Evacuare respinsa necesitatea asigurarii unui just echilibru intre imperativele de aparare a drepturilor fundamentale ale partilor.

SENTINTA CIVILA NR.810/29.01.2010
Evacuare respinsa necesitatea asigurarii unui just echilibru intre imperativele de aparare a drepturilor fundamentale ale partilor
Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante sub nr_../303/2009 la data de 06.10.2009 reclamanta  OL, in nume propriu si in calitate de reprezentant al reclamantei OI, a chemat in judecata pe paratii OC si BN, solicitand instantei ca prin hotararea ce va pronunta sa dispuna evacuarea paratilor din imobilul situat in Bucuresti,  sector 6.
In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca, parintii acesteia au dobandit imobilul situat in Bucuresti, sector 6 conform contractului de vanzare cumparare nr. __/07.11.2000, autentificat de BNP. Mama reclamantei, fiind de buna credinta, a acceptat ca paratul OC sa locuiasca in garsoniera in cauza, acesta neavand unde sa locuiasca. La scurt timp, paratul a devenit violent atat cu reclamanta cat si cu parintii acesteia. Parintii reclamantei, s-au adresat Judecatoriei Sectorului 6 care a admis cerere de chemare in judecata, prin sentinta civila 3113/08.05.2007.
Totodata, reclamanta arata ca prin sentinta civila nr.3000/13.04.2009, pronuntata de Jud. Sectorului 6, si prin Dispozitia nr. 1688/22.07.2009 emisa de Primaria Sect. 6, mama reclamantei, OI, a fost pusa sub interdictie, reclamanta fiind desemnata tutore.
Datorita comportamentului violent manifestat de parat, reclamanta a fost nevoita sa-si interneze mama intr-un camin pentru batrani.
In drept, cererea a fost intemeiata pe disp. Legii locuintei nr. 114/1996, art. 112-114 Cpc.
          In dovedirea cererii reclamanta depune la dosarul cauzei copii de pe urmatoarele inscrisuri: carte de identitate a reclamantei si a mamei acesteia, dispozitia nr. 1688/22.07.2009, sentinta civila nr.3000/13.04.2009, contract de vanzare cumparare din 07.11.2000, sentinta civila 3113/08.05.2007, certificat de deces, evidenta patrimoniu amenzi, chitanta creante bugete locale, chitanta nr. 9MC 06786094, chitanta nr. 53 din 30.07.2009, chitanta nr.9760 din 30.07.2009, chitanta nr. 9647 din 16.06.2009, chitanta Romtelecom, adeverinta de la asociatia de proprietari din 01.10.2009.
In temeiul disp. art. 167 C.pr.civ., instanta incuviinteaza, la termenul din data de 04.12.2009, pentru reclamanta proba cu inscrisuri, proba cu interogatoriul paratilor si proba testimoniala in cadrul careia urmeaza a fi audiat un martor, iar pentru parati, proba cu inscrisuri.
La data de 08.12.2009, reclamanta depune o cerere prin care solicita audierea a martor a numitei MP.
La termenul din data de 29.01.2010, instanta a administrat proba cu interogatoriul formulat de reclamanta, pentru a fi luat paratilor, si a fost audiat martorul propus de reclamanta, MP, a carei declaratie a fost consemnata si atasata la dosar.
La dosarul cauzei au fost depuse, la acelasi termen, declaratie autentificata la notar nr. _ din 08.07.2009, chitanta nr. 9936 din 13.10.2009, chitante utilitati.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. __ din data de 07.11.2000, reclamanta OI a dobandit impreuna cu sotul sau OT  dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 183, situat in Bucuresti, sector 6.
Imobilul a fost cumparat in timpul casatoriei, prezumandu-se ca se afla in devalmasie, iar la data decesului defunctului OT (23.01.2009, conform certificatului de deces seria _.. f.14), comunitatea de bunuri a sotilor a incetat, devenind proprietate pe cote parti ideale, stabilite in functie de contributia sotilor la dobandirea bunurilor comune.
Cota ideala a defunctului OT se transmite mostenitorilor sai, insa la dosarul cauzei nu exista dovada dezbaterii succesiunii. Desi reclamanta OL are calitate de descendent si are vocatie generala la mostenire, la dosar nu se afla un certificat de calitate de mostenitor si nici nu a fost dezbatuta succesiunea defunctului pentru a se individualiza cota ideala.
Instanta nu poate recunoaste calitatea procesuala activa a reclamantei numai in baza declaratiei notariale prin care accepta in mod expres succesiunea defunctului (f.36), cu atat mai mult cu cat aceasta opune drepturile sale in litigiul de fata unei alte persoane cu vocatie generala la mostenire, respectiv fratelui sau OC, descendent al defunctului OT. Acceptarea succesiunii se poate face si prin acte de acceptare tacita, astfel ca se impunea cu necesitate dezbaterea succesiunii pentru stabilirea calitatii de mostenitor a succesibililor care au acceptat in termenul legal mostenirea si a cotelor fiecarui coproprietar.
