Nulitatea absoluta a contractului de vanzare-cumparare pentru eroare-obstacol. Conditiile intervenirii acestei cauze de nulitate. Mijloace de proba.

       
Nulitatea absoluta a contractului de vanzare-cumparare pentru eroare-obstacol. Conditiile intervenirii acestei cauze de nulitate. Mijloace de proba. Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante la data de 08.09.2005 sub nr. 9122/2005, reclamantul MN a solicitat instantei ca, in contradictoriu cu parati SN si SA sa constate nulitatea absoluta a contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 1043/05.07.2000 pentru eroare obstacol,  cu cheltuieli de judecata.
In motivarea in fapt a cererii,  reclamantul a aratat ca i-a cunoscut pe parati in urma cu 6 ani, in conditiile in care pe paratul SN l-a cunoscut in urma cu mai multi ani, fiind coleg de serviciu cu acesta. A mai aratat reclamantul ca, dupa moartea sotiei sale, paratii s-au apropiat foarte mult de el, aducandu-i alimente, facandu-i menajul si ajutandu-l la treburile gospodaresti, astfel ca, pe fondul bunelor relatii, au hotarat ca, daca paratii vor avea grija in continuare in acelasi fel de reclamant, acesta sa le dea casa in proprietate. Astfel, la data de 05.07.2000, in prezenta a doi martori, s-au deplasat la notariat, in conditiile in care inaintea acestei deplasari a mai discutat o data cu paratii ce urma sa faca, paratii confirmand scopul si obiectul contractului. Reclamantul a mai aratat ca la notar a semnat actele fara a mai citi sau verifica continutul conventiei, insa, dupa aproximativ 2-3 ani de la semnarea actelor, a constatat ca relatiile dintre parti se raceau de la o zi la alta, in conditiile in care si dupa incheierea contractului, paratii au continuat sa-l intretina. In consecinta, reclamantul a aratat ca consimtamantul pe care l-a dat la incheierea actului juridic, nu a fost valabil, vointa sa fiind aceea de a incheia un contract de vanzare-cumparare cu clauza de intretinere.
In drept, cererea a fost intemeiata pe dispozitiile art. 948 alin. 2, art. 953, art. 954 Cod procedura civila, art. 112 si art. 274 Cod procedura civila.
La  data de 04.10.2005, paratii au depus la dosar intampinare, prin care au solicitat respingerea cererii ca neintemeiata, cu cheltuieli de judecata. Au mai aratat ca au inmanat reclamantului intreaga suma de bani in fata notarului, fiind de acord ca reclamantul sa foloseasca intregul imobil pe perioada vietii. Paratii au mai aratat ca l-au vizitat pe reclamant in repetate randuri, i-au dat alimente si l-au dus la medic.
Prin sentinta civila nr. 7412/15.11.2005 instanta a admis cererea formulata de reclamant si a constat nulitatea absoluta a contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 1043/05.07.2000 de pentru eroare-obstacol. Pentru a pronunta aceasta sentinta instanta a avut in vedere ca, prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 1043/05.07.2000 reclamantul a vandut paratilor nuda proprietate asupra imobilului situat in Bucuresti, sector 6, rezervandu-si dreptul  de uzufruct viager, pretul vanzarii fiind de 170 milioane lei. Din probele administrate, respectiv raspunsurile la interogatoriu si declaratiile martorilor, instanta a retinut ca reclamantul si paratul SN au fost colegi de serviciu, iar, dupa decesul sotiei reclamantului, au devenit prieteni de familie. In acest context, relatiile dintre parti au devenit foarte apropriate, paratii manifestand atentie si grija fata de reclamant, venind deseori in vizita la acesta cu alimente si medicamente si ajutandu-l la treburile gospodaresti. Instanta a mai retinut ca, in ziua incheierii contractului de vanzare-cumparare, partile au fost insotite la sediul Notarului public de martorii DV si UC, audiati si in prezenta cauza. Astfel, martorul DV, vecin cu reclamantul de aproximativ 40 de ani a aratat ca stie de la reclamant ca acesta dorea sa-si "instraineze locuinta cu conditia ca paratii sa-l ingrijeasca pana la sfarsitul vietii", acelasi martor mai aratand si ca nu a asistat la nici o discutie in biroul notarului, intrucat a stat in sala de asteptare. Din declaratia martorei UC, instanta a retinut, ca "a discutat cu reclamantul si a inteles de la acesta ca doreste sa vanda locuinta sa paratilor, pentru ca atunci cand o sa fie batran sa aiba pe cineva care sa il ingrjeasca". Martora