accesiune

"In raport de dispozitiile art.488 Cod civil, invocat drept temei al cererii, cata vreme "tot ce se uneste si se incorporeaza cu lucrul se cuvine proprietarului lucrului", chiar pornind de la premisa ca sustinerile lor, pe care nu au inteles sa le probeze, ar fi reale, dat fiind faptul ca nu aveau calitatea de proprietari ai terenului la momentul la care plaseaza faptul edificarii constructiei  - 1978 - reclamantii parati nu au putut dobandi dreptul de proprietate asupra acesteia, consecintele juridice ale rasturnarii prezumtiei instituite de art.492 din Codul civil putand fi analizate numai in raport de calitatea de constructor de buna sau de rea credinta, aspect ce nu intereseaza in prezenta cauza." (sentinta civila nr.2900/27.03.2009)
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei sectorului 2 Bucuresti in data de 11.07.2008, sub nr.8001/300/2008, precizata la data de 28.11.2008, reclamantii B.P. si B.S.au chemat in judecata pe paratii S.A., N.P., N.E., S.R.  si S.R.S.B.,  solicitand instantei ca prin hotararea ce va pronunta sa constate ca sunt proprietarii exclusivi ai constructiei cu destinatia atelier de creatie, din Bucuresti, str.A.V. nr.133, sector 2 si sa dispuna iesirea din indiviziune asupra terenului de la aceasta adresa, in suprafata totala de 581 m.p., ca modalitate concreta de sistare a indiviziunii propunand sa le fie atribuit intregul imobil, cu sulta catre parati.
In motivarea cererii, reclamantii au aratat ca prin contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr.28735/25.11.1991 la fostul Notariat de Stat al Municipiului Bucuresti, au dobandit de la T.R.P. cota de 1/6 din terenul in suprafata de 581 m.p. din str.A.V. nr.133, sector 2, in indiviziune cu paratii, iar cu privire la atelierul de creatie, singura constructie existenta pe acest teren, arata ca o folosesc fara intrerupere din anul 1978, si ca le este necesara exercitarii profesiei de sculptor.
Argumentandu-si sustinerile cu privire la dreptul exclusiv de proprietate asupra constructiei, reclamantii arata ca, initial, aceasta a facut obiectul unui contract de inchiriere - nr.26567/16.04.1973 - incheiat intre B.P., in calitate de locatar, si numitii S.Ghe., S.N., A.A., T.E. si V.E., in calitate de locatori
In urma cutremurului din 4 martie 1977, cladirea a fost grav avariata, devenind inutilizabila si, desi ar fi putut invoca aceasta situatie pentru denuntarea contractului de inchiriere, au decis sa ridice o noua constructie pe acelasi amplasament, in aceste circumstante fiind incheiat actul aditional  nr.16.309/31.03.1977, prin care s-a prelungit durata locatiunii asupra terenului de 581 m.p. Prin acest act, in care nu mai este mentionata constructia, partile au convenit ca reclamantul B.P. avea dreptul sa instaleze magazii si un atelier provizoriu pentru sculptura, cu respectarea prevederilor legale.
In acest scop, s-a solicitat si s-a obtinut de la Consiliului Popular al sectorului 2 Bucuresti, la data de 22.05.1978, acordul pentru efectuarea de lucrari de reparatii si consolidari la constructia afectata de cutremur, in realitate fiind edificata o noua constructie, atelierul de creatie ce face obiectul prezentului litigiu, costul lucrarilor fiind suportat in exclusivitate de reclamantii care, ulterior, au achitat an de an impozitele datorate statului. In ceea ce priveste terenul, locatiunea a fost prelungita, asa cum rezulta din scrisoarea de mana din data de 07.05.1989 a doamnei A.A., imputernicit al proprietarilor.
In drept au fost invocate dispozitiile art.111, art.112-art.115  si urm. art.728 Cod civil si, prin cererea precizatoare, dispozitiile art.488 si urmatoarele din Codul civil.
