Codul muncii comentat 2019 Avocat Marius-Catalin Predut
InfoDosar.ro | Jurisprudenta | Spete Curtea de Apel Cluj

Incalcarea dreptului la un proces echitabil. Probe solicitate prin cererea de apel. Solutionarea apelului fara administrarea probelor solicitate si fara a fi respinse sau a se fi constatat decaderea in privinta lor

(Decizie nr. 942 din data de 11.03.2011 pronuntata de Curtea de Apel Cluj)

Domeniu Probe, dovezi | Dosare Curtea de Apel Cluj | Jurisprudenta Curtea de Apel Cluj

Curtea de Apel Cluj, Sectia civila, de munca si asigurari sociale, pentru minori si familie, decizia nr. 942 din 11 martie 2011

Prin sentinta civila nr. 4861 din data de 14.05.2010, Judecatoria Baia Mare a admis in parte actiunea formulata de reclamanta S.C.M. in contradictoriu cu paratul S.F. si, in consecinta a desfacut din culpa ambilor soti casatoria incheiata intre parti in data de 31.12.1987.
S-a dispus ca reclamanta sa-si reia numele purtat anterior casatoriei..
S-a incredintat reclamantei spre crestere si educare pe minora S.R.L., nascuta in data de 29.09.1992, iar paratul a fost obligat sa achite in favoarea minorei, lunar, suma de 223 lei cu titlu de pensie de intretinere, incepand cu data introducerii actiunii, 15.02.2010 si pana la majoratul minorei sau noi dispozitii ale instantei.
S-a atribuit reclamantei, beneficiul folosintei locuintei apartament, pana la partaj si s-a dispus evacuarea paratului din acest apartament.
Au fost compensate cheltuielile de judecata in parte, iar paratul a fost obligat sa achite in favoarea reclamantei suma de 800 lei, cheltuieli de judecata.
Pentru pronunta aceasta sentinta, Judecatoria Baia Mare a retinut ca partile s-au casatorit in data de 31 decembrie 1987, dupa cum releva certificatul de casatorie depus la dosarul instantei de fond, din mariajul lor rezultand minora S.R.L., nascuta in data de 29 septembrie 1992.
Relatiile dintre soti s-au deteriorat constant, pe fondul consumului excesiv de alcool de catre parat si al violentei fizice si verbale fata de reclamanta. Aceste episoade violente, alungarea de acasa, au determinat-o in cele din urma pe reclamanta sa caute adapost la un centru de ocrotire a victimelor violentei in familie, unde dupa o luna i s-a alaturat si minora. La randul sau, reclamanta s-a angajat intr-o relatie extraconjugala, dupa cum releva depozitia martorului S.V.
In acest context, prin prisma probatoriului administrat, instanta de fond a apreciat ca in cauza comportamentul agresiv al paratului fata de sotia sa, consumul excesiv de alcool, incalcarea de catre reclamanta a obligatiei de fidelitate, constituie motive temeinice care afecteaza raporturile dintre soti, facand imposibila continuarea casatoriei, in sensul art. 38 alin. 1 Codul familiei, astfel incat s-a dispus desfacerea casatoriei din culpa ambilor soti.
Prin raportare la prevederile art. 40 alin. 3 Codul familiei, instanta a dispus ca reclamanta sa revina la numele purtat anterior casatoriei, acela de "Bude".
Instanta de fond a retinut ca potrivit prevederilor Legii nr. 272/2004 si ale Conventiei Natiunilor Unite privind drepturile copilului, implementata in dreptul intern prin Legea nr. 18/1990, criteriul fundamental in functie de care trebuie adoptate deciziile privitoare la copil este interesul superior al acestuia. Astfel, copilul nu este un "adult in devenire", ci o persoana care beneficiaza de drepturi proprii, care are o personalitate distincta si aspiratii individuale, independente de cele ale parintilor sai.
Retinand opinia exprimata de minora R.L. in camera de consiliu, acordul partilor, instanta de fond a apreciat ca interesul superior al copilului reclama, prin raportare la prevederile art. 42-43 din Codul familiei, ca minora sa fie incredintata spre crestere si educare reclamantei, de care este atasata si care ii poate oferi un climat familial armonios, fiind relevante din aceasta perspectiva si concluziile referatului de ancheta sociala depus la dosar.
