Citarea partilor. Pastrarea termenului in cunostinta dupa disjungere
(Decizie nr. 5310 din data de 19.12.2011 pronuntata de Curtea de Apel Cluj)Curtea de Apel Cluj, Sectia I civila, decizia nr. 5310/R din 19 decembrie 2011
Prin sentinta civila nr. 1542/F/12.09.2011, pronuntata de Tribunalul Bistrita Nasaud s-au respins ca neintemeiate exceptiile invocate de parata S.N.T.F.M.C.M. S.A. Bucuresti, precum si exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata de parata S.N.T.F.M.C.M. SA - Sucursala Transilvania.
S-a admis in parte actiunea civila formulata de reclamanta B.P.I.C., prin Sindicatul "Libertatea Cai Ferate" Cluj, impotriva paratelor S.N.T.F.M.C.M. SA Bucuresti si S.N.T.F.M.C.M. SA - Sucursala Transilvania si in consecinta:
- au fost obligate paratele sa plateasca reclamantului/tei salariul suplimentar pentru anii 2007, 2008, 2009, echivalent cu salariul de baza de incadrare al salariatului din luna decembrie a anului pentru care se acorda, suma indexata cu rata inflatiei de la data scadentei si pana la data platii efective;
- au fost obligate paratele sa plateasca reclamantului/tei ajutorul material acordat cu ocazia sarbatorilor de "Ziua feroviarilor", Pasti si Craciun pentru anul 2009, echivalent cu un salariu de baza la nivelul clasei I de salarizare, suma indexata cu rata inflatiei de la data scadentei si pana la data platii efective;
- au fost obligate paratele sa plateasca reclamantului/tei suma ce reprezinta echivalentul a 6 (sase) salarii de baza brute negociate, suma actualizata cu rata inflatiei, pe perioada cuprinsa intre data concedierii si data platii efective, cu titlu de plata compensatorie.
S-a respins ca neintemeiata cererea reclamantului/tei de obligare a paratelor la plata contravalorii bonurilor de masa neeliberate pentru perioada 01.04.2009-31.12.2009, echivalentul zilelor lucratoare prestate de reclamant/a x 8,72 lei valoarea nominala a unui tichet de masa.
Au fost obligate paratele sa plateasca reclamantului/tei suma de 150 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a retinut in considerentele sentintei urmatoarele:
"Prin actiunea civila inregistrata initial pe rolul Tribunalului Cluj, reclamatul/ta B.P.I.C., impreuna cu alti reclamanti, prin Sindicatul "Libertatea Cai Ferate" Cluj, au chemat in judecata pe paratele S.N.T.F.M.C.M. S.A. Bucuresti si S.N.T.F.M.C.M. S.A.- Sucursala Cluj solicitand obligarea paratelor, in solidar, la plata indexata catre fiecare reclamant din acel dosar a: salariului suplimentar pentru anii 2007, 2008, 2009, echivalent cu salariul de baza de incadrare al salariatului din luna decembrie a anului pentru care se acorda; ajutorului material acordat cu ocazia sarbatorilor de "Ziua feroviarilor", Pasti si Craciun pentru anul 2009, echivalent cu un salariu de baza la nivelul clasei I de salarizare; contravaloarea bonurilor de masa neeliberate incepand cu luna aprilie 2009, echivalentul zilelor lucratoare prestate de reclamant/a x 8,72 lei valoarea nominala a unui tichet de masa .
In motivare s-a aratat ca potrivit Contractului colectiv de munca incheiat la nivel de unitate, inregistrat la Directia de munca si protectie sociala a municipiului Bucuresti sub nr. 1632/29.03.2007, prelungit prin actul aditional nr. 2093/08.04.2008 si apoi CCM inregistrat sub nr.2584/04.06.2009, - art. 30- pentru munca desfasurata in cursul unui an calendaristic, dupa expirarea acestuia, personalul societatii poate primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de baza de incadrare din luna decembrie a anului respectiv; art.64 reglementeaza dreptul salariatilor de a beneficia de un ajutor material de sarbatorile de pasti si de craciun, precum si de premiere pentru Ziua feroviarului iar art.74 le da dreptul la acordarea tichetelor de masa potrivit legislatiei in vigoare. Se sustine ca reclamantii nu au primit salariul suplimentar pentru anii 2007, 2008 si 2009, ajutorul pentru Pasti, Craciun si Ziua feroviarului 2009 si nici tichetele de masa incepand cu luna aprilie 2009 desi contractul colectiv de munca la nivel de unitate constituie legea partilor.
In drept s-au invocat dispozitiile art. 40 alin. 2 lit. c, art. 236 alin. 1, 241 alin. 1 lit. b din Codul muncii, art. 30 alin. 1, art. 31 din contractul colectiv de munca la nivel de unitate.
Actiunea este scutita de plata taxelor judiciare de timbru, conform art. 285 din Codul muncii.
Tribunalul Cluj, a disjuns din acel dosar actiunea formulata de 105 reclamanti care au domiciliul in judetul Bistrita Nasaud, a format dosarul nr.xxx/117/2011 si, apoi, prin sentinta civila nr.623/2011 a declinat actiunea celor 105 reclamanti, in favoarea Tribunalului Bistrita-Nasaud, cauza fiind inregistrata la aceasta instanta sub nr. yyy/112/2011, dosar din care, prin incheierea din data de 13.07.2011 au fost disjunse actiunile reclamantilor fiind formate 105 dosare, actiunea reclamantului fiind inregistrata sub nr. de mai sus.
In dosarul nr.yyy/112/2011, anterior disjungerii, la data de 27.06.2011, 45 din cei 105 reclamanti initiali, printre care si reclamantul din prezentul dosar, prin avocat ales, au formulat completare de actiune, prin care, pe langa cererile initiale, au solicitat obligarea paratelor la plata catre fiecare reclamant a sumei ce reprezinta echivalentul a 6(sase) salarii de baza brute negociate, suma actualizata cu rata inflatiei, cu titlu de plata compensatorie, ca urmare a concedierii, aratand in motivare ca, reclamantul din prezentul dosar, a fost concediat in anul 2011 si, potrivit contractului colectiv de munca aplicabil este indreptatit sa beneficieze de salarii compensatorii echivalent cu 6 salarii de baza brute negociate si ca paratele nu i-au achitat aceasta plata compensatorie.
Parata S.N.T.F.M.C.M. S.A. Bucuresti, legal citata, a formulat intampinare in dosarul nr.yyy/112/2011, anterior disjungerii actiunilor, intampinare care se afla depusa si in prezentul dosar la filele 49-55, prin care au fost invocate mai multe exceptii, urmand sa fie analizate cele unite cu fondul prezentei cauze, celelalte fiind solutionate potrivit preambulului prezentei hotarari.
In ce priveste reclamantul/ta din prezenta actiune parata a invocat urmatoarele exceptii:
1. exceptia autoritatii de lucru judecat fata de sentinta civila pronuntata in dosarul nr.zzz/112/2009 in care a avut calitatea de reclamant/a, cu aceiasi parati si in care a solicitat premierea pentru Ziua feroviarului 2006-2008;
2. exceptia inadmisibilitatii actiunii pentru lipsa procedurii prealabile.
S-a subliniat faptul ca la nivelul societatii parate si al sucursalelor sale s-au constituit comisii mixte patronat-sindicate, ale caror atributii sunt cele de analiza a sesizarilor sindicatelor in legatura cu executarea contractului colectiv de munca si a contractului individual de munca. Obligatia sesizarii prealabile a acestor comisii este prevazuta de art. 117 din contractul colectiv de munca la nivel de grup de unitati din transportul feroviar pe anii 2006-2008 valabil pana in anul 2010;
3. exceptia prescriptiei dreptului la actiune, fata de data sesizarii instantei, 11.05.2011.
Se sustine ca drepturile solicitate de reclamant nu au natura salariala si nici nu sunt stipulate in contractul individual de munca, ele avandu-si izvorul in contractul colectiv de munca astfel ca sunt incidente dispozitiile art.283 alin.1 litera "e" din Codul muncii, intrucat se invoca neexecutarea unor clauze din contractul colectiv de munca, termenul de prescriptie fiind de 6 luni, termen implinit la data formularii actiunii.
Pe de alta parte, in ce priveste prima pentru Ziua Feroviarului 2008, ajutorul pentru pasti 2008 au fost scadente la 23.04.2008 si respectiv 27.04.2008, astfel ca in privinta acestora este implinit si termenul de prescriptie de 3 ani.
4. exceptia inadmisibilitatii actiunii in ce priveste drepturile solicitate, in privinta ajutoarelor pentru Pasti si Craciun si premierea pentru Ziua Feroviarului, pentru anii 2009 si 2010, potrivit CCM inregistrat sub nr.2584/04.06.2009, procesului verbal semnat de partile semnatare ale CCM la nivel de unitate din 03.06.2009 si actului aditional la CCM nr.1713/21.04.2010, aceste drepturi au fost suspendate de comun acord si nu se acorda pentru acesti ani iar in privinta salariului suplimentar pentru anul 2008/2009 sunt incidente dispozitiile OUG nr.81/1997 respectiv unitatea nu a avut posibilitati materiale sa le plateasca, societatea inregistrand pierderi.
Pe fondul cauzei, parata a solicitat respingerea actiunii reclamantului ca neintemeiata
In privinta salariului suplimentar se arata ca prevederile art. 30 din contractul colectiv de munca, invocate de reclamant in sustinerea pretentiilor formulate, nu obliga societatea sa plateasca salariatilor salariul suplimentar, ci instituie doar posibilitatea unei asemenea plati.
Sumele necesare platii acestui salariu provin din veniturile realizate de societate iar in anii 2008 si 2009 veniturile nu au acoperit cheltuielile, la nivelul societatii inregistrandu-se pierderi.
Plata salariului suplimentar a fost conditionata de existenta veniturilor in acest sens, care raman dupa acoperirea cheltuielilor.
Parata a formulat aparari in privinta ajutoarelor materiale de Pasti, Craciun si premierea pentru ziua feroviarului in privinta anilor 2008 si 2009, desi instanta a fost investita doar cu privire la drepturile aferente anului 2009, sustinand ca potrivit art.64 alin.1 si 2 din CCM la nivel de unitate aceste ajutoare se stabilesc de Consiliul de Administratie si in speta o astfel de hotarare nu exista si pentru acordare a acestor sume trebuie parcursa o anumita procedura, procedura care nu a fost indeplinita in cauza. Aceste ajutoare se acorda din venituri proprii si nu din alocatii bugetare iar parate nu a dispus de fonduri cu aceasta destinatie.
Pe de alta parte potrivit art.64 alin.1 din CCM pe anul 2009/2010 aceste drepturi au fost suprimate pentru anii 2008 si 2009.
In legatura cu platile compensatorii solicitate de reclamant , parata a solicitat respingerea acestei cereri aratand ca astfel de drepturi sunt prevazute in CCM la nivel de ramura transporturi insa acesta nu poate fi invocat intrucat paratei i s-a negat dreptul la negociere, fiind negat astfel dreptul partenerilor socialei de a negocia eventuale plati compensatorii si drept urmare, in baza acestui contract colectiv de munca, nu se poate naste un drept individual in favoarea reclamantului.
Pe de alta parte, reclamantul a fost concediat potrivit OG nr.9/201o, , fiind disponibilizat urmare a restructurarii si reorganizarii societatii, in cadrul unei concedieri colective si drepturile cuvenite sunt cele prevazute in acest act normativ, act cu caracter special derogator de la prevederile CCM la nivel de ramura transporturi, fiind inadmisibila cumularea drepturilor prevazute in cele doua acte.
Parata s-a opus ca in eventualitatea in care actiune ava fi admisa sa fie obligata la plata indexata a sumelor solicitate.
In ce priveste cererea de obligare la plata c/v tichetelor de masa parata nu a formulat aparari in scris.
Parata initiala de rand 2, S.N.T.F.M.C.M. S.A. - Sucursala Cluj, in fiinta la data promovarii actiunii(10.02.2010) a formulat intampinare atat in dosarul Tribunalului Cluj, nr.ttt/117/2010 prin care a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive intrucat nu are personalitate juridica iar drepturile solicitate decurg din CCM la care nu a fost parte, parte fiind S.N.T.F.M.C.M..
Dupa declinarea actiunilor la Tribunalul BN s-a depus intampinare din partea Sucursalei Transilvania in dosarul nr.yyy/112/2011, anterior disjungerii, sucursala care este rezultatul reorganizarii paratei initiale, reorganizare ce a avut loc in timpul procesului si in urma careia drepturile si obligatiile sucursalei Cluj au fost preluate de Sucursala Transilvania, care a dobandit astfel calitatea de parata, prin intampinare reiterandu-se exceptia lipsei calitatii procesuale pasive .
Analizand prioritar exceptiile invocate, conform art. 137 C.proc.civ., in ordinea lor fireasca, tribunalul retine ca acestea nu sunt intemeiate.
Exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata de Sucursala Transilvania a S.N.T.F.M.C.M. S.A., nu poate fi retinuta in conditiile in care aceasta parata are calitatea de angajator, contractele de munca fiind incheiate cu fosta sucursala Cluj, a carei continuatoare este parata si locul de munca al reclamantului este in cadrul sucursalei parate astfel incat, prin prisma art. 41 alin. 2 C.pr.civ., chiar daca nu are personalitate juridica dar are organe proprii de conducere, numite de societatea-mama, poate sta in judecata ca parata.
Toate exceptiile invocate de parata S.N.T.F.M.C.M. S.A. nu sunt intemeiate si vor fi respinse ca atare.
Exceptia autoritatii de lucru judecat fata de sentinta civila nr. 1196/F/2011, pronuntata de Tribunalul Bistrita Nasaud in dosarul nr. zzz/112/2009, va fi respinsa ca neintemeiata, nefiind indeplinita conditia identitatii de obiect intrucat, prin sentinta respectiva s-a solutionat cererea reclamantului avand obiect acordarea premiul pentru "ziua feroviarului" pentru anii 2006, 2007 si 2008 or, in prezentul dosar, se solicita premiul pentru "Ziua feroviarului" pentru anul 2009, precum si celelalte drepturi, anterior aratate (premiul anual pentru anii 2007, 2008 si 2009, tichete de masa si ajutoarele pentru Pasti si Craciun, pentru anul 2009).
Exceptia inadmisibilitatii actiunii pentru lipsa procedurii prealabile este neintemeiata intrucat, in temeiul principiului liberului acces la justitie, orice persoana se poate adresa instantei in vederea realizarii dreptului pretins.
Nu exista niciun text de lege care sa instituie expres obligativitatea indeplinirii vreunei proceduri prealabile sesizarii instantei.
Procedura sesizarii comisiilor mixte patronat-sindicate, invocata de parata, este insa una cu caracter administrativ si nicidecum administrativ-jurisdictional.
Conform art. 21 alin. 4 din Constitutie, art. 6 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, jurisdictiile speciale administrative sunt facultative.
Fiind vorba de o jurisdictie facultativa, persoana interesata are posibilitatea de optiune intre a se adresa organului administrativ - comisia mixta patronat-sindicate - sau a se adresa instantei de judecata.
Exceptia prescriptiei dreptului la actiune este de asemenea neintemeiata
Obiectul actiunii il constituie plata salariului suplimentar, acordat pentru munca desfasurata in cursul unui an calendaristic (adica salariul al 13-lea), echivalent cu salariul de baza de incadrare din luna decembrie a anului pentru care se acorda, ajutoarele de Pasti , Craciun, Ziua Feroviarului, tichete de masa.
Conform art. 55 alin. 1 din Codul fiscal, sunt considerate venituri din salarii toate veniturile in bani si/sau in natura obtinute de o persoana fizica ce desfasoara o activitate in baza unui contract individual de munca sau a unui statut special prevazut de lege, indiferent de perioada la care se refera, de denumirea veniturilor ori de forma sub care ele se acorda, inclusiv indemnizatiile pentru incapacitate temporara de munca.
Ca atare, pornind de la aceasta reglementare legala, rezulta ca toate drepturile solicitate de reclamant sunt venituri asimilate salariilor.
Fiind evident ca aceste drepturi sunt de natura salariala, devin incidente dispozitiile art. 268 alin. 1 lit. c din Codul muncii cu privire la termenul de 3 ani de prescriptie a dreptului la actiune, care curge de la data nasterii dreptului, respectiv, pentru salariul suplimentar aferent anului 2007, incepand cu data de 1 ianuarie 2008, pentru cel din anul 2008, incepand cu 1 ianuarie 2009 si cel pentru anul 2009 incepand cu 1 ianuarie 2010; pentru celelalte drepturi termenul de prescriptia a inceput sa curga doar in anul 2009, in timp ce actiune a fost promovata la data de 10.02.2010 , data inregistrarii actiunii colective la tribunalul Cluj si nu data la care a fost inregistrat dosarul la Tribunalul BN, urmare a declinarii competentei de solutionare. Prin urmare termenul de prescriptie de trei ani nu este implinit pentru niciunul din drepturile solicitate.
