anulare contract de vanzare cumparare. valoarea probatorie a marturisirii

"Fata de marturisirea paratei S.E., liber exprimata, in declaratia data in fata organelor de politie in prezenta aparatorului ales, instanta constata ca procura autentificata sub nr.477/01.10.2001 de notarul public S.M.  a fost intocmita de notarul public, la solicitarea paratei S., pe cele doua file semnate in alb de reclamantul I. T. V..
Valoarea probatorie a marturisirii este evidentiata de dispozitiile art.270 C.proc.civ., text de lege care dispune ca aceasta se impune judecatorului, instanta fiind obligata ca la solicitarea reclamantului si  fara alte verificari, sa dea o hotarare "in masura recunoasterii".
Declaratia data in fata organelor de politie constituie proba extrajudiciara dar, in fata instantei de judecata, continutul acesteia a fost confirmat de parata care nu a sustinut ca ar fi avut consimtamantul viciat  la momentul scrierii si semnarii sale, ci numai ca are probleme de vedere, probleme care, evident, nu au impiedicat-o sa scrie si sa justifice faptul ca procura a fost inceputa la domiciliul sau si finalizata la biroul notarial pentru ca reclamantul avea deplina incredere in ea si isi manifestase consimtamantul la vanzare." (sentinta civila nr.4594/10.06.2003)

Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei sectorului 2 Bucuresti in data de 13.03.2003, reclamantul I.T.V. a chemat in judecata pe paratele A.E. si S.E., solicitand instantei ca prin hotararea ce va pronunta sa dispuna anularea contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr.1189 din 02.04.2001 de catre notarul public L.P., avand ca obiect apartamentul nr.1 din Bucuresti, str.B. V. nr.99, parter, sector 2.
In motivarea cererii, reclamantul arata ca, asa cum rezulta din  certificatul de mostenitor nr.16/28.02.2001 eliberat de notarul public S. M., a mostenit apartamentul de la mama sa, care-l cumparase in baza Legii nr.112/1995, astfel ca acesta era lovit de inalienabilitatea temporara prevazuta la art.9 din actul normativ.
Sustine ca la data decesului mamei sale era internat in Spitalul de Urgenta Floreasca si, neputandu-se ocupa de formalitatile de inmormantare si de dezbatere a succesiunii, a avut deplina incredere in surorile defunctei, paratele A.E. si S.E., care s-au oferit sa rezolve toate aceste probleme.
Paratele au profitat de starea sa de boala si i-au obtinut semnatura pe o hartie alba pe care, ulterior, au intocmit textul unei procuri  de vanzare in baza careia au incheiat contractul de vanzare-cumparare.
Arata reclamantul ca a sesizat organele de politie cu privire la aceasta situatie dar i s-a comunicat sa se adreseze instantei de judecata.
Alaturat cererii de chemare in judecata s-au depus la dosar, in copie, certificatul de mostenitor nr.16/28.02.2001 eliberat de notarul public S.M. in dosarul nr.16/2001, procura autentificata sub nr.477/01.03.2001 de notarul public S.M., adresa nr.770949/2002 a Sectiei 6 Politie,  decizie de pensionare, bilet de iesire din spitalul Floreasca in data de 02.02.2001.
Prin intampinarea depusa in termen legal, parata S.E. a solicitat respingerea actiunii ca inadmisibila in raport de dispozitiile art.9 din Legea nr.112/1995 si ca nefondata si obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata.
In sustinerea exceptiei inadmisibilitatii cererii, parata invoca principiul "nemo auditur propriam turpitudine alegans" sustinand ca reclamantul isi invoca propria culpa, precum si obligatia de garantie pentru evictiune a vanzatorului, aratand ca, in conformitate cu dispozitiile art.1339 C.civ., cine trebuie sa garanteze pentru evictiune nu poate sa evinga.
Pe fond, arata ca interdictia de revanzare a imobilelor cumparate in baza Legii nr.112/1995 vizeaza numai instrainarea prin acte intre vii nu si transmisiunile mortis causa, mostenitorul chiriasului cumparator putand dispune liber de dreptul sau inainte de expirarea termenului de 10 ani, deoarece incapacitatea de instrainare opereaza in personam.
Sustine parata si ca reclamantul i-a vandut cu buna stiinta imobilul, garantand-o contra oricarei evictiuni totale sau partiale, astfel ca nu-si poate invoca propria culpa pentru a anula actul dupa circa doi ani de zile, perioada in care apartamentul a fost practic refacut din temelii.
