Civil - pretentii - DECLINARE

Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei sectorului 2 Bucuresti  sub nr.2847/300/2008 la data de 07.03.2008, reclamantul IGV, a solicitat in contradictoriu cu paratul FCV, ca prin hotararea ce se va pronunta, sa se dispuna :
- obligarea paratului  de a publica pe cheltuiala sa, in publicatii de mare tiraj, dezmintiri cu privire la acuzele gratuite aduse reclamantului, precum si dezmintiri adresate institutiilor publice sesizate de el, in legatura cu aceleasi acuzatii calomnioase;
- obligarea paratului la plata sumei de 2000 Euro, reprezentand daune morale, catre reclamant, suma pe care se obliga sa o constituie drept premiu ce se va acorda unui student merituos al UNATC, ce va fi desemnat de catre conducerea Universitatii.
In motivare reclamantul arata ca este directorul Teatului Tineretului Metropolis, teatru infiintat in baza HCGMB nr.255/2006 prin reorganizarea si restructurarea Teatrului de Proiecte Culturale Theatrum Mundi, calitate prin care a fost numit prin Dispozitia Primarului General nr.723/2006 ca interimar, in urma castigarii concursului pentru ocuparea functiei.
Mai arata ca paratul a fost angajatul Teatrului Mundi pe postul de referent cu probleme de productie, calitate ce i-a incetat urmare restructurarilor impuse prin organigrama aprobata de CGMB, fiind insa reintegrat urmare sentintei civile n.1238/2007 pronuntata de catre Tribunalul Mures, prin care s-a dispus anularea deciziei de incetare a raporturilor de munca nr.57/2006 si repunerea acestuia in situatia anterioara.
Reclamantul invedereaza faptul ca paratul si-a facut un obicei din a denigra activitatea teatrului si de a sesiza in mod permanent diferite foruri referitoare la conducerea si administrarea teatrului, iar dupa ce reclamantul a preluat activitatea de director, acesta a inceput o companie violenta facand tot felul de acuzatii calomnioase adresate primariei, prefecturii, CGMB, Curtii de Conturi, diverselor ziare, bloguri de pe internet, terfelind astfel imaginea sa si a teatrului pe care il conduce. Mai mult, paratul prin sesizarile adresate unor diferite institutii a solicitat efectuarea unor controale si a trimis o serie de scrisori unor ziare importante, cu aceleasi acuzatii grave.
Toate aceste actiuni ale paratului au avut ca urmare supunerea reclamantului la mai multe anchete si controale din partea institutiilor publice sesizate si a jurnalistilor, anchete care i-au provocat adevarate traume psihice si i-au lezat grav onoarea si credibilitatea.
In drept au fost invocate dispozitiile art.998 C.civ., art.22, 26  si  30 din Constitutia Romaniei, CEDO, Declaratia Universala a Drepturilor Omului.
 Paratul a depus intampinare prin care a invocat exceptia de necompetenta teritoriala a Judecatoriei sectorului 2 Bucuresti    si a solicitat totodata respingerea actiunii . In motivare acesta a aratat ca nu l-a jignit sau denigrat vreodata pe reclamant si nici nu are o asemenea intentie in viitor. Sesizarile sale privesc gestionarea banului public in institutia in care lucreaza de 8 ani, mai mult datorita sesizarilor sale au fost recuperati bani publici. Prin urmare demersul sau nu a fost nejustificat.
In drept a invocat prevederile art. 51, art. 30, art. 31 Constitutie, art. 998 si 999 C.civ., art. 767,1014,1162,1198,1435,1483,1902 c.civ.
In cauza a fost pronuntata sentinta civila nr.3333 din 11.04.2008 prin care s-a admis exceptia de necompetenta teritoriala invocata de parat si s-a dispus declinarea  spre competenta solutionare a dosarului in favoarea Judecatoriei Tg.-Mures.
Cauza a fost inregistrata pe rolul acestei instante la data de 28.05.2008, sub nr.2847/300/2008.