Dispozitiile art. 268 alin. (1) lit. c) din Codul muncii stabilesc un termen de prescriptie de 3 ani pentru formularea cererilor care au ca obiect solutionarea conflictelor de munca constand in plata unor drepturi salariale ori despagubiri banesti catre salariat, precum si in cazul raspunderii patrimoniale a salariatilor fata de angajator.
Termenul de prescriptie de 6 luni prevazut de art. 268 alin. 1 lit. e din Codul muncii a fost instituit pentru a asigura restabilirea, cu celeritate, a situatiei de legalitate in care trebuie sa se desfasoare raporturile de munca, avand in vedere natura specifica a acestora.
Contractul colectiv de munca cuprinde dispozitii diverse, referitoare la salarizare, la contractul individual de munca, la drepturile si obligatiile partilor, inclusiv la modalitatea de contestare a deciziilor unilaterale ale angajatorului. In consecinta, sunt sau pot fi clauze in contractul colectiv de munca dispozitii relative la toate drepturile la actiune pentru care art. 283 alin. (1) lit. a) - d) din Codul muncii a reglementat termene speciale distincte de prescriptie. Daca s-ar accepta sustinerile paratei, aceste termene nu ar avea aplicabilitate, in conditiile in care nerespectarea oricaruia dintre drepturile mentionate anterior constituie o neexecutare a contractului colectiv de munca.
In consecinta, ori de cate ori obiectul conflictului individual de munca il constituie plata unor drepturi salariale neacordate, indiferent de izvorul lor, termenul de prescriptie este cel prevazut de art. 268 alin. 1 lit. c din Codul muncii, prevederile art. 268 alin. 1 lit. e din Codul muncii fiind incidente numai in situatia neexecutarii unor clauze ale contractului colectiv de munca, altele decat cele privitoare la drepturi salariale neacordate.
Exceptia inadmisibilitatii actiunii intemeiata pe lipsa fondurilor si faptul ca, in anul 2009 CCM la nivel de unitate ar fi fost suspendat , reprezinta, in realitate aparari de fond, astfel ca si aceasta exceptie va fi respinsa.
Analizand fondul pretentiilor formulate tribunalul retine urmatoarele:
Referitor la salariul suplimentar pentru anii 2007, 2008 si 2009.
Potrivit art. 30 din CCM pe anii 2007-2008 si din CCM pe anii 2009-2010, pentru munca desfasurata in cursul unui an calendaristic, dupa expirarea acestuia, angajatii vor primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de baza de incadrare din luna decembrie a anului respectiv, criteriile care conditioneaza acordarea salariului suplimentar fiind prevazute in anexa 6.
Salariul suplimentar constituie un drept salarial, fondul necesar pentru acordarea acestuia constituindu-se din fondul de salarii.
Conform art. 24 alin. 4 din Statutul paratei, aprobat prin HG nr. 582/1998, drepturile si obligatiile salariatilor se stabilesc prin contractul colectiv de munca.
Potrivit art. 236 alin. 4 Codul muncii in forma in vigoare pentru perioada in discutie, contractele colective de munca, incheiate cu respectarea dispozitiilor legale constituie legea partilor.
Executarea contractului colectiv este obligatorie pentru parti potrivit art. 30 alin. 1 din Legea nr. 130/1996, republicata, iar prevederile acestor contracte produc efecte fata de toti salariatii, indiferent de data angajarii, conform art. 11 alin. 1 din Legea nr. 130/1996 republicata.
Potrivit dispozitiilor art. 8 alin. 3 din Legea nr. 130/1996, republicata, contractele colective de munca nu pot contine clauze care sa stabileasca drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de munca incheiate la nivel superior.
Conform anexei 6 la contractul colectiv de munca, de salariul suplimentar nu beneficiaza urmatoarele categorii de salariati:
1. cei carora li s-a aplicat sanctiunea retrogradarii din functie sau categorie, in cadrul aceleiasi profesii, pe o perioada de maxim 60 de zile;
2. cei concediati disciplinar;
3. cei carora li s-a aplicat sanctiunea retragerii disciplinare, pe o perioada de 1-6 luni, din functii care concura la siguranta circulatiei trenurilor si trecerii intr-o functie inferioara, corespunzatoare pregatirii profesionale in aceeasi sau in alta localitate;
4. cei carora li s-a aplicat sanctiunea inlocuirii disciplinare din functii care concura la siguranta circulatiei trenurilor si trecerii intr-o functie inferioara, corespunzatoare pregatirii profesionale in aceeasi sau in alta localitate;
5. cei care in cursul unui an calendaristic au absentat nemotivat de la serviciu mai mult de 1 zi sau de 1 tura;
6. cei carora li s-au aplicat in cursul anului calendaristic repetat sau cumulat sanctiunile:
- retragerea uneia sau a mai multor clase de salarizare pe o perioada de 1-3 luni sau celor incadrati cu salariul la nivelul minim al functiei sau meseriei, diminuarea acestuia cu 5-10% pe aceeasi perioada;
- reducerea salariului si a indemnizatiei de conducere pe o perioada de 1-3 luni cu 5-10% in cazul celor care ocupa functii de conducere cu salarii fixe.
Ca atare, excluderea de la beneficiul salariului suplimentar este prevazuta in situatii expres si limitativ indicate in anexa 6.
Fata de dispozitiile legale ce reglementeaza drepturile salariatilor la salarizare, respectiv obligatiile corelative ale angajatorului, precum si caracterele si efectele contractelor colective de munca legal incheiate, tribunalul constata ca reclamantul este indreptatit sa primeasca salariul suplimentar echivalent cu salariul de baza de incadrare din luna decembrie a anului pentru care se recunoaste dreptul pentru perioada in care a fost efectiv angajat al paratei si anume: pentru anii 2007, 2008 si 2009.
Sumele datorate suporta riscul devalorizarii, astfel ca debitorul obligatiei de plata este tinut la repararea in totalitate a prejudiciului, motiv pentru care se impune obligarea debitorului la plata actualizata cu indicele inflatiei a sumelor cuvenite, incepand cu data scadentei obligatiei.
Nu poate fi retinuta apararea paratei, conform careia plata salariului suplimentar constituie o facultate si nu o obligatie, aceasta fiind conditionata de existenta fondurilor banesti cu aceasta destinatie.
Prevederea cuprinsa in contractul colectiv de munca la nivel de unitate si a celui la nivel de grup de unitati din transportul feroviar privitoare la plata salariului suplimentar mentioneaza faptul ca salariatii vor primi un salariu suplimentar, ceea ce inseamna ca s-a instituit in fapt obligatia angajatorului si nu facultatea acestuia de a plati acest salariu.
Daca se dorea ca plata sa constituie o simpla facultate, lasata la aprecierea angajatorului in functie de fondurile de care dispune, s-ar fi mentionat ca salariatii vor putea primi un astfel de salariu.
Or, in conditiile in care norma este una imperativa, conditionarea recunoasterii dreptului si acordarii acestuia de existenta de fonduri, nu poate fi acceptata.
Atata timp cat prin contractul colectiv de munca s-a prevazut obligatia constituirii fondului, parata trebuia sa indeplineasca aceasta obligatie, respectiv sa constituie lunar fondul din care sa acorde salariatilor drepturile ce decurg din contractul colectiv de munca aplicabil.
Este adevarat ca, asa cum rezulta din actele aditionale incheiate, contractul colectiv de munca la nivel de unitate pe anii 2007-2008 s-a prelungit pana la data de 31 decembrie 2008, iar contractul colectiv de munca la nivel de unitate pe anii 2009-2010 s-a aplicat doar din data de 4 iunie 2009, data inregistrarii sale, astfel ca la nivel de unitate nu a existat contract colectiv de munca in intervalul 1 ianuarie 2009 - 4 iunie 2009, insa in tot acest interval de timp, incepand din data de 28 decembrie 2006 si pana la data de 31 ianuarie 2011, a fost in vigoare si s-a aplicat contractul colectiv de munca la nivel de grup de unitati din transportul feroviar pe anii 2006-2008 nr. 2836/2006 care, la art. 30, prevedea dreptul salariatilor la plata salariului suplimentar echivalent cu salariul de baza de incadrare din luna decembrie a anului respectiv.
Potrivit art. 3 alin. 1 al contractului colectiv de munca la nivel de grup de unitati din transportul feroviar, clauzele acestui contract produc efecte fata de toti salariatii incadrati in unitatile care fac parte din grupul de unitati feroviare (parata S.N.T.F.M.C.M.S.A. Bucuresti fiind mentionata la pct. 3 din anexa 4 la contractul colectiv la nivel de grup de unitati) si pentru perioada in care din diverse motive nu exista contract colectiv de munca la nivel de unitate, indiferent de structura capitalului acesteia. Partilor le revine obligatia respectarii prevederilor cuprinse in contractul colectiv de munca incheiat la nivelul grupurilor de unitati din transportul feroviar.
Ca atare, in raport de dispozitiile contractului colectiv de munca la nivel de unitate, respectiv a celui superior, la nivel de grup de unitati, incidente pentru perioada anilor 2007-2009, reclamantul este indreptatit sa primeasca salariul suplimentar pentru perioada in care a prestat activitate, respectiv pentru anii 2007, 2008, 2009.
Astfel, in speta, nu are nicio relevanta in cauza faptul ca in anul 2009 CCM la nivel de unitate ar fi fost suspendat, drepturile pentru anul 2009 urmand sa fie acordate in baza Contractul colectiv de munca la nivel de grup de unitati din transportul feroviar.
Este adevarat ca prin cererea introductiva de instanta inregistrata pe rolul Tribunalului Cluj, reclamantul a solicitat acordarea drepturilor solicitate in temeiul CCM la nivel de unitate si cel la nivel de ramura(care este contestat), dar nu este mai putin adevarat ca, in drept, la finalul expunerii motivelor invocate in sustinerea cererii de chemare in judecata, reclamantul a aratat ca "in drept invocam dispozitiile contractelor colective de munca aplicabile perioadelor pentru care s-au solicitat despagubirile in echivalentul drepturilor salariale neachitate".
Cu alte cuvinte, reclamantul si-a fundamentat din punct de vedere juridic, actiunea pe prevederile tuturor contractelor colective de munca aplicabile perioadelor pentru care au fost solicitate despagubirile in echivalent a drepturilor salariale neachitate.
In conformitate cu prevederile art. 247 C. muncii(in forma in vigoare pentru perioada din litigiu), in cazul in care, la nivel de angajator, grup de angajatori sau ramura, nu exista Contract colectiv de munca se aplica contractul colectiv de munca incheiat la nivel superior.
Prin prisma acestei dispozitii legale, ca urmare a suspendarii prevederilor Contractului colectiv de munca la nivel de unitate, pentru perioada 01.01.2009 - 04.06.2009, in cauza, au devenit aplicabile prevederile Contractului colectiv de munca la nivel de grup de unitati din transportul feroviar.
Referitor la ajutorul material pentru sarbatorile de Pasti 2009, Craciun 2009 si premierea pentru Ziua feroviarului 2009, tribunalul retine ca aceste drepturi salariale sunt cuvenite reclamantului in temeiul art.71 alin. 1 si 2 din Contractul colectiv de munca la nivel de grup de unitati din transportul feroviar, cele anterior retinute cu privire la incidenta acestui contract colectiv , cu ocazia analizarii indreptatirii la salariul suplimentar pentru anul 2009, fiind valabile si cu privire la aceste drepturi.
Nu poate fi retinuta apararea paratei in sensul ca estimarea cuantumului primei de Ziua feroviarului se determina de catre consiliul de administratie in functie de posibilitatile financiare ale acesteia. Plata acestei prime nu este conditionata de desfasurarea ori finalizarea vreunei negocieri, nefiind o obligatie stipulata sub conditie suspensiva, fiind o obligatie pura si simpla, neafectata de modalitati. Astfel, suma care trebuie acordata, fiind deci stabilita imperativ, se situeaza cel putin la nivelul clasei I de salarizare. Prin urmare, in lipsa negocierii, suma se acorda in cuantumul sau minim deoarece printr-o eventuala negociere nu s-a reusit cresterea cuantumului acestei sume peste nivelul minim stabilit de catre parti. Posibilitatile financiare sunt irelevante pentru existenta si executarea obligatiilor. Daca s-a instituit obligatia de acordare a drepturilor solicitate, paratele trebuia sa le indeplineasca si sa acorde reclamantului toate drepturile ce decurg din lege si din contractul colectiv de munca aplicabil.
Asa fiind vor fi obligate paratele sa plateasca reclamantului salariul suplimentar pentru anii 2007, 2008, 2009, echivalent cu salariul de baza de incadrare al salariatului din luna decembrie a anului pentru care se acorda; ajutorul material acordat cu ocazia sarbatorilor de "Ziua feroviarilor", Pasti si Craciun pentru anul 2009, echivalent cu un salariu de baza la nivelul clasei I de salarizare.
Data fiind neplata la timp a sumelor cuvenite, potrivit art.166 alin.4 din Codul muncii, sumele ce urmeaza a fi achitate vor fi actualizate cu indicele inflatiei la data platii efective, pentru perioada cuprinsa intre data scadentei fiecarei sume si data platii efective.
Cererea avand obiect acordarea c/v tichetelor de masa, pentru perioada aprilie 2009-decembrie 2009(avand in vedere ca doar drepturile aferente acestei perioade erau scadente la data promovarii actiunii, 10.02.2010 si, ulterior promovarii, actiunea nu a fost precizata si pentru perioada ulterioara, pana la pronuntare), va fi respinsa de tribunal ca neintemeiata, avand in vedre urmatoarele argumente:
CCM prevad acordarea a cate unui tichet de masa pe zi pe angajat "conform prevederilor legale".
Conform art. 1 alin. (2) din Legea nr. 142/1998 "tichetele de masa se acorda in limita prevederilor bugetului de stat sau, dupa caz, ale bugetelor locale, pentru unitatile din sectorul bugetar si in limita bugetelor de venituri si cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori".
In consecinta, acordarea tichetelor de masa de catre angajator este o posibilitate determinata de resursele financiare proprii, in acelasi sens statuand si Inalta Curte de Casatie si Justitie prin Decizia nr. 14 din 18.02.2008, pronuntata in cadrul unui recurs in interesul legii, in care s-a mentionat expres ca tichetele de masa "nu reprezinta un drept, ci o vocatie ce se poate realiza doar in conditiile in care angajatorul are prevazute in buget sume cu aceasta destinatie".
Drept urmare, intrucat, in bugetul de venituri si cheltuieli al CFR pe anul 2009 s-au alocat sume pentru plata tichetelor de masa numai pentru lunile ianuarie-martie iar prin bugetul de venituri si cheltuieli pentru anul 2010 (aprobat prin H.G. nr. 309/2010) nu s-au alocat sume pentru plata tichetelor de masa, paratele nu pot fi obligate la plata c/v tichetelor de masa incepand cu luna aprilie 2009 pana la 31 decembrie 2009.
Cererea avand obiect obligarea paratelor la plata sumei ce reprezinta echivalentul a 6 salarii de baza brute negociate, cu titlu de plata compensatorie, este intemeiata, avand in vedere considerentele ce urmeaza:
Reclamantul a fost concediat incepand cu 8 iulie 2011, in cadrul unei proceduri de concediere colectiva, concediere colectiva care a avut loc in baza Programului de restructurare si reorganizare a CFR Marfa SA aprobat de Hotararea AGA nr.8/2011, fiind emisa decizia de concediere individuala din data de 6 iunie 2011, temeiul de drept al concedierii fiind dispozitiile art.58, 65 si 68 din Codul muncii, art. 58 fiind textul legal care defineste concedierea in general, ca fiind incetarea contractului individual de munca din initiativa angajatorului, art.65 reglementand concedierea pentru motive care nu tin de persoana salariatului, determinata de desfiintarea locului de munca, art.68 reglementand concedierea colectiva.
Totodata, in decizia de concediere, la art.7, s-a facut mentiunea ca, urmare a aplicarii masurilor de concediere colectiva, reclamantul beneficiaza lunar de suma de 670 lei timp de 6 luni, avand in vedere prevederile CCM si ale HG nr.1193/2010. In concluzie reclamantul a fost concediat din initiativa angajatorului, pentru motive care nu tin de persoana sa urmare a desfiintarii locului de munca determinata de restructurare asi reorganizarea angajatorului.
La data concedierii reclamantului era in vigoare OG nr.9/2010, in forma sa modificata, la 03.07.2010, prin publicarea Legii nr.118/2010, in care masurile pentru diminuarea consecintelor restructurarii si reorganizarii unor societati nationale, companii nationale, societati comerciale cu capital majoritar de stat din domeniul feroviar cuprinse in art.7 au fost abrogate partial, ramanand doar indemnizatia de somaj, astfel ca apararile paratei de rand 1 in sensul ca reclamantul a beneficiat de plati compensatorii prevazute de OG nr.9/2010 sunt fara temei, fara temei fiind si sustinerile din intampinare in sensul ca reclamantul nu poate cumula compensatiile prevazute de lege cu cele prevazute in CCM.
Chiar daca reclamantul nu a beneficiat de masuri compensatorii in baza vreunei legi tribunalul retine ca si in masura in care astfel de compensatii ar fi fost acordate reclamantului concediat din initiativa angajatorului, in temeiul unei legi speciale, astfel de compensatii pot fi cumulate cu cele prevazute in CCM, care se acorda din fondurile angajatorului.