Alaturat intampinarii s-au depus la dosar, in copie: contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr.1189/02.04.2001  la B.N.P. L.P., incheiere de intabulare nr.4635 din 03.05.2001 a Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti - Biroul de Carte Funciara, certificat de mostenitor nr.16/28.02.2001 privind pe defuncta B.F., procura de vanzare.
Parata A.E. nu a formulat intampinare  si nu s-a prezentat in instanta, cu ocazia deplasarii la domiciliul acesteia, in data de 07.04.2004, instanta constatand ca aceasta nu poate vorbi si nu parea sa inteleaga intrebarile ce i   s-au adresat.
In sedinta publica de la 12.06.2003 reclamantul a depus la dosar o cerere precizatoare prin care, invocand dispozitiile art.948, 953, 966 si 968 C.civ., solicita instantei sa constate nulitatea relativa a procurii autentificate sub nr.477/01.03.2001 de notarul public S.M., pentru viciu de consimtamant - dol -   si nulitatea absoluta a contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr.1189/02.04.2001  la B.N.P. L.P., pentru frauda la lege.
Arata ca, in prezenta notarului S.M.,  parata A. l-a determinat sa semneze in alb o hartie pentru administrarea apartamentului in litigiu, la acel moment el fiind  foarte bolnav,  sub tratament la domiciliu.
Faptul ca hartia pe care ulterior a fost intocmita procura este dovedit prin aceea ca semnatura mandantului este executata in josul paginii si nu sub cuvantul mandant,  notarul neputand incadra textul pe pagina.
Asa cum s-a dovedit ulterior, scopul urmarit de cele doua parate a fost acela de incheia, intre ele, un contract de vanzare-cumparare, contract incheiat in frauda legii atat pentru lipsa consimtamantului vanzatorului cat si pentru incalcarea dispozitiilor art.9 alin.6 din Legea nr.112/1995.
Exceptia inadmisibilitatii actiunii, invocata de parata S. prin intampinare, a fost respinsa in sedinta publica de la 16.10.2003, instanta apreciind ca motivele invocate in sustinerea exceptiei sunt aparari de fond  ce urmeaza a fi analizate in momentul solutionarii actiunii.
In dovedirea sustinerilor reciproce, partile au solicitat administrarea probelor cu inscrisuri, interogatoriu si testimoniala, probe incuviintate de instanta la termenul din 20.11.2003.
In cadrul probei cu inscrisuri,  reclamantul a  solicitat, instanta incuviintand instrumentarea unor adrese catre Sectia 6 Politie, pentru a se comunica declaratia  data de parata S.E. in dosarul nr.77094/2002, si catre birourile notarilor publici S.M. si P.L., pentru a se comunica  dosarul succesoral si actele care au stat la baza contractului de vanzare-cumparare.
In completarea inscrisurilor alaturate intampinarii, parata  S. a depus la dosar copia contractului de vanzare-cumparare nr.N5191/19.01.1999 incheiat intre B. F. si Primaria Municipiului Bucuresti prin S.C.Apolodor S.A., Incheierea de intabulare nr.2704/15.02.2000 a Judecatoriei sectorului 2 Bucuresti - Biroul de Carte Funciara, memoriul adresat comandantului Sectiei 6 Politie, adresa nr.787273/2002 a Sectiei 6 Politiei, acte medicale privind starea sanatatii paratei A.E..
In cauza s-au administrat interogatoriile reclamantului si paratei S. E., si au fost audiati martorii P. A., N.D., S.M., la propunerea partilor si martorul B.S., a carui audiere instanta a dispus-o din oficiu, pentru a lamuri de ce, la incheierea contractului de vanzare-cumparare, a fost necesara prezenta martorilor pentru atestarea identitatii procuratorului A.E. si de ce aceasta nu a fost legitimata de notarul public.
Analizand materialul probator administrat in cauza, instanta constata si retine urmatoarele:
Conform contractului de vanzare-cumparare nr.5191/19.01.1999 incheiat cu P.M.B. prin S.C. Apolodor S.A., autoarea reclamantului, B.F. a cumparat, in temeiul legii nr.112/1995, apartamentul de la parterul imobilului din Bucuresti str. B.V. nr.99, sector 2, dreptul de proprietate fiind intabulat in C.F. nr.6392 a sectorului 2 Bucuresti prin Incheierea nr.2704/15.02.2000 a Judecatoriei sectorului 2 Bucuresti - Biroul de Carte Funciara.