Reclamantul a formulat si depus la dosar note scrise prin intermediul carora solicita admiterea actiunii astfel cum a fost formulata, cu cheltuieli de judecata, fara a mai  reitera motivele invederate instantei, atat in scris cat si in oral.
Paratul  a depus la dosar note de concluzii solicitand respingerea actiunii reclamantului ca lipsita de obiect, neintemeiata si nefondata, aratand ca nu are nimic  personal cu reclamantul, din moment ce a sesizat problemele instantei cu mult timp inainte de numirea reclamantului pe postul de director.
In probatiune s-au depus urmatoarele inscrisuri: certificat de concediu medical seria CCMAA nr.9218797 (f.15), bilet de iesire din spital (f.27,28), adresa nr. 2935/2008 a Teatrului Metropolis (f. 32) intampinari depuse de reclamant si de Teatrul Metropolis in dosarul nr. 48432/2008 al Tribunalului Bucuresti (f.35-36, 37-38), copie incheiere de sedinta din 22.10.2007 (f. 42), copie sentinta civila 1422/2007 (f. 43-45), protocol (f.46-47), certificat nr.1590/299/2009 din 30.01.2009 (f.48), adresa nr.734/13.12.2007, adresa nr.751 din 19.12.2007  (f.49,55-56), cerere  adresata de parat Curtii de Conturi (f.57,58), note de concluzii (f.63-70), file din ziarul Adevarul (f.71-72,94), sesizarea adresata CGMB (f. 72,73), extras din ziarul Adevarul (f. 74), adresa paratului catre ziarul Adevarul (f. 75-78), copie de pe articolul "Semnal de alarma" (f. 79-81), corespondenta dintre parat si Clubul Roman de Presa (f. 83-85), dosar nr.2847/300/2008 al Judecatoriei sectorului 2 Bucuresti ( copii ale sesizarilor paratului catre Prefectura Bucuresti - f. 10,11, 12-14; catre Primaria Generala a Capitalei - f. 15, 16, catre CGMB f. 17-18, catre Primaria Bucuresti - f. 19, copie borderou - f. 20, nota de constatare 299/2007 emisa de Primaria Municipiului Bucuresti - f. 2230, adresa 734/2007 a Primariei Municipiului Bucuresti - f. 31, adresa 1458/2007 a  Teatrului Metropolis - f. 32, adresa 869/2007 a  Teatrului Metropolis - f. 35, adresa 2723/2007 a  Teatrului Metropolis - f. 36,37, sesizarile adresate de catre parat Directiei de Audit Intern si Curtii de Conturi - f. 40-45 ).
De asemenea instanta a incuviintat si administrat proba cu interogatoriul partilor, raspunsurile la interogatoriu fiind depuse la dosarul cauzei (f. 29-31 si f. 59-64)
Analizand actele si lucrarile dosarului instanta retine urmatoarele aspecte :
Reclamantul ocupa functia de director al Teatrului Metropolis, institutie infiintata prin  HCGMB 255/2006  care in art. 1 prevede ca Teatrul Metropolis este serviciu public de cultura organizat ca institutie de spectacole de interes local cu personalitate juridica, prin reorganizarea si restructurarea Teatrului de Proiecte Culturale "Theatrum Mundi". Conform art. 11 din actul normativ mentionat, reclamantul George Vladimir Ivascu- a indeplinit atributiile functiei de director la Teatrul Tineretului "Metropolis", pana la ocuparea acestui post prin concurs, conform legislatiei in vigoare.
Paratul, angajat al Teatrului de Proiecte Culturale "Theatrum Mundi" a fost disponibilizat odata cu restructurarea acestei institutii si ulterior reintegrat in munca in baza sentintei civile 1238/2007 a Tribunalului Mures. Ulterior paratul a demisionat din functia detinuta la Teatrul Metropolis, astfel cum rezulta din raspunsurile acestuia la interogatoriu. Din interogatoriul administrat paratului reiese ca acesta a formulat o serie de sesizari si memorii cu privire la modalitatea de organizare si desfasurare a activitatii Teatrului Mundi respectiv Metropolis, incepand cu anul 2003. Asemenea sesizari si plangeri au fost formulate inclusiv dupa ce paratul a demisionat din functie.