Astfel art. 67 din Codul muncii instituie, in favoarea salariatilor concediati din motive care nu tin de persoana salariatului, dreptul de a beneficia de masuri active de combatere a somajului si de compensatii in conditiile prevazute de lege si de contractul colectiv de munca, angajatorului revenindu-i obligatia corelativa de a lua masuri de protectie fata de acesti angajati, potrivit art. 69 lit. b) din acelasi cod.
Asa fiind, chiar daca aceasta masura de protectie este prevazuta si in contractul colectiv de munca, ea nu are caracterul unei clauze, rezultat al negocierii partilor contractante, intrucat obligatia angajatorului este una izvorata din lege, prin contractele colective de munca, incheiate anual ori pe alte perioade de timp, la nivel de ramura si nivel de unitate, partile contractante negociind numai conditiile si cuantumurile acestora, scopul fundamental al unor astfel de clauze fiind acela de a stipula drepturi la un nivel superior fata de cel prevazut in normele legale, pentru a fi atenuate consecintele concedierilor individuale sau colective pentru motive care nu tin de persoana salariatului.
Prin urmare, salariatul concediat din motive care nu tin de persoana sa poate beneficia cumulativ atat de compensatiile prevazute de lege si suportate din bugetul asigurarilor de somaj cat si de compensatii banesti individuale din partea angajatorului, din resursele financiare ale acestuia, daca astfel de compensatii sunt prevazute in CCM aplicabil.
In speta, potrivit deciziei de concediere, reclamantul ar beneficia lunar de o suma de 670 lei, echivalentului salariului minim brut pe economie, prevazut de HG nr.1193/2010, pentru anul 2011, timp de 6 luni, ca urmare a aplicarii masurilor de concediere colectiva.
Desi in decizia de concediere nu se indica in baza carui contract colectiv de munca s-au acordat aceste drepturi, este posibil ca aceasta compensatie sa fie prevazuta in CCM la nivel de unitate incheiat pentru anul 2011, insa un astfel de contract nu a fost depus la dosar pentru a putea fi verificat daca a fost inregistrat la ITM Bucuresti.
Cum, prin completarea de actiune reclamantul a solicitat cu titlu de plata compensatorie suma ce reprezinta echivalentul a 6 salarii de baza brute negociate(fara a fi limitat cuantumul salariului de baza la cuantumul salariului minim pe economie in anul 2011, de 670 lei) si cum din carnetul de munca al acestuia reiese ca salariul sau de baza a fost mai mare decat salariul minim pe economie iar, prin actiunea initiala drepturile au fost solicitate in baza CCM aplicabil, tribunalul a cercetat in ce masura exista un CCM aplicabil reclamantului si paratei in anul 2011, care sa prevada drepturi superioare celor prevazute a fi acordate reclamantului prin decizia de concediere.
Sustinerile avocatului ales al reclamantului, prin concluziile scrise depuse, prin care se solicita salarii compensatorii potrivit art.60 din CCM(fara sa indice la ce nivel este incheiat, expunand continutul acestui articol, care este identic cu ceea ce s-a stipulat in decizia de concediere), nu vor fi luate in considerare, cat timp acestea au fost depuse dupa inchiderea dezbaterilor iar, pana la inchiderea dezbaterilor, reclamantul nu si-a micsorat cuantumul pretentiilor in privinta platii compensatorii (de la 6 salarii de baza brute negociate la 6 salarii de baza brute negociate dar al caror cuantum este plafonat la nivelul salariului minim pe economie din anul 2011) si nici nu a solicitat plata acestora in 6 rate, ci in intregime.
Astfel, in CCM la nivel de ramura transporturi pentru anii 2008-2010, nr.722/2008, contract care se aplica si la nivelul SNTFM CFR Marfa SA, parata in cauza, potrivit anexei 5 a contractului, in art.80 alin.1 prevede ca la desfacerea contractului individual de munca din initiativa angajatorului, salariatii vor primi, pe langa celelalte drepturi la zi cuvenite pentru activitatea prestata, si o plata compensatorie in valoare de minimum 6 salarii de baza brute negociate, in alin.2 fiind stipulate situatiile in care se aplica alin.1, la litera "a" fiind prevazuta desfacerea contractului de munca a intervenit urmare a faptului ca unitatea isi reduce personalul prin desfiintarea unor posturi de natura celui ocupat de cel in cauza, ca urmare a reorganizarii. Se constata ca, in acest CCM, nu s-a prevazut ca plata compensatorie sa fie platita esalonat, in 6 rate, ci s-a prevazut dreptul salariatului concediat de a beneficia de aceasta plata la desfacerea contractului individual de munca.
Potrivit art.4 alin.1 din CCM unic la nivel de ramura transporturi nr.722/2008, acesta se aplica pana la 31 decembrie 2010 si, conform alin.2, daca nu a fost denuntat de niciuna din parti cu 30 de zile inainte de data expirarii valabilitatea lui se prelungeste pana la incheierea unui nou contract dar nu mai mult de 12 luni, respectiv cu inca un an calendaristic.
Paratele nu au probat faptul ca acest CCM ar fi fost denuntat in conditiile anterior enuntate astfel ca, acest contract colectiv de munca este aplicabil pana la 31 decembrie 2011, asa cum prevad si dispozitiile tranzitorii din art.2 al Legii nr.40/2011, de modificare a Codului muncii.
Asa fiind, chiar daca, potrivit art.128 si 133 din Legea nr.62/2011, a dialogului social, in reglementarea legala in vigoare la data concedierii nu mai era prevazuta posibilitatea incheierii de contracte colective de munca la nivel de ramura, ci doar la nivel de sector de activitate, vechile contracte colective de munca incheiate la nivel de ramura, valabile pana la 31 decembrie 2011, conform art.2 din Legea nr.40/2011, produc efectele prevazute in fostul art.241 din Codul muncii sub imperiul caruia au fost incheiate.
In consecinta, sustinerile paratei in sensul ca, in privinta angajatilor sai, acest contract colectiv de munca nu se aplica nu sunt intemeiate, avand in vedere dispozitiile fostului art. 241 alin.1 litera c din Codul muncii, conform caruia clauzele contractelor colective de munca produc efecte pentru toti salariatii incadrati la toti angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a incheiat contractul colectiv de munca la acest nivel.
Prin urmare chiar daca, la data concedierii reclamantului, la nivel de angajator a existat un contract colectiv de munca in care au fost reglementate drepturile indicate prevazute in decizia de concediere a fi acordate reclamantului, avand in vedere ca drepturile banesti ce se acorda salariatilor concediati prevazute in CCM la nivel de ramura transporturi sunt superioare celor prevazute in CCM la nivel de angajator, reclamatul este indreptatit sa beneficieze de aceste drepturi, respectiv de o plata compensatorie egala cu 6 salarii de baza brute negociate si nu doar de 6 salarii minime pe economie in anul 2011.
Totodata dispozitiile din CCM la nivel de ramura sunt mai favorabile reclamantului si sub aspectul modalitatii de plata a acestei compensatii pentru concediere pentru motive ce nu tin de persoana salariatului, nefiind prevazuta plata esalonata in 6 rate lunare.
Asadar, la data concedierii, angajatorul avea obligatia sa plateasca reclamantului plata compensatorie minima prevazuta in CCM la nivel de ramura transporturi.
Intrucat, la desfacerea contractului individual de munca, nu i-a fost platita reclamantului compensatia egala cu 6 salarii de baza brute negociate si nici nu s-a probat ca, intre data desfacerii contractului individual de munca si data solutionarii actiunii, reclamantului i-a fost achitata vreo suma cu acest titlu, paratele vor fi obligate sa plateasca acestuia suma ce reprezinta echivalentul a 6 salarii de baza brute negociate, cu titlu de plata compensatorie, care va fi indexata la data platii, cu rata inflatiei, pentru perioada cuprinsa intre data scadentei, care este data concedierii reclamantului si data platii efective.
Fata de aceste considerente de fapt si de drept tribunalul va respinge, ca neintemeiate, exceptiile invocate de parata S.N.T.F.M.C.M. S.A. Bucuresti, precum si exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata de parata S.N.T.F.M.C.M. SA - Sucursala Transilvania; va admite, in parte, actiunea civila formulata de reclamant, prin Sindicatul "Libertatea Cai Ferate" Cluj, impotriva paratelor S.N.T.F.M.C.M. SA Bucuresti si S.N.T.F.M.C.M. SA - Sucursala Transilvania si in consecinta: va obliga paratele sa plateasca reclamantului/tei salariul suplimentar pentru anii 2007, 2008, 2009, echivalent cu salariul de baza de incadrare al salariatului din luna decembrie a anului pentru care se acorda, suma indexata cu rata inflatiei de la data scadentei si pana la data platii efective; va obliga paratele sa plateasca reclamantului/tei ajutorul material acordat cu ocazia sarbatorilor de "Ziua feroviarilor", Pasti si Craciun pentru anul 2009, echivalent cu un salariu de baza la nivelul clasei I de salarizare, suma indexata cu rata inflatiei de la data scadentei si pana la data platii efective; va obliga paratele sa plateasca reclamantului/tei suma ce reprezinta echivalentul a 6(sase) salarii de baza brute negociate, suma actualizata cu rata inflatiei, pe perioada cuprinsa intre data concedierii si data platii efective, cu titlu de plata compensatorie; va respinge, ca neintemeiata, cererea reclamantului/tei de obligare a paratelor la plata contravalorii bonurilor de masa neeliberate pentru perioada 01.04.2009-31.12.2009, echivalentul zilelor lucratoare prestate de reclamant/a x 8,72 lei valoarea nominala a unui tichet de masa.
In baza art.274 C.pr.civ. paratele vor fi obligate sa plateasca reclamantului suma de 150 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand onorariul de avocat achitat de reclamant pentru completarea de actiune, conform chitantelor aflate in dosarul nr. yyy/112/2011".
Impotriva acestei sentinte au declarat recurs paratele S.N.T.F.M.C.M. S.A. - Sucursala Transilvania si S.N.T.F.M.C.M." S.A. Bucuresti.
1. Prin propriul recurs, parata S.N.T.F.M.C.M. S.A.- Sucursala Transilvania a solicitat admiterea recursului, casarea sentintei civile atacate, in temeiul art. 304 pct. 5 C.pr.civ., si trimiterea cauzei spre rejudecare la instanta de fond.
In motivarea recursului aceasta recurenta a invocat nelegala sa citare in fata primei instantei, aratand ca, astfel cum prevede Codul de procedura civila la art.89, "Citatia, sub pedeapsa nulitatii, va fi inmanata partii cu cel putin 5 zile inaintea termenului de judecata. In pricinile urgente, termenul poate fi si mai scurt, dupa aprecierea instantei. Infatisarea partii in instanta, in persoana sau prin mandatar, acopera orice vicii de procedura. Partea este insa in drept sa ceara amanarea daca nu-i s-a inmanat citatia in termen", iar in raport de aceste prevederi se impune a se observa ca parata S.N.T.F.M. CFR Marfa Sucursala Transilvania nu a fost citata in prezenta cauza.
Necesitatea citarii in proces este consacrata in termeni imperativi de Codul de procedura civila, prin art. 85, conform caruia: "Judecatorul nu poate hotari asupra unei cereri decat dupa citarea sau infatisarea partilor, afara numai daca legea nu dispune altfel". Citarea partilor implicate intr-un proces civil reprezinta una dintre garantiile procesuale cele mai importante pentru respectarea dreptului fundamental la aparare, consacrat atat la nivelul unor importante tratate si conventii internationale, cat si, bineinteles, la nivel constitutional.
Nu in ultimul rand, Inalta Curte de Casatie si Justitie a apreciat ca masura citarii in proces a tuturor partilor este de natura a asigura respectarea dreptului la "un proces echitabil", consacrat prin art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului si explicat de jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului ca fiind dreptul ca fiecare parte sa-si pledeze cauza "in aceleasi conditii".
Mai mult decat atat, solutia data de Tribunalul Bistrita, incalca si art.24 din Constitutia Romaniei care prevede ca "dreptul la aparare este garantat."
2. Prin recursul formulat, parata S.N.T.F.M.C.M." S.A. Bucuresti a solicitat, in principal, admiterea recursului si casarea sentintei atacate, in subsidiar, schimbarea in parte a sentintei civile atacate, iar pe fond, respingerea cererii formulate de Sindicatul Libertatea Cai Ferate Cluj in numele membrului sau de sindicat M.L. si cu privire la capetele 1, 2 si 3 ale cererii de chemare in judecata, precum si capatul de cerere cu privire la plata a 6 salarii compensatorii, din cerere de completare, ca neintemeiate.
In motivarea recursului au fost invocate prevederile art. 304 pct. 5 C.pr.civ., care prevede ca modificarea sau casarea unor hotarari se poate cere in urmatoarele situatii, numai pentru motive de nelegalitate cand, prin hotararea data, instanta a incalcat formele de procedura prevazute sub sanctiunea nulitatii de art. 105 alin. 2.
Pe rolul Tribunalului Bistrita Nasaud se afla dosarul cu nr. yyy/112/2011 din care instanta de fond a dispus, prin incheierea de sedinta din data de 13.07.2011, disjungerea actiunilor celor 105 reclamanti, urmand a se forma noi dosare.
Desi s-a format un nou dosar, instanta de fond nu a citat societatea recurenta in prezenta cauza, ignorand astfel prevederile art. 85 si urmatoarele din C.pr.civ.
Art. 85 C.pr.civ. interzice judecatorului a solutiona pricina fara citarea partilor.
Citarea partilor constituie o formalitate esentiala care asigura exercitarea dreptului la aparare iar incalcarea acesteia atrage nulitatea hotararii pronuntate.
De asemenea, cu referire la dosarul yyy/112/2011, din care instanta de fond a disjuns prezenta cauza, recurenta a aratat ca citatia pentru primul termen de judecata (27.06.2011) nu a fost insotita si de o copie dupa actiunea introductiva si nici de un alt inscris din care sa reiasa cine sunt reclamantii, cine este reprezentantul acestora, care este obiectul actiunii, sau din ce dosar a fost disjunsa cauza.
Asa cum reiese din sentinta recurata (pag. 1 si 2), la data de 10.02.2010 pe rolul Tribunalului Cluj a fost inregistrat dosarul nr. ttt/111/2010, din care s-a disjuns actiunea formulata de reclamantii cu domiciliul in judetul Bistrita Nasaud, formandu-se dosarul nr. xxx/117/2011. Pentru dosarul nou format, competenta a fost declinata in favoarea Tribunalului Bistrita Nasaud, care a inregistrat cauza sub nr. yyy/112/2011.
La termenele din 27.06.2011, 13.07.2011 si 12.09.2010 (pentru dosarul yyy/112/2011), societatea recurenta a solicitat instantei de fond o copie dupa actiunea introductiva, precum si tabelele cu reclamantii si datele de identificare ale acestora, iar apararile din dosarul mai sus mentionat au fost formulate de CFR Marfa avand in vedere doar capetele de cerere ce se regasesc in cererea de completare si in cererea de interventie in nume propriu.
Abia pentru termenul din 12.09.2011, termen la care s-a si solutionat prezenta cauza. la dosarul cauzei s-a depus prin serviciul registratura copia cererii de chemare in judecata formulata in dosarul initial nr. ttt/117/2010 al Tribunalului Cluj precum si tabelele anexa cuprinzand numele si datele de identificare ale reclamantilor (1) - asa cum reiese din practicaua sentintei atacate.
Mai mult, tot la termenul din 12.09.2011 reclamanta a depus si raspuns la intampinare, insa fara ca instanta de fond sa transmita catre CFR Marfa si acest inscris.
Astfel, instanta de fond a pronuntat o hotarare fara respectarea dreptului la aparare al societatii recurente si fara respectarea principiului contradictorialitatii, atat timp cat, desi cererea a fost modificata si precizata prin depunerea unor noi inscrisuri, acestea nu au fost comunicate partilor litigante.
Principiul contradictorialitatii presupune ca judecatorul trebuie sa asculte deopotriva pe cel care a sesizat instanta cat si pe cel care se apara.
Potrivit art.24 din Constitutie, dreptul la aparare este garantat.
In aceasta situatie fiind, societatea parata a fost impiedicata a-si pregati apararea, nu a putut depune inscrisuri si nici a combate sustinerile si probele reclamantei.
Recurenta a solicitat instantei de recurs sa constate ca sunt indeplinite conditiile prevazute de art.105 C.pr.civ., respectiv, actul de procedura a fost intocmit fara observarea formelor legale, adica nu a fost citata societatea recurenta si nu i-au fost comunicate4 inscrisurile de la dosar; actul de procedura a produs societatii recurente o vatamare grava, prin impiedicarea societatii recurente de a depune concluziile pentru a se apara.
Fata de cele mai sus aratate, Inalta Curte de Casatie si Justitie a apreciat ca masura citarii si comunicarea actelor, depuse de parti in proces, tuturor partilor este de natura a asigura respectarea dreptului la un proces echitabil, consacrat prin art.6 din Conventia europeana a drepturilor omului - dreptul ca fiecare parte sa-si pledeze cauza in aceleasi conditii.
