art.111Cod procedura civila. inadmsibilitate

Actiunea este inadmisibila si in privinta solicitarii de constatare a existentei lucrarilor realizate fara autorizatie de construire, calea legala de urmat in aceasta situatie fiind, in realitate, cea a procedurii administrative prevazute de legislatia speciala in materie, pentru obtinerea autorizatiei de construire.
Imprejurarea ca la epoca realizarii lucrarilor respective au fost incalcate normele legale in vigoare privind autorizatiile administrative ce trebuiau obtinute prealabil declansarii operatiunilor de construire, fapt pentru care autorul a fost sanctionat contraventional, conform procesului verbal nr. 180/1994, nu justifica declansarea litigiului de fata, pentru legitimarea acestei situatii de fapt, care ar echivala in final cu o validare judecatoreasca a nesocotirii unor norme imperative privind regimul constructiilor. Or, nimeni nu se poate prevala de o conduita nelegitima pentru a obtine recunoasterea unui drept ocrotit de lege.(sentinta civila nr. 6529/20.09.2004)

Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante la data de 24.05.2004 sub nr. 6367/2004, reclamantii G.M si P.V. au chemat in judecata pe paratii Municipiul Bucuresti prin Primar General, Prefectura Municipiului Bucuresti prin Prefectul Municipiului Bucuresti si Ministerul Finantelor Publice, solicitand instantei ca  prin hotararea ce o va pronunta sa constate ca imobilul proprietatea reclamantelor situat in Bucuresti, Bdul.B. nr.162, sector 2 se compune din teren in suprafata de 270 mp. si constructie compusa din parter si etaj.
In motivare au aratat ca prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr.1105/1949, P.P. si P.V. au devenit proprietari unui teren de 490 mp. si constructie situat in Sos. V. nr.98. In urma decesului lui P.P. au ramas ca mostenitori reclamantele din cauza de fata, in calitate de sotie supravietuitoare si fiica, in masa succesorala ramanand cota de 1 din dreptul de proprietate asupra terenului de 490 mp. din B-dul.M. nr.162 si constructia aflata pe acest teren formata din 5 camere, bucatarie si magazie. Au mai aratat faptul ca prin contractul de vanzare-cumparare nr.16345/1992 reclamantele au vandut o suprafata de 220 mp. din acest teren, ramanand proprietarele suprafetei de 270 mp. si a constructiei situate pe acest teren, ulterior realizand un magazin cu anexe, prin extinderea imobilului deja existent conform autorizatiei de constructie nr.53/M/17.08.1992. Au mai aratat ca numitul N.M., fost chirias al reclamantelor, a realizat fara autorizatie o supraetajare a imobilului, fiind amendat contraventional conform procesului-verbal nr.190/1994. Au invederat ca prin sentinta civila nr.42/1995 a Tribunalului Bucuresti s-a constatat ca reclamantele sunt proprietarele imobilului din B-dul. B. nr.162 in suprafata de 270 mp., insa nu a fost detaliata suprafata din curte, suprafata construita, nu s-a precizat existenta constructiei pe acest teren, in sensul indicarii numarului de incaperi, a destinatiei acestora, a faptului ca este vorba despre o constructie compusa din parter si etaj, consecinta fiind aceea a imposibilitatii intabularii dreptului de proprietate.
In drept au invocat art.111 Cod procedura civila si H.G nr.1574/2003.
In dovedire au solicitat probele cu inscrisuri si expertiza imobiliara.
La data de 10.06.2004 a formulat intampinare parata Municipiul Bucuresti prin Primarul General, invocand exceptiile autoritatii de lucru judecat prin raportare la sentinta civila nr.42/1995 a Tribunalului Bucuresti, exceptia lipsei calitatii procesuale pasive si exceptia inadmisibilitatii actiunii, iar pe fond a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata, in dovedire invocand proba cu inscrisuri.