Din inscrisurile depus la dosar in probatiune de catre reclamant (dosar nr.2847/300/2008 al Judecatoriei sectorului 2 Bucuresti) rezulta ca paratul a formulat o serie de sesizari si plangeri, adresate mai multor institutii cu atributii de control, actiuni prin care a solicitat analizarea modului de organizare a concursului de ocupare a postului de director la Teatrul Metropolis, suspendarea HCGMB 255/2006, realizarea unui control al activitatii institutiei Thteatrum Mundi si Teatrului Metropolis. De asemenea paratul a semnat articolul "Semnale de Alarma la Theatrum Mundi " publicat la data de 28.02.2005 si articolul semnal de alarma - Cum se risipeste banul public la Teatrul Tineretului Metropolis (inscrisuri depuse de parat la dosarul cauzei, f. 71 si 79-81).
Urmare a sesizarilor paratului Directia de audit Intern a Primariei Generale a Capitalei a intocmit nota de constatare 299/2007 in care s-a retinut faptul ca sunt nefondate afirmatiile acestuia legate de modalitatea de transformare a Teatrului Mundi in teatrul Metropolis iar disponibilizarea a 15 salariati este justificata. Totodata s-a mentionat ca este necesara organizarea unei noi licitatii publice in vederea atribuirii contractelor de reparatii si s-a constatat efectuarea unor plati care au depasit atat valoarea contractului cat si valoarea facturilor fiscale emise. De asemenea s-a retinut ca in contractul incheiat cu SC Luna SRL nu a fost respectata clauza contractuala referitoare la garantia de buna executie si s-au efectuat plati in avans. Prin adresa 2368/2008 Directia de audit Intern a Primariei Generale a Capitalei a solicitat conducerii Teatrului Metropolis sa ia masurile necesare in vederea implementarii recomandarilor cuprinse in nota de constatare sens in care s-a procedat la remedierea deficientelor constatate in sensul retinerii garantiei de buna executie de la SC Luna Clara SRL; virarea de catre SC Osian Construct SRL a sumei de 69.935,69 lei si demararea actiunilor de recuperare a sumelor achitate in plus in cursul anului 2006 (f. 32-39 dosarul Judecatoriei sectorului 2 Bucuresti ).
In ceea ce priveste sesizarea paratului, adresata Curtii de Conturi, aceasta a fost finalizata printr-un raport al acestei institutii iar in baza acestui raport, Curtea de Conturi a sesizat instanta de judecata cu o actiune indreptata impotriva reclamantului George Ivascu si Teatrul Metropolos, actiune ce formeaza obiectul dosarului 48432/3/2008, pe rolul Tribunalului Bucuresti (f. 35-39 dosar).
Din cele ce preced instanta retine ca sesizarile formulate de parat privesc in esenta aspecte legate de modul de desfasurare a activitatii unei institutii de interes public, reclamantul fiind mentionat incidental, strict in calitatea sa de director al institutiei. De asemenea instanta retine ca paratul a formulat asemenea memorii atat in perioada in care conducerea institutiei a fost asigurata de reclamant cat si in perioada anterioara, nefiind asadar vizata o anumita persoana in calitate de director al teatrului - in acest sens articolul"Semnal de alarma la Theatrum Mundi" - redactat de parat se refera la activitatea managerului Ion Cocora. Astfel cum s-a mentionat deja, in urma unor asemenea sesizari si memorii, institutii si organisme cu atributii de control au verificat activitatea desfasurata si au constatat o serie de nereguli, sesizarile paratului fiind in parte intemeiate. Mai mult, in urma acestor verificari si constatari s-au luat masuri de catre conducerea institutiei fiind recuperate sume de bani de la diferite societati cu care au fost incheiate contracte de catre institutia de teatru. Desi se retin ca intemeiate sustinerile reclamantului privind faptul ca raportul Curtii de Conturi fiind atacat in justitie nu dovedeste prin el insusi un management defectuos al Teatrului Metropolis, trebuie mentionat faptul ca din moment ce un organism de specialitate, cu atributii de control a stabilit in urma sesizarilor paratului ca au fost efectuate plati nelegale (aspect contestat in dosarul 48432/2008) nu se poate considera ca sesizarile paratului pe acest aspect sunt vadit neintemeiate, avand caracter pur sicanator.
