fie stabilita prin conditiile speciale, iar nu caracterul acesteia. Or, valoare nu inseamna decat cuantumul dobanzii, in functie de valoarea creditului si de durata acestuia.
Analizand, in continuare, si in completare, continutul art. 3 lit. a) din Conditiile Speciale, prin care se stabileste rata dobanzii de 3,99% pe an, si art. 3 lit.d) din conditiile speciale, prin care se stabileste faptul ca rata dobanzii se poate modifica in mod unilateral de catre Banca, in functie de criterii nedeterminate, instanta retine ca art. 3.2.1. lit. c din Conditiile Generale creeaza conditiile generale ale unui cadru contractual abuziv, lasand la libera apreciere subiectiva a Bancii sa stabileasca daca dobanda este fixa sau variabila.
Prin urmare, constata existenta unui dezechilibru contractual in ceea ce priveste si clauza prevazuta la art. 3.1.2 it. C) din Conditiile Generale, care are, astfel, un caracter abuziv.
V. Art. 3.11. Conditii Generale prevede ca “ DAE poate fi modificata in conditiile modificarii ratei dobanzii, precum si in conditiile prevazute de Sectiunea 10 ) Costuri suplimentare sau prin acordul partilor".
Reclamantii au formulat critici cu privire la teza finala a clauzei, prin trimiterile pe care le face la art. 3 lit. d) si la Sectiunea 10, care cuprind clauze abuzive.
Instanta retine ca sustinerile reclamantilor sunt intemeiate cu privire la aceasta clauza, aceasta cuprinzand conditii generale cu privire la stabilirea DAE. Atata timp cat prevederile art. 3 lit. d) din Conditiile Speciale si ale Sectiunii 10 din Conditiile Generale au fost constatate ca avand un caracter abuziv, referirile din art. 3.11 cu privire la acestea isi vor mai produce efecte pe viitor, fiind si aceasta o clauza abuziva, din moment ce poate fi modificata in coditiile prevazute de art 3 lit d constatata ca fiind abuziva.
VI. Art. 4.2 din Conditiile Generale prevede: “in cazul in care creditul este acordat intr-o alta moneda decat moneda nationala ,Imprumutatul, fiecare Codebitor si fiecare Garant declara si recunoaste in mod expres faptul ca, in situatia in care pe parcursul duratei creditului, cursul pentru moneda de schimb fluctueaza, in mod crescator, cu mai mult de 10% fata de valoarea acestuia de la data semnarii prezentei conventii, in vederea evitarii continuarii /majorarii expunerii la riscul valutar, Banca are dreptul, dar nu si obligatia, ca in mod unilateral" sa converteasca moneda creditului in RON, sa aplice, in consecinta, rata dobanzii practicate pentru acelasi produs de creditare/produsul de creditare in RON(_)", iar cocontractantul se angajeaza, in mod irevocabil, ca, de la data indicata in notificare primita de la banca potrivit art. 7 lit. c din Conditiile Generale, sa efectueze in RON orice rambursare/plata a oricareia si tuturor sumelor datorate bancii, in baza prezentei conventii, sa suporte oricare si toate eventualele costuri generate de si/sau in legatura cu realizarea conversiei, asa cum acestea vor fi valabile, aplicabile la data efectuarii conversiei.
In continuare, instanta retine ca la art. 4.3 de la SECTIUNEA 2) - "Plati" din Conditiile Generale ale Conventiei de credit, in cazul in care ar exista un potential risc valutar in sarcina reclamantilor, adica producerea unor pierderi si pe cale de consecinta a unui prejudiciu in patrimoniul reclamantilor, nu vor avea alt drept decat acela de a solicita aprobarea Bancii in vederea conversiei creditului intr-o alta moneda. In acest caz, Banca va putea decide "aprobarea solicitarii imprumutatului" dupa ce "va analiza solicitarile primite, de la caz la caz si in functie de posibilitatile de refinantare in piata ". Intr-o astfel de situatie, conversia creditului in noua moneda va opera doar dupa semnarea de catre Banca si reclamantii consumatori a unui act aditional modificator al Conventiei de Credit.
Asadar, rezulta in mod clar ca aprobarea conversiei creditului intr-o alta moneda nu va putea fi facuta decat cu acordul Bancii, dupa doua aparente "criterii", respectiv (i) analiza de la caz la caz si (ii) posibilitatile de refinantare in piata. In fapt nu exista niciun fel de criteriu ori regula obiectiva de apreciere si Banca va putea decide in mod unilateral bazat exclusiv pe liberul arbitru respingerea unei astfel de cereri, chiar daca reclamantii au suferi un prejudiciu din cauza fluctuatiilor valutare.
Si in aceasta situatie, in cazul in care Banca va aproba conversia dupa reguli si criterii numai de ea stiute, absolut toate costurile legate de o astfel de conversie vor fi suportate doar de reclamantii consumatori fara a exista o cuantificare a acestor costuri sau o modalitate obiectiva de apreciere or cuantificare a acestora.
Prin urmare, este vadita disproportia dintre contraprestatii intre cele doua parti contractante, astfel ca instanta apreciaza ca art. 4.2 din Conditiile Generale ale conventiei are un caracter abuziv, potrivit art.4 alin.(1) din Legea nr.193/2000.
VII. Art. 7 lit. c) si d) din Conditiile Generale prevad ca Banca este obligata
Anulare act - Decizie nr. 502 din data de 21.06.2017
II.Procesul verbal de contraventie care nu intruneste conditiile prev. de art. 19/1 din OG nr. 2/2001 reactualizata, va fi anulat. - Decizie nr. 267/R din data de 23.05.2005
Anularea actelor frauduloase incheiate de debitori in dauna creditorilor se poate dispune daca se dovedeste existenta intentiei de frauda - Sentinta civila nr. 506/CA din data de 19.05.2004
COMPETENTA MATERIALA . ANULARE ACT FALSIFICAT - Decizie nr. nr. 5/A din data de 05.01.2004
Obligare la incheierea unui act autentic de vanzare-cumparare iar in caz de refuz, Sentinta sa tina loc de contract de vanzare cumparare - Decizie nr. 155 din data de 31.12.2013
Lipsa calitatii procesuale pasive ca urmare a divizarii unei societati in mai multe societati comerciale. Imposibilitatea introducerii unor noi parati in apel. - Decizie nr. 404 din data de 09.09.2011
Actiune in constatare - Sentinta civila nr. 293 din data de 03.06.2009
- Sentinta civila nr. 526 din data de 29.10.2008
Rectificare carte funciara - Sentinta civila nr. 118 din data de 10.02.2009
Exceptia inadmisibilitatii cererii pentru neparcurgerea procedurii plangerii prealabile. Dovada depusa dupa inchiderea dezbaterilor - Sentinta civila nr. 84/F din data de 15.09.2015
Raportul de evaluare intocmit de A.N.I.. Consecintele incalcarii dispozitiilor art. 70 si 79 alin. 1 din Legea nr. 161/2003. Contestarea raportului de evaluare. - Decizie nr. 5/F din data de 23.01.2015
Admisibilitatea actiunii in anulare a actului administrativ-fiscal adresate direct instantei de judecata, fara a urma, in prealabil, procedura prevazuta de art. 205-208 din Codul de procedura fiscala. - Decizie nr. 611/R din data de 21.05.2015
Vechiul cod de procedura civila – Recurs respins. Inadmisibilitate actiune constatare a unei situatii de fapt in materia contenciosului administrativ. Sanctiunea necomunicarii modificarii actiunii – nulitate relativa in conditiile art. 105 alin. 2 c.pr.ci - Decizie nr. 2130/R din data de 19.09.2014
Vechiul cod de procedura civila - Recurs respins. Inadmisibilitate actiune constatare a unei situatii de fapt in materia contenciosului administrativ. Sanctiunea necomunicarii modificarii actiunii – nulitate relativa in conditiile art. 105 alin. 2 c.pr.ci - Decizie nr. 1449/R din data de 25.04.2014
Actiune pentru anularea permisului sau de conducere - Sentinta civila nr. 4798/CA din data de 19.09.2012
Actiune in anulare. Decizie emisa in baza Legii 10/2001 de catre o persoana juridica ce nu avea calitatea de unitate detinatoare. - Sentinta civila nr. 101/S din data de 03.04.2012
Interesul in promovarea unei ac?iuni in constatarea nulita?ii absolute a unui act juridic. - Decizie nr. 251/A din data de 28.10.2011
Cheltuieli de judecata pe cale separata. - Decizie nr. 1290/R din data de 20.10.2011
Uzucapiune.Posesia exerciatata asupra unui teren proprietatea C.A.P. - Decizie nr. 1473/R din data de 24.11.2011
Domeniu asociat - Actiune in constatare - Clauze abuzive
Pe rolul instantei civile se afla solutionarea actiunii civile avand ca obiect actiune in constatare formulata de reclamantii X si Y domiciliati in _., in contradictoriu cu parata __
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 12.02.2014, fiind consemnate in incheierea ce face parte integranta din prezenta sentinta. La acel termen, instanta, avand nevoie de timp pentru a studia actele si lucrarile din dosar, a amanat pronuntarea pentru data de 19.02.2014, cand a amanat pronuntarea la data de 26.02. 2014 cand a hotarat urmatoarele
INSTANTA
Deliberand asupra cauzei civile de fata constata urmatoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei .. sub nr .. reclamantii X SI Y au solicitat constatarea nulitatii absolute a mai multor prevederi din conventia de credit nr 0160639/25.08.2008 incheiat cu parata SC Z SA, emietrea unui nou scadentar de plata, excluderea comisionului de risc si restituirea sumei de 18 402 CHF, si plata dobanzii legale de la data scadentei fiecarei sume reprezentand comision de risc pana la data restituirii efective a sumelor.