Obligatia de intretinere este o exceptie de la principiul independentei patrimoniale dintre parinti si copii, fiind instituita prin prevederile art. 42 alin. 3 si ale art. 86 si 94 Codul Familiei. In sarcina parintelui subzista obligatia de a contribui la cheltuielile ocazionate de cresterea, educarea, invatatura si pregatirea profesionala a copilului sau. Paratul este angajat la SC U. SA, unde realizeaza venituri lunare in medie la nivelul sumei de 892 lei.
Pe cale de consecinta, in raport de prevederile art. 86, art. 94 Codul familiei, instanta de fond l-a obligat pe parat sa achite in favoarea minorei R.L. o pensie de intretinere lunara de 223 lei, incepand cu data introducerii actiunii, 15.02.2010 si pana la majoratul minorei sau la alte dispozitii ale instantei.
Instanta de fond a retinut ca potrivit prevederilor art. 38 alin. 4 Codul Familiei, la solutionarea cererii accesorie divortului privind folosirea locuintei, instanta a tinut seama si de interesele minorilor. Din aceasta perspectiva, instanta de fond a constatat ca potrivit partile au o locuinta comuna, situata in Baia-Mare, care satisfacea nevoile locative ale sotilor si ale minorei.
 In contextul comportamentului agresiv verbal si fizic, adoptat de parat fata de reclamanta, al climatului tensionat pe care acesta il mentine in locuinta comuna, prin provocarea de scandaluri repetate, apreciind ca interesul minorei reclama asigurarea unei ambiante caracterizate prin confort moral si pace, ambianta care la acest moment nu poate fi asigurata prin coabitarea paratului cu familia sa, chiar daca s-ar putea diviza locuinta in unitati locative distincte, instanta de fond, avand in vedere si solutia pronuntata asupra incredintarii minorei, a atribuit reclamantei pana la partaj, beneficiul folosintei locuintei comune, urmand a dispune evacuarea paratului din acest spatiu locativ.
Din aceasta perspectiva, s-a retinut si faptul ca minora locuieste impreuna cu reclamanta, din data de 10.03.2010 la centrul "Adapostul Pentru Victimele Violentei din Familie, Salvati Familia".
Conform celor relatate cu ocazia intocmirii referatului de ancheta sociala, minora a avut la randul sau conflicte cu paratul, dupa ce reclamanta a plecat la centru, iar in urma unui episod violent, a decis sa plece pentru a locui impreuna cu mama.
 In temeiul prevederilor art. 274 si art. 276 Cod procedura civila, instanta de fond a compensat cheltuielile de judecata, in parte, si l-a obligat pe parat sa achite reclamantei suma de 800 lei, cheltuieli de judecata.
Prin decizia civila nr. 337/A din data de 30.11.2010, pronuntata de Tribunalul Maramures s-a respins ca nefondat apelul declarat de catre paratul S.F. impotriva sentintei civile nr. 4861/14.05.201, pronuntata de Judecatoria Baia Mare.
In considerentele acestei decizii, tribunalul a retinut ca apelantul critica sentinta civila nr. 4861/2010 a Judecatoriei Baia Mare sub doua aspecte: in ceea ce priveste petitul privind atribuirea beneficiului locuintei comune si evacuarea apelantului pana la partaj si in ceea ce priveste compensarea doar partiala a cheltuielilor de judecata.
In ceea ce priveste atribuirea beneficiului folosintei locuintei comune si evacuarea apelantului-parat pana la partaj, tribunalul, a retinut ca prima instanta, dupa o judicioasa analiza a probelor administrate, in mod corect a retinut ca: in contextul comportamentului agresiv verbal si fizic, adoptat de parat fata de reclamanta, al climatului tensionat pe care acesta il mentine in locuinta comuna, prin provocarea de scandaluri repetate, apreciind ca interesul minorei reclama asigurarea unei ambiante caracterizate prin confort moral si pace, ambianta care la acest moment nu poate fi asigurata prin coabitarea paratului cu familia sa, chiar daca s-ar putea diviza locuinta in unitati locative distincte, instanta, avand in vedere si solutia pronuntata asupra incredintarii minorei, se impunea a se atribui reclamantei pana la partaj, beneficiul folosintei locuintei comune, dispunandu-se evacuarea paratului din acest spatiu locativ.
Fiica partilor, S.R.L., nascuta la data de 29.09.1992, minora la data pronuntarii sentintei apelate, locuieste impreuna cu intimata, din data de 10.03.2010 la Centrul "Adapostul pentru Victimele Violentei din Familie - Salvati Familia".