Cererea a fost timbrata initial cu suma de 38 lei, conform chitantelor nr.7776151 si nr.7776152 emise de Trezoreria sector 3 in data de 07.07.2008, s-a aplicat timbru judiciar de 0,3 lei. Ulterior, dupa precizarea valorii constructiei la suma de 10.000 lei, taxa judiciara de timbru a fost completata cu suma de 684 lei, conform chitantei nr.1439658/16.10.2008 emisa de Trezoreria sector 3.
In dovedire, reclamantii au solicitat administrarea probelor cu inscrisuri, expertiza tehnica imobiliara pentru stabilirea vechimii constructiei si a valorii terenului in suprafata de 581 m.p., interogatoriul paratilor si martori.
La data de 10.10.2008, cu respectarea termenului prevazut de art.115 si art.119 din Codul de procedura civila, paratii au depus la dosar intampinare si cerere reconventionala, apararile initiale fiind completate prin suplimentul la intampinare depus la dosar in data de 15.01.2009, dupa ce reclamantii parati au precizat temeiul de drept al petitului privind constatarea dreptului exclusiv de proprietate asupra atelierului de creatie.
Prioritar, cu privire la primul capat al cererii reclamantilor, paratii au inteles sa invoce exceptia de netimbrare in raport de dispozitiile art.2 alin.1 din Legea nr.146/1997, exceptie ramasa fara obiect ca urmare a achitarii de catre reclamantii parati a sumei de 684 lei, taxa timbru datorata la valoarea estimata, de 10.000 lei.
Pe fond, au solicitat respingerea cererii aratand ca existenta constructiei pe care reclamantii pretind ca ar fi edificat-o in anul 1978 este atesta inca din anul 1899, lucrarile a caror executare a fost avizata in anul 1978 fiind lucrari de reparatii si consolidari necesare in urma seismului din anul 1977, or’, modificarile sau reparatiile aduse unei constructii cu privire la care constructorul nu are nici un drept, nu-i pot conferi acestuia dreptul de proprietate asupra constructiei modificate sau reparate.
Cu privire la incidenta in cauza a dispozitiilor art.488 Cod civil, se arata, in esenta, ca accesiunea opereaza in favoarea proprietarului terenului de la data ridicarii constructiei, or’, in luna mai 1978, cand se pretinde a fi fost edificata constructia, proprietari ai terenului erau I.S., Ghe.S., N.S., E.S., A.S. si E.T. in cote parti de 1/6 fiecare.
Subliniaza paratii ca, in conditiile in care arata ca foloseau terenul in baza unui contract de inchiriere, ca detentori precari, reclamantii au fost pe deplin constienti ca nu au calitatea de proprietari si, astfel, chiar in ipoteza in care s-ar porni de la premisa ca au ridicat constructia in litigiu cu materiale proprii, nu au decat calitatea de constructor de rea credinta pe terenul altuia.  Singurul drept pe care il au asupra constructiei, ce apartine proprietarilor terenului, a fost dobandit in luna noiembrie a anului 1991, prin contractul autentic de vanzare cumparare nr.28738/25.11.1991 incheiat cu T.R.P. (nascuta S.), avand ca obiect cota parte de 1/6 din imobil din str.A.V. nr.133, sector 2, devenind coproprietari ai intregului imobilul format din teren si constructie.
In ceea ce priveste iesirea din indiviziune, paratii au aratat ca se impune respingerea ca neintemeiata a cererii reclamantilor de a le fi atribuit in natura intregul imobil intrucat nu detin decat o cota de 1/6 din dreptul de proprietate asupra acestuia si, contrar sustinerilor din cererea introductiva de instanta, din anul 1991 nu au mai folosit nici atelierul de creatie, aflat intr-o stare de degradare ce nu mai permite utilizarea, si nici terenul din str.A.V. nr.133.