In motivarea in fapt a cererii, reclamantii au aratat urmatoarele:
La data de 25.08.2008 a incheiat cu parata Conventia de credit nr. 0160639/25.08.2008, contract in baza caruia Banca le-a acordat un imprumut in valoare de 200 000 CHF, garantat conform art. 7 (a) din Conventia de credit cu garantie reala imobiliara (ipoteca) de prim rang.
Anterior semnarii acestui contract tipizata nu a existat nici o negociere, ci parata le-a impus Conventia de credit in forma semnata, neavand posibilitatea de a-si exprima punctul de vedere asupra caracterului abuziv al unor clauze.
Au invederat ca pe parcursul analizei dosarului de credit am solicitat in repetate randuri textul Conventiei de credit studiu si analiza insa Banca a refuzat sa-1 puna la dispozitie pe considerentul ca va fi pus la dispozitie doar in masura in case se aproba pentru creditul. Chiar si dupa aprobarea dosarul de creditare Banca a tergiversat si amanat fara motiv punerea la dispozitie a textului Conventiei de credit fiindu-i imposibil sa identifice clauzele abuzive doar din informatiile verbale primite pana la data semnarii intrucat Banca le-a prezentat verbal doar informatii sumare si truncheate cu privire la conditiile de creditare.
Au mai aratat ca nu au cunoscut clauzele si conditiile incheierii Conventiei de credit mai inainte de semnare, Banca punandu-le la dispozitie contractul exact la momentul semnarii acestuia.Iar analiza unui dosar de creditare dureaza o perioada semnificativa si am fost pusi in situatia de a accepta ca atare semnarea Conventiei de credit pusa la dispozitie doar la data semnarii.
Reclamantii au aratat instantei ca urmatoarele clauze sunt nule absolute fiind abuzive
Art. 3 lit. (d) din Conditiile Speciale ale Conventiei de Credit prevede ca "Banca isi rezerva dreptul de a revizui rata dobanzii curente in cazul aparitiei unor modificari semnificative pe piata monetara, comunicand imprumutatului noua rata a dobanzii. Rata dobanzii astfel modificata se va aplica de la data comunicarii;"
A aratat ca aceasta clauza pune probleme serioase sub aspectul echilibrului contractual, in sensul ca ofera paratei dreptul de a revizui rata dobanzii curente, fara ca noua rata astfel revizuita sa fie negociata cu subsemnatii-imprumutati, urmand a fi doar informati cu privire la aceste aspecte. Mai mult decat atat, nu sunt indicate in contract nici macar sumar situatiile care pot sau urmeaza sa fie calificate ca "modificari semnificative pe piata monetara", astfel incat banca are posibilitatea sa revizuiasca rata dobanzii in raport de orice situatie, indiferent daca aceasta are sau nu impact asupra Conventiei de credit, conducand astfel la posibilitatea de a mari rata dobanzii dupa bunul plac.
A mentionat ca potrivit art. 1 (a) din Anexa la Legea nr. 193/2000, in principiu, o clauza care da dreptul furnizorului de servicii financiare (i.e. Banca) de a modifica rata dobanzii in mod unilateral nu este abuziva, ‘cu conditia ca acest lucru sa se faca in baza unui motiv imtemeiat prevazut si in contract si, totodata, cu conditia informarii grabnice a clientului, care sa aiba, de asemenea, libertatea de a rezilia imediat contractul. In acest sens, din cuprinsul art. 3 lit. (d) reiese ca motivul considerat de Banca ca " intemeiat ‘ este acela al "aparitiei unor modificari semnificative pe piata monetara ".
Pe de alta parte, prin motiv intemeiat", in sensul textului de lege, se intelege imprejurarea descrisa cu acuratete, care sa ofere consumatorului posibilitatea de a sti cu exactitate, chiar de la data semnarii contractului, ca daca imprejurarea in cauza se produce, atunci aceasta va antrena si majorarea dabanzii. Totodata, motivul trebuie sa fie suficient-de clar aratat, usor de determinat, pentru ca, in eventualitatea producerii acestuia, consumatorul sa poata aprecia daca imprejurarea in cauza a avut loc, iar in eventualitatea unui litigiu pe marginea acestei clauze, instanta va trebui sa fie in masura sa aprecieze daca imprejurarea, motiv de marire a dobanzii, chiar s-a produs. Asa cum un act normativ trebuie sa fie caracterizat prin previzibilitate, la fel, si o clauza contractuala trebuie sa fie astfel formulata incat consumatorul sa poata anticipa consecinta aparitiei unei imprejurari calificata ca fiind motiv intemeiat pentru majorarea dobanzii.
O schimbare pe care o persoana o poate aprecia ca fiind semnificativa (i.e. Banca), poate fi apreciata de o alta ca fiind nesemnificativa (i.e. consumatorul). Este de notorietate ca un motiv intemeiat ar putea fi unul care sa poata fi apreciat la fel, in mod obiectiv, de orice persoana, inclusiv de catre instanta investita cu efectuarea controlului de legalitate cu privire la o astfel de clauza si la aplicabilitatea ei.
Totodata, a invederat ca nu poate fi acceptata nici teoria potrivit careia elementele de natura obiectiva sunt greu de cuantificat si din acest motiv nu pot fi prevazute in contract, cel putin pentru urmatoarele motive:
(i) dificultatea stabilirii unor criterii obiective nu reprezinta un motiv suficient si temeinic pentru ca acestea sa nu fie aratate, mai ales in conditiile in care ar fi fost suficient ca macar consecinta modificarii semnificative asupra conventiei partilor sa fie indicata pentru a se putea stabili un criteriu chiar si minim;
(ii) daca Banca s-ar afla totusi in imposibilitatea de a gasi cel putin un criteriu obiectiv, ar urma sa isi asume consecintele legale ale acestei imposibilitati.
Urmatoarea clauza considerata abuziva a fost art 1.2 art 5 lit a comisioin de risc
Au aratat reclamantii ca in conventia de credit nu exista explicat in mod clar scopul si intelesul Comisionului de risc,ca nu exista nicio justificare legala ori de alta natura ^ a aplic, un eventual comision care sa acopere un pretins "risc" din partea Bancu intrucat un eventual risc legat de insolventa noastra este acoperit prin garantia reala (ipoteca de rang I) instrtuita asupra imobilului pentru care a fost acordat creditul.
Un alt eventual risc ar fi acela al pieirii bunului ca urmare a unor evenimente care pot genera un astfel de risc insa si acest risc este acoperit tot din patrimoniul subsemnatilor. In acest sens, Banca le-a impus obligatia prin Conventia de credit sa incheie o polita de asigurare pentru acoperirea tuturor riscurilor pentru imobilul care face obiectul ipotecii de rang I si sa cesioneze in favoarea sa indemnizatia de asigurare (art 7 litera (b) din Conventia de Credit).
Eventualele "riscuri" ale Bancii, care ar ,justifica" un comision, sunt unele lipsite de temei, intrucat costurile legate de aceste riscuri, sunt suportate exclusiv si integral de subsemnatii consumatori.Singurul considerent pentru care a fost introdus un astfel de cost este acela de a obtine in mod abuziv foloase materiale injuste si necuvenite. Aceasta stare de fapt, cat si inexistenta unui "risc al Bancii, reies fara echivoc s. din Imprejurarea ca, incepand cu luna septembrie 2010, Banca a incetat perceperea " comisionului de risc ".Cu toate acestea, incepand cu luna septembrie a anului 2010, Banca a modificat in mod unilateral si abuziv Conventia de Credit, introducand in sarcina subsemnatilor un nou cost care nu are nicio justificare or fundamentare si cu privire la care am notificat Banca in repetate randun ca nu suntem de acord (astfel cum va fi dovedit prin probatoriul din aceasta cauza), fiind denumit in mod generic " comision de administrare ".
Prin introducerea comisionului de administrare,s-au vazut obligati sa se supuna modificarilor unilaterale aduse Conventiei de credit de catre Banca sub amenintarea Inscrierii in evidentele biroului de credit, in caz de neplata a acestuia, fapt care contravine principiului bunei credinte si reconfirma pozitia Bancii, deja de notorietate, ca fiind una de forta si abuziva in relatia cu clientii consumatori.
O astfel de clauza referitoare la un pretins "comision de risc" cat si perceperea unui nou comision neagreat de parti prin Incheierea unui act aditional la Conventia de Credit creeaza, in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, astfel aceasta cllauya constituie din perspectiva art. 4 alin (1) din Legea 193/2000, clauza abuziva fiind nula absolut, incalcandu-se atat prevederile art. 1 (a) din Anexa la Legea nr. 193/2000. Pe de alta parte, modificarea unilaterala a Conventiei de Credit prin perceperea "comisionului de administrare" contravine prevederilor art. 93 lit. e), punctul 2 din Ordonanta Guvernului nr. 21/1992 privind protectia consumatorului, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare C,OG nr. 21/1992"). Astfel, potrivit 93 lit. e), punctul 2 din OG nr. 21/2996 se prevede ca "se interzice introducerea si perceperea de noi taxe, comisioane, tarife, speze bancare sau orice alte costuri care nu au fost mentionate in contract".
Cu privire 1.3 art 6 alin 2 au aratat ca avand in vedere caracterul abuziv al prevederilor clauzei 3 d) pentru motivele dezbatute pe larg la punctul 1.1. de mai sus, consideram ca dispozitiile art. 6 alin. 2 din Conventia de credit contin prevederi abuzive in sensul art. 4 alin (1) din Legea 193/2000, intrucat modificarea prevederilor Conventiei de credit nu poate avea loc in temeiul unei clauze nule absolut intrucat o alta interpretare ar fi contrara principiului de drept instituit prin adagiului Quod nullum est nullum producit.