La data de 14.06.2004 a formulat intampinare parata Prefectura Municipiului Bucuresti, invocand exceptia inadmisibilitatii actiunii cu motivarea ca dovada calitatii de proprietar se face cu actele prin care a fost dobandita proprietatea imobilului, iar pentru extinderea sau modificarea acestuia, dovada se face cu autorizatia de constructie, nefiind necesar ca instanta sa constate din nou existenta dreptului de proprietate, reclamantele fiind obligate sa uzeze de caile legale administrative pentru a intra in legalitate. A invocat si exceptia lipsei calitatii sale procesuale pasive, aratand ca nu are in proprietate sau administrare imobile. In dovedire a solicitat proba cu inscrisuri.
Parata Ministerul Finantelor Publice nu a formulat intampinare.
La dosar au fost depuse urmatoarele inscrisuri: sentinta civila nr.42/1995 a Tribunalului Bucuresti, procesul-verbal de contraventie nr.180/1994, certificat de urbanism nr.122M/1992, autorizatie de construire nr.53M/1992, schite de plan, certificat de mostenitor nr.1623/1983, act de vanzare-cumparare nr.1105/1949, certificat nr.27879/6890/2002 emis de Primaria Municipiului Bucuresti, certificat fiscal nr.104440/2004, act de vanzare-cumparare autentificat sub nr.16345/1992, documentatie cadastrala .
In sedinta publica de azi, 20.09.2004, instanta a pus in discutie exceptiile invocate de parate prin intampinarile depuse la dosar.
Analizand materialul probator prin prisma exceptiilor invocate, instanta retine:
Potrivit sentintei civile nr.42/1995 pronuntata de Tribunalul Bucuresti (fila 4), s-a constatat, in contradictoriu cu Consiliul Local al Municipiului Bucuresti, ca reclamantele sunt proprietarele imobilului situat in Bucuresti, B-dul. B.nr.162, sector 2,  in suprafata de 270 mp.
Prin promovarea prezentei actiuni, aceleasi reclamante urmaresc a se constata pe cale judecatoreasca faptul ca imobilul aflat in proprietatea lor, potrivit hotararii judecatoresti mai sus mentionate, se compune din teren in suprafata de 270 mp. si constructia alcatuita din parter si etaj.
Instanta apreciaza ca prioritara, in cadrul exceptiilor discutate, solutionarea exceptiei autoritatii de lucru judecat, exceptie pe care o considera insa neintemeiata, prin raportare la dispozitiile art.1201 Cod civil, intre cele doua pricini neexistand tripla identitate de parti, obiect si cauza.
Astfel, cadrul procesual pasiv configurat prin introducerea actiunii de fata este complet diferit de cel al litigiului anterior, concluzie care rezulta fara echivoc din examinarea dispozitivului hotararii judecatoresti precedente, neputandu-se interpreta ca parata Municipiului Bucuresti din cadrul procesual de fata se identifica cu parata din litigiul anterior, fiind vorba de doua entitati diferite, iar in litigiul de fata figureaza si alte parti chemate in judecata in calitate de parate.
Pe de alta parte, intre cele doua pricini nu exista nici identitate de obiect si cauza, din moment ce in primul proces reclamantele au urmarit atestarea pe cale judecatoreasca a dreptului lor de proprietate asupra imobilului, iar in cauza de fata aceleasi reclamante tind sa obtina constatarea si detalierea elementelor componente ale obiectului dreptului lor de proprietate imobiliara.
Pentru considerentele expuse, in baza art. 1201 Cod civil si art.166 Cod procedura civila, instanta va respinge exceptia autoritatii de lucru judecat.
In ceea ce priveste exceptia inadmisibilitatii, instanta constata ca aceasta este intemeiata.
Astfel, prin raportare la dispozitiile art.111 Cod procedura civila, actiunea in constatare este admisibila in masura in care are ca finalitate atestarea existentei sau inexistentei unui drept si numai in conditiile in care nu este deschisa calea actiunii in realizare pentru valorificarea acelui drept.