La data de 24.12.2000 B.F. a decedat, iar la data de 28.02.2001, notarul public S.M.  elibereaza certificatul de mostenitor nr.16,  pe numele fiului defunctei, reclamantul I.T.V..
Cererea de deschidere a succesiunii a fost formulata de parata S.E. in data de 22.02.2001, insa, cu trei zile mai inainte de formularea cererii, in data de 19.02.2001, notarul public S.M., prin adresa nr.40, solicita Camerei Notarilor Publici sa i se comunice daca  pentru defunctul I.T.V.,  s-a inregistrat o alta cerere de deschidere a succesiunii.
Raspunsul Camerei Notarilor Publici cu privire la acest aspect nu apare la dosarul notarial, ci numai un certificat  transmis prin fax in data de 22.02.2001, din care rezulta ca nu s-a deschis procedura succesorala pentru defuncta B. F..
Solicitandu-i-se de catre instanta sa lamureasca aceste neconcordante, notarul public, audiat ca martor la propunerea paratei S.E., a declarat  ca cererea de deschidere a succesiunii a fost scrisa si  semnata, pe formularul tipizat  - fila nr.2 a dosarului 16/2001 pe care este mentionat nr.23, prima fila a dosarului purtand numarul 24) -, la domiciliul paratei  S., unde s-a deplasat la solicitarea acesteia,  partea superioara a cererii fiind completata de notar, caseta inferioara fiind completata de parata.
A relatat martora ca a discutat personal cu reclamantul care i s-a parut o persoana deplin constienta si avand reprezentarea consecintelor actelor pe care urmeaza sa le efectueze insa nu a putut preciza de ce, desi era prezent, reclamantul nu a semnat el respectivul formular.
Nu a putut explica martora nici de ce, avandu-l in fata pe reclamant, a completat prima parte a cererii, adresata Camerei Notarilor Publici, prin indicarea acestuia ca fiind persoana decedata, afirmand in cele din urma ca nu-si mai aminteste daca cele doua parti ale inscrisului au fost completate in acelasi timp si ca indicarea reclamantului ca fiind persoana decedata este o greseala lipsita de importanta pentru ca legea nu acorda importanta respectivului inscris.
A declarat martora ca intre aceasta prima intalnire cu reclamantul, ocazie cu care s-a discutat in principiu despre toate actele ce urma sa fie intocmite, inclusiv despre contractul de vanzare-cumparare, si pana la momentul la care s-a intocmit procura de vanzare, a avut mai multe intalniri cu partile, atat la sediul Biroului Notarial cat si (ca o particularitate a modului in care aceasta si-a indeplinit indatoririle profesionale in interesul partilor) la domiciliul paratei, de fiecare data fiind contactata de parata S.E., care s-a ocupat de toate formalitatile pentru dezbaterea succesiunii si intocmirea procurii.
A sustinut martora ca, de fiecare data,  atitudinea reclamantului a fost aceea de dezinteres total, dar ca nici o clipa acesta nu i-a dat impresia ca nu ar avea reprezentarea actelor si faptelor sale, fiind un om inteligent care avea deplina incredere in demersurile facute de matusa sa.
A recunoscut insa ca niciodata reclamantul nu a folosit termenul de vanzare, nici pe acela de donatie, insa nici pe cel de administrare spunand, textual: "Ii dau apartamentul matusii mele, am deplina incredere si fac ce spune ea".
Relatand discutia purtata intre reclamant si parata S., cu ocazia intocmirii procurii - despre care afirma ca a fost redactata si semnata la sediul biroului notarial - martora  a declarat ca, atunci cand reclamantul a spus ca-i da apartamentul, parata S. a afirmat ca a platit bani pentru acesta, astfel ca este vorba despre o vanzare, dupa discutie notarul spunandu-i reclamantului ca se va realiza o "instrainare"  si acesta nu s-a opus.
Sustine martora ca, desi termenul de "instrainare" are si alte valente, a fost folosit in intelesul de vanzare, chiar daca reclamantul nu i-a cerut sa-i explice ce inseamna pentru ca era total dezinteresat de ce se intampla.
A declarat martora ca nu cunoaste in ce conditii s-a hotarat desemnarea ca mandatar a paratei A. si ca datele de identitate ale acesteia i-au fost furnizate de parata S., in prezenta reclamantului, dar nu si in prezenta mandatarului, acordul mandatarului nefiind necesar.