Pe calea cererii reconventionale, paratii reclamanti au aratat ca, in raport de prevederile art.728 Cod civil, nu se pot opune sistarii indiviziunii, insa au solicitat ca aceasta sa se faca numai fata de reclamantii parati, ei intelegand sa ramana in indiviziune asupra cotei de 5/6 din imobil.
Cat priveste modalitatea de realizare a partajului, au aratat ca nu se poate realiza o partajare echitabila in natura si, intrucat deschiderea la strada este de numai 14 m, imparteala in natura ar scadea mult valoarea imobilului, astfel ca, in raport de criteriile de preferinta prevazute la art.6739  din Codul de procedura civila, la care face trimitere art.67310 din Codul de procedura civila, se impune ca imobilul sa fie atribuit in natura coproprietarilor care inteleg sa ramana in indiviziune, cu sulta corespunzatoare cotei de drept a reclamantilor parati.
Totodata, invocand dispozitiile art.494 si pe cele ale art.1431 din Codul civil, paratii reclamanti au solicitat ca, in ipoteza in care sustin edificarea constructiei cu materiale proprii, sa se dispuna obligarea reclamantilor parati la desfiintarea tuturor lucrarilor efectuate fara acordul persoanelor care la data executarii lor aveau calitatea de proprietari ai terenului din str.A.V. nr.133, intrucat nu pot avea decat calitatea de constructori de rea credinta, conform art.494 Cod civil.
Au solicitat obligarea reclamantilor parati la plata cheltuielilor de judecata.
Cererea reconventionala a fost legal timbrata cu suma de 27 lei, conform chitantei nr.1119803/10.10.2008 emisa de Trezoreria sector 1 Bucuresti, s-a aplicat timbru judiciar de 0,3 lei.
In dovedire, paratii reclamanti au solicitat administrarea probei cu inscrisuri si, la prima zi de infatisare, proba cu interogatoriul reclamantilor parati si martori.
Probele solicitate de parti au fost discutate in sedinta publica de la 23.01.2009, fiind incuviintata administrarea probelor cu inscrisuri, martori si interogatoriul reciproc pe aspectele vizand edificarea constructiei, expertiza tehnica imobiliara avand ca obiective stabilirea valorii de circulatie a intregului imobil, stabilirea posibilitatii de partajare in natura, cu propuneri de lotizare si stabilirea vechimii constructiei in litigiu, efectuarea expertizei fiind prorogata dupa administrarea celorlalte probe.
Intrucat reclamantii parati nu au indicat numele si domiciliile martorilor propus a fi audiati in cauza prin cererea introductiva de instanta, obligatie ce le revenea conform dispozitiilor art.112 pct.5 Cod procedura civila, iar pentru paratii reclamanti proba testimoniala a fost incuviintata in conformitate cu dispozitiile art.167 alin.4 in referire la art.138 alin.1 pct.3 din Codul de procedura civila, instanta a pus in vedere ambelor parti ca, sub sanctiunea decaderii din proba, sa indice in termen de 5 zile, prin serviciul registratura, numele si domiciliile persoanelor ce urmeaza a fi audiate ca martori.
Niciuna dintre parti nu s-a conformat acestei obligatii, insa in privinta paratilor reclamanti sunt incidente prevederile art.186 alin.4  din Codul de procedura civila  intrucat martorii s-au prezentat la termenul din 20.03.2009, fixat pentru administrarea probei testimoniale. In ceea ce-i priveste pe reclamantii parati, intrucat martorii lor nu s-au prezentat iar lista cu numele si domiciliile a fost prezentata instantei abia in sedinta publica, s-a dispus decaderea din aceasta proba.
Analizand materialul probator administrat in cauza cu privire la cererea de constatare a dobandirii dreptului de proprietate prin accesiune asupra constructiei din Bucuresti, str.A.V. nr.133, sector 2, cu destinatia atelier de creatie, instanta constata ca inscrisurile depuse la dosar de ambele parti probeaza sustinerile paratilor reclamanti privind existenta constructiei inca la nivelul anului 1921, prin succesiuni succesive si acte de instrainare, intregul imobil devenind coproprietatea partilor.