Instanta retine totodata ca numarul mare de sesizari si plangeri, partial neintemeiate si care au avut ca efect controale si verificari din partea organelor de control precum si declansarea unor proceduri judiciare - poate avea un efect negativ asupra reclamantului, ca persoana dar si ca director al institutiei de teatru la care paratul face referire in memoriile sale. Din acest punct de vedere pot fi retinute ca verosimile sustinerile reclamantului privind faptul ca s-a simtit efectiv hartuit ca urmare a sesizarilor paratului, fiind deseori pus in situatia de a-si justifica actiunile.
Raportat la aspectele sus mentionate, instanta urmeaza sa analizeze in ce masura actiunile paratului imbraca forma ilicitului civil, conditie esentiala a raspunderii civile delictuale intemeiata pe dispozitiile art. 998-999 C. civ.
In conditiile in care reclamantul are calitatea de conducator al unei institutii infiintate in vederea prestarii unui serviciu public, actiunile paratului avand ca finalitate verificarea modului de organizare a acestei activitati se circumscriu dreptului paratului de a avea acces la informatiile de interes public si de a-si exprima opinia cu privire la aceste aspecte, drepturi garantate de art. 30 si art. 31 din Constitutia Romaniei. Desigur, in masura in care aceste drepturi sunt exercitate cu rea-credinta, prin  deturnarea de la scopul recunoscut de legiuitor, fara justificarea unui interes legitim ci in scop de sicana, asemenea actiuni ar putea fi calificate drept abuz de drept si in consecinta sanctionate tocmai in vederea protejarii dreptului reclamantului la viata privata, drept de asemenea garantat de Constitutia Romaniei (art.26). Asadar pentru a se retine de catre instanta ca paratul a savarsit o fapta ilicita de natura sa antreneze raspunderea delictuala a acestuia este necesar ca din analiza materialului probator sa rezulte ca paratul si-a exercitat drepturile constitutionale cu rea-credinta si prin depasirea limitelor interne ale acestora. Aceste aspecte nu pot fi retinute in conditiile in care, astfel cum s-a precizat deja, actiunile paratului nu au fost in mod vadit neintemeiate, sesizarile acestuia regasindu-se in rapoartele institutiilor cu atributii de control. De asemenea nu se poate retine faptul ca paratul ar fi avut ca obiectiv decredibilizarea reclamantului, terfelirea imaginii acestuia - asadar caracter pur sicanator - in conditiile in care paratul nu a facut nici un fel de referiri la reclamant ca persoana privata ci strict la modul in care acesta a reformat si condus o institutie de interes public. Mai mult, din inscrisurile depuse la dosar rezulta ca paratul nu si-a formulat actiunile in considerarea persoanei reclamantului, sesizarile acestuia fiind in legatura cu conducerea institutiei - indiferent de persona care ocupa aceasta pozitie. Cu privire la acest aspect instanta retine ca nesustinute aspecte invocate de catre reclamant - in sensul ca paratul ar fi publicat diverse articole cu caracter defaimator la adresa sa in conditiile in care, desi i s-a pus in vedere de catre instanta sa depuna la dosar extrase din publicatiile la care face referire acesta nu a inteles sa-si sustina pretentiile in conformitate cu dispozitiile art. 1169 C.civ. si 129 alin 1 C.pr.civ. Singurele articole publicate, depuse la dosar sunt cele remise de catre parat, articole in care se face referire la conducerea institutiei de catre Ion Cocora (f. 72) respectiv la transformarea Teatrului Mundi in Teatrul Metropolis, schimbare pe care paratul a inteles sa o dezaprobe in termeni care nu pot fi apreciati drept calomniosi, exprimand pur si simplu opinia paratului si in nici un caz un atac la adresa reclamantului (f. 79-81).