Necomunicarea citatiei in prezenta cauza, prin care se aducea la cunostinta numarul noului dosar, dar si termenul de infatisare, constituie incalcarea prevederilor art. 85, 86, 89 si 107 C.pr.civ., sanctiunea fiind nulitatea hotararii pronuntate, recurenta fiind in imposibilitate de a se apara, incalcandu-i-se un drept fundamental, si anume, dreptul la aparare prevazut de Constitutia Romaniei si Conventia Europeana a Drepturilor Omului; din acest punct de vedere hotararea pronuntata este nelegala, fiind incidente dispozitiile art. 304 pct. 5 C.pr.civ.
Este ilara solutia instantei de fond care la termenul din 12.09.2011 amana pronuntarea hotararii judecatoresti pentru a da posibilitatea partilor sa formuleze concluzii, desi CFR Marfa, datorita neintocmirii de catre instanta de fond a actelor de procedura mai sus aratate, nu cunostea numarul noului dosar ori termenul de infatisare si nici continutul inscrisurilor depuse la acest termen.
Recurenta a invocat si prevederile art. 304 pct. 8 C.pr.civ., potrivit caruia, modificarea sau casarea unor hotarari se poate cere in urmatoarele situatii, numai pentru motive de nelegalitate cand instanta, interpretand gresit actul dedus judecatii, a schimbat natura ori intelesul lamurit si vadit neindoielnic al acestuia, apreciind ca in mod gresit instanta de fond a considerat ca in cauza sunt incidente dispozitiile art. 268 alin.1 lit. c din Codul Muncii republicat, asimiland plata unor ajutoare banesti ca fiind de natura salariala.
In prezenta cauza este vorba de drepturi ce izvorasc din contractul colectiv de munca si nu reprezinta drepturi salariale conform contractelor individuale de munca, iar asimilarea, de catre instanta de fond, a unor ajutoare banesti ca fiind de natura salariala, in lipsa unui raport just de proportionalitate intre prestatia angajatului si veniturile incasate de acesta, recurenta considerand ca este o sarcina excesiva impusa angajatorului care este de natura a-i afecta esenta dreptului de proprietate, incalcandu-se astfel art. 44 din Constitutia Romaniei.
Alin. 2 al art.159 din Codul Muncii, republicat, prevede ca "pentru munca prestata in baza contractului individual de munca fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat in bani", iar conform art.166, alin 1 din Codul muncii republicat : "Salariul se plateste in bani cel putin o data pe luna. la data stabilita in contractul individual de munca in contractul colectiv de munca aplicabil sau in regulamentul intern, dupa caz. "
Astfel, prin interpretarea logica si literala a normelor legale citate rezulta ca, salariile sunt acele sume de bani ce se cuvin angajatului ca si contraprestatie a muncii depuse in baza contractului individual de munca, platindu-se cel putin o data pe luna. Or, drepturile solicitate nu pot fi considerate drepturi salariale in sensul definitiei de mai sus, definitie extrasa prin interpretarea articolelor de lege redate anterior.
Fata de aceste aspecte, recurenta apreciaza ca dreptul de natura salariala este definit ca fiind rasplata muncii depuse in cadrul subordonarii salariatului de catre angajator, iar definitia acestor drepturi trebuie sa reiasa din elementele contractului individual de munca.
Deci, pe considerentul ca drepturile de natura salariala izvorasc numai din contractele individuale de munca, drepturile solicitate in prezenta cauza ce au ca temei contractului colectiv de munca nu trebuie confundate cu drepturi de natura salariala, astfel incat sa se aplice prescriptia de 3 ani.
Astfel, drepturile salariale au la baza, exclusiv munca depusa de salariati, ori prin contractele colective de munca se acorda drepturi banesti, dar nu in temeiul muncii prestate, ci doar exclusiv in baza altor drepturi si obligatii ce decurg din raporturile de munca.
Acestea pot viza: stimularea salariatilor pentru a ramane cat mai mult in cadrul unitatii, pentru cointeresarea respectarii disciplinei muncii sau pentru maximizarea profitului, alte conditii ce vizeaza in general politici de personal si care in general pot reprezenta orice alte propuneri ce emana de la parti in cadrul negocierii contractului colectiv de munca.
Aceasta interpretare reiese si din prevederile art. 229, alin. 1 din Codul Muncii republicat, si anume: "Contractul colectiv de munca este conventia incheiata in forma scrisa intre angajator sau organizatia patronala, de o parte. si salariati, reprezentati prin sindicate ori in alt mod prevazut de lege de cealalta parte prin care se stabilesc clauze privind conditiile de munca, salarizarea, precum si alte drepturi si obligatii ce decurg din raporturile de munca. "
Trebuie observat ca termenul de salarizare se refera la acele drepturi salariale efectuate in baza muncii depuse (deci a contractului individual de munca), si pentru care termenul de prescriptie este de 3 ani; iar termenul si alte drepturi si obligatii ce decurg din raporturile de munca sunt acele drepturi banesti pentru care temeiul de drept rezida din raporturile de munca, dar care sunt prevazute in concret si efectiv in cuprinsul contractului colectiv de munca. Acesta din urma se prescriu in termenul de 6 luni.
Astfel, dreptul salarial este dat de masura prestatiei muncii si se plateste numai cu respectarea singurei conditii, de a fi fost prestata munca si nu in baza altor criterii ce pot fi: sociale, organizatorice, pentru maximizarea profitului sau pentru cointeresarea materiala/disciplinara a salariatilor.
Deci, drepturile banesti pretinse de reclamanti nu au caracter salarial, intrucat nici bonusul (premiul) nici stimulentele nu se includ intre elementele componente ale salariului prevazute de art. 155 Codul Muncii, ele urmand a fi platite nu ca o contraprestatie a muncii depuse de angajat in baza contractului individual de munca, ci In temeiul unor clauze din CCM la nivel de unitate. (Decizia civila nr. 52651R/2010 Curtea de Apel Bucuresti).
Astfel, instanta de fond, pentru a determina normele aplicabile sub aspectul prescriptiei dreptului material la actiune, trebuia sa analizeze, in principal, izvorul drepturilor solicitate.
Fiind vorba despre drepturi patrimoniale ce izvorasc din clauze ale contractelor colective de munca (clauze neexecutate de catre angajator), recurenta considera ca incidente in aceasta situatie sunt prevederile art. 268 alin. (1) lit. e) din Codul muncii republicat, in conformitate cu care, cererea de chemare in judecata trebuie introdusa "in termen de 6 luni de la data nasterii dreptului la actiune in cazul neexecutarii C.C.M. ori a unor clauze ale acestuia".
Curtea de Apel Bucuresti prin decizia sus mentionata, retine ca, intrucat sunt drepturi ce isi au temeiul in clauze ale unui contract Colectiv de Munca. in privinta lor au deplina aplicabilitate prevederile art.268 alin 1. lit. e din Codul Muncii", republicat.
Referindu-se la prevederile art. 268 alin. 1 lit. e din Codul Muncii republicat, recurenta subliniaza intentia legiuitorului de a prevedea un termen distinct de prescriptie pentru clauzele negociate in contractul colectiv de munca, fata de termenul general de 3 ani, si care este mult mai mic decat in privinta drepturilor salariale, deoarece aceste drepturi prevazute in contractele colective de munca nu se dau ca si compensatie pentru obtinerea vreunui profit suplimentar, adus de catre salariati, ci efectiv se stabilesc prin negociere. Astfel, legiuitorul pentru a nu destabiliza financiar angajatorul, a prevazut ca intinderea drepturilor prevazute in CCM sa poata fi solicitare intr-un domeniu mai scurt de prescriptie, si anume de 6 luni.
A interpreta altfel ar insemna ca prevederile art. 283 (1) lit. e - actual 268 din Codul muncii republicat - sunt golite de continut si inaplicabile daca se admite ca termenul de 3 ani ar fi aplicabil in toate situatiile cand se promoveaza actiuni ce au ca obiect plata unor drepturi banesti.
S-a mai invocat de catre recurenta textul art. 304 pct. 9 C.pr.civ., conform caruia, modificarea hotararii se poate cere, numai pentru motive de nelegalitate, cand hotararea pronuntata este lipsita de temei legal ori a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii.
a) Instanta de fond a admis cererea reclamantului fara a analiza insa si calitatea de reprezentant a organizatiei sindicale.
Potrivit art. 28 alin. 2 din Legea nr. 54/2003: "organizatiile sindicale au dreptul de a intreprinde orice actiune prevazuta de lege inclusiv de a formula actiune in justitie in numele membrilor lor ... ", insa "actiunea nu va putea fi introdusa sau continuata de organizatia sindicala daca cel in cauza se opune sau renunta la judecata .. "
Astfel, legea prezuma ca o cerere de chemare in judecata formulata prin sindicat se realizeaza cu consultarea prealabila si cu acordul membrilor sai.
Deci, inainte de a introduce cererea de chemare in judecata, organizatia sindicala are obligatia de a consulta membrii sai de sindicat si de a obtine acordul (semnaturile) acestora.
Fata de cele de mai sus aratate instanta de fond trebuia sa-si formeze convingerea ca salariatii cunoaste demersul judiciar ce se promoveaza in numele lor si nu se opun acestuia, iar dovada certa consta intr-un document care sa consfinteasca vointa si consimtamantul liber exprimat, concretizat In consemnarea identitatii si a semnaturilor membrilor de sindicat.
Trebuie subliniat ca la acest moment, legiuitorul a remediat acest aspect, introducand obligativitatea unui mandat expres de reprezentare a organizatiilor sindicale, in ceea ce priveste dreptul de a formula actiune in justitie in numele membrilor lor - art. 28 alin. 2 din Legea nr. 62/2011.
Prin sentinta atacata, instanta de fond a admis capatul de cerere privind acordarea retroactiva a ajutoarelor anuale de Ziua Feroviarului, Paste si Craciun pentru anul 2009, fara a avea in vedere vointa partilor exprimata prin art. 64 din CCM pe anul 2009.
In conformitate cu prevederile art. 977 Cod Civil, interpretarea contractelor se face dupa intentia comuna a partilor contractante, iar nu dupa sensul literal al termenilor. In acest context, intelegerea partilor la data semnarii CCM 2009/2010 a fost in sensul renuntarii la posibilitatea acordarii ajutoarelor materiale si stabilirii cuantumului acestora la nivelul clasei 1 de salarizare.
Instanta de fond, avand in vedere faptul ca aceste drepturi sunt cuprinse si in CCM la nivel de grup de unitati, retine ca drepturile solicitate sunt conferite si de art. 71 din acest contract.
Fata de aceste considerente, recurenta apreciaza ca sunt incidente dispozitiile art. 31 din Legea nr. 130/1996, potrivit carora, "clauzele contractului colectiv de munca pot fi modificate pe parcursul executarii lui, In conditiile legii, ori de cate ori partile convin acest lucru".
Or, aceasta modificare, comparativ cu CCM la nivel de grup de unitati pe anii 2007-2010, consta in decizia partilor de a nu acorda aceste drepturi pentru anul 2009 si este exprimata prin procesele verbale incheiate la 25.05.2009 si 03.06.2009, precum si prin art. 64 alin. 1 si 2 din Contractul Colectiv de Munca pe anul 2009/2010.
Astfel, potrivit art. 64 alin. 1 si 2 din Contractul Colectiv de Munca pe anul 2009 drepturile pe care le solicita reclamantii, reprezentati de SLRV Reg. Cluj, nu se acorda pentru anul 2009.
Aceste modificari nu au un caracter unilateral, ci reprezinta vointa partilor, asa cum reiese din procesele verbale incheiate la 25.05.2009 si 03.06.2009.
Mai mult, art. 24. alin. (2) din Legea nr. 130/1996 prevede ca : Nulitatea clauzelor contractuale se constata de catre instanta judecatoreasca competenta, la cererea partii interesate, iar la alin. (3): In cazul constatarii nulitatii unor clauze de catre instanta judecatoreasca partea interesata poate cere renegocierea drepturilor respective.
Ori, in cazul de fata, reclamantii prin organizatia sindicala cer acordarea unor drepturi suprimate prin vointa partilor, desi nu a solicitat niciodata ca instanta sa constate nulitatea clauzelor contractuale cu care insusi reprezentantii salariatilor nu fost de acord.
Ca aceasta a fost vointa partilor aratam ca la CCM pe anul 2009/2010 a fost incheiat act aditional prin care s-a stabilit ca ajutoarele materiale stabilite prin art. 64 CCM sa nu se acorde nici in anul 2010.
De asemenea, este criticabila solutia instantei de rond referitoare la exceptia de inadmisibilitate a actiunii pentru neparcurgerea procedurii prealabile, pe care o respinge fara a avea insa in vedere prevederile art. 229 alin. 4 din Codul Muncii, potrivit carora contractele colective de munca incheiate cu respectarea dispozitiilor legale constituie legea partilor.
Or, daca CCM aplicabile constituie legea partilor. trebuia avut in vedere ca obligatia sesizarii comisiei mixte patronat - sindicate, ca o procedura prealabila in solutionarea conflictelor de munca, este prevazuta atat in CCM la nivel de unitate (art. 107), cat si in CCM la nivel de grup de unitati din transportul feroviar 2006/2008, valabil pana in anul 2010 (art. 117).
Referitor la admiterea de catre instanta de fond a capatului de cerere privind plata compensatorie in valoarea de 6 salarii de baza, se arata urmatoarele:
Acest capat de cerere este lipsit de temei juridic intrucat articolul 60. alin. 6 din CCM al CFR Marfa SA pe anul 2011 nu prevede o astfel de compensare asa cum pretind reclamantii.
Art. 60. alin. 6 din CCM pe anul 2011 enumera criteriile prioritare si minimale de care se va tine cont la aplicarea efectiva a reducerii de personal dupa anularea posturilor vacante de natura celor desfiintate.
Avand in vedere temeiul pe care reclamantii isi intemeiaza cererea. respectiv prevederile Contractului Colectiv de Munca Unic la Nivel de Ramura Transporturi pe anii 2008 - 2010.
Recurenta a adus la cunostinta instantei ca pe rolul Tribunalului Bucuresti Sectia a VIII-a se afla dosarul avand ca obiect constatarea nulitatii Contractului colectiv de munca unic la nivel de ramura transporturi pe anii 2008-2010, dosar in care SNTFM CFR Marfa SA are calitatea de intervenient in interes propriu.
Cererea formulata de societatea recurenta in dosarul mal sus mentionat este motivata de faptul ca Asociatia Patronala la Nivel d
Citarea inculpatului arestat la locul de detentie - Decizie nr. 693 din data de 23.11.2006
Citarea inculpatului a carui adresa este necunoscuta - Decizie nr. 132 din data de 20.04.2006
Masura asiguratorie. Citarea partilor interesate. - Decizie nr. 258 din data de 11.04.2006
Nelegala citare. Consecinte - Decizie nr. 210 din data de 10.03.2006
Citarea partilor in procesul penal. Parte responsabila civilmente – societate comerciala. - Decizie nr. 713 din data de 03.11.2005
Preschimbarea termenului de judecata fara instiintarea partii. Lipsa procedurii de citare. Incalcarea dreptului la aparare. Efecte. - Decizie nr. 865 din data de 09.11.2004
Drept procesual civil. Procesul verbal de citare. Dovada acestuia. Inscrierea in fals. - Decizie nr. 789 din data de 16.05.2011
Procedura de citare a societatii aflate in proces de reorganizare judiciara. Efectivitatea dreptului la aparare. Dreptul la un recurs efectiv si la un proces echitabil. - Decizie nr. 1555 din data de 14.12.2009
Exequator - recunoastere hotarare straina - Decizie nr. 102 din data de 26.10.2009
Nelegala citare a unor parti la judecata in prima instanta. Motivul de apel referitor la judecarea cauzei in prima instanta in lipsa unor parti nelegal citate. - Decizie nr. 5 din data de 19.01.2010
Nelegala citare a uneia dintre parti in procesul civil. Obligatie ce revine instantei investite cu solutionarea cauzei si care nu poate fi acoperita prin acte echipolente. - Decizie nr. 412R din data de 16.10.2008
Judecata. Procedura de citare. Necitarea partii civile. Recurs. - Decizie nr. 402 din data de 05.03.2003
Procedura civila. Citare. - Decizie nr. 655 din data de 01.07.2009
Citare - Decizie nr. 150/A din data de 24.04.2008
Citare - Sentinta civila nr. 178 din data de 11.05.2009
Drept procesual civil. Procesul verbal de citare. Dovada acestuia. Inscrierea in fals. - Decizie nr. 789 din data de 16.05.2011
Procedura de citare a societatii aflate in proces de reorganizare judiciara. Efectivitatea dreptului la aparare. Dreptul la un recurs efectiv si la un proces echitabil. - Decizie nr. 1555 din data de 14.12.2009
Exequator - recunoastere hotarare straina - Decizie nr. 102 din data de 26.10.2009
Nelegala citare a unor parti la judecata in prima instanta. Motivul de apel referitor la judecarea cauzei in prima instanta in lipsa unor parti nelegal citate. - Decizie nr. 5 din data de 19.01.2010
Prin sentinta civila nr. 1542/F/12.09.2011, pronuntata de Tribunalul Bistrita Nasaud s-au respins ca neintemeiate exceptiile invocate de parata S.N.T.F.M.C.M. S.A. Bucuresti, precum si exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata de parata S.N.T.F.M.C.M. SA - Sucursala Transilvania.