Din referatul de ancheta sociala, rezulta ca fiica partilor a avut de asemenea conflicte cu paratul, comportamentul acestuia determinand-o pe S.R.L. sa plece din domiciliul parintilor pentru a locui impreuna cu mama sa, la Adapostul pentru Victimele Violentei in Familie.
Din coroborarea depozitiilor martorilor audiati cu concluziile referatului de ancheta sociala a rezultat ca episoadele violente, tensiunile provocate de parat, le-au determinat pe intimata si pe fiica partilor sa se refugieze la Adapostul pentru Victimele Violentei din Familie - Salvati Familia.
 In ceea ce priveste cheltuielile de judecata, tribunalul a considerat ca instanta fondului a facut o justa aplicare a prevederilor art. 274 si 276 Cod procedura civila, compensand partial cheltuielile de judecata si obligandu-l pe parat la plata unor cheltuieli partiale de judecata, in suma de 800 lei, raportat la modul de solutionare a actiunii si la pozitia procesuala a paratului, care nu a fost de acord cu admiterea actiunii, aratand ca doreste impacarea sotilor.
In speta, actiunea civila a fost admisa in totalitate, paratul s-a opus admiterii actiunii, mai ales in privinta celor doua capete de cerere prin urmare a fost obligat la cheltuieli de judecata partiale.
Asa fiind, verificand sentinta apelata atat sub aspectul temeinicei ei, cat si sub aspectul legalitatii, tribunalul a constatat ca instanta a retinut o situatie de fapt ce rezulta si se intemeiaza pe probele administrate, prima instanta aplicand textele de lege corespunzatoare in mod corect, in litera si spiritul lor, pronuntand astfel o sentinta temeinica si legala si in baza art. 296 Cod procedura civila, s-a respins apelul ca nefondat.
Impotriva aceste decizii paratul S.F. a declarat recurs in termen legal, solicitand instantei admiterea acestuia, in principal, casarea hotararii si respingerea cererii reclamantei avand ca obiect atribuirea in favoarea acesteia a beneficiului folosintei locuintei si evacuarea paratului din locuinta comuna, iar in subsidiar, casarea in parte a hotararii si trimiterea cauzei spre rejudecare sub aspectul cererilor mai sus aratate.
In motivarea recursului paratul a aratat ca tribunalul a solutionat apelul avand in vedere strict sustinerile si probele administrate de catre reclamanta, fara a cerceta motivul de apel invocat de parat conform caruia reclamanta si-a procurat probele pro causa, avand cunostinte la fundatia care patroneaza adapostul unde reclamanta pretinde ca locuieste.
Tribunalul nu a luat in considerare faptul ca fiica partilor a devenit majora in timpul judecarii apelului, iar din declaratiile martorilor nu a rezultat ca paratul ar avea un comportament violent.
Certificatul medico-legal depus in fata instantei de apel a fost intocmit pro causa, iar in realitate, nici reclamanta si nici fiica partilor nu locuiesc la adapost deoarece reclamanta este in strainatate la munca, iar fiica majora locuieste impreuna cu paratul in apartamentul ce reprezinta locuinta comuna a partilor.
Prin cererea de apel, paratul a solicitat administrarea probei testimoniale prin care a dorit sa dovedeasca imprejurarea ca nici reclamanta si nici fiica majora locuiesc la adapost. Paratul nu a renuntat la proba solicitata, iar instanta de apel nu s-a pronuntat asupra acestei probe, solutionand apelul exclusiv pe baza inscrisului depus de reclamanta.
Tribunalul a preluat pur si simplu concluziile primei instante referitoare la comportamentul violent al paratului, fara a face trimitere la vreo proba din care sa rezulte acest lucru.
Instanta de apel nu a avut in vedere nici faptul ca locuinta comuna se poate amenaja in doua unitati locative distincte si nici imprejurare ca paratul are calitatea de coproprietar al imobilului, iar evacuarea lui ar trebui sa aiba un caracter exceptional care nu este dovedit in speta.
In drept se invoca prevederile art. 304 pct. 8 si 9 C.pr.civ.
Reclamanta intimata S.C. a solicitat, prin intampinare, respingerea recursului paratului ca nefondat si mentinerea hotararii atacate ca fiind legala si temeinica.