In speta, instanta retine ca prin promovarea prezentei actiuni nu se urmareste constatarea existentei dreptului de proprietate in patrimoniul reclamantelor, cata vreme acestea sunt deja beneficiarele efectelor hotararii judecatoresti precedente, prin care s-a statuat cu putere de lucru judecat faptul ca reclamantele sunt proprietarele imobilului in litigiu, instanta de la acea epoca fiind investita cu o cerere de constatare a dreptului de proprietate asupra imobilului compus din teren si constructie, asa cum rezulta din considerentele hotararii judecatoresti anterioare. Dimpotriva, se tinde la constatarea faptului ca imobilul este format din terenul de 270 mp. si constructia situata pe acesta, reclamantele fiind interesate a se descrie, in cuprinsul dispozitivul unei hotarari judecatoresti, elementele componente ale acestui imobil, indicarea suprafetei curtii, a suprafetei construite, a umarului de nivele ale casei, a numarului de incaperi si a destinatiei acestora.
Or, aceste aspecte au natura unor imprejurari de fapt, iar nu a unor chestiuni de drept susceptibile a fi constatate printr-o actiune in justitie in temeiul art.111 Cod procedura civila.
Imprejurarea ca in cadrul procesual anterior s-a pronuntat o hotarare judecatoreasca care in viziunea reclamantelor este lacunara intrucat nu descrie in mod suficient imobilul constatat a fi in proprietatea lor, nu confera caracter admisibil demersului procesual de fata, prin raportare la temeiul de drept invocat.
Dimpotriva, pentru valorificarea acestor pretentii, se impunea ca reclamantele sa uzeze de caile de atac impotriva hotararii judecatoresti precedente, pentru corecta stabilire a intinderii dispozitivului acelei hotarari.
Instanta apreciaza ca actiunea este inadmisibila si in privinta solicitarii de constatare a existentei lucrarilor realizate fara autorizatie de construire, calea legala de urmat in aceasta situatie fiind, in realitate, cea a procedurii administrative prevazute de legislatia speciala in materie, pentru obtinerea autorizatiei de construire.
Imprejurarea ca la epoca realizarii lucrarilor respective au fost incalcate normele legale in vigoare privind autorizatiile administrative ce trebuiau obtinute prealabil declansarii operatiunilor de construire, fapt pentru care autorul a fost sanctionat contraventional, conform procesului verbal nr. 180/1994, nu justifica declansarea litigiului de fata, pentru legitimarea acestei situatii de fapt, care ar echivala in final cu o validare judecatoreasca a nesocotirii unor norme imperative privind regimul constructiilor. Or, nimeni nu se poate prevala de o conduita nelegitima pentru a obtine recunoasterea unui drept ocrotit de lege.
Reclamantele aveau la dispozitie posibilitatea de a obtine autorizatia de construire, chiar si subsecvent aplicarii sanctiunii contraventionale, autorizatie ce ar fi legitimat operatiunile de construire initial ilegale realizate de persoana amendata, cu consecinta legalizarii regimului juridic al constructiei executate pe terenul reclamantelor, care si-ar fi putut dovedi astfel dreptul de proprietate asupra intregii constructii.
In virtutea principiilor ce guverneaza accesiunea imobiliara, proprietarul terenului devine si proprietarul a tot ceea ce se cladeste pe acel teren, acest efect producandu-se direct in puterea legii conform art. 488-492 C.civ., cu consecinta inutilitatii promovarii unei actiuni cum este cea de fata, cata vreme reclamantele - proprietare ale terenului -  devin automat si proprietarele constructiilor ridicate pe teren, chiar si in cazul in care au fost edificate de o alta persoana, in lipsa unei conventii cu aceasta, neavand nevoie de o recunoastere judecatoreasca a acestui drept decat in ipoteza in care terte persoane i-ar contesta dreptul de proprietate imobiliara.
Prin urmare, reclamantele puteau sa obtina titlul care sa le ateste dreptul de proprietate cu privire la partile adaugate constructiei initiale pe o alta cale decat cea judecatoreasca si anume prin intermediul procedurii administrative, finalizata prin obtinerea autorizatiei de constructiei.
Pentru considerentele expuse, instanta va admite exceptia inadmisibilitatii si va respinge actiunea ca inadmisibila, cercetarea calitatii procesuale pasive a entitatilor chemate in judecata devenind inutila.