S-a admis in parte actiunea civila formulata de reclamanta B.P.I.C., prin Sindicatul "Libertatea Cai Ferate" Cluj, impotriva paratelor S.N.T.F.M.C.M. SA Bucuresti si S.N.T.F.M.C.M. SA - Sucursala Transilvania si in consecinta:
- au fost obligate paratele sa plateasca reclamantului/tei salariul suplimentar pentru anii 2007, 2008, 2009, echivalent cu salariul de baza de incadrare al salariatului din luna decembrie a anului pentru care se acorda, suma indexata cu rata inflatiei de la data scadentei si pana la data platii efective;
- au fost obligate paratele sa plateasca reclamantului/tei ajutorul material acordat cu ocazia sarbatorilor de "Ziua feroviarilor", Pasti si Craciun pentru anul 2009, echivalent cu un salariu de baza la nivelul clasei I de salarizare, suma indexata cu rata inflatiei de la data scadentei si pana la data platii efective;
- au fost obligate paratele sa plateasca reclamantului/tei suma ce reprezinta echivalentul a 6 (sase) salarii de baza brute negociate, suma actualizata cu rata inflatiei, pe perioada cuprinsa intre data concedierii si data platii efective, cu titlu de plata compensatorie.
S-a respins ca neintemeiata cererea reclamantului/tei de obligare a paratelor la plata contravalorii bonurilor de masa neeliberate pentru perioada 01.04.2009-31.12.2009, echivalentul zilelor lucratoare prestate de reclamant/a x 8,72 lei valoarea nominala a unui tichet de masa.
Au fost obligate paratele sa plateasca reclamantului/tei suma de 150 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a retinut in considerentele sentintei urmatoarele:
"Prin actiunea civila inregistrata initial pe rolul Tribunalului Cluj, reclamatul/ta B.P.I.C., impreuna cu alti reclamanti, prin Sindicatul "Libertatea Cai Ferate" Cluj, au chemat in judecata pe paratele S.N.T.F.M.C.M. S.A. Bucuresti si S.N.T.F.M.C.M. S.A.- Sucursala Cluj solicitand obligarea paratelor, in solidar, la plata indexata catre fiecare reclamant din acel dosar a: salariului suplimentar pentru anii 2007, 2008, 2009, echivalent cu salariul de baza de incadrare al salariatului din luna decembrie a anului pentru care se acorda; ajutorului material acordat cu ocazia sarbatorilor de "Ziua feroviarilor", Pasti si Craciun pentru anul 2009, echivalent cu un salariu de baza la nivelul clasei I de salarizare; contravaloarea bonurilor de masa neeliberate incepand cu luna aprilie 2009, echivalentul zilelor lucratoare prestate de reclamant/a x 8,72 lei valoarea nominala a unui tichet de masa .
In motivare s-a aratat ca potrivit Contractului colectiv de munca incheiat la nivel de unitate, inregistrat la Directia de munca si protectie sociala a municipiului Bucuresti sub nr. 1632/29.03.2007, prelungit prin actul aditional nr. 2093/08.04.2008 si apoi CCM inregistrat sub nr.2584/04.06.2009, - art. 30- pentru munca desfasurata in cursul unui an calendaristic, dupa expirarea acestuia, personalul societatii poate primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de baza de incadrare din luna decembrie a anului respectiv; art.64 reglementeaza dreptul salariatilor de a beneficia de un ajutor material de sarbatorile de pasti si de craciun, precum si de premiere pentru Ziua feroviarului iar art.74 le da dreptul la acordarea tichetelor de masa potrivit legislatiei in vigoare. Se sustine ca reclamantii nu au primit salariul suplimentar pentru anii 2007, 2008 si 2009, ajutorul pentru Pasti, Craciun si Ziua feroviarului 2009 si nici tichetele de masa incepand cu luna aprilie 2009 desi contractul colectiv de munca la nivel de unitate constituie legea partilor.
In drept s-au invocat dispozitiile art. 40 alin. 2 lit. c, art. 236 alin. 1, 241 alin. 1 lit. b din Codul muncii, art. 30 alin. 1, art. 31 din contractul colectiv de munca la nivel de unitate.
Actiunea este scutita de plata taxelor judiciare de timbru, conform art. 285 din Codul muncii.
Tribunalul Cluj, a disjuns din acel dosar actiunea formulata de 105 reclamanti care au domiciliul in judetul Bistrita Nasaud, a format dosarul nr.xxx/117/2011 si, apoi, prin sentinta civila nr.623/2011 a declinat actiunea celor 105 reclamanti, in favoarea Tribunalului Bistrita-Nasaud, cauza fiind inregistrata la aceasta instanta sub nr. yyy/112/2011, dosar din care, prin incheierea din data de 13.07.2011 au fost disjunse actiunile reclamantilor fiind formate 105 dosare, actiunea reclamantului fiind inregistrata sub nr. de mai sus.
In dosarul nr.yyy/112/2011, anterior disjungerii, la data de 27.06.2011, 45 din cei 105 reclamanti initiali, printre care si reclamantul din prezentul dosar, prin avocat ales, au formulat completare de actiune, prin care, pe langa cererile initiale, au solicitat obligarea paratelor la plata catre fiecare reclamant a sumei ce reprezinta echivalentul a 6(sase) salarii de baza brute negociate, suma actualizata cu rata inflatiei, cu titlu de plata compensatorie, ca urmare a concedierii, aratand in motivare ca, reclamantul din prezentul dosar, a fost concediat in anul 2011 si, potrivit contractului colectiv de munca aplicabil este indreptatit sa beneficieze de salarii compensatorii echivalent cu 6 salarii de baza brute negociate si ca paratele nu i-au achitat aceasta plata compensatorie.
Parata S.N.T.F.M.C.M. S.A. Bucuresti, legal citata, a formulat intampinare in dosarul nr.yyy/112/2011, anterior disjungerii actiunilor, intampinare care se afla depusa si in prezentul dosar la filele 49-55, prin care au fost invocate mai multe exceptii, urmand sa fie analizate cele unite cu fondul prezentei cauze, celelalte fiind solutionate potrivit preambulului prezentei hotarari.
In ce priveste reclamantul/ta din prezenta actiune parata a invocat urmatoarele exceptii:
1. exceptia autoritatii de lucru judecat fata de sentinta civila pronuntata in dosarul nr.zzz/112/2009 in care a avut calitatea de reclamant/a, cu aceiasi parati si in care a solicitat premierea pentru Ziua feroviarului 2006-2008;
2. exceptia inadmisibilitatii actiunii pentru lipsa procedurii prealabile.
S-a subliniat faptul ca la nivelul societatii parate si al sucursalelor sale s-au constituit comisii mixte patronat-sindicate, ale caror atributii sunt cele de analiza a sesizarilor sindicatelor in legatura cu executarea contractului colectiv de munca si a contractului individual de munca. Obligatia sesizarii prealabile a acestor comisii este prevazuta de art. 117 din contractul colectiv de munca la nivel de grup de unitati din transportul feroviar pe anii 2006-2008 valabil pana in anul 2010;
3. exceptia prescriptiei dreptului la actiune, fata de data sesizarii instantei, 11.05.2011.
Se sustine ca drepturile solicitate de reclamant nu au natura salariala si nici nu sunt stipulate in contractul individual de munca, ele avandu-si izvorul in contractul colectiv de munca astfel ca sunt incidente dispozitiile art.283 alin.1 litera "e" din Codul muncii, intrucat se invoca neexecutarea unor clauze din contractul colectiv de munca, termenul de prescriptie fiind de 6 luni, termen implinit la data formularii actiunii.
Pe de alta parte, in ce priveste prima pentru Ziua Feroviarului 2008, ajutorul pentru pasti 2008 au fost scadente la 23.04.2008 si respectiv 27.04.2008, astfel ca in privinta acestora este implinit si termenul de prescriptie de 3 ani.
4. exceptia inadmisibilitatii actiunii in ce priveste drepturile solicitate, in privinta ajutoarelor pentru Pasti si Craciun si premierea pentru Ziua Feroviarului, pentru anii 2009 si 2010, potrivit CCM inregistrat sub nr.2584/04.06.2009, procesului verbal semnat de partile semnatare ale CCM la nivel de unitate din 03.06.2009 si actului aditional la CCM nr.1713/21.04.2010, aceste drepturi au fost suspendate de comun acord si nu se acorda pentru acesti ani iar in privinta salariului suplimentar pentru anul 2008/2009 sunt incidente dispozitiile OUG nr.81/1997 respectiv unitatea nu a avut posibilitati materiale sa le plateasca, societatea inregistrand pierderi.
Pe fondul cauzei, parata a solicitat respingerea actiunii reclamantului ca neintemeiata
In privinta salariului suplimentar se arata ca prevederile art. 30 din contractul colectiv de munca, invocate de reclamant in sustinerea pretentiilor formulate, nu obliga societatea sa plateasca salariatilor salariul suplimentar, ci instituie doar posibilitatea unei asemenea plati.
Sumele necesare platii acestui salariu provin din veniturile realizate de societate iar in anii 2008 si 2009 veniturile nu au acoperit cheltuielile, la nivelul societatii inregistrandu-se pierderi.
Plata salariului suplimentar a fost conditionata de existenta veniturilor in acest sens, care raman dupa acoperirea cheltuielilor.
Parata a formulat aparari in privinta ajutoarelor materiale de Pasti, Craciun si premierea pentru ziua feroviarului in privinta anilor 2008 si 2009, desi instanta a fost investita doar cu privire la drepturile aferente anului 2009, sustinand ca potrivit art.64 alin.1 si 2 din CCM la nivel de unitate aceste ajutoare se stabilesc de Consiliul de Administratie si in speta o astfel de hotarare nu exista si pentru acordare a acestor sume trebuie parcursa o anumita procedura, procedura care nu a fost indeplinita in cauza. Aceste ajutoare se acorda din venituri proprii si nu din alocatii bugetare iar parate nu a dispus de fonduri cu aceasta destinatie.
Pe de alta parte potrivit art.64 alin.1 din CCM pe anul 2009/2010 aceste drepturi au fost suprimate pentru anii 2008 si 2009.
In legatura cu platile compensatorii solicitate de reclamant , parata a solicitat respingerea acestei cereri aratand ca astfel de drepturi sunt prevazute in CCM la nivel de ramura transporturi insa acesta nu poate fi invocat intrucat paratei i s-a negat dreptul la negociere, fiind negat astfel dreptul partenerilor socialei de a negocia eventuale plati compensatorii si drept urmare, in baza acestui contract colectiv de munca, nu se poate naste un drept individual in favoarea reclamantului.
Pe de alta parte, reclamantul a fost concediat potrivit OG nr.9/201o, , fiind disponibilizat urmare a restructurarii si reorganizarii societatii, in cadrul unei concedieri colective si drepturile cuvenite sunt cele prevazute in acest act normativ, act cu caracter special derogator de la prevederile CCM la nivel de ramura transporturi, fiind inadmisibila cumularea drepturilor prevazute in cele doua acte.
Parata s-a opus ca in eventualitatea in care actiune ava fi admisa sa fie obligata la plata indexata a sumelor solicitate.
In ce priveste cererea de obligare la plata c/v tichetelor de masa parata nu a formulat aparari in scris.
Parata initiala de rand 2, S.N.T.F.M.C.M. S.A. - Sucursala Cluj, in fiinta la data promovarii actiunii(10.02.2010) a formulat intampinare atat in dosarul Tribunalului Cluj, nr.ttt/117/2010 prin care a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive intrucat nu are personalitate juridica iar drepturile solicitate decurg din CCM la care nu a fost parte, parte fiind S.N.T.F.M.C.M..
Dupa declinarea actiunilor la Tribunalul BN s-a depus intampinare din partea Sucursalei Transilvania in dosarul nr.yyy/112/2011, anterior disjungerii, sucursala care este rezultatul reorganizarii paratei initiale, reorganizare ce a avut loc in timpul procesului si in urma careia drepturile si obligatiile sucursalei Cluj au fost preluate de Sucursala Transilvania, care a dobandit astfel calitatea de parata, prin intampinare reiterandu-se exceptia lipsei calitatii procesuale pasive .
Analizand prioritar exceptiile invocate, conform art. 137 C.proc.civ., in ordinea lor fireasca, tribunalul retine ca acestea nu sunt intemeiate.
Exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata de Sucursala Transilvania a S.N.T.F.M.C.M. S.A., nu poate fi retinuta in conditiile in care aceasta parata are calitatea de angajator, contractele de munca fiind incheiate cu fosta sucursala Cluj, a carei continuatoare este parata si locul de munca al reclamantului este in cadrul sucursalei parate astfel incat, prin prisma art. 41 alin. 2 C.pr.civ., chiar daca nu are personalitate juridica dar are organe proprii de conducere, numite de societatea-mama, poate sta in judecata ca parata.
Toate exceptiile invocate de parata S.N.T.F.M.C.M. S.A. nu sunt intemeiate si vor fi respinse ca atare.
Exceptia autoritatii de lucru judecat fata de sentinta civila nr. 1196/F/2011, pronuntata de Tribunalul Bistrita Nasaud in dosarul nr. zzz/112/2009, va fi respinsa ca neintemeiata, nefiind indeplinita conditia identitatii de obiect intrucat, prin sentinta respectiva s-a solutionat cererea reclamantului avand obiect acordarea premiul pentru "ziua feroviarului" pentru anii 2006, 2007 si 2008 or, in prezentul dosar, se solicita premiul pentru "Ziua feroviarului" pentru anul 2009, precum si celelalte drepturi, anterior aratate (premiul anual pentru anii 2007, 2008 si 2009, tichete de masa si ajutoarele pentru Pasti si Craciun, pentru anul 2009).
Exceptia inadmisibilitatii actiunii pentru lipsa procedurii prealabile este neintemeiata intrucat, in temeiul principiului liberului acces la justitie, orice persoana se poate adresa instantei in vederea realizarii dreptului pretins.
Nu exista niciun text de lege care sa instituie expres obligativitatea indeplinirii vreunei proceduri prealabile sesizarii instantei.
Procedura sesizarii comisiilor mixte patronat-sindicate, invocata de parata, este insa una cu caracter administrativ si nicidecum administrativ-jurisdictional.
Conform art. 21 alin. 4 din Constitutie, art. 6 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, jurisdictiile speciale administrative sunt facultative.
Fiind vorba de o jurisdictie facultativa, persoana interesata are posibilitatea de optiune intre a se adresa organului administrativ - comisia mixta patronat-sindicate - sau a se adresa instantei de judecata.
Exceptia prescriptiei dreptului la actiune este de asemenea neintemeiata
Obiectul actiunii il constituie plata salariului suplimentar, acordat pentru munca desfasurata in cursul unui an calendaristic (adica salariul al 13-lea), echivalent cu salariul de baza de incadrare din luna decembrie a anului pentru care se acorda, ajutoarele de Pasti , Craciun, Ziua Feroviarului, tichete de masa.
Conform art. 55 alin. 1 din Codul fiscal, sunt considerate venituri din salarii toate veniturile in bani si/sau in natura obtinute de o persoana fizica ce desfasoara o activitate in baza unui contract individual de munca sau a unui statut special prevazut de lege, indiferent de perioada la care se refera, de denumirea veniturilor ori de forma sub care ele se acorda, inclusiv indemnizatiile pentru incapacitate temporara de munca.
Ca atare, pornind de la aceasta reglementare legala, rezulta ca toate drepturile solicitate de reclamant sunt venituri asimilate salariilor.
Fiind evident ca aceste drepturi sunt de natura salariala, devin incidente dispozitiile art. 268 alin. 1 lit. c din Codul muncii cu privire la termenul de 3 ani de prescriptie a dreptului la actiune, care curge de la data nasterii dreptului, respectiv, pentru salariul suplimentar aferent anului 2007, incepand cu data de 1 ianuarie 2008, pentru cel din anul 2008, incepand cu 1 ianuarie 2009 si cel pentru anul 2009 incepand cu 1 ianuarie 2010; pentru celelalte drepturi termenul de prescriptia a inceput sa curga doar in anul 2009, in timp ce actiune a fost promovata la data de 10.02.2010 , data inregistrarii actiunii colective la tribunalul Cluj si nu data la care a fost inregistrat dosarul la Tribunalul BN, urmare a declinarii competentei de solutionare. Prin urmare termenul de prescriptie de trei ani nu este implinit pentru niciunul din drepturile solicitate.
Dispozitiile art. 268 alin. (1) lit. c) din Codul muncii stabilesc un termen de prescriptie de 3 ani pentru formularea cererilor care au ca obiect solutionarea conflictelor de munca constand in plata unor drepturi salariale ori despagubiri banesti catre salariat, precum si in cazul raspunderii patrimoniale a salariatilor fata de angajator.