In sustinerea pozitiei procesuale, reclamanta a invederat instantei ca din probele administrate a reiesit comportamentul violent al paratului, iar apartamentul este compus din doua camere, astfel incat nu poate fi impartit asa cum doreste paratul.
Analizand decizia atacata prin prisma motivelor de recurs invocate si a apararilor formulate, Curtea retine urmatoarele:
La termenul de judecata din data de 11.03.2011, Curtea a pus in discutia reprezentantului recurentului, exceptia inadmisibilitatii invocata motivelor de recurs care vizeaza netemeinicia hotararii atacate, prin reanalizarea starii de fapt si reaprecierea probelor administrate in cauza de catre instanta de recurs, avand in vedere ca prevederile art. 304 pct. 10 si pct. 11 C.pr.civ. au fost abrogate prin art. I pct. 1111 si pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000, iar reprezentantul paratului recurent a aratat ca achieseaza la exceptia invocata din oficiu, exceptie care urmeaza sa fie admisa, motivat pe urmatoarele considerente:
In reglementarea procedurala actuala, conform art. 304 C.pr.civ., "Modificarea sau casarea unor hotarari se poate cere in urmatoarele situatii, numai pentru motive de nelegalitate."
Recursul este reglementat ca fiind o cale de atac extraordinara care nu are caracter devolutiv pentru ca instanta astfel investita sa treaca la examinarea fondului litigiului, reanalizand probatoriul administrat si reapreciindu-l, lucru care este firesc cata vreme cauza a beneficiat de o astfel de cale de atac, in speta, apelul.
Ori, avand in vedere ca litigiul a fost supus controlului instantei de apel, cauza fiind analizata sub toate aspectele, recurentul nu mai poate beneficia de acest lucru prin promovarea recursului, aceasta instanta de control judiciar fiind chemata sa cenzureze doar aspectele de nelegalitate.
Desi formal cererea de recurs este intemeiata pe art.304 pct.8 si 9 C.pr.civ., in realitate prin motivarea pe care se sprijina, recursul nu vizeaza in intregime motive de nelegalitate pentru care o hotarare poate fi casata sau modificata, ci vizeaza motive de netemeinicie a hotararii atacate.
Departe de a cuprinde critici de stricta nelegalitate aduse hotararii instantei de apel, memoriul de recurs contine, aproape in cvasitotalitatea sa, motive de netemeinicie, fara sa faca o analiza a nelegalitatii deciziei instantei de apel, limitandu-se practic la o reproducere a starii de fapt a cauzei, o analizare laborioasa a probatiunii administrate in cauza si o expunere a relatiilor tensionate dintre parti.
Se constata, asadar, de catre Curte ca, in cauza, isi gaseste incidenta exceptia inadmisibilitatii acestor motive de recurs care vizeaza aspecte de netemeinicie a hotararii recurate, exceptie fundamentata pe imprejurarea ca, in marea lor majoritate, motivele de recurs contin critici de netemeinicie a hotararii recurate, reproduceri ale evolutiei istoricului cauzei, ale relatiei tensionate si sicanatoare dintre recurent si intimata, ale starii de fapt, ale probatiunii administrate in cauza, etc., singurul eventual motiv de nelegalitate continut in memoriul de recurs, si care s-ar putea circumscrie punctului 9 al art. 304 C.pr.civ., fiind cel referitor la nesocotirea de catre instanta de apel a dispozitiilor legale privind administrasrea probei tedtimoniale.
Toate celelalte motive de recurs, referitoare la reproduceri ale starii de fapt, ale probatiunii administrate in cauza, reiterari ale istoricului cauzei, ale relatiilor extrem de tensionate dintre parti, etc., intra sub incidenta exceptiei inadmisibilitatii, intrucat vizeaza aspecte de netemeinicie a hotararii recurate, aspecte care s-ar fi incadrat in punctele 10 si 11 ale art. 304 C.pr. civ., in prezent abrogate.
 Ca urmare a abrogarii punctului 10 al art. 304 C.pr.civ., prin art. I pct. 1111 din OUG nr. 138/2000, punct introdus ulterior prin art. I punctul 49 din Legea nr. 219/2005, respectiv, ca urmare a abrogarii punctului 11 al art. 304 prin art. I pct. 112 din OUG nr. 138/2000, in recurs nu mai pot fi invocate niciun fel de aspecte de netemeinicie a hotararii recurate, ci doar chestiuni de stricta nelegalitate, dintre cele care se circumscriu art. 304 pct. 1-9 C.pr.civ.