PS a declarat ca a asistat la unele discutii ce se purtau intre reclamant si alti vecini, ocazii cu care reclamantul spunea ca “urmeaza sa faca paratilor acte, pentru ca acestia sa aiba grija de el". Iar, martorul DN a aratat ca "a auzit inca inainte de anul 2000 de intentia reclamantului de a-si vinde locuinta paratilor in schimbul ingrijirii acestuia de catre parati si primirii unei sume de bani." Acelasi martor a mai aratat ca a avut o discutie cu reclamantul care i-a spus ca a primit drept pret suma de 170 milioane lei, precum si faptul ca "inainte de anul 2000 a inteles, atat de la reclamant, cat si de la parati, ca conditia pentru a-si vinde locuinta era ca paratii sa plateasca o suma de bani si sa aiba grja de acesta".Din raspunsul paratului SN instanta a retinut recunoasterea acestuia in sensul ca hotararea comuna a partilor a constat in instrainarea locuintei de catre reclamant in schimbul ingrijirii pe care paratii urmau sa i-o acorde, insa la sediul notarului public, reclamantul si-a manifestat dorinta de a "ramane stapan in casa pana moare", sens in care notarul public a intocmit contractul de vanzare-cumparare cu clauza de uzufruct viager. In plus, din intregul material probator administrat, instanta a retinut ca atat inainte, cat si ulterior incheierii contractului autentic de vanzare-cumparare, paratii au acordat intretinere reclamantului. Astfel, prin raspunsurile la interogatorii atat reclamantul, cat si paratii au aratat ca in nenumarate randuri reclamantul a fost dus la spital si internat de catre parati, care veneau saptamanal si ii aduceau alimente si strictul necesar unei vieti civilizate  si ca paratii au prestat intretinere reclamantului atat inainte de incheierea contractului, cat si dupa acest moment, pe baza unei decizii comune a partilor. Aceleasi aspecte rezulta si din declaratiile de martori.
Potrivit art. 948 Cod civil, conditiile esentiale pentru validitatea unei conventii sunt: capacitatea de a contracta, consimtamantul valabil al partilor ce se oblige, un obiect determinat si o cauza licita.
Punctul de pornire in formarea vointei juridice il reprezinta nevoia simtita de om, nevoie pe care vrea sa o satisfaca, iar, pe masura ce reprezentarea scopului devine tot mai puternica se trece de la tendinta la dorinta de satisfacere a nevoii. In acest context incepe procesul psihologic al deliberarii si, ca urmare a aparitiei unui motiv determinant se trece la hotararea de a incheia actul juridic, act care apare ca un mijloc de realizare a scopului propus. Vointa juridica reprezinta un element fundamental al actului juridic,  fiind guvernata de doua principii si anume cel al libertatii actelor juridice si cel al vointei reale. Codul civil roman a consacrat conceptia subiectiva privind raportul dintre vointa interna, reala a partilor si vointa declarata, exteriorizata, acordand prioritate vointei interne, putandu-se pune in discutie valabilitatea actului juridic prin care s-a transmis dreptul subiectiv civil pe motiv de neconcordanta intre vointa interna si cea exprimata.
Art. 953 Cod civil dispune ca "consimtamantul nu este valabil cand este dat prin eroare, smuls prin violenta sau surprins prin dol", manifestarea de vointa a partilor fiind producatoare de efecte juridice numai daca a fost libera si constienta. In consecinta, pentru a fi valabil exprimat, consimtamantul trebuie sa indeplineasca urmatoarele cerinte, in mod cumulativ: sa provina de la o persoana cu discernamant, sa fie exprimat cu intentia de a produce efecte juridice, sa fie exteriorizat si sa nu fie alterat de vreun viciu de consimtamant.
Art. 954 Cod civil, consacrat erorii ca viciu de consimtamant, stabileste ca eroarea nu produce nulitate decat cand cade asupra substantei obiectului conventiei. Deci, in functie de consecintele care intervin, cea mai grava forma a erorii este eroarea-obstacol, atunci cand falsa reprezentare cade fie asupra naturii actului juridic ce se incheie, fie asupra identitatii fizice a obiectului, reprezentand mai mult decat un viciu de consimtamant, deoarece, practic, partea nu si-a dat consimtamantul pentru incheierea actului in cauza.
Eroarea-obstacol antreneaza, asadar, nulitatea absoluta a actului juridic, intrucat consimtamantul partilor contractante la incheierea actului juridic a lipsit.