Termenul de prescriptie de 6 luni prevazut de art. 268 alin. 1 lit. e din Codul muncii a fost instituit pentru a asigura restabilirea, cu celeritate, a situatiei de legalitate in care trebuie sa se desfasoare raporturile de munca, avand in vedere natura specifica a acestora.
Contractul colectiv de munca cuprinde dispozitii diverse, referitoare la salarizare, la contractul individual de munca, la drepturile si obligatiile partilor, inclusiv la modalitatea de contestare a deciziilor unilaterale ale angajatorului. In consecinta, sunt sau pot fi clauze in contractul colectiv de munca dispozitii relative la toate drepturile la actiune pentru care art. 283 alin. (1) lit. a) - d) din Codul muncii a reglementat termene speciale distincte de prescriptie. Daca s-ar accepta sustinerile paratei, aceste termene nu ar avea aplicabilitate, in conditiile in care nerespectarea oricaruia dintre drepturile mentionate anterior constituie o neexecutare a contractului colectiv de munca.
In consecinta, ori de cate ori obiectul conflictului individual de munca il constituie plata unor drepturi salariale neacordate, indiferent de izvorul lor, termenul de prescriptie este cel prevazut de art. 268 alin. 1 lit. c din Codul muncii, prevederile art. 268 alin. 1 lit. e din Codul muncii fiind incidente numai in situatia neexecutarii unor clauze ale contractului colectiv de munca, altele decat cele privitoare la drepturi salariale neacordate.
Exceptia inadmisibilitatii actiunii intemeiata pe lipsa fondurilor si faptul ca, in anul 2009 CCM la nivel de unitate ar fi fost suspendat , reprezinta, in realitate aparari de fond, astfel ca si aceasta exceptie va fi respinsa.
Analizand fondul pretentiilor formulate tribunalul retine urmatoarele:
Referitor la salariul suplimentar pentru anii 2007, 2008 si 2009.
Potrivit art. 30 din CCM pe anii 2007-2008 si din CCM pe anii 2009-2010, pentru munca desfasurata in cursul unui an calendaristic, dupa expirarea acestuia, angajatii vor primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de baza de incadrare din luna decembrie a anului respectiv, criteriile care conditioneaza acordarea salariului suplimentar fiind prevazute in anexa 6.
Salariul suplimentar constituie un drept salarial, fondul necesar pentru acordarea acestuia constituindu-se din fondul de salarii.
Conform art. 24 alin. 4 din Statutul paratei, aprobat prin HG nr. 582/1998, drepturile si obligatiile salariatilor se stabilesc prin contractul colectiv de munca.
Potrivit art. 236 alin. 4 Codul muncii in forma in vigoare pentru perioada in discutie, contractele colective de munca, incheiate cu respectarea dispozitiilor legale constituie legea partilor.
Executarea contractului colectiv este obligatorie pentru parti potrivit art. 30 alin. 1 din Legea nr. 130/1996, republicata, iar prevederile acestor contracte produc efecte fata de toti salariatii, indiferent de data angajarii, conform art. 11 alin. 1 din Legea nr. 130/1996 republicata.
Potrivit dispozitiilor art. 8 alin. 3 din Legea nr. 130/1996, republicata, contractele colective de munca nu pot contine clauze care sa stabileasca drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de munca incheiate la nivel superior.
Conform anexei 6 la contractul colectiv de munca, de salariul suplimentar nu beneficiaza urmatoarele categorii de salariati:
1. cei carora li s-a aplicat sanctiunea retrogradarii din functie sau categorie, in cadrul aceleiasi profesii, pe o perioada de maxim 60 de zile;
2. cei concediati disciplinar;
3. cei carora li s-a aplicat sanctiunea retragerii disciplinare, pe o perioada de 1-6 luni, din functii care concura la siguranta circulatiei trenurilor si trecerii intr-o functie inferioara, corespunzatoare pregatirii profesionale in aceeasi sau in alta localitate;
4. cei carora li s-a aplicat sanctiunea inlocuirii disciplinare din functii care concura la siguranta circulatiei trenurilor si trecerii intr-o functie inferioara, corespunzatoare pregatirii profesionale in aceeasi sau in alta localitate;
5. cei care in cursul unui an calendaristic au absentat nemotivat de la serviciu mai mult de 1 zi sau de 1 tura;
6. cei carora li s-au aplicat in cursul anului calendaristic repetat sau cumulat sanctiunile:
- retragerea uneia sau a mai multor clase de salarizare pe o perioada de 1-3 luni sau celor incadrati cu salariul la nivelul minim al functiei sau meseriei, diminuarea acestuia cu 5-10% pe aceeasi perioada;
- reducerea salariului si a indemnizatiei de conducere pe o perioada de 1-3 luni cu 5-10% in cazul celor care ocupa functii de conducere cu salarii fixe.
Ca atare, excluderea de la beneficiul salariului suplimentar este prevazuta in situatii expres si limitativ indicate in anexa 6.
Fata de dispozitiile legale ce reglementeaza drepturile salariatilor la salarizare, respectiv obligatiile corelative ale angajatorului, precum si caracterele si efectele contractelor colective de munca legal incheiate, tribunalul constata ca reclamantul este indreptatit sa primeasca salariul suplimentar echivalent cu salariul de baza de incadrare din luna decembrie a anului pentru care se recunoaste dreptul pentru perioada in care a fost efectiv angajat al paratei si anume: pentru anii 2007, 2008 si 2009.
Sumele datorate suporta riscul devalorizarii, astfel ca debitorul obligatiei de plata este tinut la repararea in totalitate a prejudiciului, motiv pentru care se impune obligarea debitorului la plata actualizata cu indicele inflatiei a sumelor cuvenite, incepand cu data scadentei obligatiei.
Nu poate fi retinuta apararea paratei, conform careia plata salariului suplimentar constituie o facultate si nu o obligatie, aceasta fiind conditionata de existenta fondurilor banesti cu aceasta destinatie.
Prevederea cuprinsa in contractul colectiv de munca la nivel de unitate si a celui la nivel de grup de unitati din transportul feroviar privitoare la plata salariului suplimentar mentioneaza faptul ca salariatii vor primi un salariu suplimentar, ceea ce inseamna ca s-a instituit in fapt obligatia angajatorului si nu facultatea acestuia de a plati acest salariu.
Daca se dorea ca plata sa constituie o simpla facultate, lasata la aprecierea angajatorului in functie de fondurile de care dispune, s-ar fi mentionat ca salariatii vor putea primi un astfel de salariu.
Or, in conditiile in care norma este una imperativa, conditionarea recunoasterii dreptului si acordarii acestuia de existenta de fonduri, nu poate fi acceptata.
Atata timp cat prin contractul colectiv de munca s-a prevazut obligatia constituirii fondului, parata trebuia sa indeplineasca aceasta obligatie, respectiv sa constituie lunar fondul din care sa acorde salariatilor drepturile ce decurg din contractul colectiv de munca aplicabil.
Este adevarat ca, asa cum rezulta din actele aditionale incheiate, contractul colectiv de munca la nivel de unitate pe anii 2007-2008 s-a prelungit pana la data de 31 decembrie 2008, iar contractul colectiv de munca la nivel de unitate pe anii 2009-2010 s-a aplicat doar din data de 4 iunie 2009, data inregistrarii sale, astfel ca la nivel de unitate nu a existat contract colectiv de munca in intervalul 1 ianuarie 2009 - 4 iunie 2009, insa in tot acest interval de timp, incepand din data de 28 decembrie 2006 si pana la data de 31 ianuarie 2011, a fost in vigoare si s-a aplicat contractul colectiv de munca la nivel de grup de unitati din transportul feroviar pe anii 2006-2008 nr. 2836/2006 care, la art. 30, prevedea dreptul salariatilor la plata salariului suplimentar echivalent cu salariul de baza de incadrare din luna decembrie a anului respectiv.
Potrivit art. 3 alin. 1 al contractului colectiv de munca la nivel de grup de unitati din transportul feroviar, clauzele acestui contract produc efecte fata de toti salariatii incadrati in unitatile care fac parte din grupul de unitati feroviare (parata S.N.T.F.M.C.M.S.A. Bucuresti fiind mentionata la pct. 3 din anexa 4 la contractul colectiv la nivel de grup de unitati) si pentru perioada in care din diverse motive nu exista contract colectiv de munca la nivel de unitate, indiferent de structura capitalului acesteia. Partilor le revine obligatia respectarii prevederilor cuprinse in contractul colectiv de munca incheiat la nivelul grupurilor de unitati din transportul feroviar.
Ca atare, in raport de dispozitiile contractului colectiv de munca la nivel de unitate, respectiv a celui superior, la nivel de grup de unitati, incidente pentru perioada anilor 2007-2009, reclamantul este indreptatit sa primeasca salariul suplimentar pentru perioada in care a prestat activitate, respectiv pentru anii 2007, 2008, 2009.
Astfel, in speta, nu are nicio relevanta in cauza faptul ca in anul 2009 CCM la nivel de unitate ar fi fost suspendat, drepturile pentru anul 2009 urmand sa fie acordate in baza Contractul colectiv de munca la nivel de grup de unitati din transportul feroviar.
Este adevarat ca prin cererea introductiva de instanta inregistrata pe rolul Tribunalului Cluj, reclamantul a solicitat acordarea drepturilor solicitate in temeiul CCM la nivel de unitate si cel la nivel de ramura(care este contestat), dar nu este mai putin adevarat ca, in drept, la finalul expunerii motivelor invocate in sustinerea cererii de chemare in judecata, reclamantul a aratat ca "in drept invocam dispozitiile contractelor colective de munca aplicabile perioadelor pentru care s-au solicitat despagubirile in echivalentul drepturilor salariale neachitate".
Cu alte cuvinte, reclamantul si-a fundamentat din punct de vedere juridic, actiunea pe prevederile tuturor contractelor colective de munca aplicabile perioadelor pentru care au fost solicitate despagubirile in echivalent a drepturilor salariale neachitate.
In conformitate cu prevederile art. 247 C. muncii(in forma in vigoare pentru perioada din litigiu), in cazul in care, la nivel de angajator, grup de angajatori sau ramura, nu exista Contract colectiv de munca se aplica contractul colectiv de munca incheiat la nivel superior.
Prin prisma acestei dispozitii legale, ca urmare a suspendarii prevederilor Contractului colectiv de munca la nivel de unitate, pentru perioada 01.01.2009 - 04.06.2009, in cauza, au devenit aplicabile prevederile Contractului colectiv de munca la nivel de grup de unitati din transportul feroviar.
Referitor la ajutorul material pentru sarbatorile de Pasti 2009, Craciun 2009 si premierea pentru Ziua feroviarului 2009, tribunalul retine ca aceste drepturi salariale sunt cuvenite reclamantului in temeiul art.71 alin. 1 si 2 din Contractul colectiv de munca la nivel de grup de unitati din transportul feroviar, cele anterior retinute cu privire la incidenta acestui contract colectiv , cu ocazia analizarii indreptatirii la salariul suplimentar pentru anul 2009, fiind valabile si cu privire la aceste drepturi.
Nu poate fi retinuta apararea paratei in sensul ca estimarea cuantumului primei de Ziua feroviarului se determina de catre consiliul de administratie in functie de posibilitatile financiare ale acesteia. Plata acestei prime nu este conditionata de desfasurarea ori finalizarea vreunei negocieri, nefiind o obligatie stipulata sub conditie suspensiva, fiind o obligatie pura si simpla, neafectata de modalitati. Astfel, suma care trebuie acordata, fiind deci stabilita imperativ, se situeaza cel putin la nivelul clasei I de salarizare. Prin urmare, in lipsa negocierii, suma se acorda in cuantumul sau minim deoarece printr-o eventuala negociere nu s-a reusit cresterea cuantumului acestei sume peste nivelul minim stabilit de catre parti. Posibilitatile financiare sunt irelevante pentru existenta si executarea obligatiilor. Daca s-a instituit obligatia de acordare a drepturilor solicitate, paratele trebuia sa le indeplineasca si sa acorde reclamantului toate drepturile ce decurg din lege si din contractul colectiv de munca aplicabil.
Asa fiind vor fi obligate paratele sa plateasca reclamantului salariul suplimentar pentru anii 2007, 2008, 2009, echivalent cu salariul de baza de incadrare al salariatului din luna decembrie a anului pentru care se acorda; ajutorul material acordat cu ocazia sarbatorilor de "Ziua feroviarilor", Pasti si Craciun pentru anul 2009, echivalent cu un salariu de baza la nivelul clasei I de salarizare.
Data fiind neplata la timp a sumelor cuvenite, potrivit art.166 alin.4 din Codul muncii, sumele ce urmeaza a fi achitate vor fi actualizate cu indicele inflatiei la data platii efective, pentru perioada cuprinsa intre data scadentei fiecarei sume si data platii efective.
Cererea avand obiect acordarea c/v tichetelor de masa, pentru perioada aprilie 2009-decembrie 2009(avand in vedere ca doar drepturile aferente acestei perioade erau scadente la data promovarii actiunii, 10.02.2010 si, ulterior promovarii, actiunea nu a fost precizata si pentru perioada ulterioara, pana la pronuntare), va fi respinsa de tribunal ca neintemeiata, avand in vedre urmatoarele argumente:
CCM prevad acordarea a cate unui tichet de masa pe zi pe angajat "conform prevederilor legale".
Conform art. 1 alin. (2) din Legea nr. 142/1998 "tichetele de masa se acorda in limita prevederilor bugetului de stat sau, dupa caz, ale bugetelor locale, pentru unitatile din sectorul bugetar si in limita bugetelor de venituri si cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori".
In consecinta, acordarea tichetelor de masa de catre angajator este o posibilitate determinata de resursele financiare proprii, in acelasi sens statuand si Inalta Curte de Casatie si Justitie prin Decizia nr. 14 din 18.02.2008, pronuntata in cadrul unui recurs in interesul legii, in care s-a mentionat expres ca tichetele de masa "nu reprezinta un drept, ci o vocatie ce se poate realiza doar in conditiile in care angajatorul are prevazute in buget sume cu aceasta destinatie".
Drept urmare, intrucat, in bugetul de venituri si cheltuieli al CFR pe anul 2009 s-au alocat sume pentru plata tichetelor de masa numai pentru lunile ianuarie-martie iar prin bugetul de venituri si cheltuieli pentru anul 2010 (aprobat prin H.G. nr. 309/2010) nu s-au alocat sume pentru plata tichetelor de masa, paratele nu pot fi obligate la plata c/v tichetelor de masa incepand cu luna aprilie 2009 pana la 31 decembrie 2009.
Cererea avand obiect obligarea paratelor la plata sumei ce reprezinta echivalentul a 6 salarii de baza brute negociate, cu titlu de plata compensatorie, este intemeiata, avand in vedere considerentele ce urmeaza:
Reclamantul a fost concediat incepand cu 8 iulie 2011, in cadrul unei proceduri de concediere colectiva, concediere colectiva care a avut loc in baza Programului de restructurare si reorganizare a CFR Marfa SA aprobat de Hotararea AGA nr.8/2011, fiind emisa decizia de concediere individuala din data de 6 iunie 2011, temeiul de drept al concedierii fiind dispozitiile art.58, 65 si 68 din Codul muncii, art. 58 fiind textul legal care defineste concedierea in general, ca fiind incetarea contractului individual de munca din initiativa angajatorului, art.65 reglementand concedierea pentru motive care nu tin de persoana salariatului, determinata de desfiintarea locului de munca, art.68 reglementand concedierea colectiva.
Totodata, in decizia de concediere, la art.7, s-a facut mentiunea ca, urmare a aplicarii masurilor de concediere colectiva, reclamantul beneficiaza lunar de suma de 670 lei timp de 6 luni, avand in vedere prevederile CCM si ale HG nr.1193/2010. In concluzie reclamantul a fost concediat din initiativa angajatorului, pentru motive care nu tin de persoana sa urmare a desfiintarii locului de munca determinata de restructurare asi reorganizarea angajatorului.
La data concedierii reclamantului era in vigoare OG nr.9/2010, in forma sa modificata, la 03.07.2010, prin publicarea Legii nr.118/2010, in care masurile pentru diminuarea consecintelor restructurarii si reorganizarii unor societati nationale, companii nationale, societati comerciale cu capital majoritar de stat din domeniul feroviar cuprinse in art.7 au fost abrogate partial, ramanand doar indemnizatia de somaj, astfel ca apararile paratei de rand 1 in sensul ca reclamantul a beneficiat de plati compensatorii prevazute de OG nr.9/2010 sunt fara temei, fara temei fiind si sustinerile din intampinare in sensul ca reclamantul nu poate cumula compensatiile prevazute de lege cu cele prevazute in CCM.
Chiar daca reclamantul nu a beneficiat de masuri compensatorii in baza vreunei legi tribunalul retine ca si in masura in care astfel de compensatii ar fi fost acordate reclamantului concediat din initiativa angajatorului, in temeiul unei legi speciale, astfel de compensatii pot fi cumulate cu cele prevazute in CCM, care se acorda din fondurile angajatorului.
Astfel art. 67 din Codul muncii instituie, in favoarea salariatilor concediati din motive care nu tin de persoana salariatului, dreptul de a beneficia de masuri active de combatere a somajului si de compensatii in conditiile prevazute de lege si de contractul colectiv de munca, angajatorului revenindu-i obligatia corelativa de a lua masuri de protectie fata de acesti angajati, potrivit art. 69 lit. b) din acelasi cod.