In plus, desi aceasta clauza nu contine in mod expres prin ea insasi prevederi care sa atraga caracterul abuziv si nulitatea absoluta, deserveste procedura arbitrara de modificare a ratei dobanzii instituite de Art. 3 lit. (d) din Conditiile Speciale ale Conventiei de CreditPe de alta parte, asa cum aratam anterior, Conventia de credit, si implicit anuitatea, nu pot fi modificate unilateral de Banca, intrucat s-ar incalca atat dispozitiile art. 93lit. h) din OG nr. 21/1992 cat si conditiile de fond si de forma prevazute pentru modificarea actelor sinalgmatice si s-ar produce un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor.
Referitor la 1.4. art. 6 alin 3. prima teza din Conditiile Speciale ale Conventiei de Credit - " Graficul de rambursare se va modifica periodic, automat, corespunzator ajustarii ratei dobanzii, [...]" au aratat ca
Avand in vedere caracterul abuziv al prevederilor clauzei 3 d) din conditiile speciale ale Conventiei de credit, consideram ca si dispozitiile art, iLalin. 3 din Conventia de credit contin prevederi abuzive si nule absolut in sensul art. 4 alin (1) din Legea 193/2000, pentru urmatoarele considerente:
- desi aceasta clauza nu contine in mod expres prin ea insasi prevederi care sa atraga caracterul abuziv si nulitatea ‘absoluta, deserveste procedura arbitrara, nula absolut, de modificai^ a ratei dobanzii instituite de art. 3 lit. (d) din Conditiile Speciale ale Conventiei de credit;
modificarea prevederilor Conventiei de credit nu poate avea loc in temeiul unei clauze nule absolut intrucat o alta interpretare ar fi contrara principiului de drept instituit prin adagiului Quod milum est nullum producit;
scadentarul, care face-parteintegranta. din Conventia de credit, nu poate fi modificat unilateral de Banca intrucat s-ar incalca atat‘ dispozitiile art. 93 lit. h) din 0*G nr. 21/1992 cat si conditiile de fond si de forma prevazute pentru modificarea actelor sinalgmatice, producandu-se un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor.
Referitor 1.5. art. 3.1.2. lit. (c) de la SECTIUNEA 3) - ,, Costuri" din Conditiile Generale ale Conventiei de Crediit au aratat ca
Potrivit dispozitiilor art. 3.1.2. litera c), se prevede ca "Rata dobanzii curente este fixa sau variabila, exprimata in forma procentuala (ex x%), valoarea sa fiind mentionata in Conditiile Speciale ". Asa cum se poate observa aceasta clauza este abuziva si nula absolut intrucat se introduce un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, lasand la libera apreciere subiectiva a Bancii sa stabileasca daca dobanda este fixa sau variabila.
Pe de alta parte aceasta prevedere vine in contradictie cu art. 3 litera a) din Conditiile Speciale ale Conventiei de credit unde se specifica ca rata dobanzii curente este "3,99% p.a. " (n.n. pe an), fara a se face vreo referire la faptul ca aceasta ar fi variabila ori sa se indice macar o formula de calcul care sa respecte regulile prevazute de art. 93 lit. g, punctul 3 din OG nr. 21/1992, respectiv:
- variatia ratei dobanzii trebuie sa fie independenta de vointa furnizorului de servicii financiare, raportata la fluctuatiile unor indici de referinta verificabili, mentionati in contract, sau la modificarile legislative care impun acest lucru;
- dobanda poate varia in functie de dobanda de referinta a furnizorului de servicii financiare, cu conditia ca aceasta sa fie unica pentru toate produsele financiare destinate persoanelor fizice ale operatorului economic respectiv si sa nu fie majorata peste un anumit nivel, stabilit prin contract;
- formula dupa care se calculeaza variatia dobanzii trebuie indicata in mod expres in contract, cu precizarea periodicitatii si/sau a conditiilor in care survine modificarea ratei dobanzii, atat in sensul majorarii, cat si in cel al reducerii acesteia.
Au aratat ca prevederile art. 3.1.2. litera c) nu respecta niciuna din regulile enuntate.
Cu privire la 1.6 art 3.11 de la sectiunea 3) costuri din Conditiile Generale ale Conventiei de Credit au aratat Conform dispozitiilor art. 3.11. "DAE poate fi modificata in conditiile modificarii ratei dobanzii, precum ii in conditiile prevazute de Sectiunea 10) "Costuri suplimentare" sau prin acordul partilor". Asa cum se poate observa, aceasta cluaza contine dispozitii care fac trimitere la dispoztiile Art 3 lit (d) din Conditiile Speciale ale Conventiei de Credit si la Sectiunea 10) "Costuri suplimentare" (i.e art 10 1 si art 10 2 din Conditiile Generale ale Conventiei de credit).
Avand in vedere ca aceasta clauza se intemeiaza si se fundamenteaza pe prevederile unor clauze abuzive nule absolut (astfel cum am dezbatut pe larg la punctul 1.1. si 1.10. din prezenta sectiune) la care face trimitere, apreciem ca este si aceasta o clauza abuziva nula absolut, in sensul art. 4 alin (1) din Legea 193/2000.
In plus, aceasta clauza este lipsita de efecte juridice si nu poate produce efecte juridice intrucat nulitatea absoluta a clauzelor pe care se intemeiaza ii atrage nulitatea absoluta si in temeiul principiului de drept Quod nullum est nullum producit
Cu privire la 1.7. art .4.2. de la SECTIUNEA 2) - "Plati" din Conditiile Generale aleConventiei de Credit. au aratat ca
Potrivit art. 4.2. din Conditiile Generale ale Conventiei de credit se prevede ca in situatia in care cursul de schimb pentru moneda creditului (in cazul nostru CHF) fluctueaza, doar in sens crescator, cu mai mult de 10% fata de valoarea de la data semnarii Conventiei de credit, "Banca are dreptul, dar nu si oblisatia, ca in mod unilateral" sa converteasca moneda creditului in RON, "in vederea evitqrii/maiorarii expunerii la Riscul Valutar". In aceasta situatie, subsemnatii consumatori vom fi obligati, la simpla notificare a Bancii sa suportam absolut toate costurile generate de aplicarea conversiei "astfel cum vor fi acestea aplicabile la data efectuarii conversiei" si vom fi obligati sa suportam "Rata Dobanzii Curente practicata de Banca si toate celelalte conditii valabile pentru acelasi produs de creditare/produsul de creditare similar, in RON, aflat in oferta bancii la data efectuarii conversiei".
Potrivit acestei clauze, in cazul in care ar exista un risc valutar doar in patrimoniul Bancii, nu si al consumatorilor Banca poate modifica unilateral Conventia de Credit, contrar conditiilor de fond si de forma pentru modificarea actelor sinalagmatice cat si in contradictie directa CU. dispozitiile art. 93 lit. li) din OG nr.^21/1992 care_dispune ca "sunt interzise clauzele contractualemre: dau dreptul furnizorului de sendcii financiare sa modifice unilateral clauzele contractuale fara incheierea unui act aditional, acceptat de consumator ".
Mai mult de atat, In temeiul art. 4.2., Banca va putea converti creditul in RON aplicand in mod nelegal, injust si abuziv alte conditii de creditare decat cele prevazute in Conventia de credit si care nu au fost prestabilite or predeterminate la incheierea Conventiei de credit (si nici macar cunoscute subsemnatilor consumatori), astfel incat vor fi supusi si de aceasta data obligatiei de a suporta integral atat riscul valutar cat si rata a dobanzii plus costurile aferente conversiei care vor fi stabiliie la liberul arbutru al Bancii, fara a exista niciun fel de criteriu de determinare a acestora.
Au aratat ca aprobarea conversiei creditului intr-o alta moneda nu va putea fi facuta decat cu acordul Bancii, dupa doua aparente "criterii", respectiv (i) analiza de la caz la caz si (ii) posibilitatile de refinantare in piata. In fapt nu exista niciun fel de criteriu ori regula obiectiva de apreciere si Banca va putea decide in mod unilateral bazat exclusiv pe liberul arbitru respingerea unei astfel de cereri, chiar daca subsemnatii am suferi un prejudiciu din cauza fluctuatiilor valutare.
Si in aceasta situatie, in cazul in care Banca va aproba conversia dupa reguli si criterii numai de ea stiute, absolut toate costurile legate de o astfel de conversie vor fi suportate doar de subsemnatii consumatori fara a exista o cuantificare a acestor costuri sau o modalitate obiectiva de apreciere or cuantificare a acestora.
Totodata, au mai mentionat in cuprinsul prezentei actiuni la punctul 1.1., dificultatea stabilirii unor criterii obiective din partea Bandi nu reprezinfa~un"motiv suficient si temeinic pentru ca acestea sa nu fie aratate Pe de aiüTplrté," d5ca*i*aflca* nu a putut identifica astfel de crierii obiectiv, trebuie sa isi asume consecintele legale si riscurile acestei imposibilitati.
O astfel de clauza creeaza, in detrimentul subsemnatilor consumatori si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, astfel incat intregul art. 4.2. de la SECTIUNEA 21 - "Plati" din Conditiile Generale ale Conventiei de credit este o clauza abuziva fiind nula absolut, din perspectiva art. 4 alin (1) din Legea 193/2000. Practic, in loc ca un eventual risc valutar sa fie suportat de Banca sau, cel mult, riscul sa fie impartit intre Banca si subsemnatii, sunt pusi intr-o situatie disproportionata, care, poate genera un vadit prejudiciu doar in patrimoniul nostru.
