ACTIUNE IN RASPUNDERE CIVILA DELICTUALA

Prin actiunea civila, reclamantul BI a chemat in judecata pe paratul BA solicitand obligarea acestuia la plata sumei de 6081,06 lei, reprezentand despagubiri, cu cheltuieli de judecata.
In expunerea de motive s-a aratat ca aratat ca la data de 09.07.2010 a avut loc un accident rutier in care a fost implicat autoturismul marca FE avand numarul de inmatriculare CJ XX _.  condus de catre reclamant si autovehiculul marca P 307 cu nr. de inmatriculare CJ YY _. , condus de catre parat, care a efectuat o manevra de intoarcere, intrand in coliziune cu autovehiculul reclamantului.
S-a precizat in urma accidentului nu au rezultat vatamarei corporale, iar cei doi conducatori auto au incheiat un proces verbal de constatare amiabila, intrucat  paratul si-a recunoscut in totalitate vina pentru producerea accidentului si a predat reclamantului polita de asigurare pentru ca acesta sa isi repare prejudiciul
Reclamantul a mai aratat ca s-a prezentat la societatea SC C ASIG SA pentru a solicita repararea prejudiciului, insa cererea de despagubire a fost respinsa, intrucat societatea de asigurare  a considerat ca nu se pot trage concluzii cu privire la cauzele si imprejurarile producerii accidentului.
Reclamantul a considerat ca sunt indeplinite fata de paratul BA toate conditiile raspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, dupa cum reiese din art. 998, 999 C civ, fiind necesar ca acesta sa raspunda pentru prejudiciul pe care l-a cauzat.
Cu privire la cuantumul prejudiciului pretins, s-a aratat ca acesta reprezinta contravaloarea reparatiei efectuate de catre  SC N SRL
In drept, s-au invocat prevederile art. 998-999 Cod civ.
Cererea de chemare in judecata a fost legal timbrata cu taxa de timbru  si s-a achitat timbru judiciar corespunzator.
Paratul BA a depus intampinare prin care a invocat exceptia nelegalei timbrari a cererii de chemare in judecata, exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, iar pe fond a solicitat  admiterea in parte a cererii de chemare in judecata.
In motivare, paratul a aratat ca la 09.07.2010 se deplasa spre satul V conducand autoturismul marca P model 307 cu numarul de inmatriculare CJ -YY -_. si a efectuat o manevra de intoarcere a autovehiculului spre stanga, moment in care a intrat in coliziune cu autovehiculul condus de reclamant, marca FE cu numarul de inmatriculare CJ - XX _...
S-a precizat ca nu au existat vatamari corporale si a fost completat formularul tipizat intitulat constatare amiabila de accident, moment in care s-a  inmanat reclamantului si polita de asigurare nr. ____ din data de 21.06.2010, valabila pana in data de 20.12.2010, insa cererea de despagubire a fost respinsa la plata  de catre asiguratorul S.C. C ASIG S.A., care a considerat ca este o tentativa de fraudare.
Paratul a afirmat ca aspectele retinute de catre asigurar nu corespund realitatii intrucat din totalitatea documentelor existente la dosarul de dauna, respectiv constatarile inspectorilor, fotografiile, masuratorile efectuate, rezulta fara putinta de tagada ca nu exista nicio tentativa de fraudare.
Cu privire la exceptia exceptia lipsei  calitatii procesuale pasive a paratului, s-a aratat ca,  raportat la prevederile din din Legea nr. 136/1995,  cererea reclamantului trebuie sa fie indreptata impotriva asiguratorului, care prezinta garantii de solvabilitate, fiind realizat astfel interesul public constand in despagubirea prompta si efectiva a celor pagubiti prin accidente rutiere.
S-a precizat ca persoana raspunzatoare este citata in calitate de intervenient fortat pentru a putea formula aparari cu privire la intrunirea elementelor raspunderii delictuale, insa precizarea expresa a calitatii procesuale, care nu este aceea de parat, releva intentia fara echivoc a legii de a nu mai permite obligarea sa directa, conjunct sau in solidar cu asiguratorul.
S-a concluzionat ca in speta  calitatea procesuala pasiva apartine exclusiv asiguratorului, iar intervenientul fortat nu poate fi obligat direct prin hotarare judecatoreasca sa o despagubeasca pe reclamanta, in conditiile existentei unei asigurari valabile.