Intrebata fiind cum isi explica semnarea procurii in josul paginii, mult sub locul unde ar fi trebuit executata semnatura,  martora a declarat ca nu i-a atras atentia acest aspect, inscrisul fiind valabil indiferent de locul unde este semnat.
Declaratia martorei S. cu privire la conditiile in care s-a intocmit si semnat aceasta procura este infirmata insa de  declaratia pe care parata S. a dat-o in fata lucratorilor de politie la data de 04.11.2000, cu ocazia cercetarilor efectuate urmare a plangerii formulate de reclamant, unde arata "Referitor la procura anexata la dosar mentionez faptul ca aceasta a fost inceputa la domiciliul meu in fata notarului si este adevarat ca a semnat in alb intrucat intre noi nu au fost relatii de dusmanie si a dat acordul de a imputernici pe sora mea si matusa lui A. E. de a instraina apartamentul respectiv".
Declaratia, aflata la fila 118 din dosar,  a fost scrisa si semnata de parata S.E. in prezenta aparatorului ales iar aceasta fraza a fost recitita personal de parata, la solicitarea instantei, in sedinta publica de la 15.01.2004, cand i s-a prezentat copia inaintata de Sectia 6 Politie la data de 19.12.2003.
Intrucat parata a contestat semnatura de pe cea de a doua pagina a declaratiei comunicate in copie de sectia de politie, iar din compararea scripturii de pe cele doua pagini rezulta clar ca nu au fost scrise de aceeasi persoana si, in plus, in finalul celei de a doua pagini era mentionata data de 09.10.2002 in conditiile in care pe prima pagina era mentionata data de 04.11.2002, s-a solicitat comunicarea declaratiei in original, aceasta nemaifiind contestata de parata sub aspectul scrierii si semnarii dar, printr-o cerere adresata instantei si datata 26.01.2004, aceasta invedereaza ca respectiva declaratie nu corespunde realitatii motiv pentru care nu o mentine pentru ca sufera cu vederea.
La data de 2 aprilie 2001 s-a incheiat contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr.1189  la B.N.P. L. P. si intabulat in C.F.nr.6392 deschisa la Judecatoria sectorului 2 Bucuresti, cu Incheierea de intabulare nr.3113/13.03.2001, intre reclamant, reprezentant de mandatar A.E. si parata S. E..
O alta particularitate a modalitatii in care s-au incheiat actele juridice care au avut drept consecinta transmiterea proprietatii asupra apartamentului mostenit de reclamant de la mama sa, este ca mandatarul reclamantului nu a fost legitimat de notarul public ci s-au folosit martori pentru atestarea identitatii - B. S., audiata de instanta in sedinta publica de la 03.06.2004 - si C. O..
Solicitandu-i-se relatii cu privire la motivul pentru care s-a procedat in acest fel, in conditiile in care in cuprinsul procurii autentificate cu o luna mai inainte este mentionat actul de identitate al mandatarei A.E.,  notarul public a considerat necesar sa comunice instantei continutul articolului 50 din Legea nr.36/1995.
Martora B.S. a declarat ca parata S.E. este aceea care, in anul 2001,  i-a cerut sa fie martor la incheierea unui contract de vanzare-cumparare, spunandu-i ca sora sa, A. E., este mandatarul proprietarului, si i-a indicat notarul la care urma sa se fie incheiat actul.
Afirma martora ca nu i s-au precizat motivele pentru care i s-a solicitat prezenta ca martor si nu cunoaste alte aspecte legate de incheierea actului; s-a prezentat la notar unde au fost legitimate toate persoanele  prezente, a fost procesat actul si s-a citit tuturor, dupa care s-a semnat.
A declarat martora ca in fata notarului nu s-a numarat si nu s-a predat nici o suma de bani, dar ca parata S. avea asupra sa o punga de plastic in care s-ar fi putut afla cei 200.000.000 lei reprezentand pretul vanzarii
Martora P. A., audiata la solicitarea reclamantului, a declarat ca in luna decembrie 2000, cand  a murit mama sa, reclamantul era foarte bolnav, fiind internat in spital si ca ulterior, in luna martie 2001, parata S.E. i-a spus ca urmeaza sa se mute cu nepotul ei in apartamentul mostenit de acesta, pentru a-l ingriji, situatie confirmata de reclamant in vara anului 2001.