Cu privire 1.8 art 7.2 lit c si d au aratat ca Articolul 7.2. din Conditiile Generale ale Conventiei de credit, contine dispozitii cu privire la asa n "obligatii" ale Bancii. Astfel, potrivit literei c) ale acestei clauze, Banca este obligata "sa instiinte scris imprumutatul cu privire la conversia monedei Creditului in Noua Moneda, in situatia prevazuta / 4.2. din prezentele Conditii Generale si sa-i comunice acestuia noul grafic de rambursare, in vi, data realizarii conversiei". Pe de alta parte potrivit literei d) ale aceluiasi art. 7.2., Banca este obli comunice imprumutatului noua rata a dobanzii (i) stabilita de catre Banca a dreptului de a ti dobanzii curente in cazul intervenirii unor Schimbari Semnificative sau (ii) aplicabila ca exercitarii de catre Banca a dreptului de a converti moneda Creditului in Noua Moneda, l precizata la punctul 4.2. din prezentele Conditii Generale".
Avand in vedere ca art. 7.2. lit. c) si (d) contine prevederi care se intemeiaza, interpreteaza impreuna cu dispozitiile art. 3 lit. (d) din Conditiile Speciale si art. 4.2. Generale ale Conventiei de credit, clauze pe care le consideram abuzive conform celor punctul 1.1. si 1.7. din prezenta actiune, apreciem ca art. 7.2. lit. c) si fH) - "Obligai! SECTIUNEA 7) - ..Plati" din Conditiile Generale ale Conveni HP rredit con] fiind nule absolut in sensul art. 4 alin (1) din Legea 193/2000.
Cu privire 1.9 art 8.1 lit c si lit d au aratat ca declararea anticipata a scadentei pentru a nu fi considerate abuzive si nule absolut aceste prevederi, era necesar ca Banca sa stabileasca motive obiective de apreciere a imprejurarii de fapt care ar putea fi considerata determinanta pentru declararea anticipata a scadentei. Cu toate acestea se poate lesne observa ca singurul criteriu de apreciere este unul de natura pur subiectiva si arbitrar.
Au invederat ca banca instituie in mod cu totul abuziv si nelegal, in contradictie vadita cu principiul de drept privat potrivit caruia partile unui raport juridic se situeaza pe pozitii de egalitate, o procedura prin care, la liberul arbitru absolut al imprumutatorului, acesta poate declara anticipat scadenta soldului creditului, cu toate consecintele unui prejudiciu iminent in patrimoniul consumatorului.
Referitor la 1.10. costuri suplimentare au aratat ca Conform acestei sectiuni, in situatia in care din diferite motive costurile Bancii cresc sau ar exista un risc ca acestea sa creasca din motive de "interpretare ale unor acte normative aplicabile" aceste costuri sau eventualele costuri legate de interpretarileHegislatiei in vigoare, urmeaza-a fi suportata exclusiv de consumatori.
Au aratat ca art 10.1 si 10.2 Ca o consecinta fireasca a constatarii nulitatii absolute a clauzei privind comisionul de risc de la art. 5 lit. a) din Conventia de credit, astfel cum a fost ceruta la punctul 1 liniuta a Il-a, consideram ca sunt indreptatiti la restabilirea situatiei in care clauza privind comisionul de risc nu a fost incheiata.Astfel, dand eficienta celor doua principii ale efectelor nulitatii - principiul retroactivitatii efectelor nulitatii si principiul repunerii in situatia anterioara restitutio in integrum - se impune restituirea de catre parata catre subsemnatii a sumelor de bani incasate cu titlu de comision de risc si incepand cu luna septembrie 2010 cu titlu de comision de administrare, de la data semnarii Conventiei de credit si pana la data platii efective a acestui debit. Pentru perioada septembrie 2008 -noiembrie 2012, cuantumul comisionului de risc, redenumit ulterior comision de administrare, asa cum am mai aratat, se ridica la suma de 18 402,400 CHF, asa cum rezulta din extrasele de cont depuse la dosarul cauzei, suma care, solicitam sa ne fie restituita de catre parata.
In drept au fost invocate dispozitiile art 112 cod proc civ, art 1,4 din legea 193/200, OG 21/1992, legea 296/2004 privind codul consumului, legea 363/2007.
Ca probatoriu au solicitat proba cu inscrisuri, interogatoriu.
Parata a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neintemeiata raportat la calitatea acestora de persoane care au cunostiinte juridice.
Cu privire la clauzele invocate ca fiind abuzive, parata a aratat urmatoarele:
Referitor la clauza 3 d privind modificarea dobanzii, a aratat ca este ramasa fara obiect intrucat au fost notificati, ca este reglementat dreptul consumatorului de a rezilia contractul, iar banca nu poate prevedea schimbarile legislative ulterioare incheierii conventiei. Au aratat ca aceasta clauza a fost negociata, iar reclamantii au semnat in cunostiinta de cauza, iar intre parti nu a existat un dezechilibru semnificativ. Rata dobanzii se asociaza cu obiectul principal al contractlui de credit, fiind elementul cheie despre care banca isi informeaza clientii la incheierea unui contract, iar modalitatea de determinare a acesteia nu poate fi analizata din perspectiva clauzelor abuzive.
Cu privire la comisionul de risc parata a aratat ca argumentele reclamantilor sunt netemeinice.
A invederat isntantei ca notiunea riscului de credit este parte dintr-o teorie complexa, riscul de credit fiind un risc asumat d ebanca care deriva din constituirea surselor sale de creditare, din fonduri proprii sau prin depozite. Acest comision de risc este perceput in ideea aducerii la indeplinire a cerintei legale de pastrare la un anumit nivel al fondurilor proprii care sa acopere inclusiv riscul de credit, fara a constitui in mod necesar pretul unui serviciu distinct de acordarea creditului, fiind perceput la un nivel mic pe toata durata creditului.
De asemenea a aratat prin anularea acestuia se produce un dezechilibru semnificativ pentru banca fiind nevoita sa restrictioneze accesul la credite, precum si faptul ca a actionat cu buna credinta la introducerea acestei clauze, acest comision de risc fiind parte integranta din DAE, fiind inclus in riscul contractului.
Cu privire la clauzele 6.2 si 6.3 modificarea anuitatii a aratat ca nu este abuziva cu aceasi argumente prezentate mai sus. La fel a aratat si pentru clauza privind doband fixa sau variabila, ca fiind un element negociat cu clientii.
Referitor la clauzele 4.2 si 4.3 raportat la conversia monedei, a aratat parata ca nu sunt abuzive intrucata are rol de protectie, iar banca nu poate modifica unilateral cu privire la moneda creditului, iar caluaza este una transparenta si verificabila.
Raportat la clauzele 7.2 lit c si d nu sunt abuzive intrucat dreptul imprumatului la reziliere este pastrat.
In ceea ce priveste declararea scadentei anticipate a aratat ca nu este abuziva deoarece ea da dreptul bancii sa reactioneze la neexecutarea obligatiilor contractuale de catre imprumutati. Iar referitor la art 10.1 si 10.2 a aratat ca nu pot fi abuzive intrucat aparitia unor astfel d ecosturi nu sunt sub controlul sau previziunea bancii si ajuta la pastrarea echilibrului contractual.
Referitor la capetele de cerere privind restituirea sumelor percepute cu titlu d ecomision de risc si dobanda legala a aratat ca sunt nejustificate deoarece clauzele nu pot fi calificate ca fiind abuzive.
Cererea nu a fost motivata in drept.
Prin incheierea civila nr 2568 din 13.05.2013 s-a admis cererea de stramutare si s-a dispus stramutarea la Judecatoria Ploiesti.
Reclamantii si-au precizat actiunea in sensul ca solicita suma de 22147 CHF incasata cu tiltu de comision de risc.
Instanta a administrat proba cu inscrisuri.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
La data de 25.08.2008, parata S.C. Z S.A., in calitate de imprumutator, si reclamantii Xsi Y, in calitate de imprumutati, au incheiat conventia de credit nr. 0160639/09.05.2008, avand ca obiect acordarea unui credit in valoare de 200.000 CHF, pentru o durata de 120 luni, calculata de la data incheierii conventiei, pentru o dobanda de 3,99% p.a. Termenele de restituire a sumei imprumutate au fost stabilite prin planul de rambursare a creditului.
De la data incheierii conventiei si pana in prezent, parata a perceput comisionul de risc, redenumit de administrare, astfel cum reiese din extrasele de cont depuse la dosar coroborat cu planurile de rambursare a creditului.
Cu titlu preliminar, pentru a analiza cererea formulata de reclamanti, cu privire la declararea ca abuzive a clauzei contractuale stipulate la art. 3 lit. d, 5 lit. a, din Conditiile Speciale ale Conventiei de credit, instanta trebuie sa raspunda apararilor paratului care a aratat, in esenta, ca dobanda prevazuta in clauza al carei caracter abuziv se solicita, precum si comisionul de risc, fac parte din pretul contractului - pretul serviciului oferit reclamantului, care, potrivit Legii nr. 193/2000 care transpune in legislatia nationala Directiva 93/13/CE, nu pot fi supuse aprecierii din acest punct de vedere.
Acesta a aratat ca instanta trebuie sa interpreteze textul de implementare a Directivei nr. 93/13/CEE, anume art. 4 alin. 5 din Legea nr. 193/2000, in sensul si intelesul Directivei, atunci cand transpunerea in legislatia nationala nu s-a facut in conformitate cu scopul si sensul directivei.
Instanta apreciaza ca nu exista nici un impediment in ceea ce priveste interpretarea textului legii nationale - art. 4 alin. 5 din Legea nr. 193/2000 - in sensul ca acesta se refera la pretul si la obiectul contractului.