Asa fiind, chiar daca aceasta masura de protectie este prevazuta si in contractul colectiv de munca, ea nu are caracterul unei clauze, rezultat al negocierii partilor contractante, intrucat obligatia angajatorului este una izvorata din lege, prin contractele colective de munca, incheiate anual ori pe alte perioade de timp, la nivel de ramura si nivel de unitate, partile contractante negociind numai conditiile si cuantumurile acestora, scopul fundamental al unor astfel de clauze fiind acela de a stipula drepturi la un nivel superior fata de cel prevazut in normele legale, pentru a fi atenuate consecintele concedierilor individuale sau colective pentru motive care nu tin de persoana salariatului.
Prin urmare, salariatul concediat din motive care nu tin de persoana sa poate beneficia cumulativ atat de compensatiile prevazute de lege si suportate din bugetul asigurarilor de somaj cat si de compensatii banesti individuale din partea angajatorului, din resursele financiare ale acestuia, daca astfel de compensatii sunt prevazute in CCM aplicabil.
In speta, potrivit deciziei de concediere, reclamantul ar beneficia lunar de o suma de 670 lei, echivalentului salariului minim brut pe economie, prevazut de HG nr.1193/2010, pentru anul 2011, timp de 6 luni, ca urmare a aplicarii masurilor de concediere colectiva.
Desi in decizia de concediere nu se indica in baza carui contract colectiv de munca s-au acordat aceste drepturi, este posibil ca aceasta compensatie sa fie prevazuta in CCM la nivel de unitate incheiat pentru anul 2011, insa un astfel de contract nu a fost depus la dosar pentru a putea fi verificat daca a fost inregistrat la ITM Bucuresti.
Cum, prin completarea de actiune reclamantul a solicitat cu titlu de plata compensatorie suma ce reprezinta echivalentul a 6 salarii de baza brute negociate(fara a fi limitat cuantumul salariului de baza la cuantumul salariului minim pe economie in anul 2011, de 670 lei) si cum din carnetul de munca al acestuia reiese ca salariul sau de baza a fost mai mare decat salariul minim pe economie iar, prin actiunea initiala drepturile au fost solicitate in baza CCM aplicabil, tribunalul a cercetat in ce masura exista un CCM aplicabil reclamantului si paratei in anul 2011, care sa prevada drepturi superioare celor prevazute a fi acordate reclamantului prin decizia de concediere.
Sustinerile avocatului ales al reclamantului, prin concluziile scrise depuse, prin care se solicita salarii compensatorii potrivit art.60 din CCM(fara sa indice la ce nivel este incheiat, expunand continutul acestui articol, care este identic cu ceea ce s-a stipulat in decizia de concediere), nu vor fi luate in considerare, cat timp acestea au fost depuse dupa inchiderea dezbaterilor iar, pana la inchiderea dezbaterilor, reclamantul nu si-a micsorat cuantumul pretentiilor in privinta platii compensatorii (de la 6 salarii de baza brute negociate la 6 salarii de baza brute negociate dar al caror cuantum este plafonat la nivelul salariului minim pe economie din anul 2011) si nici nu a solicitat plata acestora in 6 rate, ci in intregime.
Astfel, in CCM la nivel de ramura transporturi pentru anii 2008-2010, nr.722/2008, contract care se aplica si la nivelul SNTFM CFR Marfa SA, parata in cauza, potrivit anexei 5 a contractului, in art.80 alin.1 prevede ca la desfacerea contractului individual de munca din initiativa angajatorului, salariatii vor primi, pe langa celelalte drepturi la zi cuvenite pentru activitatea prestata, si o plata compensatorie in valoare de minimum 6 salarii de baza brute negociate, in alin.2 fiind stipulate situatiile in care se aplica alin.1, la litera "a" fiind prevazuta desfacerea contractului de munca a intervenit urmare a faptului ca unitatea isi reduce personalul prin desfiintarea unor posturi de natura celui ocupat de cel in cauza, ca urmare a reorganizarii. Se constata ca, in acest CCM, nu s-a prevazut ca plata compensatorie sa fie platita esalonat, in 6 rate, ci s-a prevazut dreptul salariatului concediat de a beneficia de aceasta plata la desfacerea contractului individual de munca.
Potrivit art.4 alin.1 din CCM unic la nivel de ramura transporturi nr.722/2008, acesta se aplica pana la 31 decembrie 2010 si, conform alin.2, daca nu a fost denuntat de niciuna din parti cu 30 de zile inainte de data expirarii valabilitatea lui se prelungeste pana la incheierea unui nou contract dar nu mai mult de 12 luni, respectiv cu inca un an calendaristic.
Paratele nu au probat faptul ca acest CCM ar fi fost denuntat in conditiile anterior enuntate astfel ca, acest contract colectiv de munca este aplicabil pana la 31 decembrie 2011, asa cum prevad si dispozitiile tranzitorii din art.2 al Legii nr.40/2011, de modificare a Codului muncii.
Asa fiind, chiar daca, potrivit art.128 si 133 din Legea nr.62/2011, a dialogului social, in reglementarea legala in vigoare la data concedierii nu mai era prevazuta posibilitatea incheierii de contracte colective de munca la nivel de ramura, ci doar la nivel de sector de activitate, vechile contracte colective de munca incheiate la nivel de ramura, valabile pana la 31 decembrie 2011, conform art.2 din Legea nr.40/2011, produc efectele prevazute in fostul art.241 din Codul muncii sub imperiul caruia au fost incheiate.
In consecinta, sustinerile paratei in sensul ca, in privinta angajatilor sai, acest contract colectiv de munca nu se aplica nu sunt intemeiate, avand in vedere dispozitiile fostului art. 241 alin.1 litera c din Codul muncii, conform caruia clauzele contractelor colective de munca produc efecte pentru toti salariatii incadrati la toti angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a incheiat contractul colectiv de munca la acest nivel.
Prin urmare chiar daca, la data concedierii reclamantului, la nivel de angajator a existat un contract colectiv de munca in care au fost reglementate drepturile indicate prevazute in decizia de concediere a fi acordate reclamantului, avand in vedere ca drepturile banesti ce se acorda salariatilor concediati prevazute in CCM la nivel de ramura transporturi sunt superioare celor prevazute in CCM la nivel de angajator, reclamatul este indreptatit sa beneficieze de aceste drepturi, respectiv de o plata compensatorie egala cu 6 salarii de baza brute negociate si nu doar de 6 salarii minime pe economie in anul 2011.
Totodata dispozitiile din CCM la nivel de ramura sunt mai favorabile reclamantului si sub aspectul modalitatii de plata a acestei compensatii pentru concediere pentru motive ce nu tin de persoana salariatului, nefiind prevazuta plata esalonata in 6 rate lunare.
Asadar, la data concedierii, angajatorul avea obligatia sa plateasca reclamantului plata compensatorie minima prevazuta in CCM la nivel de ramura transporturi.
Intrucat, la desfacerea contractului individual de munca, nu i-a fost platita reclamantului compensatia egala cu 6 salarii de baza brute negociate si nici nu s-a probat ca, intre data desfacerii contractului individual de munca si data solutionarii actiunii, reclamantului i-a fost achitata vreo suma cu acest titlu, paratele vor fi obligate sa plateasca acestuia suma ce reprezinta echivalentul a 6 salarii de baza brute negociate, cu titlu de plata compensatorie, care va fi indexata la data platii, cu rata inflatiei, pentru perioada cuprinsa intre data scadentei, care este data concedierii reclamantului si data platii efective.
Fata de aceste considerente de fapt si de drept tribunalul va respinge, ca neintemeiate, exceptiile invocate de parata S.N.T.F.M.C.M. S.A. Bucuresti, precum si exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata de parata S.N.T.F.M.C.M. SA - Sucursala Transilvania; va admite, in parte, actiunea civila formulata de reclamant, prin Sindicatul "Libertatea Cai Ferate" Cluj, impotriva paratelor S.N.T.F.M.C.M. SA Bucuresti si S.N.T.F.M.C.M. SA - Sucursala Transilvania si in consecinta: va obliga paratele sa plateasca reclamantului/tei salariul suplimentar pentru anii 2007, 2008, 2009, echivalent cu salariul de baza de incadrare al salariatului din luna decembrie a anului pentru care se acorda, suma indexata cu rata inflatiei de la data scadentei si pana la data platii efective; va obliga paratele sa plateasca reclamantului/tei ajutorul material acordat cu ocazia sarbatorilor de "Ziua feroviarilor", Pasti si Craciun pentru anul 2009, echivalent cu un salariu de baza la nivelul clasei I de salarizare, suma indexata cu rata inflatiei de la data scadentei si pana la data platii efective; va obliga paratele sa plateasca reclamantului/tei suma ce reprezinta echivalentul a 6(sase) salarii de baza brute negociate, suma actualizata cu rata inflatiei, pe perioada cuprinsa intre data concedierii si data platii efective, cu titlu de plata compensatorie; va respinge, ca neintemeiata, cererea reclamantului/tei de obligare a paratelor la plata contravalorii bonurilor de masa neeliberate pentru perioada 01.04.2009-31.12.2009, echivalentul zilelor lucratoare prestate de reclamant/a x 8,72 lei valoarea nominala a unui tichet de masa.
In baza art.274 C.pr.civ. paratele vor fi obligate sa plateasca reclamantului suma de 150 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand onorariul de avocat achitat de reclamant pentru completarea de actiune, conform chitantelor aflate in dosarul nr. yyy/112/2011".
Impotriva acestei sentinte au declarat recurs paratele S.N.T.F.M.C.M. S.A. - Sucursala Transilvania si S.N.T.F.M.C.M." S.A. Bucuresti.
1. Prin propriul recurs, parata S.N.T.F.M.C.M. S.A.- Sucursala Transilvania a solicitat admiterea recursului, casarea sentintei civile atacate, in temeiul art. 304 pct. 5 C.pr.civ., si trimiterea cauzei spre rejudecare la instanta de fond.
In motivarea recursului aceasta recurenta a invocat nelegala sa citare in fata primei instantei, aratand ca, astfel cum prevede Codul de procedura civila la art.89, "Citatia, sub pedeapsa nulitatii, va fi inmanata partii cu cel putin 5 zile inaintea termenului de judecata. In pricinile urgente, termenul poate fi si mai scurt, dupa aprecierea instantei. Infatisarea partii in instanta, in persoana sau prin mandatar, acopera orice vicii de procedura. Partea este insa in drept sa ceara amanarea daca nu-i s-a inmanat citatia in termen", iar in raport de aceste prevederi se impune a se observa ca parata S.N.T.F.M. CFR Marfa Sucursala Transilvania nu a fost citata in prezenta cauza.
Necesitatea citarii in proces este consacrata in termeni imperativi de Codul de procedura civila, prin art. 85, conform caruia: "Judecatorul nu poate hotari asupra unei cereri decat dupa citarea sau infatisarea partilor, afara numai daca legea nu dispune altfel". Citarea partilor implicate intr-un proces civil reprezinta una dintre garantiile procesuale cele mai importante pentru respectarea dreptului fundamental la aparare, consacrat atat la nivelul unor importante tratate si conventii internationale, cat si, bineinteles, la nivel constitutional.
Nu in ultimul rand, Inalta Curte de Casatie si Justitie a apreciat ca masura citarii in proces a tuturor partilor este de natura a asigura respectarea dreptului la "un proces echitabil", consacrat prin art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului si explicat de jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului ca fiind dreptul ca fiecare parte sa-si pledeze cauza "in aceleasi conditii".
Mai mult decat atat, solutia data de Tribunalul Bistrita, incalca si art.24 din Constitutia Romaniei care prevede ca "dreptul la aparare este garantat."
2. Prin recursul formulat, parata S.N.T.F.M.C.M." S.A. Bucuresti a solicitat, in principal, admiterea recursului si casarea sentintei atacate, in subsidiar, schimbarea in parte a sentintei civile atacate, iar pe fond, respingerea cererii formulate de Sindicatul Libertatea Cai Ferate Cluj in numele membrului sau de sindicat M.L. si cu privire la capetele 1, 2 si 3 ale cererii de chemare in judecata, precum si capatul de cerere cu privire la plata a 6 salarii compensatorii, din cerere de completare, ca neintemeiate.
In motivarea recursului au fost invocate prevederile art. 304 pct. 5 C.pr.civ., care prevede ca modificarea sau casarea unor hotarari se poate cere in urmatoarele situatii, numai pentru motive de nelegalitate cand, prin hotararea data, instanta a incalcat formele de procedura prevazute sub sanctiunea nulitatii de art. 105 alin. 2.
Pe rolul Tribunalului Bistrita Nasaud se afla dosarul cu nr. yyy/112/2011 din care instanta de fond a dispus, prin incheierea de sedinta din data de 13.07.2011, disjungerea actiunilor celor 105 reclamanti, urmand a se forma noi dosare.
Desi s-a format un nou dosar, instanta de fond nu a citat societatea recurenta in prezenta cauza, ignorand astfel prevederile art. 85 si urmatoarele din C.pr.civ.
Art. 85 C.pr.civ. interzice judecatorului a solutiona pricina fara citarea partilor.
Citarea partilor constituie o formalitate esentiala care asigura exercitarea dreptului la aparare iar incalcarea acesteia atrage nulitatea hotararii pronuntate.
De asemenea, cu referire la dosarul yyy/112/2011, din care instanta de fond a disjuns prezenta cauza, recurenta a aratat ca citatia pentru primul termen de judecata (27.06.2011) nu a fost insotita si de o copie dupa actiunea introductiva si nici de un alt inscris din care sa reiasa cine sunt reclamantii, cine este reprezentantul acestora, care este obiectul actiunii, sau din ce dosar a fost disjunsa cauza.
Asa cum reiese din sentinta recurata (pag. 1 si 2), la data de 10.02.2010 pe rolul Tribunalului Cluj a fost inregistrat dosarul nr. ttt/111/2010, din care s-a disjuns actiunea formulata de reclamantii cu domiciliul in judetul Bistrita Nasaud, formandu-se dosarul nr. xxx/117/2011. Pentru dosarul nou format, competenta a fost declinata in favoarea Tribunalului Bistrita Nasaud, care a inregistrat cauza sub nr. yyy/112/2011.
La termenele din 27.06.2011, 13.07.2011 si 12.09.2010 (pentru dosarul yyy/112/2011), societatea recurenta a solicitat instantei de fond o copie dupa actiunea introductiva, precum si tabelele cu reclamantii si datele de identificare ale acestora, iar apararile din dosarul mai sus mentionat au fost formulate de CFR Marfa avand in vedere doar capetele de cerere ce se regasesc in cererea de completare si in cererea de interventie in nume propriu.
Abia pentru termenul din 12.09.2011, termen la care s-a si solutionat prezenta cauza. la dosarul cauzei s-a depus prin serviciul registratura copia cererii de chemare in judecata formulata in dosarul initial nr. ttt/117/2010 al Tribunalului Cluj precum si tabelele anexa cuprinzand numele si datele de identificare ale reclamantilor (1) - asa cum reiese din practicaua sentintei atacate.
Mai mult, tot la termenul din 12.09.2011 reclamanta a depus si raspuns la intampinare, insa fara ca instanta de fond sa transmita catre CFR Marfa si acest inscris.
Astfel, instanta de fond a pronuntat o hotarare fara respectarea dreptului la aparare al societatii recurente si fara respectarea principiului contradictorialitatii, atat timp cat, desi cererea a fost modificata si precizata prin depunerea unor noi inscrisuri, acestea nu au fost comunicate partilor litigante.
Principiul contradictorialitatii presupune ca judecatorul trebuie sa asculte deopotriva pe cel care a sesizat instanta cat si pe cel care se apara.
Potrivit art.24 din Constitutie, dreptul la aparare este garantat.
In aceasta situatie fiind, societatea parata a fost impiedicata a-si pregati apararea, nu a putut depune inscrisuri si nici a combate sustinerile si probele reclamantei.
Recurenta a solicitat instantei de recurs sa constate ca sunt indeplinite conditiile prevazute de art.105 C.pr.civ., respectiv, actul de procedura a fost intocmit fara observarea formelor legale, adica nu a fost citata societatea recurenta si nu i-au fost comunicate4 inscrisurile de la dosar; actul de procedura a produs societatii recurente o vatamare grava, prin impiedicarea societatii recurente de a depune concluziile pentru a se apara.
Fata de cele mai sus aratate, Inalta Curte de Casatie si Justitie a apreciat ca masura citarii si comunicarea actelor, depuse de parti in proces, tuturor partilor este de natura a asigura respectarea dreptului la un proces echitabil, consacrat prin art.6 din Conventia europeana a drepturilor omului - dreptul ca fiecare parte sa-si pledeze cauza in aceleasi conditii.