In cauza, instanta a apreciat, atat din declaratiile martorilor, cat si din raspunsurile la interogatoriu, ca intelegerea partilor a fost in sensul ca dreptul de proprietate asupra imobilului reclamantului sa fie transmis in proprietate paratilor in schimbul obligatiei de intretinere pe care acestia urmau sa o presteze reclamantului. Martorii, inclusiv cei propusi de parati, unii dintre ei prezenti chiar la discutiile dintre parti, au invederat cu evidenta continutul si clauzele conventiei ce urma sa se incheie intre parti. In plus, din raspunsurile la interogatorii, coroborate cu declaratiile extrajudiciare date de vecinii reclamantului in fata notarului public, cu privire la care urmeaza a se aplica regulile din materia inscrisurilor ca mijloace de dovada, instanta a retinut ca probele administrate au fost concludente in dovedirea situatiei de fapt de la data incheierii actului. Relevant in conturarea adevarului intelegerii partilor este raspunsul paratului la interogatoriu, potrivit cu care, intr-adevar, intelegerea partilor pana la notariat a fost aceea de a se incheia un contract de intretinere.
Pentru a deveni incidenta in cauza eroarea-obstacol este nevoie sa se probeze imprejurarea ca vointa reclamantului a fost alterata de o falsa reprezentare asupra naturii juridice a actului ce s-a incheiat, in sensul ca a crezut ca incheie un anumit act juridic, in vreme ce in realitate s-a incheiat un cu totul alt act juridic, in conditiile in care scopul, obiectivul esential urmarit de reclamant la incheierea acestuia a constat in continuarea acordarii intretinerii de catre parati.
In cauza, fata de probele administrate instanta a apreciat ca rezulta cu claritate continutul real al intelegerii partilor, care nu se suprapune, insa, continutului actului juridic autentificat la notariat. Toate imprejurarile de fapt dovedite in cauza, alaturi de recunoasterea paratilor, in sensul ca au prestat intretinere atat inainte cat si dupa incheierea contractului autentic, sustin pretentia reclamantului ca a semnat un alt act decat acela la care a convenit cu paratii, intelegere care a constituit elementul determinant si hotarator pentru reclamant la incheierea operatiunii juridice.
Intrucat in cauza este admisibila si prezumtia simpla a judecatorului, potrivit art. 1203 Cod civil, instanta apreciaza ca varsta inaintata, starea de sanatate precara si singuratatea reclamantului dovedite si recunoscute de parati, pledeaza ele insele pentru sustinerea ideii ca numai intretinerea ar fi putut determina pe reclamant sa-si instraineze locuinta.
Imprejurarea ca, in fata notarului public, reclamantul si-a manifestat dorinta de a-si rezerva si dreptul de uzufruct viager nu schimba natura juridica a actului ce urma a se incheia, intrucat ceea ce intereseaza este scopul contractului, neconcretizat, insa, in actul autentic. In plus, instanta mai retine ca nimic nu ar fi impiedicat partile sa incheie un contract in care sa fi fost concretizata intelegerea partilor si, totodata, reclamantul sa-si rezerve si dreptul de uzufruct viager.
Instanta a retinut ca, fata de cauza actului juridic urmarita de reclamant, acesta nu si-a manifestat un consimtamant perfect valabil, caracterul real si constient al actului juridic fiind reprezentat intr-un mod fals, neexistand, asadar deplina concordanta intre vointa interna a partilor si vointa exteriorizata, impiedicand, in consecinta, formarea actului juridic. Avand in vedere aceste considerente, instanta a apreciat ca intemeiata cererea reclamantului, consimtamantul sau fiind afectat de o eroare distructiva de vointa,  motiv pentru care a admis cererea si a constatat nulitatea absoluta a contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 1043/05.07.2000 pentru eroare-obstacol.
Impotriva acestei sentinte au promovat apel paratii, criticand solutia instantei de fond, care a facut o interpretare gresita a dispozitiilor legale - art. 948, art. 953, art. 954 cod civil - in sensul ca a apreciat ca la incheierea contractului  nr. 1043/5.07.2000 consimtamantul vanzatorului nu a fost valabil, neputandu-se retine ca acesta a avut o alta reprezentare asupra naturii actului ce s-a incheiat. Prin decizia civila nr. 601/24.03.2006 pronuntata in dosar nr. 46858/3/2005 al Tribunalului Bucuresti Sectia a IV a Civila s-a respins ca nefondat apelul promovat de catre parati, retinandu-se ca, instanta de fond, in mod temeinic si legal, pe baza probatoriului administrat, a constatat ca reclamantul s-a aflat in eroare asupra naturii juridice a actului care a fost incheiat in fata notarului public, intentia sa fiind de a incheia un contract de vanzare cumparare cu clauza de intretinere. Recursul promovat impotriva acestei decizii de catre parati a fost constatat nul, prin decizia nr.  976/14.05.2007 a Cutii de Apel Bucuresti pronuntata in dosarul nr. 46858/3/2005, retinandu-se ca motivele invocate nu mai pot face obiectul controlului judiciar in recurs, dupa abrogarea art. 304 pct. 10 c.p.civ.