In ceea ce priveste cenzurarea analizei pretului si obiectului contractului prin prisma caracterului abuziv, de catre instanta, care ar fi tinuta de acest articol al legii nationale, precum si de art. 4 alin. 2 al Directivei nr. 93/13/CEE, instanta apreciaza ca sustinerea paratei nu este intemeiata.
Astfel, in cauza C 484/08, avand ca obiect o cerere de pronun?are a unei hotarari preliminare formulata in temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Suprem din Spania, prin decizia din 20 octombrie 2008, in procedura Caja de Ahorros y Monte de Piedad de Madrid impotriva Asociación de Usuarios de Servicios Bancarios (Ausbanc) - la care face trimitere Avocatul General in Concluziile sale in cauza C 453/10, avand ca obiect o cerere de pronun?are a unei hotarari preliminare formulata in temeiul articolului 267 TFUE de Okresný súd Prešov (Slovacia), in procedura Jana Pereni?ová, Vladislav Pereni? impotriva SOS financ spol. s r. o.(par. 117 si118) -, articolul 4 alineatul (2) ?i articolul 8 din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive in contractele incheiate cu consumatorii trebuie interpretate in sensul ca nu se opun unei reglementari na?ionale, precum cea in cauza in ac?iunea principala, care autorizeaza un control jurisdic?ional al caracterului abuziv al clauzelor contractuale privind definirea obiectului principal al contractului sau caracterul adecvat al pre?ului sau remunera?iei, pe de o parte, fa?a de serviciile sau de bunurile furnizate in schimbul acestora, pe de alta parte, chiar daca aceste clauze sunt redactate in mod clar si inteligibil(par. 44).
In aceasta speta, asa cum rezulta din textul citat, se punea problema unei reglementari nationale care sa permita instantelor nationale sa efectueze un control asupra acestui tip de clauze, prevazute la art. 4 alin. 2 din Directiva nr. 93/13/CEE. Ceea ce Curtea a statuat este ca se poate stabili prin lege nationala un control asupra clauzelor prevazute la 4 alin. 2 din Directiva nr. 93/13/CEE., clauze ce fac si obiectul prezentului litigiu, fara ca acest text sa fie incalcat. Astfel, cu atat mai mult, instantele nationale, pot analiza caracterul abuziv al acestui tip de clauze, chiar daca ele sunt exprimate in mod clar si inteligibil in contractele supuse controlului jurisdictional. Ceea ce este important este ca statele sa acorde minimul de protectie fata de consumatori, minim ce este reglementat prin Directiva nr. 93/13/CEE, insa prevederile acestei directive nu pot fi interpretate in sensul ca statele nu pot acorda o protectie mai ridicata consumatorilor. In acest sens, in cauza C 453/10, Jana Pereni?ová, Vladislav Pereni? impotriva SOS financ spol. s r. o.(par. 36), Curtea a statuat: "Avand in vedere aceste considera?ii, trebuie sa se raspunda la prima intrebare ca articolul 6 alineatul (1) din Directiva 93/13 trebuie interpretat in sensul ca, la aprecierea aspectului daca un contract incheiat cu un consumator de catre un comerciant ?i care con?ine una sau mai multe clauze abuzive poate continua sa existe fara clauzele men?ionate, instan?a sesizata nu poate sa se intemeieze numai pe caracterul posibil avantajos pentru una dintre par?i, in spe?a consumatorul, al anularii respectivului contract in intregime. Cu toate acestea, directiva men?ionata nu se opune ca un stat membru sa prevada, cu respectarea dreptului Uniunii, ca un contract incheiat cu un consumator de catre un comerciant ?i care con?ine una sau mai multe clauze abuzive este nul in intregime atunci cand se dovede?te ca aceasta asigura o protec?ie mai buna a consumatorului".
Pentru a asigura protec?ia urmarita de Directiva 93/13, Curtea a subliniat de asemenea, in mai multe ocazii, ca situa?ia de inegalitate care exista intre consumator ?i vanzator sau furnizor nu poate fi compensata decat printr-o interven?ie pozitiva, exterioara par?ilor la contract(Hotararea Asturcom Telecomunicaciones, C-40/08, Rep., p. I 9579, punctul 31). In lumina acestor principii, Curtea a hotarat ca instan?a na?ionala este obligata sa aprecieze din oficiu caracterul abuziv al unei clauze contractuale(Hotararea Asturcom Telecomunicaciones, C-40/08, Rep., p. I 9579, punctul 29) .
In opinia Cur?ii, posibilitatea instan?ei de a examina din oficiu caracterul abuziv al unei clauze reprezinta "un mijloc adecvat atat pentru a atinge rezultatul prevazut la articolul 6 din Directiva 93/13, ?i anume faptul ca respectivele clauze abuzive sa nu creeze obliga?ii pentru un consumator individual, cat ?i pentru a contribui la realizarea obiectivului prevazut la articolul 7 din aceasta directiva, din moment ce o astfel de examinare poate avea un efect disuasiv care contribuie la incetarea folosirii clauzelor abuzive in contractele incheiate de un comerciant cu consumatorii"( Hotararea din 21 noiembrie 2002, Cofidis (C 473/00, Rec., p. I 10875, punctul 32). Dreptul astfel recunoscut instan?ei a fost considerat necesar pentru "a se asigura o protec?ie efectiva a consumatorului, avand in vedere in special riscul destul de important ca acesta sa nu i?i cunoasca drepturile sau sa intampine dificulta?i in exercitarea lor("( Hotararea din 21 noiembrie 2002, Cofidis (C 473/00, Rec., p. I 10875, punctul 33).
Prin urmare, instanta poate analiza din punct de vedere al caracterului abuziv clauzele deduse judecatii in prezenta cauza, avand in vedere considerentele expuse mai sus, precum si dispozitiile art. 11 alin. 1 din Constitutia Romaniei( “Statul roman se obliga sa indeplineasca intocmai si cu buna-credinta obligatiile ce-i revin din tratatele la care este parte"), si ale art.20 din Constituitia Romaniei( dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte").
Legea aplicabila in cauza:
Avand in vedere ca incheierea contractului de credit a avut loc anterior datei de 1 octombrie 2011 (data la care Codul civil din 2009 a intrat in vigoare), raporturile juridice dintre parti sunt guvernate de Codul civil din 1864, astfel cum art.6 alin.(2) din Codul civil din 2009 si art.3 si art.102 din Legea nr.71/2011 pentru punerea in aplicare a Codului civil din 2009 stabilesc.
Raporturile contractuale stabilite intre parti si deduse judecatii intra sub incidenta Legii nr.193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre comercianti si consumatori, reclamantii avand calitatea de consumatori in sensul art.2 alin.(1) din actul normativ, respectiv de persoane fizice parti la un contract incheiat in afara activitatilor lor comerciale, industriale sau de productie, artizanale ori liberale, iar parata avand calitatea de comerciant in sensul art.2 alin.(2) din actul normativ, respectiv de persoana juridica parte la un contract incheiat in cadrul unei activitati comerciale autorizate.
La analiza caracterului abuziv al clauzelor contractuale, instanta va avea in vedere Legea nr.193/2000 in forma republicata in Monitorul Oficial nr.305/18.04.2008, potrivit principiului tempus regit actum (actul juridic, respectiv conditiile de validitate ale acestuia si cauzele de nulitate, sunt supuse legii in vigoare la momentul incheierii conventiei).
De asemenea, instanta retine caracterul derogator, special al dispozitiilor acestei Legi, raportat la prevederile Codului civil / Codului de procedura civila. Astfel, la solutionarea litigiilor privind caracterul abuziv al contractelor incheiate intre comercianti si consumatori trebuie avuta in vedere Legea nr.193/2000 indiferent daca persoana pretins prejudiciata s-a adresat direct instantei de judecata, potrivit art.14 din Lege, sau a sesizat Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor, potrivit art.8-14 din Lege. Aceasta imprejurare reiese in mod evident din chiar formularea art.14 - consumatorii prejudiciati prin contracte incheiate cu incalcarea prevederilor prezentei legi au dreptul de a se adresa organelor judecatoresti in conformitate cu prevederile Codului civil si ale Codului de procedura civila: contractele incheiate cu incalcarea prevederilor acestei legi sunt contractele in care au fost stipulate clauze abuzive; dispozitiile Codului civil si ale Codului de procedura civila devin aplicabile in conditiile principiului "legea speciala se completeaza cu legea generala".
Aplicarea in cauza a Directivei nr.93/13/CEE:
Ca regula generala, directiva nu este direct aplicabila in dreptul intern, fiind necesar ca statele membre destinatare sa o transpuna printr-o lege nationala.
Pentru ca o directiva sa beneficieze totusi de efect direct (inteles ca posibilitatea invocarii unei norme de drept comunitar intr-un litigiu aflat pe rolul instantelor nationale), in situatia in care nu a fost implementata sau a fost implementata incorect, trebuie sa fie intrunite trei cerinte: 1) termenul stabilit pentru transpunerea directivei sa fi expirat, iar statul sa nu fi transpus directiva sau sa o fi transpus-o incorect; 2) prevederea invocata sa fie clara, precisa, neconditionata de adoptarea unor masuri de implementare; 3) partea impotriva careia este invocata este o autoritate statala, astfel cum a aceasta a fost definita in cauza C-188/89 Foster. Aceste cerinte au fost stabilite de Curtea Europeana de Justitie in mai multe cauze: C - 41/74 Van Duyn, C-148/78 Ratti, C-152/84 Marshall I. In cauza insa, niciuna dintre parti nu are calitatea de autoritate statala, astfel ca parata nu se poate prevala de efectul direct al Directivei nr.93/13/CEE.