Cu privire la pe fondul cauzei s-a solicitat admiterea in parte a cererii de chemare in judecata formulata de catre reclamant in masura in care se stabileste potrivit inscrisurilor depuse la dosarul cauzei precum si dupa administrarea intregului probator ca prejudiciul creat este rezultatul accidentului de circulatie din data de 09.07.2010.
Paratul BA a formulat  cerere de chemare in garantie impotriva S.C. C ASIG S.A. prin care a solicitat obligarea chematului in garantie la plata sumei de 6.081,06 lei reprezentand contravaloarea reparatiilor autoturismului FE proprietatea reclamantului BI si obligarea chemantului in garantie la plata cheltuielilor de judecata constand din taxa judiciara de timbru, timbru judiciar si onorariu avocatial.
Motivand cererea de chemare in garantie, paratul a aratat ca la data de 09.07.2010, data producerii accidentului, pentru autoturismul marca P model 307, cu numarul de inmatriculare CJ - YY -_.. exista incheiata asigurarea obligatorie de raspundere civila pentru pagube produse prin accidente de autovehicule, fiind emisa de catre S.C. C ASIG S.A. polita de asigurare nr. __ incheiata la data de 21.06.2010, cu valabilitate din data de 21.06.2010 pana in data de 20.12.2010.
S-a afirmat ca asiguratorul se subroga in drepturile si obligatiile asiguratului si, pe cale de consecinta, despagubirile cuvenite partilor civile vor fi achitate de catre acesta in temeiului contractului de asigurare.
Paratul a precizat  ca in urma instrumentarii dosarului de dauna de catre inspectorii asiguratorului a fost emisa o adresa catre pagubit in care se mentioneaza faptul ca asiguratorul considera ca prin inregistrarea cererii de despagubire s-a incercat fraudarea societatii de asigurare,
S-a mentionat faptul ca, in ipoteza stabilirii despagubirilor de catre instanta de judecata, raspunderea asiguratorului are un caracter prioritar fata de raspunderea civila delictuala pentru fapta proprie a asiguratului prev. de art. 998-999 Cod. civ. si, doar in situatia in care intinderea daunelor depasesc valoare maxima pe care o poate acorda asiguratorului in temeiul contractului de asigurare, asiguratul, in speta paratului, va putea fi obligat la plata diferentei.
Paratul a considerat ca potrivit dispozitiilor art. 49 coroborate cu cele ale art. 50 din Legea nr. 136/1995, precun si art. 51 din acelasi act normativ, cererea de chemare in garantie formulata impotriva societatii de asigurare este intemeiata.
In drept, s-au invocat prevederile art. 60 - 63 Cod.pr.civ, art. 48 si urmatoarele si Legea nr. 136/1995.
Paratul a solicitat judecarea cauzei si in lipsa sa, potrivit art. 242 alin.2 Cod.pr.civ.
Cererea de chemare in garantie a fost legal timbrata cu taxa de timbru  si s-a achitat timbru judiciar corespunzator.
Parata SC C ASIG SA  a depus intampinare prin care a solicitat  respingerea cererii principale si de chemare in garantie ca fiind netemeinice.
In motivare, parata a aratat ca in sarcina asiguratului sau nu sunt intrunite elementele raspunderii civile delictuale, lipsind  complementaritatea avariilor existente la autovehiculele implicate in accidentul rutier din data de 09.07.2010.
Parata a afirmat ca in urma evenimentului rutier din data de 09.07.2010 a fost deschis dosarul de dauna _., potrivit dispozitiilor art. 38 din Ordinul CSA nr. 5/2010. S-a mentionat faptul ca potrivit art. 5 din Ordinul CSA 21/2008, privitor la constatul amiabil "completarea si semnarea formularului Constatare amiabila de accident nu reprezinta o recunoastere a raspunderii conducatorilor auto, ci un cumul de elemente si fapte "care care vor contribui la solutionarea dosarelor de dauna".