In consecinta, in recurs nu mai pot fi invocate motive care sa vizeze modalitatea in care primele doua instante au administrat ori au interpretat probele din dosar, care sa se refere la reproduceri ale starii de fapt, ale istoricului cauzei, a raporturilor dintre parti, ori care sa tinda la o reapreciere a probatiunii administrate, ori la o schimbare a starii de fapt, instanta de recurs fiind tinuta sa se raporteze strict la starea de fapt stabilita de primele doua instante si fiind obligata de a se abtine de la orice reanalizare a probelor deja administrate.
Asa fiind, Curtea constata ca exceptia inadmisibilitatii, invocata din oficiu este fondata urmand sa fie admisa ca atare, cu consecinta neluarii in seama a tuturor motivelor de recurs care vizeaza aspecte de netemeinicie a hotararii recurate.
Desi recurentul a indicat prin cererea de recurs faptul ca isi intemeiaza recursul si pe dispozitiile art.304 pct.8 C.pr.civ. potrivit carora, modificarea unei hotarari se poate cere numai pentru motive de nelegalitate cand instanta interpretand gresit actul dedus judecatii, a schimbat natura ori intelesul lamurit si vadit neindoielnic al acestuia, in dezvoltarea motivelor de recurs nu a aratat in concret care este actul juridic interpretat gresit de catre tribunal sau in ce mod instanta de apel a schimbat natura ori intelesul lamurit si vadit neindoielnic al acestuia, considerent pentru care Curtea apreciaza ca acest motiv a fost invocat pur formal astfel incat este in imposibilitatea verificarii legalitatii deciziei din aceasta perspectiva.
In privinta motivului de recurs privind nerespectarea dispozitiilor legale referitoare la administrarea probei testimoniale, Curtea constata ca, desi aparent acesta s-ar incadra in prevederile art.304 pct.9 C.pr.civ., in realitate vizeaza dispozitiile art.105 alin.2 C.pr.civ. considerent pentru care in baza art.306 alin.3 C.pr.civ., acest motiv de recurs va fi incadrat in cel reglementat de art.304 pct.5 C.pr.civ.
 Astfel, Curtea retine ca, prin cererea de apel paratul a criticat sentinta primei instante in privinta solutionarii petitelor privind atribuirea beneficiului locuintei comune in favoarea reclamantei si a evacuarii paratului, dar si in privinta compensarii partiale a cheltuielilor de judecata.
Paratul a solicitat tribunalului, prin cererea de apel suplimentarea probatiunii, prin administrarea probei testimoniale, pentru a se verifica sustinerile sale referitoare la faptul ca nu a agresat-o pe reclamanta, nu a provocat scandal, nu este agresiv, nu este consumator de alcool, nu constituie un pericol pentru reclamanta sau pentru fiica partilor, astfel incat nu exista nici un temei pentru evacuarea lui din locuinta comuna a partilor, mentionand in mod expres ca solicita administrarea probei testimoniale, urmand ca numele martorului sa il indice pana la prima zi de infatisare.
In sedinta publica din 25.11.2010, reprezentanta paratului apelant a aratat ca nu intelege sa formuleze alte cereri in probatiune, iar tribunalul a constatat incheiata faza cercetarii judecatoresti si a acordat cuvantul in dezbaterile judiciare orale asupra apelului.
 Conform art.292 alin.1 C.pr.civ., partile nu se vor putea folosi inaintea instantei de apel de alte motive, mijloace de aparare si dovezi decat de cele invocate la prima instanta sau aratate in motivarea apelului ori in intampinare.
Totodata, art.129 alin.5 C.pr.civ. statueaza ca judecatorii au indatorirea sa staruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greseala privind aflarea adevarului in cauza, pe baza stabilirii faptelor si prin aplicarea corecta a legii.
In speta, paratul a indicat prin cererea de apel ca solicita administrarea probei testimoniale si a prezentat teza probatorie, tribunalul in sedinta publica din 25.11.2020, in mod nelegal, nu s-a pronuntat asupra incuviintarii cererii in probatiune, desi paratul nu a renuntat la proba, iar partea adversa nu a invocat sanctiunea decaderii, reclamanta intimata lipsind de la dezbateri.
Jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului a statuat constant in jurisprudenta sa ca, dreptul al un proces echitabil garantat de art.6 par.1 din Conventia pentru drepturilor omului si a libertatilor fundamentale cuprinde, printre altele, dreptul partilor din proces de a prezenta probele pe care le considera pertinente pentru cauza lor intrucat scopul Conventiei nu este de a garanta drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete si efective, acest drept neputandu-se concretiza decat daca probele sunt intr-adevar intelese, adica examinate cum trebuie de instanta sesizata (CEDH, cauza Perez c. Frantei, 21.04.2004).
Prin urmare, procedand in maniera mai sus aratata, cu nerespectarea normelor procedurale interne, tribunalul a incalcat dreptul paratului la un proces echitabil garantat de art.6 par.1 din Conventia pentru drepturilor omului si a libertatilor fundamentale motiv pentru care, in temeiul art.312 alin.1 raportat la art.304 pct.5 C.pr.civ., Curtea va admite recursul declarat de paratul S.F. impotriva deciziei civile nr. 227/A din 30 noiembrie 2010 a Tribunalului Maramures, pe care o caseaza si trimite cauza pentru rejudecarea apelului la acelasi Tribunal.
In rejudecare, asupra probei testimoniale solicitata de parat, tribunalul se va pronunta, dupa punerea in discutia prealabila a partilor si dupa examinarea conditiilor de admisibilitate, printr-o hotarare motivata, fie in sensul admiterii, fie in sensul respingerii probei.
Sursa: Portal.just.ro


Alte spete Probe, dovezi

Cerere de asigurare dovezi respinsa. Lipsa cerin?ei legale ca dovada sa fie in primejdie sa dispara - Decizie nr. 945 din data de 02.12.2015
Revocarea suspendarii sub supraveghere. Cunoasterea de catre condamnat a masurilor de supraveghere impuse. - Decizie nr. 166 din data de 13.07.2009
Achitare - dubiu care profita inculpatului. - Decizie nr. 101 din data de 22.03.2010
Plangere contra solutiei procurorului. Solutie netemeinica a instantei de fond de admitere a plangerii. Lipsa probelor. - Decizie nr. 261 din data de 16.11.2009
Recurs. Incalcarea dreptului la aparare. Motive contradictorii. Nepronuntarea instantei asupra unei cereri. - Decizie nr. 67/R din data de 27.01.2009
Simulatie. Regim probator - Decizie nr. 485/R din data de 01.11.2006
Lipsa calitatii procesuale active a Parchetului, in actiunile care au ca obiect anularea unui act juridic. - Decizie nr. 3/R din data de 04.01.2006
Masura preventiva a obligarii de a nu parasi localitatea. Termen rezonabil. Lipsa de diligenta a organelor de urmarire penala in efectuarea actelor procesuale. - Sentinta penala nr. 71/R din data de 05.08.2005
Proces verbal de contraventie - Decizie nr. 306/R din data de 20.04.2012
Proba contractului de imprumut. Inscris recognitiv. Dobanda legala. - Sentinta civila nr. 798/R din data de 30.10.2007
Sarcina probei. Potrivit art. 1169 Cod civil sarcina probei revine celui ce face o afirmatie in fata instantei. Rasturnarea sarcinii probei. - Decizie nr. 459 din data de 05.11.2010
Grupa de Munca. Mijloc de proba - Decizie nr. 316 din data de 01.03.2010
Divort cu copii. Motive de divort. Evaluarea probelor. - Decizie nr. 781 din data de 13.10.2004
Comorientii. Incidenta art. 21 din D. 31/1954. Probe. Rolul expertizelor medico – legale. Principiul liberei aprecieri a probelor invocat netemeinic. - Decizie nr. 419/A din data de 18.03.2004
Revenire asupra declaratiei de renuntare data de inculpat la urmarirea penala. Consecinte. - Decizie nr. 131 din data de 13.04.2004
Cheltuieli judiciare. Lipsa actelor doveditoare. Consecinte. - Decizie nr. 100 din data de 18.03.2004
Evacuare - Sentinta civila nr. 2265/2012 din data de 02.07.2014
Obligatia de „a face” - Sentinta civila nr. 1800 din data de 05.07.2010
Art. 87 alin. 1 din O.U.G. 195/2002 R - Sentinta penala nr. 366 din data de 03.12.2009
ACHITARE. MIJLOACE DE PROBA ADMINISTRATE ILEGAL. - Decizie nr. 119 din data de 18.02.2010