Cu toate acestea, instanta va analiza caracterul abuziv al clauzelor contractuale si prin prisma art.4 alin.(2) din Directiva anterior identificata, potrivit principiului interpretarii dreptului intern prin prisma celui comunitar (chiar si prin prisma unei directive necorespunzator transpuse la momentul incheierii contractului), statuat de Curtea de la Luxemburg in cauza C-106/89 Marleasing.
Cerintele calificarii unei clauze contractuale drept "abuzive":
Potrivit art.4 alin.(1) si alin.(2) din Legea nr.193/2000, o clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract, creeaza, in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor", "o clauza contractuala fiind considerata ca nefiind negociata direct cu consumatorul daca aceasta a fost stabilita fara a da posibilitate consumatorului sa influenteze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau conditiile generale de vanzare practicate de comercianti pe piata produsului sau serviciului respectiv.
De asemenea, potrivit art.4 alin.(6) din Legea nr.193/2000, evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociaza nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerintele de pret si de plata, pe de o parte, nici cu produsele si serviciile oferite in schimb, pe de alta parte, in masura in care aceste clauze sunt exprimate intr-un limbaj usor inteligibil.
Astfel cum art.4 alin.(3) din Lege stabileste, faptul ca anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociata direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului, in cazul in care o evaluare globala a contractului evidentiaza ca acesta a fost prestabilit unilateral de comerciant. Daca un comerciant pretinde ca o clauza standard preformulata a fost negociata direct cu consumatorul, este de datoria lui sa prezinte probe in acest sens.
De asemenea, art.1 alin.(1) din Legea nr.193/2000 prevede ca "orice contract incheiat intre comercianti si consumatori pentru vanzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fara echivoc, pentru intelegerea carora nu sunt necesare cunostinte de specialitate".
Potrivit art.4 alin.(2) din Directiva nr.93/13/CEE, "aprecierea caracterului abuziv al clauzelor nu priveste nici definirea obiectului contractului, nici caracterul adecvat al pretului sau remuneratiei, pe de o parte, fata de serviciile sau de bunurile furnizate in schimbul acestora, pe de alta parte, in masura in care aceste clauze sunt exprimate in mod clar si inteligibil".
Din textele legale anterior mentionate reiese ca o clauza contractuala este considerata abuziva daca intruneste trei conditii: 1) nu a fost negociata direct cu consumatorul; 2) creeaza un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, in detrimentul consumatorului si contrar bunei-credinte; 3) nu se refera la obiectul sau la pretul contractului, atunci cand acestea sunt clar si inteligibil exprimate.
Referitor la caracterul negociat sau nenegociat (de adeziune, standard preformulat) al unui contract, instanta retine ca din prima categorie fac parte conventiile ale caror prevederi sunt rezultatul vointelor concordante ale ambelor/tuturor partilor contractante, respectiv rezultatul propunerilor si contrapunerilor sau chiar al concesiilor partilor, in timp ce din a doua categorie fac parte conventiile ale caror clauze nu au fost negociate sau discutate de parti, incheierea contractului avand loc numai ca urmare a adeziunii unei parti la oferta celeilalte. Trasaturile generale ale contractelor de adeziune sunt: existenta unei inegalitati economice intre contractanti, o parte avand o pozitie economica superioara celeilalte; existenta unei oferte generale si abstracte (adresate tuturor potentialilor contractanti), permanente (privitoare la toate contractele incheiate intr-o anumita perioada de timp) si detaliate (cuprinzand in integralitate clauzele contractelor care vor fi incheiate); oferta de a contracta este rezultatul manifestarii de vointa a unei singure parti contractante.
Conventia de credit nr. 0160639/25.08.2008, incheiata intre parti are caracterul unui contract standard preformulat, in sensul art.4 alin.(3) din Legea nr.193/2000, intrunind toate trasaturile generale ale unui contract de adeziune, anterior mentionate: intre reclamanti, partile contractante aflate in nevoia obtinerii unei sume de bani, si parata, partea contractanta detinand resursele financiare necesare satisfacerii nevoilor primului, exista o evidenta pozitie de inegalitate economica; clauzele contractuale reprezinta in fapt conditiile contractuale generale, amanuntite, stabilite de parata pentru perioada respectiva si anterior incheierii conventiei, pentru toti potentialii clienti aflati in aceeasi situatie cu reclamantii; clauzele contractuale sunt rezultatul manifestarii de vointa a unei singure parti contractante, respectiv a paratei, reclamantii doar manifestandu-si vointa de a incheia conventia.
Negocierea unui contract nu presupune oferirea unei ocazii abstracte de a face o contraoferta sau de a discuta stipularea unei clauze (prin ipoteza, destinatarul isi poate exprima oricand punctul de vedere cu privire la conditiile contractuale oferite sau poate propune una sau mai multe contraoferte), si nici nu se limiteaza la ocazia oferita potentialului client de a "alege" moneda creditului, de a citi conditiile contractuale oferite de banca, ci implica ocazia oferita destinatarului de a influenta efectiv continutul si numarul clauzelor. Parata nu a facut insa dovada schimbarii/modificarii vreunei clauze din initiativa destinatarilor ofertei, respectiv a faptului ca reclamantii au avut si alte optiuni decat cele de a adera in integralitate la clauzele prestabilite sau de a le refuza tot in integralitate, desi sarcina acestei probe ii revenea, potrivit art.4 alin.(2) din Lege.
Nu exista identitate intre caracterul special al conditiilor conventiei de credit si caracterul negociat al acestora. Conditiile au fost calificate drept "speciale" doar ca urmare a faptului ca acestea cuprind elementele care diferentiaza acest contract de altele din aceeasi categorie (numele imprumutatului, suma acordata de banca, durata creditului, cuantumul dobanzilor si al comisioanelor etc.). Faptul ca reclamantii au acceptat sa semneze conventia de credit in conditiile impuse de parata nu inseamna ca au renuntat la dreptul de a solicita anularea clauzelor.
Pentru motivele de fapt si de drept anterior mentionate, instanta retine caracterul de adeziune al contractului de credit nr. 0160639/25.08.2008 incheiat intre parti, si deci caracterul nenegociat al clauzelor contestate de reclamanti.
I Art.3 lit.d din Conditiile speciale ale conventiei de credit prevede: "banca isi rezerva dreptul de a revizui rata dobanzii curente in cazul aparitiei unor schimbari semnificative pe piata monetara, comunicand imprumutatului noua rata a dobanzii; rata dobanzii astfel modificata se va aplica de la data comunicarii".
In conditiile generale ale conventiei, parata a definit "schimbarile semnificative" ca fiind: "(i) orice variatie cu o cota procentuala de 0,2% p.a. sau mai mare a valorii indicilor de referinta ai pietei monetare, fata de valoarea acestora la data de referinta, (ii) orice modificari ale costurilor de refinantare ale bancii care ar genera o depasire a nivelului maxim acceptabil pentru aceasta in vederea continuarii desfasurarii activitatii, in legatura cu un anumit produs / serviciu, in conditii de profitabilitate precum si (iii) orice modificari legislative ce ar supune banca la suportarea unor costuri noi / suplimentare / majorate fata de cele avute in vedere la data de referinta, incluzand, dar fara a se limita la situatiile prevazute la Sectiunea 10".
Instanta retine ca prin art.3 lit.a din conditiile speciale ale conventiei nr. 0160639/25.08.2008 a fost stabilita o rata fixa a dobanzii curente de 3,99% p.a. Acest caracter reiese atat din faptul ca in contract nu a fost prevazut expres caracterul variabil al dobanzii, cat si din planul de rambursare a creditului anexat conventiilor. Cu toate acestea, prin art.3 lit.d anterior redat, parata si-a atribuit dreptul de a revizui structura ratei dobanzii curente in cazul aparitiei unor "schimbari semnificative pe piata monetara".
Anexa la Legea nr.193/2000 stabileste cu caracter exemplificativ prevederile contractuale care au caracter abuziv, printre acestea fiind si cea care: "a) da dreptul comerciantului de a modifica, in mod unilateral, clauzele contractuale, fara a avea un motiv specificat in contract si acceptat de consumator prin semnarea acestuia. Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor in temeiul carora un furnizor de servicii financiare isi rezerva dreptul de a modifica rata dobanzii platibile de catre consumator ori datorata acestuia din urma sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fara o notificare prealabila, daca exista o motivatie intemeiata, in conditiile in care comerciantul este obligat sa informeze cat mai curand posibil despre aceasta celelalte parti contractante si acestea din urma au libertatea de a rezilia imediat contractul".
Mai mult, in art.3.1.2 lit.c din Conditiile generale ale conventiei, parata a stabilit expres ca rata dobanzii curente este fixa sau variabila.
De asemenea, art.1 alin.(1) din Lege prevede ca orice contract incheiat intre comercianti si consumatori trebuie sa cuprinda clauze contractuale clare, fara echivoc, pentru intelegerea carora nu sunt necesare cunostinte de specialitate.
Analizand continutul art.3 lit.d din Conditiile Speciale prin prisma intregului contract, instanta constata ca, daca reclamantii au putut afla de la data incheierii conventiei posibilitatea modificarii ratei dobanzii, conditiile acestei variatii, respectiv sintagma "schimbari semnificative pe piata monetara", nu a fost definita in mod clar, fara echivoc: "indicii de referinta ai pietei monetare" nu au fost expres indicati; "depasirea nivelului maxim acceptabil" pentru banca reprezinta un criteriu pur subiectiv, exclus asadar oricarei aprecieri din partea clientilor bancii sau a instantei; sintagmele "orice modificari legislative","costuri noi/suplimentare/majorate" nu ofera nicio limita pentru banca in majorarea ratei dobanzii.