Raportat la cele ce preced instanta apreciaza ca manifestarile paratului desi de natura sa constituie un factor de stres pentru reclamant nu au fost determinate de dorinta acestuia de a sicana neputand fi calificate drept abuz de drept, nefiind asadar intrunite conditiile raspunderii civile delictuale.
Pe aceeasi linie de idei trebuie mentionat faptul ca  libertatea de exprimare a gandurilor, a opiniilor sau a credintelor si libertatea creatiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare in public, sunt inviolabile. Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particulara a persoanei si nici dreptul la propria imagine. De asemenea, potrivit art. 10 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, dispozitii direct aplicabile in Romania (art. 11 al. 2 si art. 20 din Constitutia Romaniei), orice persoana are dreptul la libertatea de exprimare, care cuprinde atat libertatea de opinie, cat si libertatea de informare. Paragraful 2 al art. 10 CEDO statueaza anumite restrangeri ale acestei libertati numai daca sunt necesare intr-o societate democratica, pentru protectia reputatiei sau drepturilor altora.
Neindoielnic, o sanctionare a conduitei paratului ar constitui o ingerinta in dreptul acestuia la libera exprimare, ingerinta care ar trebui justificata de necesitatea protejarii dreptului reclamantului la imagine in sensul ca masura trebuie sa fie "necesara intr-o societate democratica".
In acest context, jurisdictia europeana de contencios al drepturilor omului a fost deseori confruntata cu solutionarea conflictului ce poate sa apara intre exercitarea libertatii de exprimare si necesitatea protejarii reputatiei si drepturilor altor persoane. Cel  mai adesea aceasta problema s-a pus atunci cand s-au facut anumite afirmatii cu caracter “defaimator", la adresa unor persoane publice. Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca indatoririle si drepturile unor persoane care exercita activitati de natura publica capata un sens special, care impune implicit ca acestia sa dea dovada de toleranta mai ales in cazul actiunilor publice care se preteaza la critica iar limitele criticii admisibile pot fi mai largi la adresa unor asemenea persoane decat pentru un simplu particular. Astfel, instanta retine pe de o parte ca afirmatiile paratului vizeaza strict aspecte profesionale legate de reclamant iar pe de alta parte apar ca fiind facute cu intentia de a aduce la cunostinta autoritatilor si a publicului aspecte legate de activitatea unei institutii de interes public iar opiniile si suspiciunile exprimate de parat, fata de activitatea conducerii din cadrul Teatrul Metropolis, nu au fost facute cu intentia de a aduce atingere reputatiei reclamantului, ci in scopul evident de a informa cu privire la o institutie de interes public. Chiar daca afirmatiile sale pot fi calificate drept vexatorii in special cele legate de faptul ca reclamantul in calitate de director general a desfasurat o activitate care a adus prejudicii in gestionarea banului public sau de faptul ca activitatea desfasurata la Teatrul Mundi in anul 2006 sta sub semnul arbitrariului, abuzului, fraudei, instanta apreciaza raportat la criteriile conturate in jurisprudenta CEDO ca in cadrul unei dezbateri pe probleme de interes public o anumita doza de exagerare trebuie sa fie tolerata. Cu atat mai mult acest aspect se justifica cu cat aceste sesizari ale paratului au fost adresate tocmai institutiilor care in mod direct finanteaza activitatea acestui serviciu public, avand asadar si o obligatie de control si verificare a activitatilor (conform art. 6 din HCGMB 255/2006 finantarea cheltuielilor Teatrului Tineretului "Metropolis" se asigura din venituri proprii, subventii acordate de la bugetul Consiliului General al Municipiului Bucuresti si alte venituri constituite potrivit legii).
Avand in vederea cele ce preced, instanta constata ca nefiind intrunite conditiile raspunderii civile delictuale, paratul actionand in cadrul si in limitele dreptului sau la exprimare astfel cum acesta este garantat de dispozitiile constitutionale.