Necomunicarea citatiei in prezenta cauza, prin care se aducea la cunostinta numarul noului dosar, dar si termenul de infatisare, constituie incalcarea prevederilor art. 85, 86, 89 si 107 C.pr.civ., sanctiunea fiind nulitatea hotararii pronuntate, recurenta fiind in imposibilitate de a se apara, incalcandu-i-se un drept fundamental, si anume, dreptul la aparare prevazut de Constitutia Romaniei si Conventia Europeana a Drepturilor Omului; din acest punct de vedere hotararea pronuntata este nelegala, fiind incidente dispozitiile art. 304 pct. 5 C.pr.civ.
Este ilara solutia instantei de fond care la termenul din 12.09.2011 amana pronuntarea hotararii judecatoresti pentru a da posibilitatea partilor sa formuleze concluzii, desi CFR Marfa, datorita neintocmirii de catre instanta de fond a actelor de procedura mai sus aratate, nu cunostea numarul noului dosar ori termenul de infatisare si nici continutul inscrisurilor depuse la acest termen.
Recurenta a invocat si prevederile art. 304 pct. 8 C.pr.civ., potrivit caruia, modificarea sau casarea unor hotarari se poate cere in urmatoarele situatii, numai pentru motive de nelegalitate cand instanta, interpretand gresit actul dedus judecatii, a schimbat natura ori intelesul lamurit si vadit neindoielnic al acestuia, apreciind ca in mod gresit instanta de fond a considerat ca in cauza sunt incidente dispozitiile art. 268 alin.1 lit. c din Codul Muncii republicat, asimiland plata unor ajutoare banesti ca fiind de natura salariala.
In prezenta cauza este vorba de drepturi ce izvorasc din contractul colectiv de munca si nu reprezinta drepturi salariale conform contractelor individuale de munca, iar asimilarea, de catre instanta de fond, a unor ajutoare banesti ca fiind de natura salariala, in lipsa unui raport just de proportionalitate intre prestatia angajatului si veniturile incasate de acesta, recurenta considerand ca este o sarcina excesiva impusa angajatorului care este de natura a-i afecta esenta dreptului de proprietate, incalcandu-se astfel art. 44 din Constitutia Romaniei.
Alin. 2 al art.159 din Codul Muncii, republicat, prevede ca "pentru munca prestata in baza contractului individual de munca fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat in bani", iar conform art.166, alin 1 din Codul muncii republicat : "Salariul se plateste in bani cel putin o data pe luna. la data stabilita in contractul individual de munca in contractul colectiv de munca aplicabil sau in regulamentul intern, dupa caz. "
Astfel, prin interpretarea logica si literala a normelor legale citate rezulta ca, salariile sunt acele sume de bani ce se cuvin angajatului ca si contraprestatie a muncii depuse in baza contractului individual de munca, platindu-se cel putin o data pe luna. Or, drepturile solicitate nu pot fi considerate drepturi salariale in sensul definitiei de mai sus, definitie extrasa prin interpretarea articolelor de lege redate anterior.
Fata de aceste aspecte, recurenta apreciaza ca dreptul de natura salariala este definit ca fiind rasplata muncii depuse in cadrul subordonarii salariatului de catre angajator, iar definitia acestor drepturi trebuie sa reiasa din elementele contractului individual de munca.
Deci, pe considerentul ca drepturile de natura salariala izvorasc numai din contractele individuale de munca, drepturile solicitate in prezenta cauza ce au ca temei contractului colectiv de munca nu trebuie confundate cu drepturi de natura salariala, astfel incat sa se aplice prescriptia de 3 ani.
Astfel, drepturile salariale au la baza, exclusiv munca depusa de salariati, ori prin contractele colective de munca se acorda drepturi banesti, dar nu in temeiul muncii prestate, ci doar exclusiv in baza altor drepturi si obligatii ce decurg din raporturile de munca.
Acestea pot viza: stimularea salariatilor pentru a ramane cat mai mult in cadrul unitatii, pentru cointeresarea respectarii disciplinei muncii sau pentru maximizarea profitului, alte conditii ce vizeaza in general politici de personal si care in general pot reprezenta orice alte propuneri ce emana de la parti in cadrul negocierii contractului colectiv de munca.
Aceasta interpretare reiese si din prevederile art. 229, alin. 1 din Codul Muncii republicat, si anume: "Contractul colectiv de munca este conventia incheiata in forma scrisa intre angajator sau organizatia patronala, de o parte. si salariati, reprezentati prin sindicate ori in alt mod prevazut de lege de cealalta parte prin care se stabilesc clauze privind conditiile de munca, salarizarea, precum si alte drepturi si obligatii ce decurg din raporturile de munca. "
Trebuie observat ca termenul de salarizare se refera la acele drepturi salariale efectuate in baza muncii depuse (deci a contractului individual de munca), si pentru care termenul de prescriptie este de 3 ani; iar termenul si alte drepturi si obligatii ce decurg din raporturile de munca sunt acele drepturi banesti pentru care temeiul de drept rezida din raporturile de munca, dar care sunt prevazute in concret si efectiv in cuprinsul contractului colectiv de munca. Acesta din urma se prescriu in termenul de 6 luni.
Astfel, dreptul salarial este dat de masura prestatiei muncii si se plateste numai cu respectarea singurei conditii, de a fi fost prestata munca si nu in baza altor criterii ce pot fi: sociale, organizatorice, pentru maximizarea profitului sau pentru cointeresarea materiala/disciplinara a salariatilor.
Deci, drepturile banesti pretinse de reclamanti nu au caracter salarial, intrucat nici bonusul (premiul) nici stimulentele nu se includ intre elementele componente ale salariului prevazute de art. 155 Codul Muncii, ele urmand a fi platite nu ca o contraprestatie a muncii depuse de angajat in baza contractului individual de munca, ci In temeiul unor clauze din CCM la nivel de unitate. (Decizia civila nr. 52651R/2010 Curtea de Apel Bucuresti).
Astfel, instanta de fond, pentru a determina normele aplicabile sub aspectul prescriptiei dreptului material la actiune, trebuia sa analizeze, in principal, izvorul drepturilor solicitate.
Fiind vorba despre drepturi patrimoniale ce izvorasc din clauze ale contractelor colective de munca (clauze neexecutate de catre angajator), recurenta considera ca incidente in aceasta situatie sunt prevederile art. 268 alin. (1) lit. e) din Codul muncii republicat, in conformitate cu care, cererea de chemare in judecata trebuie introdusa "in termen de 6 luni de la data nasterii dreptului la actiune in cazul neexecutarii C.C.M. ori a unor clauze ale acestuia".
Curtea de Apel Bucuresti prin decizia sus mentionata, retine ca, intrucat sunt drepturi ce isi au temeiul in clauze ale unui contract Colectiv de Munca. in privinta lor au deplina aplicabilitate prevederile art.268 alin 1. lit. e din Codul Muncii", republicat.
Referindu-se la prevederile art. 268 alin. 1 lit. e din Codul Muncii republicat, recurenta subliniaza intentia legiuitorului de a prevedea un termen distinct de prescriptie pentru clauzele negociate in contractul colectiv de munca, fata de termenul general de 3 ani, si care este mult mai mic decat in privinta drepturilor salariale, deoarece aceste drepturi prevazute in contractele colective de munca nu se dau ca si compensatie pentru obtinerea vreunui profit suplimentar, adus de catre salariati, ci efectiv se stabilesc prin negociere. Astfel, legiuitorul pentru a nu destabiliza financiar angajatorul, a prevazut ca intinderea drepturilor prevazute in CCM sa poata fi solicitare intr-un domeniu mai scurt de prescriptie, si anume de 6 luni.
A interpreta altfel ar insemna ca prevederile art. 283 (1) lit. e - actual 268 din Codul muncii republicat - sunt golite de continut si inaplicabile daca se admite ca termenul de 3 ani ar fi aplicabil in toate situatiile cand se promoveaza actiuni ce au ca obiect plata unor drepturi banesti.
S-a mai invocat de catre recurenta textul art. 304 pct. 9 C.pr.civ., conform caruia, modificarea hotararii se poate cere, numai pentru motive de nelegalitate, cand hotararea pronuntata este lipsita de temei legal ori a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii.
a) Instanta de fond a admis cererea reclamantului fara a analiza insa si calitatea de reprezentant a organizatiei sindicale.
Potrivit art. 28 alin. 2 din Legea nr. 54/2003: "organizatiile sindicale au dreptul de a intreprinde orice actiune prevazuta de lege inclusiv de a formula actiune in justitie in numele membrilor lor ... ", insa "actiunea nu va putea fi introdusa sau continuata de organizatia sindicala daca cel in cauza se opune sau renunta la judecata .. "
Astfel, legea prezuma ca o cerere de chemare in judecata formulata prin sindicat se realizeaza cu consultarea prealabila si cu acordul membrilor sai.
Deci, inainte de a introduce cererea de chemare in judecata, organizatia sindicala are obligatia de a consulta membrii sai de sindicat si de a obtine acordul (semnaturile) acestora.
Fata de cele de mai sus aratate instanta de fond trebuia sa-si formeze convingerea ca salariatii cunoaste demersul judiciar ce se promoveaza in numele lor si nu se opun acestuia, iar dovada certa consta intr-un document care sa consfinteasca vointa si consimtamantul liber exprimat, concretizat In consemnarea identitatii si a semnaturilor membrilor de sindicat.
Trebuie subliniat ca la acest moment, legiuitorul a remediat acest aspect, introducand obligativitatea unui mandat expres de reprezentare a organizatiilor sindicale, in ceea ce priveste dreptul de a formula actiune in justitie in numele membrilor lor - art. 28 alin. 2 din Legea nr. 62/2011.
Prin sentinta atacata, instanta de fond a admis capatul de cerere privind acordarea retroactiva a ajutoarelor anuale de Ziua Feroviarului, Paste si Craciun pentru anul 2009, fara a avea in vedere vointa partilor exprimata prin art. 64 din CCM pe anul 2009.
In conformitate cu prevederile art. 977 Cod Civil, interpretarea contractelor se face dupa intentia comuna a partilor contractante, iar nu dupa sensul literal al termenilor. In acest context, intelegerea partilor la data semnarii CCM 2009/2010 a fost in sensul renuntarii la posibilitatea acordarii ajutoarelor materiale si stabilirii cuantumului acestora la nivelul clasei 1 de salarizare.
Instanta de fond, avand in vedere faptul ca aceste drepturi sunt cuprinse si in CCM la nivel de grup de unitati, retine ca drepturile solicitate sunt conferite si de art. 71 din acest contract.
Fata de aceste considerente, recurenta apreciaza ca sunt incidente dispozitiile art. 31 din Legea nr. 130/1996, potrivit carora, "clauzele contractului colectiv de munca pot fi modificate pe parcursul executarii lui, In conditiile legii, ori de cate ori partile convin acest lucru".
Or, aceasta modificare, comparativ cu CCM la nivel de grup de unitati pe anii 2007-2010, consta in decizia partilor de a nu acorda aceste drepturi pentru anul 2009 si este exprimata prin procesele verbale incheiate la 25.05.2009 si 03.06.2009, precum si prin art. 64 alin. 1 si 2 din Contractul Colectiv de Munca pe anul 2009/2010.
Astfel, potrivit art. 64 alin. 1 si 2 din Contractul Colectiv de Munca pe anul 2009 drepturile pe care le solicita reclamantii, reprezentati de SLRV Reg. Cluj, nu se acorda pentru anul 2009.
Aceste modificari nu au un caracter unilateral, ci reprezinta vointa partilor, asa cum reiese din procesele verbale incheiate la 25.05.2009 si 03.06.2009.
Mai mult, art. 24. alin. (2) din Legea nr. 130/1996 prevede ca : Nulitatea clauzelor contractuale se constata de catre instanta judecatoreasca competenta, la cererea partii interesate, iar la alin. (3): In cazul constatarii nulitatii unor clauze de catre instanta judecatoreasca partea interesata poate cere renegocierea drepturilor respective.
Ori, in cazul de fata, reclamantii prin organizatia sindicala cer acordarea unor drepturi suprimate prin vointa partilor, desi nu a solicitat niciodata ca instanta sa constate nulitatea clauzelor contractuale cu care insusi reprezentantii salariatilor nu fost de acord.
Ca aceasta a fost vointa partilor aratam ca la CCM pe anul 2009/2010 a fost incheiat act aditional prin care s-a stabilit ca ajutoarele materiale stabilite prin art. 64 CCM sa nu se acorde nici in anul 2010.
De asemenea, este criticabila solutia instantei de rond referitoare la exceptia de inadmisibilitate a actiunii pentru neparcurgerea procedurii prealabile, pe care o respinge fara a avea insa in vedere prevederile art. 229 alin. 4 din Codul Muncii, potrivit carora contractele colective de munca incheiate cu respectarea dispozitiilor legale constituie legea partilor.
Or, daca CCM aplicabile constituie legea partilor. trebuia avut in vedere ca obligatia sesizarii comisiei mixte patronat - sindicate, ca o procedura prealabila in solutionarea conflictelor de munca, este prevazuta atat in CCM la nivel de unitate (art. 107), cat si in CCM la nivel de grup de unitati din transportul feroviar 2006/2008, valabil pana in anul 2010 (art. 117).
Referitor la admiterea de catre instanta de fond a capatului de cerere privind plata compensatorie in valoarea de 6 salarii de baza, se arata urmatoarele:
Acest capat de cerere este lipsit de temei juridic intrucat articolul 60. alin. 6 din CCM al CFR Marfa SA pe anul 2011 nu prevede o astfel de compensare asa cum pretind reclamantii.
Art. 60. alin. 6 din CCM pe anul 2011 enumera criteriile prioritare si minimale de care se va tine cont la aplicarea efectiva a reducerii de personal dupa anularea posturilor vacante de natura celor desfiintate.
Avand in vedere temeiul pe care reclamantii isi intemeiaza cererea. respectiv prevederile Contractului Colectiv de Munca Unic la Nivel de Ramura Transporturi pe anii 2008 - 2010.
Recurenta a adus la cunostinta instantei ca pe rolul Tribunalului Bucuresti Sectia a VIII-a se afla dosarul avand ca obiect constatarea nulitatii Contractului colectiv de munca unic la nivel de ramura transporturi pe anii 2008-2010, dosar in care SNTFM CFR Marfa SA are calitatea de intervenient in interes propriu.
Cererea formulata de societatea recurenta in dosarul mal sus mentionat este motivata de faptul ca Asociatia Patronala la Nivel d
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Citare. Citatie
Contestatie in anulare pentru motivul prevazut de art.317 alin.1 pct.1 cod procedura civila. Admisibilitate in cazul citarii prin publicitate a paratului cu nerespectarea conditiilor prevazute de art.95 cod procedura civila. - Decizie nr. speta 4 din data de 08.01.2008Citarea inculpatului arestat la locul de detentie - Decizie nr. 693 din data de 23.11.2006
Citarea inculpatului a carui adresa este necunoscuta - Decizie nr. 132 din data de 20.04.2006
Masura asiguratorie. Citarea partilor interesate. - Decizie nr. 258 din data de 11.04.2006
Nelegala citare. Consecinte - Decizie nr. 210 din data de 10.03.2006
Citarea partilor in procesul penal. Parte responsabila civilmente – societate comerciala. - Decizie nr. 713 din data de 03.11.2005
Preschimbarea termenului de judecata fara instiintarea partii. Lipsa procedurii de citare. Incalcarea dreptului la aparare. Efecte. - Decizie nr. 865 din data de 09.11.2004
Drept procesual civil. Procesul verbal de citare. Dovada acestuia. Inscrierea in fals. - Decizie nr. 789 din data de 16.05.2011
Procedura de citare a societatii aflate in proces de reorganizare judiciara. Efectivitatea dreptului la aparare. Dreptul la un recurs efectiv si la un proces echitabil. - Decizie nr. 1555 din data de 14.12.2009
Exequator - recunoastere hotarare straina - Decizie nr. 102 din data de 26.10.2009
Nelegala citare a unor parti la judecata in prima instanta. Motivul de apel referitor la judecarea cauzei in prima instanta in lipsa unor parti nelegal citate. - Decizie nr. 5 din data de 19.01.2010
Nelegala citare a uneia dintre parti in procesul civil. Obligatie ce revine instantei investite cu solutionarea cauzei si care nu poate fi acoperita prin acte echipolente. - Decizie nr. 412R din data de 16.10.2008
Judecata. Procedura de citare. Necitarea partii civile. Recurs. - Decizie nr. 402 din data de 05.03.2003
Procedura civila. Citare. - Decizie nr. 655 din data de 01.07.2009
Citare - Decizie nr. 150/A din data de 24.04.2008
Citare - Sentinta civila nr. 178 din data de 11.05.2009
Drept procesual civil. Procesul verbal de citare. Dovada acestuia. Inscrierea in fals. - Decizie nr. 789 din data de 16.05.2011
Procedura de citare a societatii aflate in proces de reorganizare judiciara. Efectivitatea dreptului la aparare. Dreptul la un recurs efectiv si la un proces echitabil. - Decizie nr. 1555 din data de 14.12.2009
Exequator - recunoastere hotarare straina - Decizie nr. 102 din data de 26.10.2009
Nelegala citare a unor parti la judecata in prima instanta. Motivul de apel referitor la judecarea cauzei in prima instanta in lipsa unor parti nelegal citate. - Decizie nr. 5 din data de 19.01.2010