Cazurile in care o conventie poate fi amendata prin manifestarea de vointa a unei singure parti trebuie sa fie clar exprimate, neechivoce, astfel incat clientul sa aiba posibilitatea de a-si prefigura de la inceput conditiile in care o astfel de modificare poate interveni, iar instanta sa aiba posibilitatea ca, la cerere, sa poata aprecia asupra existentei si temeiniciei acestora. Avand in vedere formularea deosebit de generala, instanta considera ca art.3 lit.d din Conditiile speciale ale conventiei de credit nu este clar, fara echivoc, ci permite paratei sa modifice discretionar rata dobanzii curente pentru motive necunoscute de reclamanti, care scapa aprecierii acestora si eventualului control al instantei, contrar principiului bunei-credinte si creand un vadit dezechilibru contractual. "Schimbarile semnificative pe piata monetara", invocate de parata, au un caracter vag, putand da cu usurinta nastere la cresteri abuzive a ratei dobanzii.
Parata nu a prevazut in contract posibilitatea reclamantilor de a solicita rezilierea conventiei in ipoteza modificarii unilaterale a ratei dobanzii, cu obligatia de a restitui suma imprumutata, fara a fi penalizati pentru aceasta alegere.
Dobanda este inclusa in pretul contractului. Insa, potrivit art.4 alin.(6) din Legea nr.193/2000 si din art.4 alin.(2) din Directiva nr.903/13/CEE, pentru a fi exclusa de la aprecierea caracterului abuziv, clauza contractuala referitoare la pretul contractului trebuie sa fie exprimata "clar si inteligibil". Or, in cauza, reclamantii au invocat tocmai formularea neclara, neinteligibila, a posibilitatii de modificare a ratei dobanzii.
Reclamantii nu au avut posibilitatea de a negocia clauza privind caracterul dobanzii, din moment ce aceasta nu a fost clar exprimata (prin ipoteza, reclamantii nu puteau face judecati de valoare cu privire la o dispozitie contractuala pe care nu au putut-o intelege). Iar sustinerea paratei, potrivit careia prin faptul ca reclamantii au consimtit sa semneze conventia de credit, au acceptat implicit si posibilitatea modificarii (discretionare) a dobanzii vadeste pe deplin reaua - credinta a bancii.
In consecinta, instanta apreciaza ca art.3 lit.d din Conditiile speciale ale conventiei de credit reprezinta o clauza abuziva, in sensul lit.a) din Anexa la Legea nr.193/2000. II. Art.5.1 lit.a din Conditiile speciale ale conventiilor de credit prevad in favoarea paratei dreptul de a percepe un comision de risc de 0,22% ( prevazut in conventia de credit nr. 0160639/25.08.2008) aplicat la soldul creditului, platibil lunar in zile de scadenta, pe toata perioada de derulare a conventiei de credit.
Art.3.5 din Conditiile generale ale conventiei de credit stabilesc ca, pentru punerea la dispozitie a creditului, imprumutatul datoreaza bancii un comision de risc, aplicat la soldul creditului, care se plateste lunar, pe toata perioada creditului; modul de calcul si scadenta/scadentele platii acestuia se stabilesc in conditiile speciale.
Instanta constata ca riscul asigurat prin perceperea acestui comision nu este definit prin conventie; simpla mentionare a valorii si a perioadei pentru care este datorat, fara ca reclamantii sa aiba posibilitatea de a cunoaste motivele care determina perceperea acestuia, iar instanta, pe aceea de aprecia asupra temeinicii sale, in eventualitatea unui litigiu, nu confera acestei clauze un caracter clar si neechivoc.
De altfel, instanta retine ca numai ca urmare a promovarii prezentei actiuni, la aproape patru ani de la data incheierii conventiei de credit, parata a incercat sa furnizeze o explicatie posibila a stabilirii acestui comision, si aceasta cat se poate de generala ("comisionul de risc este perceput pentru gestionarea si a altor riscuri decat riscul de neplata, si anume: riscul de neexecutare a garantiei, riscul de urmarire a garantiei, riscul de depreciere / pieire a garantiei, de neincasare a valorii asigurarii si orice alte riscuri care exista in legatura cu un credit ipotecar"); in contract nu au fost prevazute, nici macar cu titlu exemplificativ, aceste riscuri inerente activitatii desfasurate de banca si "care ar putea aparea de-a lungul derularii contractului de credit". Exigentele bunei - credinte in raporturile contractuale impun ca partile sa poata cunoaste inca de la incheierea actului juridic intinderea obligatiilor pe care trebuie sa le execute, si ca o parte sa nu isi creasca semnificativ profitul prin impovararea fara niciun criteriu, si deci nejustificat, a celeilalte parti.
Riscul, inteles ca posibilitatea unei pierderi, reprezinta un element specific contractelor aleatorii (actelor juridice cu titlu oneros in care toate partile au in vedere posibilitatea unui castig si riscul unei pierderi, datorita unei imprejurari viitoare si incerte, de care depinde intinderea sau chiar existenta obligatiei); contractul de credit insa are caracter comutativ, intinderea si existenta obligatiilor asumate de parti fiind precis determinate inca de la realizarea acordului de vointa, iar in cazul in care reclamantii nu si-ar executa obligatiile contractuale, parata ar avea la dispozitie procedura executarii silite, inclusiv realizarea dreptului de ipoteca prevazut in favoarea sa.
Riscurile pe care o banca trebuie sa le suporte sunt acoperite atat ca urmare a perceperii dobanzii stipulate in contract, cat si ca urmare a constantei adaptari a ofertei de creditare la conditiile economice, de notorietate fiind ajustarea ratei dobanzii si a comisioanelor la situatia economica nationala si internationala, in contractele de credit nou incheiate. Riscul nerambursarii creditului sau al persoanei contractante este acoperit prin constituirea garantii reale imobiliare in favoarea paratei, prin asigurarea imobilului la o valoare suficienta pentru garantarea recuperarii sumei imprumutate, primele de asigurare fiind suportate exclusiv de reclamanti, prin eventuala executare silita asupra celorlalte bunuri ale reclamantilor. Nu in ultimul rand, de esenta activitatii desfasurate de un comerciant (banca) este riscul pe care acesta si-l asuma prin desfasurarea respectivei activitati comerciale; insa prin clauzele contractuale impuse reclamantilor, parata incearca sa transfere asupra acestora din urma intregul risc al creditului acordat, indiferent de valoarea acestuia, clientii avand doar un drept de optiune intre a accepta modificarile unilaterale impuse de parata sau a cere desfiintarea contractului, cu consecinta restituirii imediate a sumei imprumutate si a dobanzii aferente, inclusiv a comisionului de rambursare anticipata, in conditiile in care suma de bani imprumutata a fost deja folosita de reclamanti.
Contrar sustinerilor paratei, instanta apreciaza ca acest comision nu a fost negociat intre parti; negocierea nu se rezuma la "luarea la cunostinta" a existentei comisionului. Iar Legea nr.193/2000 nu impune ca doar clauzele care prezinta un interes mai mare pentru clienti sa fie clar exprimate, ci se refera la integralitatea prevederilor contractuale.
Perceperea comisionului de risc (de 0,22% din soldul creditului), platibil lunar, reprezinta mai mult de jumatate din valoarea dobanzii si mai mult de o treime din valoarea sumei imprumutate, potrivit graficelor de rambursare creeaza un vadit dezechilibru intre drepturile si obligatiile partilor, in detrimentul reclamantilor consumatori, acestia fiind obligati, pentru cauze necunoscute, la plata unei importante sume de bani.
Instanta nu contesta faptul ca perceperea comisionului de risc a stat la baza vointei paratei de a contracta, data fiind si valoarea ridicata a acestuia. Insa aceasta imprejurare nu constituie un impediment pentru anularea clauzei cu acest obiect, legea nefacand distinctie intre clauzele care au avut un rol determinant pentru exprimarea consimtamantului, si cele mai putin importante.
Instanta apreciaza ca prevederea contractuala care stabileste comisionul de risc contravine bunei-credinte, in conditiile in care parata percepe lunar 0,22% din soldul creditului pentru motive necunoscute de reclamanti. Reaua - credinta a paratei este dovedita chiar de modul in care a inteles sa formuleze clauza privind comisionul de risc, si de caracterul nenegociat al contractului, comerciantul profitand de nevoia consumatorilor pentru a le impune acest comision de risc.
Instanta nu va retine nici apararea paratei privind includerea comisionului de risc in pretul contractului. Denumirea acestui comision si motivele care stau la baza perceperii acestuia sunt in contradictie cu ideea de pret, definit ca prestatie oferita in schimbul transferarii proprietatii asupra bunului. Comisionul de risc nu reprezinta nicidecum un echivalent al folosintei sumei imprumutate, astfel cum este dobanda perceputa. De altfel, nici O.U.G. nr.50/2010 nu a considerat comisionul de risc drept pret al contractului, prin art.36 fiind exclusa perceperea acestuia.
In consecinta, instanta apreciaza ca art.5 lit. a) din Conditiile speciale ale conventiei incheiate de parti reprezinta clauze abuzive, in sensul art.4 alin.(1) din Legea nr.193/2000. III. Raportat la concluziile instantei cu privire la prima clauza, 3 lit d instanta va constata caracterul abuziv al clauzelor art. 6 alin. 2 prima teza din Conditiile Speciale care prevede ca “ Valoarea anuitatii se va modifica in mod corespunzator in conditiile punctului 3. d)(_)", si art. 6 alin. 3 prima teza din Conditiile Speciale care prevad ca: " Graficul de rambursare se va modifica periodic, automat, corespunzator ajustarii ratei dobanzii(_)", intrucat acestea pun in aplicare efectiva art. 3 lit. d din Conditiile Speciale.