A declarat martora ca in luna martie 2001, parata S.  a inceput sa faca curatenie generala  spunandu-i ca pregateste apartamentul pentru a se muta impreuna cu reclamantul, operatiune care a durat foarte mult, si ca ulterior parata i-a spus ca a cumparat apartamentul dar ca nu cunoaste nimic despre vanzare. 
Cel de-al doilea martor audiat la solicitarea paratei S., N. D.,  a afirmat ca nu este adevarat ca reclamantul a semnat o foaie alba pe care ulterior a fost redactata procura, pentru ca refuza sa creada ca o persoana in  varsta de 50 de ani semneaza o foaie alba.
Cu privire la conditiile in care s-a perfectat vanzarea, martora a declarat ca nu a discutat niciodata cu reclamantul despre aceasta, ca paratele au fost acelea care s-au ocupat de toate formalitatile "in sensul ca s-au dus si au aranjat tot ceea ce era de aranjat",  nu cunoaste de ce a fost necesara intocmirea unei procuri de vanzare si de ce paratul nu a vandut direct apartamentul, nu cunoaste de ce procura de vanzare a fost data paratei A. si nu altei persoane.
Cunoaste martora, din cele relatate de parata S., ca reclamantul a fost acela care i-a propus incheierea actului pentru suma de 200.000.000 lei, ea fiind de acord sa o cumpere, dar si ca parata S. este aceea care i-ar fi imprumutat surorii sale, in anul 2000, suma de 30.000.000 lei, pentru a cumpara apartamentul.
Cu toate ca sub aspectul afirmatiilor privind faptul ca cele doua parate  s-au ocupat de toate formalitatile necesare vanzarii, declaratia acestei martore se coroboreaza cu declaratia martorei S. si confirma sustinerile reclamantului privind faptul ca el nu a intreprins nici un demers in scopul vanzarii apartamentului, urmeaza a nu fi avuta in vedere de instanta deoarece martora a recunoscut ca a insotit-o pe parata la toate termenele de judecata, a fost prezenta in sala de sedinta si a asistat la toate dezbaterile pana la momentul la care a fost audiata, a luat cunostinta despre toate actele si lucrarile dosarului si a citit declaratia data de parata S. la Politie.
Promovand  actiunea de fata,  reclamantul a solicitat anularea actului de vanzare-cumparare, sustinand ca a fost de acord numai ca  matusa sa sa administreze imobilul mostenit, nu si-a dat consimtamantul  la vanzare si, prin dol, a fost determinat sa semneze in alb filele pe care s-a intocmit ulterior procura.
Actiunea este intemeiata,  pentru urmatoarele considerente expuse in raport de cauzele de nulitate invocate, respectiv inexistenta consimtamantului, eroarea-obstacol, eroarea asupra naturii actului juridic incheiat si dolul:
Fata de marturisirea paratei S.E., liber exprimata, in declaratia data in fata organelor de politie in prezenta aparatorului ales, instanta constata ca procura autentificata sub nr.477/01.10.2001 de notarul public S.M.  a fost intocmita de notarul public, la solicitarea paratei S., pe cele doua file semnate in alb de reclamantul I. T. V..
Valoarea probatorie a marturisirii este evidentiata de dispozitiile art.270 C.proc.civ., text de lege care dispune ca aceasta se impune judecatorului, instanta fiind obligata ca la solicitarea reclamantului si  fara alte verificari, sa dea o hotarare "in masura recunoasterii".
Declaratia data in fata organelor de politie constituie proba extrajudiciara dar, in fata instantei de judecata, continutul acesteia a fost confirmat de parata care nu a sustinut ca ar fi avut consimtamantul viciat  la momentul scrierii si semnarii sale, ci numai ca are probleme de vedere, probleme care, evident, nu au impiedicat-o sa scrie si sa justifice faptul ca procura a fost inceputa la domiciliul sau si finalizata la biroul notarial pentru ca reclamantul avea deplina incredere in ea si isi manifestase consimtamantul la vanzare.
Reclamantul nu a contestat existenta discutiilor purtate cu matusa sa in prezenta notarului public, in domiciliul paratei S. sustinand insa ca nu a avut niciodata intentia de a-si vinde apartamentul ci, din cauza bolii de care sufera - ciroza hepatica de etiologie toxica, esofagita gr.B, gastrita eroziv hemoragica si arteriopatie obliteranta membre inferioare - in perioada imediat anterioara intocmirii acestor documente fiind internat in spital si externat la data de 02.02.2001,  si  avand deplina incredere in matusa sa, a inteles sa-i dea procura de administrare a acestui apartament si, in acest context, a fost de acord sa semneze in alb filele pe care ulterior s-a intocmit procura.