Astfel, asa cum rezulta din actul de vanzare cumparare incheiat la 21 octombrie 1921 (fila 49), sotii T. si E.S. au cumparat de la S.S. partea acestuia din imobilul situat in Bucuresti, str. A.V. nr.133, obiectul vanzarii fiind descris astfel "Partile mele in imobil sunt doua si anume la fata o pravalie marginita cu lotul d-lui. Ghe.T. si in fund o portiune de loc, cu case vechi, coprinsa intre lotul d-lui T.S. si proprietatea d-nei. F.D., avand aceeasi intrare comuna", lotul apartinand lui T.S. fiind cel dobandit de acesta in baza actului de vanzare cumparare incheiat la 10 august 1907, autentificat sub nr.7471, fapt ce rezulta din vecinatatile mentionate in act: "_ in fund cu S.S. pe o intindere de treisprezece metri si cinzeci centimetri",  suprafata terenului putand fi determinata pe baza lungimilor laturilor sale - doua de 13,50 m si doua de 14, rezultand 189 m.p.
Suprafata terenului cumparat in anul 1921 nu este aratata in actul de dobandire, primele mentiuni cu privire la aceasta regasindu-se in cele doua procese verbale intocmite in anul 1940 de Comisiunea pentru Infiintarea Cartilor Funciare in Bucuresti- 312 m.p. (parcela 24/369) + 156 m.p. (parcela 21/369) reprezentand alee de trecere. (filele 52-55)
Incepand cu anul 1991, urmare a rectificarii certificatului de mostenitor nr.5/332/1958, in toate documentele, inclusiv in cele emise de autoritatile fiscale, compunerea imobilului din str.A.V. nr.133 este de teren in suprafata de 581 m.p. si constructie (filele 56-70), reclamantii parati insisi cumparand la data de 25 ianuarie 1991 "cota indiviza de 1/6 din imobilul situat in Bucuresti, str.A.V. nr.133, sector 2, compus in intregime din teren in suprafata de 581 m.p. si locuinta existenta", dobandit de vanzatoare prin succesiuni succesive incepand cu anul 1958. (fila 9)
Aceasta situatie, de fapt si de drept, privind imobilul din str.A.V.nr.133 sector 2 nu este contestata de reclamantii parati care, insa, sustin ca sunt proprietari exclusivi ai actualei cladiri, pe care ar fi edificat-o in baza autorizatiei de reparatii si consolidare obtinuta de la Consiliul Local sector 2 in luna mai 1978, inlocuind-o pe cea veche, grav avariata la cutremurului din anul 1977.
Or’, in raport de dispozitiile art.488 Cod civil, invocat drept temei al cererii, cata vreme "tot ce se uneste si se incorporeaza cu lucrul se cuvine proprietarului lucrului", chiar pornind de la premisa ca sustinerile lor, pe care nu au inteles sa le probeze, ar fi reale, dat fiind faptul ca nu aveau calitatea de proprietari ai terenului la momentul la care plaseaza faptul edificarii constructiei  - 1978 - reclamantii parati nu au putut dobandi dreptul de proprietate asupra acesteia, consecintele juridice ale rasturnarii prezumtiei instituite de art.492 din Codul civil putand fi analizate numai in raport de calitatea de constructor de buna sau de rea credinta, aspect ce nu intereseaza in prezenta cauza.
In consecinta, intinderea dreptului de proprietate al reclamantilor parati asupra constructiei din Bucuresti, str.A.V. nr.133, sector 2, este aceea care rezulta din titlul lor de proprietate - contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr.28735 din 25 noiembrie 1991 la fostul Notariat de Stat al Municipiului Bucuresti, respectiv cota de 1/6 in indiviziune cu paratii reclamanti.