IV. Art. 3.1.2. lit. c) - Conditii Generale prevede: “ rata dobanzii curente este fixa sau variabila, exprimata in forma procentuala, (ex. x%) valoarea sa fiind mentionata in Conditiile Speciale".
Art. 3.1.2 din Conditiile Generale se completeza, in analiza conventiei incheiate de parti, cu art. 3 lit.a) si d) din Conditiile Speciale.
Desi,la prima vedere, continutul art. 3.1.2 lit. c) nu pare a avea un caracter abuziv, fiind expresia unor conditii generale de stabilire a dobanzii, atunci cand se interpreteaza conventia, sub acest aspect, potrivit principiului de interpretare potrivit caruia clauzele unui contract se interpreteaza in totalitatea lor, se poate observa cel putin o ambiguitate cu privire la acest aspect.
Astfel, desi se specifica faptul ca rata dobanzii este fixa sau variabila, doar valoarea acesteia urmeaza sa fie stabilita prin conditiile speciale, iar nu caracterul acesteia. Or, valoare nu inseamna decat cuantumul dobanzii, in functie de valoarea creditului si de durata acestuia.
Analizand, in continuare, si in completare, continutul art. 3 lit. a) din Conditiile Speciale, prin care se stabileste rata dobanzii de 3,99% pe an, si art. 3 lit.d) din conditiile speciale, prin care se stabileste faptul ca rata dobanzii se poate modifica in mod unilateral de catre Banca, in functie de criterii nedeterminate, instanta retine ca art. 3.2.1. lit. c din Conditiile Generale creeaza conditiile generale ale unui cadru contractual abuziv, lasand la libera apreciere subiectiva a Bancii sa stabileasca daca dobanda este fixa sau variabila.
Prin urmare, constata existenta unui dezechilibru contractual in ceea ce priveste si clauza prevazuta la art. 3.1.2 it. C) din Conditiile Generale, care are, astfel, un caracter abuziv.
V. Art. 3.11. Conditii Generale prevede ca “ DAE poate fi modificata in conditiile modificarii ratei dobanzii, precum si in conditiile prevazute de Sectiunea 10 ) Costuri suplimentare sau prin acordul partilor".
Reclamantii au formulat critici cu privire la teza finala a clauzei, prin trimiterile pe care le face la art. 3 lit. d) si la Sectiunea 10, care cuprind clauze abuzive.
Instanta retine ca sustinerile reclamantilor sunt intemeiate cu privire la aceasta clauza, aceasta cuprinzand conditii generale cu privire la stabilirea DAE. Atata timp cat prevederile art. 3 lit. d) din Conditiile Speciale si ale Sectiunii 10 din Conditiile Generale au fost constatate ca avand un caracter abuziv, referirile din art. 3.11 cu privire la acestea isi vor mai produce efecte pe viitor, fiind si aceasta o clauza abuziva, din moment ce poate fi modificata in coditiile prevazute de art 3 lit d constatata ca fiind abuziva.
VI. Art. 4.2 din Conditiile Generale prevede: “in cazul in care creditul este acordat intr-o alta moneda decat moneda nationala ,Imprumutatul, fiecare Codebitor si fiecare Garant declara si recunoaste in mod expres faptul ca, in situatia in care pe parcursul duratei creditului, cursul pentru moneda de schimb fluctueaza, in mod crescator, cu mai mult de 10% fata de valoarea acestuia de la data semnarii prezentei conventii, in vederea evitarii continuarii /majorarii expunerii la riscul valutar, Banca are dreptul, dar nu si obligatia, ca in mod unilateral" sa converteasca moneda creditului in RON, sa aplice, in consecinta, rata dobanzii practicate pentru acelasi produs de creditare/produsul de creditare in RON(_)", iar cocontractantul se angajeaza, in mod irevocabil, ca, de la data indicata in notificare primita de la banca potrivit art. 7 lit. c din Conditiile Generale, sa efectueze in RON orice rambursare/plata a oricareia si tuturor sumelor datorate bancii, in baza prezentei conventii, sa suporte oricare si toate eventualele costuri generate de si/sau in legatura cu realizarea conversiei, asa cum acestea vor fi valabile, aplicabile la data efectuarii conversiei.
In continuare, instanta retine ca la art. 4.3 de la SECTIUNEA 2) - "Plati" din Conditiile Generale ale Conventiei de credit, in cazul in care ar exista un potential risc valutar in sarcina reclamantilor, adica producerea unor pierderi si pe cale de consecinta a unui prejudiciu in patrimoniul reclamantilor, nu vor avea alt drept decat acela de a solicita aprobarea Bancii in vederea conversiei creditului intr-o alta moneda. In acest caz, Banca va putea decide "aprobarea solicitarii imprumutatului" dupa ce "va analiza solicitarile primite, de la caz la caz si in functie de posibilitatile de refinantare in piata ". Intr-o astfel de situatie, conversia creditului in noua moneda va opera doar dupa semnarea de catre Banca si reclamantii consumatori a unui act aditional modificator al Conventiei de Credit.
Asadar, rezulta in mod clar ca aprobarea conversiei creditului intr-o alta moneda nu va putea fi facuta decat cu acordul Bancii, dupa doua aparente "criterii", respectiv (i) analiza de la caz la caz si (ii) posibilitatile de refinantare in piata. In fapt nu exista niciun fel de criteriu ori regula obiectiva de apreciere si Banca va putea decide in mod unilateral bazat exclusiv pe liberul arbitru respingerea unei astfel de cereri, chiar daca reclamantii au suferi un prejudiciu din cauza fluctuatiilor valutare.
Si in aceasta situatie, in cazul in care Banca va aproba conversia dupa reguli si criterii numai de ea stiute, absolut toate costurile legate de o astfel de conversie vor fi suportate doar de reclamantii consumatori fara a exista o cuantificare a acestor costuri sau o modalitate obiectiva de apreciere or cuantificare a acestora.
Prin urmare, este vadita disproportia dintre contraprestatii intre cele doua parti contractante, astfel ca instanta apreciaza ca art. 4.2 din Conditiile Generale ale conventiei are un caracter abuziv, potrivit art.4 alin.(1) din Legea nr.193/2000.
VII. Art. 7 lit. c) si d) din Conditiile Generale prevad ca Banca este obligata
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Actiuni (in): anulare, posesorie, regres, pauliana etc.
Anulare act - Decizie nr. 523 din data de 27.06.2017Anulare act - Decizie nr. 502 din data de 21.06.2017
II.Procesul verbal de contraventie care nu intruneste conditiile prev. de art. 19/1 din OG nr. 2/2001 reactualizata, va fi anulat. - Decizie nr. 267/R din data de 23.05.2005
Anularea actelor frauduloase incheiate de debitori in dauna creditorilor se poate dispune daca se dovedeste existenta intentiei de frauda - Sentinta civila nr. 506/CA din data de 19.05.2004
COMPETENTA MATERIALA . ANULARE ACT FALSIFICAT - Decizie nr. nr. 5/A din data de 05.01.2004
Obligare la incheierea unui act autentic de vanzare-cumparare iar in caz de refuz, Sentinta sa tina loc de contract de vanzare cumparare - Decizie nr. 155 din data de 31.12.2013
Lipsa calitatii procesuale pasive ca urmare a divizarii unei societati in mai multe societati comerciale. Imposibilitatea introducerii unor noi parati in apel. - Decizie nr. 404 din data de 09.09.2011
Actiune in constatare - Sentinta civila nr. 293 din data de 03.06.2009
- Sentinta civila nr. 526 din data de 29.10.2008
Rectificare carte funciara - Sentinta civila nr. 118 din data de 10.02.2009
Exceptia inadmisibilitatii cererii pentru neparcurgerea procedurii plangerii prealabile. Dovada depusa dupa inchiderea dezbaterilor - Sentinta civila nr. 84/F din data de 15.09.2015
Raportul de evaluare intocmit de A.N.I.. Consecintele incalcarii dispozitiilor art. 70 si 79 alin. 1 din Legea nr. 161/2003. Contestarea raportului de evaluare. - Decizie nr. 5/F din data de 23.01.2015
Admisibilitatea actiunii in anulare a actului administrativ-fiscal adresate direct instantei de judecata, fara a urma, in prealabil, procedura prevazuta de art. 205-208 din Codul de procedura fiscala. - Decizie nr. 611/R din data de 21.05.2015
Vechiul cod de procedura civila – Recurs respins. Inadmisibilitate actiune constatare a unei situatii de fapt in materia contenciosului administrativ. Sanctiunea necomunicarii modificarii actiunii – nulitate relativa in conditiile art. 105 alin. 2 c.pr.ci - Decizie nr. 2130/R din data de 19.09.2014
Vechiul cod de procedura civila - Recurs respins. Inadmisibilitate actiune constatare a unei situatii de fapt in materia contenciosului administrativ. Sanctiunea necomunicarii modificarii actiunii – nulitate relativa in conditiile art. 105 alin. 2 c.pr.ci - Decizie nr. 1449/R din data de 25.04.2014
Actiune pentru anularea permisului sau de conducere - Sentinta civila nr. 4798/CA din data de 19.09.2012
Actiune in anulare. Decizie emisa in baza Legii 10/2001 de catre o persoana juridica ce nu avea calitatea de unitate detinatoare. - Sentinta civila nr. 101/S din data de 03.04.2012
Interesul in promovarea unei ac?iuni in constatarea nulita?ii absolute a unui act juridic. - Decizie nr. 251/A din data de 28.10.2011
Cheltuieli de judecata pe cale separata. - Decizie nr. 1290/R din data de 20.10.2011
Uzucapiune.Posesia exerciatata asupra unui teren proprietatea C.A.P. - Decizie nr. 1473/R din data de 24.11.2011