S-a sustinut ca in urma propriile investigatii cu privire la accidentul de circulatie din data de 09.07.2010 s-a intocmit raportul de  investigatie privind cauzele si imprejurarile producerii accidentului de circulatie de catre inspectorii societatii de asigurarea, care a concluzionat ca evenimentul nu a avut loc conform celor declarate. S-a aratat in acest sens ca pagubitul a suferit o lovitura foarte puternica dreapta. In schimb, privitor la zona presupus de contact al asiguratului, acesta are doar niste zgarieturi superficiale, fara fisuri sau rupturi de material cum era normal.  S-a remarcat totodata faptul ca era obligatoriu ca cele doua bari de fata sa intre in contact, dar asiguratul nu prezinta urme de lovire pe bandoul de culoare neagra, si nici sub acesta, adica la inaltimea cuprinsa intre 20 si 50 cm, desi pagubitului  prezinta la aceasta inaltime avarii serioase.
Potrivit sustinerilor din cuprinsul intampinarii, cei doi conducatori implicati in eveniment au avariile necomplementare si nu s-au lovit, astfel incat dosarul de dauna RA_.. a fost respins la plata, domnul ~—- BI fiind informat asupra acestui aspect prin adresa nr. _.din data de 02.08.2010.
Parata a mai aratat ca, raportat la constatarile SC C ASIG SA cu privire la dinamica accidentului , se afla in imposibilitatea acordarii despagubirilor, fiind aplicabile prevederile art. 45 alin.3  din Ordinul CSA 5/2010 care arata ca cererile de despagubire se resping cand "nu se pot trage concluzii cu privire la persoana raspunzatoare de producerea prejudiciului, la cauzele si imprejurarile producerii accidentului, precum si la cuantumul prejudiciilor produse", caz in care despagubirile se stabilesc prin hotarare judecatoresca.
Prin urmare, s-a solicitat ca dupa administrarea probatoriului in cauza sa se dispuna respingerea actiunii ca fiind netemeinica si nelegala raportat la faptul ca in sarcina asiguratului nu sunt intrunite elementele raspunderii civile delictuale.
In drept, parata a invocat prevederile Legii nr. 136/1995, Ordinul nr. 5/2010 emis de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor, Codul de procedura civila.
La data de 06 aprilie 2012 reclamantul BI a modificat cererea principala, in sensul ca a chemat in judecata si pe parata SC C ASIG SA , solicitand obligarea acesteia la plata sumei de 6081,06 lei, reprezentand despagubiri, cu cheltuieli de judecata.
La data de 23 aprilie 2012 reclamantul BI a precizat cererea de chemare in judecata, aratand ca a chemat in judecata in calitate de  parata pe SC C ASIG SA si in calitate de intervenient fortat pe Paratul BA .
Prin incheierea pronuntata in sedinta publica din data de 09 martie 2012  a fost respinsa exceptia nelegalei timbrari a cererii principale si a fost unita cu fondul exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului.
In probatiune, in temeiul art. 167 alin.1 C.proc.civ. instanta a incuviintat partilor administrarea probei a probei testimoniale, a probei cu inscrisuri precum si efectuarea unei expertize tehnice - specialitatea autovehicule .
La termenul de judecata din data de 18 mai 2011 si  s-a administrat proba testimoniala, fiind audiat martorul PI.
La dosarul cauzei fiind depus raportul de expertiza tehnica judiciara - specialitatea automobile - circulatie rutiera, efectuat de expert judiciar ing. MI.
 Analizand actele si lucrarile dosarului, in raport de sustinerile partilor, de probele administrate in cauza, precum si de dispozitiile legale incidente, instanta retine urmatoarea stare de fapt si de drept:
Cu privire la starea de fapt, instanta retine ca la 09 iulie 2010 s-a produs un accident de circulatie in localitatea V din jud. CJ  in care a fost implicat autovehiculul   condus de catre paratul BA si autoturismul  condus de catre reclamant.
Conducatorii auto implicati in evenimentul rutier au incheiat procesul-verbal de constatare amiabila din cuprinsul caruia rezulta ca paratul BA, care se deplasa la volanul autoturismului marca P model 307 cu numarul de inmatriculare CJ -YY -_., a efectuat o manevra de intoarcere a autovehiculului spre stanga intrand astfel in coliziune cu autovehiculul cu numarul de inmatriculare CJ - XX -_.. condus de reclamant. In urma coliziunii nu au rezultat vatamari corporale, insa s-a produs avarierea ambelor autoturisme implicate in evenimentul rutier.