Prin urmare, avand in vedere specificul obiectului judecatii, instanta va admite exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei OL, invocata din oficiu si va respinge cererea de chemare in judecata formulata de reclamanta OL in nume propriu ca fiind introdusa de o persoana fara calitate procesuala activa.
Instanta va retine insa ca reclamanta OI are un drept de proprietate asupra imobilului, avand in vedere ca bunul a fost dobandit in timpul casatoriei impreuna cu defunctul OT. Independent de eventualele drepturi dobandite prin succesiune, reclamanta beneficiaza de un drept propriu, corespunzator contributiei la dobandirea bunurilor comune.
Potrivit art. 480 din Codul civil, dreptul de proprietate este un drept absolut, exclusiv si perpetuu care confera titularului, exercitiul liber si nestingherit al tuturor prerogativelor sale - posesia, folosinta si dispozitia - afara de cazul in care dreptul este dezmembrat prin vointa acestuia din urma.
Instanta va avea insa in vedere la solutionarea cauzei si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului in aplicarea si interpretarea art. 8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, sub aspectul dreptului la domiciliu. In cauza Æosiæ c. Croatiei (hotararea din 15 ianuarie 2009), Curtea a retinut ca evacuarea reclamantei din apartament a constituit o ingerinta in dreptul la respectarea domiciliului, chiar daca hotararea de evacuare nu a fost inca pusa in executare (a se vedea mutatis mutandis cauza Stanková c. Slovaciei, par. 7, hotararea din 9 octombrie 2007). Deciziile autoritatilor nationale au fost intemeiate numai pe concluzia ca reclamanta nu avea niciun drept pentru a ocupa apartamentul potrivit dreptului intern. Instantele nationale s-au multumit cu constatarea ca ocuparea de catre reclamanta a imobilului nu avea nicio baza legala, fara a mai analiza proportionalitatea masurii ce urma sa fie aplicata.
Pierderea locuintei de catre o persoana este o forma extrema a ingerintei in dreptul la respectarea domiciliului. Orice persoana ce risca o restrangere atat de grava trebuie in principiu sa poata cere unui tribunal independent sa stabileasca proportionalitatea si rezonabilitatea masurii prin prisma art. 8 din Conventie, chiar daca, potrivit dreptului intern, dreptul sau de a ocupa un imobil s-a stins (a se vedea McCann c. Regatului Unit, par. 50, 13 mai 2008).
Avand in vedere aceste principii si circumstantele deosebite ale cauzei, instanta constata ca partile nu au dezbatut succesiunea defunctului OT, iar paratul are calitate de succesibil potrivit legii, fiind descendent de gradul intai. Argumentele reclamantei au fost tocmai ca paratul ii refuza accesul in imobil, iar instanta nu poate retine in procedura actiunii in evacuare ca paratul nu are niciun titlu locativ, din moment ce insusi acest refuz poate fi discutat in procedura dezbaterii succesiunii drept o acceptare tacita a succesiunii. Instanta nu are a dezlega in prezenta cauza acest aspect, insa retine ca aparenta cu privire la dreptul de proprietate asupra apartamentului determina inclinarea balantei catre persoanele care au domiciliul in acest imobil.
Un alt aspect netagaduit de catre reclamanta este ca paratii OC si BN locuiesc in garsoniera impreuna cu copiii lor minori, care nu sunt parti in procesul civil de fata. Cu toate acestea, nu se poate nega faptul ca evacuarea parintilor din apartament ar afecta in mod indirect si interesele copiilor.
Fata de probele administrate, instanta gaseste ca ingerinta nu urmareste un scop legitim, de a proteja drepturile reclamantilor in calitate de proprietari ai apartamentului garantate de art. 1 din Protocolul nr. 1 Aditional la Conventia Europeana a Drepturilor Omului, din moment ce situatia juridica a imobilului nu a fost clarificata prin dezbaterea succesiunii in conditii de contradictorialitate, existand si in acest moment posibilitatea ca paratul insusi sa detina o cota ideala din dreptul de proprietate.
Ingerinta nu are ca scop nici protejarea ordinii si a linistii publice, din moment ce din declaratia martorei MP nu a rezultat dincolo de orice dubiu ca se impune evacuarea din imobil, chiar in situatia in care paratul ar invoca un drept de proprietate propriu. Martora nu a putut relata imprejurari de fapt constatate personal, ex propriis sensibus, ci a afirmat ca de la reclamanta OL a aflat ceea ce a relatat instantei. Martora a afirmat ca in ultima vreme paratul nu a comis acte de violenta si nu a fost vazut sub influenta bauturilor alcoolice, iar din probele administrate rezulta ca acesta are o familie si locuieste in imobil de mai mult de 5 ani. 
In consecinta, din necesitatea asigurarii unui just echilibru intre imperativele de aparare a drepturilor fundamentale ale partilor, instanta va respinge cererea de chemare in judecata formulata de reclamanta OI prin tutore OL in contradictoriu cu paratii OC si BN ca neintemeiata.
In temeiul art. 129 alin. 6 C.pr.civ., va lua act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata de catre parati.