Eroarea asupra naturii actului juridic "error in negotio" este rezultatul neconcordantei involuntare dintre vointa reala interna, comuna, a partilor contractante si vointa (pretins convergenta) exprimata prin actul juridic.
Raportand dispozitiile art.953 C.Civ., potrivit caruia:"consimtamantul nu este valabil cand este dat prin eroare, smuls prin violenta sau surprins prin dol",  la dispozitiile art.948 C.civ. care reglementeaza conditiile esentiale pentru validitatea unei conventii, intre acestea fiind si "consimtamantul valabil al partii ce se obliga", rezulta ca este suficient ca una dintre partile contractante sa fi voit (vointa interna) un alt act juridic decat cel declarat pentru ca acesta din urma sa poata fi caracterizat ca lipsit de consimtamant si, ca atare, nul absolut.
Probele administrate in cauza confirma sustinerile reclamantului privind eroarea asupra naturii contractului de mandat autentificat sub nr.477/01.03.2001, in baza caruia ulterior s-a perfectat vanzarea, notarul public care a autentificat inscrisul recunoscand ca nu s-a rostit niciodata cuvantul vanzare, aceasta fiind interpretarea pe care notarul a vrut sa o dea atitudinii indiferente a reclamantului.
In loc ca aceasta indiferenta precum si faptul ca i se spusese de catre parata S. ca reclamantul este grav bolnav - acesta fiind motivul pentru care sustine ca a acceptat sa se deplaseze la domiciliul paratei pentru a lua consimtamantul bolnavului - sa o determine sa insiste in a explica reclamantului ce act urmeaza a fi incheiat, notarul public S. M. a  considerat ca reclamantul a inteles despre ce este vorba, nu a apreciat necesar sa-i explice notiunea de instrainare si a intocmit procura de vanzare pe o hartie semnata in alb si pe  baza datelor furnizate de singura persoana interesata in  perfectarea vanzarii - parata S. E..
Alte doua conditii pentru exprimarea valabila a consimtamantului sunt   aceea de a fi dat cu intentia de a produce efecte juridice si aceea a exteriorizarii sale.
Or�, din declaratia martorei S., rezulta clar ca manifestarea de vointa a reclamantului a fost vaga si in nici un caz nu a fost exprimata in sensul vanzarii apartamentului.
Fiind vorba de incheierea unui act formal nu era suficienta manifestarea consimtamantului in mod tacit, asa cum declara martora ca reclamantul  a lasat sa se inteleaga "nu a avut nimic de obiectat",  pentru ca in materia contractelor tacerea valoreaza consimtamant ( qui tacet consentire videtur sau qui tacet non negat) numai in cazuri de exceptie, cum este cel precizat la art.1427 C.civ., privind tacita relocatiune,  ori in situatia in care partile dau ele insele tacerii valoarea consimtamantului - cazul antecontractului, cand oferta este facuta in interesul exclusiv al destinatarului, ori cand tacerii i se atribuie valoarea de consimtamant potrivit obiceiului.
Ca reclamantul nu a urmarit incheierea unui act de vanzare-cumparare rezulta si din modalitatea nejustificat de complicata in care s-a realizat aceasta vanzare.
Astfel, desi erau indeplinite toate formalitatile de publicitate imobiliara, dreptul de proprietate asupra apartamentului fiind intabulat inca din timpul vietii mamei reclamantului, la momentul la care s-a obtinut certificatul de mostenitor  - 28.02.2001 - reclamantul in loc sa vanda direct apartamentul matusii sale S. E.,  semneaza  a doua zi, 01.03.2001, o procura de vanzare acordata celeilalte matusi, A.E., si in baza acestei procuri, o luna mai tarziu, se incheie actul de vanzare-cumparare, identitatea mandatarei fiind atestata de martori si nu verificata pe baza actului de identitate.
Fata de cele retinute, instanta urmeaza sa admita actiunea asa cum a fost precizata, sa anuleze procura autentificata sub nr.477/01.03.2001 de notarul public S.M. si contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr.1189/02.04.2001.
In temeiul art.274 C.proc.civ. instanta, retinand culpa procesuala exclusiva a paratei S.E.  o va obliga la plata cheltuielilor de judecata catre reclamant.