Conform dispozitiilor art. 998-999 Cod.civ , in vigoare la data producerii accidentului rutier, raportul juridic de dezdaunare se stabileste intre persoana pagubita si persoana a carei fapta cauzat prejudiciul, iar pentru angajarea raspunderii civile delictuale se cer a fi intrunite cumulativ anumite conditii,  respectiv: existenta unei fapte ilicite, a unei persoane prin care s-au adus prejudicii materiale sau morale unei alte persoane, existenta unei legaturi de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciul cauzat si vinovatia autorului faptei ilicite.
In ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului BA, instanta va avea in vedere faptul ca in raportul juridic obligational reglementat de art. 998-999 Cod.civ, in vigoare la momentul producerii evenimentului rutier, calitatea procesuala pasiva apartine persoanei care prin fapta sa ilicita a cauzat un prejudiciu altei persoane.
Intrucat prin cererea de chemare in judecata reclamantul a solicitat repararea prejudiciului cauzat printr-o fapta ilicita constand in nerespectarea regulilor de circulatie pe drumurile publice, calitatea procesuala pasiva in raportul juridic dedus judecatii apartine persoanei a carei presupusa fapta a pricinuit prejudiciul.
Mai trebuie observat faptul ca dispozitiile art. 54 din Legea nr.136/1995, potrivit carora drepturile persoanelor pagubite prin accidente produse de vehicule aflate in proprietatea persoanelor asigurate in Romania se exercita impotriva asiguratorului de raspundere civila, instituie o masura de protectie pentru persoanele pagubite prin astfel de accidente, dar nu sunt de natura sa stinga raportul juridic care a luat nastere in urma producerii unui prejudiciu printr-o fapta ilicita si in virtutea caruia persoana care a cauzat prejudiciul este tinuta sa-l repare.
 Prin urmare, instanta constata existenta identitatii intre persoana pretins obligata in raportul juridic de dezdaunare litigios si paratul BA, fiind justificata chemarea acestuia in judecata, drept pentru va respinge exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a acestuia paratul.
Cu privire la fondul cauzei, instanta retine ca raportul de expertiza tehnica judiciara - specialitatea automobile - circulatie rutiera efectuat de expert judiciar ing. MI descrie modul  de producere a impactului  astfel: autoturismul marca FE cu nr. de inmatriculare CJ XX_ se depasa in directia inainte, iar autoturismul cu nr. de inmatriculare CJ YY _. a incercat sa intoarca plecand de pe loc fara a se asigura. S-a concluzionat in cuprinsul raportului de expertiza ca impactul intre autoturisme s-a produs din pricina neacordarii prioritatii de trecere la efectuarea unei manevre de intoarcere de catre conducatorul autovehiculului cu nr. de inmatriculare CJ XX_.
Starea de fapt anterior descrisa, relevata si de conducatorii auto implicati in evenimentul rutier, nu a fost infirmata de parata societate de asigurare prin administrarea vreuniu mijloc de proba.
In urma evenimentului rutier, autoturismul cu numarul de inmatriculare CJ XX_ proprietatea reclamatului BI, a suferit avarii la bara fata, aripa dreapta fata, far dreapta fata, semnalizator dreapta fata, proiector ceata, capota motor, suport dreapta fata,  acestea fiind consemnate in nota de constatare a avariilor incheiate de parata societate de asigurare la 17.07.201 in cadrul dosarului de dauna RA _..
La data producerii evenimentului rutier autoturismul cu nr. de inmatriculare CJ-XX-_.  era asigurat cu polita de asigurare nr. _.. incheiata la data de 21.06.2010, cu valabilitate din data de 21.06.2010 pana in data de 20.12.2010 la parata SC C ASIG SA  , astfel incat societatea de asigurare acorda despagubiri, conform art. 49 din Legea nr.136/1995, pentru prejudiciile de care asiguratii raspund fata de terte persoane pagubite prin accidente de vehicule.
Contrar sustinerilor paratei SC C ASIG SA, instanta constata ca probele administrate confirma producerea accidentului rutier in modalitatea aratata de catre reclamant, precum si faptul ca vinovatia  pentru producerea accidentului apartine conducatorului autovehiculului cu nr. de inmatriculare CJ-YY-_...
Raportul de expertiza tehnica judiciara atesta si faptul ca piesele indicate in cuprinsul devizului de reparatii  emis de catre SC N SRL au fost avariate in urma impactului petrecut in conditiile declarate de conducatorul autovehiculului cu numarul de inmatriculare CJ XX_. , proprietatea reclamantului.
Instanta retine ca existenta si intinderea prejudiciului produs au fost probate prin devizul de materiale si manopera, prin nota de constatare a daunelor si prin raportul de expertiza efectuat in cauza, ce a concluzionat ca accidentul se putea produce in modalitatea declarata de catre reclamant si putea provoca avariile constatate in pofida aprecierilor nejustificate tehnic de catre parata .
Prin urmare, instanta considera ca suma de 6081,06 lei reprezinta o estimare corecta a prejudiciului suferit de reclamant prin avarierea autoturismului, reprezintand echivalentul repararii integrale al prejudiciului cauzat prin fapta ilicita.
Raportat la aspectele anterior epxuse, instanta  constata ca in cauza sunt intrunite conditiile art.998-999 Cod.civ . privind raspunderea civila a  conducatorul autovehiculului cu numar de inmatriculare CJ-XX-_., asigurat pentru raspundere civila delictuala, la data producerii accidentului, la SC C ASIG SA  .
Avand in vedere considerentele de fapt si de drept anterior expuse,  instanta constata ca pretentiile reclamantului sunt justificate , motiv pentru care  in temeiul art. 998-999 Cod.civ. art. 49 si art. 54 din Legea nr.136/1995 instanta va admite cererea in parte  principala si va obliga pe parata SC C ASIG SA sa plateasca reclamantului BI suma de 6.081,06 lei reprezentand despagubiri.
In ceea priveste obligarea paratului BA la plata despagubirilor, trebuie aratat ca repararea prejudiciului in cadrul raspunderii delictuale are drept scop sa inlature integral efectele faptei ilicite, iar nu sa constituie o sursa de dobandire a unor venituri suplimentare, in plus fata de paguba suferita.
Astfel fiind, pentru a fi susceptibil de reparare, prejudiciul concret trebuie sa nu fie reparat inca, iar in ipoteza in care exista o polita de asigurare de raspundere civila si cel prejudiciat primeste despagubiri de la societatea de asigurare, autorul prejudiciului poate fi obligat numai pentru diferenta.
Avand in vedere solutia ce urmeaza a fi dispusa in speta, in sensul obligarii paratei societate de asigurare la plata de despagubiri in valoare de 6.081,06  lei catre reclamant, despagubiri ce repara in intregime prejudiciul suferit, instanta constata ca obligarea paratului BA la acoperirea aceluiasi prejudiciu ar fi lipsita de temei, drept pentru care urmeaza a respinge actiunea formulata impotriva acestui parat ca neintemeiata.
Pe cale de consecinta, va fi respinsa ca neintemeiata si cererea de chemare in garantie formulata de paratul BA in contradictoriu cu parata  SC C ASIG SA intrucat paratul nu a cazut in pretentii, actiune promovata impotriva acestuia urmand a fi respinsa.
Cu privire la cheltuielile de judecata, instanta retine ca acestea se compun din taxa judiciara de timbru, timbru judicia si onorariu avocatului reclamantului, potrivit inscrisurilor doveditoare depuse  la dosar  si, potrivit art.  274-276 Cod.pr.civ, se impun a fi suportate de catre parata SC C ASIG SA avand in vedere ca pretentiilor  reclamantului au fost admise in totalitate fata de aceasta parata.
Prin urmare, in baza art. 274-276 Cod.pr.civ, instanta va obliga pe pe parata SC C ASIG SA sa plateasca reclamantului suma de 1481 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand taxa judiciara de timbru, timbru judiciar si onorariu avocatial

8/ PLANGERE CONTRAVENTIONALA HG nr.984/2005. SENTINTA  CIVILA NR.  2798/05.12.2013. CONTRAVENTII.
Prin plangerea contraventionala, petentul SS a solicitat in contradictoriu cu intimata Directia Sanitara  Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor CJ, anularea procesului verbal de constatare si sanctionare a contraventiei seria CJ nr. 0000XXX/27.03.2013 si, in subsidiar, inlocuirea amenzii aplicate cu avertismentul.
In motivare, petentul a aratat ca, in data de 27.03.2013 se aflaa in targ in localitatea CT, unde comercializa animale (pasari). In jurul orei 10.00 s-a efectuat un control de catre o persoana din cadrul DSVSA CJ, ocazie cu care s-a intocmit procesul verbal de contraventie seria CJ nr. 0000XXX/27.03.2013 prin care i-a fost aplicata o amenda de 720 lei pentru faptul ca nu detinea aviz interjudetean.
Petentul a aratat faptul ca procesul verbal este nul eoarece a fost incheiat de catre persoana care nu avea calitate, intrucat potrivit art. 11 alin. 3 din Hotararea nr. 984/25.08.2005, porcesul verbal trebuia incheiat de catre un inspector, iar procesul verbal contestat a fot incheiat de catre un consilier.
Totodata, petentul a aratat faptul ca a fost sanctionat pentru o fapta care nu este prevazuta in art. 3 lit. b pct. 9 din HG nr. 984, conform caruia detinerea sau transportul de animale neidentificate si neinregistrate, fara documente sanitare veterinare se sanctioneaza cu amenda de la 720-1500 lei. In schimb, petentul precizeaza ca detinea certificat de producator pentru pasari si oua, precum si fisa de sanatate pentru animalele de la care se valorifica produse de origine animala, acte care sunt in conformitate cu art. 3 lit. b pct. 9 si pe care le-a prezentat la intocmirea procesului verbal, dar i-au fost refuzate.
Un alt motiv de nulitate, sustine petentul, este acela ca la incheierea procesului verbal a fost prezent si martorul HI care nu a semnat procesul verbal si nu este identificat prin datele sale personale, necesare pentru valabilitatea procesului vebal.
In  drept, petentul a invocat HG nr. 984/2005.
In probatiune, petentul a depus la dosar copia procesului verbal contestat, certificat de producator, fisa de sanatate pentru animale, martori.
La data de 04.06.2013, intimata, a depus la dosar un Intampinare, prin care a solicitat respingerea plangerii.
In sustinere, intimata a aratat faptul ca la data de 27.03.2013, pe raza localitatii Campia Turzii, s-a organizat un control inopinat, dar legal efectuat, in virtutea competentelor exclusive ale agentului constatator, asa cum au fost stabilite prin OG nr. 42/2004 si Ordinul ANSVSA nr. 57/2010, precum si Regulamentele CE.
La data si ora constatarii, petentul a efectuat un transport de animale (pasari), de la localitatea de domiciliu din judetul AB la targul din localitatea CT din judetul CJ fara a detine aviz interjudetean, fiind incalcate prevederile exprese ale Ordinului Presedintelui ANSVSA nr. 147/2006, petentul fiind obligat de a face toate demersurile necesare in scopul obtinerii si detinerii tuturor documentelor aferente unei comercializari de animale cu respectarea cerintelor specifice legislatiei sanitare veterinare.
Intimata a aratat faptul ca nici uul dintre documentele depuse de catre petent nu pot suplini continutul si nu fac parte din categoria celor solicitate imperativ prin dispozitiile normative pentru cazurile de comercializare a pasarilor in afara altor judete decat cele de provenienta.
In drept, intimata a invocat prev. art. 205 C.pr.civ., OG nr. 2/2001, Ordinul P. ANSVSA nr. 147/2006, HG nr. 984/2005.
In probatiune, s-a depus fisa postului dresantului procesului verbal atacat, Nota de relatii.
In cauza a fost incuviintata si administrata proba cu inscrisuri.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Prin procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei seria CJ nr. 0000xxx/27.03.2013 intocmit de intimata, petentul a fost sanctionat cu amenda de 720 lei, retinandu-se in sarcina sa faptul ca a efectuat transport de animale (pasari) de la localitatea de domiciliu (Oarda, jud. ALba) la targ CT fara a detine aviz interjudetean.
Plangerea a fost promovata cu respectarea termenului de 15 zile prevazut de art. 31 din O.G. nr. 2/2001, modificata, fiind inregistrata pe rolul Judecatoriei Alba Iulia la data de 05.04.2013.
Fiind investita, potrivit dispozitiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, cu verificarea legalitatii si temeiniciei procesului-verbal, instanta constata urmatoarele:
Analizand actul de sanctionare sub aspectul legalitatii sale, instanta apreciaza ca acesta a fost intocmit cu respectarea dispozitiilor art. 16 si 17 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la mentiunile obligatorii ce trebuie prevazute sub sanctiunea nulitatii, ce poate fi invocata si de instanta din oficiu.
Instanta mai retine ca faptei i s-a dat o corecta incadrare juridica, petentul fiind sanctionat pentru savarsirea contraventiei prevazuta de art. 3 lit. b pct. 9 din OG nr. 984/2005 ("Urmatoarele fapte constituie contraventii la normele sanitare veterinare privind circulatia animalelor, produselor de origine animala, furajelor sau a produselor medicinale si a altor produse de uz veterinar si se sanctioneaza dupa cum urmeaza: b) cu amenda de la 720 lei la 1.500 lei, in cazul faptelor savarsite de persoanele fizice, respectiv cu amenda de la 6.000 lei la 12.000 lei, in cazul faptelor savarsite de persoanele juridice: 9. detinerea sau transportul de animale neidentificate si neinregistrate, fara documente sanitare veterinare;").
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanta retine ca, desi in dreptul nostru intern contraventiile au fost scoase de sub incidenta dreptului penal si procesual penal, in lumina jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei si Kadubec c. Slovaciei), acest gen de contraventii intra in sfera "acuzatiilor in materie penala" la care se refera primul paragraf al art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului. La aceasta concluzie conduc doua argumente: norma juridica ce sanctioneaza astfel de fapte are caracter general (H.C.L. nr. 26/2010 se adreseaza tuturor cetatenilor); sanctiunile contraventionale aplicabile (amenda alternativ cu sanctiunile complementare) urmaresc un scop preventiv si represiv.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, Neata c. Romaniei, Anghel c. Romaniei) ca aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra ca fapta in discutie are in sensul art. 6 din Conventie "caracter penal".
Conform jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumata nevinovata si de a solicita acuzarii sa dovedeasca faptele ce i se imputa nu este absolut, din moment ce prezumtiile bazate pe fapte sau legi opereaza in toate sistemele de drept si nu sunt interzise de Conventia Europeana a Drepturilor Omului, in masura in care statul respecta limite rezonabile, avand in vedere importanta scopului urmarit, dar si respectarea dreptului la aparare (cauza Salabiaku c. Frantei, hotararea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag si Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Instanta retine ca petentul nu a reusit sa faca dovada pozitiva a unei situatii de fapt contrarii celei descrise in actul constatator al contraventiei.
Instanta retine ca procesul-verbal de constatare a contraventiei este un act autentic care se bucura de o prezumtie relativa de veridicitate in sensul ca pana la proba contrarie (pana la rasturnarea prezumtiei de veridicitate prin mijloace de proba aduse de petent in sustinerea plangerii contraventionale) acesta este considerat ca reprezinta adevarul, in sensul ca oglindeste in mod corect cele intamplate.
Aceasta prezumtie in cazul proceselor-verbale de constatare a contraventiei spre deosebire de alte acte autentice nu este una absoluta (dovada contrarie putandu-se face in aceste cazuri doar prin inscrierea in fals), ci doar una relativa, in sensul ca i se permite presupusului contravenient ca, in cursul judecarii plangerii sale, sa depuna la dosarul cauzei inscrisuri ori sa administreze orice alte probe din care sa rezulte faptul ca cele aratate in continutul procesului-verbal de constatare a contraventiei sunt neadevarate.
Din cele aratate mai sus reiese ca aceasta inversare a prezumtiei, nu opereaza automat doar prin simpla solicitare de anulare a actului, ci petentul, trebuie sa ceara instantei, in conformitate cu prevederile art. 167 Cod procedura civila, incuviintarea si administrarea unor probe din care sa rezulte contrariul.
Prin urmare, din cele aratate mai sus, rezulta ca, odata constatata validitatea actului, trebuie sa considere ca cele aratate in cuprinsul acestuia sunt conforme cu adevarul (cu realitatea celor intamplate).
In ceea ce priveste individualizarea sanctiunii contraventionale aplicate, in raport cu dispozitiile art. 21 alin. (3) din O.G nr. 2/2001, instanta retine ca amenda contraventionala aplicata este proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite, tinand seama de imprejurarile in care a fost savarsita fapta si mijloacele de savarsire a acesteia, de scopul urmarit, de urmarea produsa, precum si de circumstantele personale ale contravenientului, raportat la pericolul provocat prin fapta sa de catre petent.
Fata de situatia de fapt si de drept expusa, instanta constata ca procesul-verbal contestat este legal si temeinic, iar sanctiunea aplicata este corect individualizata, astfel incat urmeaza sa respinga plangerea in temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, ca neintemeiata.