Raspunderea membrilor organelor de conducere. Lipsa dovezii ca bunurile si actele debitorului au fost predate lichidatorului judiciar. Netinerea unei contabilitati in conformitate cu legea ce rezulta din nepredarea actelor contabile

Curtea de Apel Cluj, Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal, decizia nr. 3926 din 24 octombrie 2011

Prin sentinta civila nr. 187 din 18.01.2011, a Tribunalului Comercial Cluj s-a respins  cererea formulata de lichidatorul Cabinetul individual de Insolventa D.A. in contradictoriu cu paratei M.C.C., avand ca obiect antrenarea raspunderii patrimoniale pentru pasivul debitoarei SC M.I. SRL.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, tribunalul a  retinut  ca prin sentinta comerciala nr. 2192/25.05.2010 pronuntata de Tribunalul Comercial Cluj a fost admisa cererea formulata de creditoarea DGFP CLUJ si s-a dispus deschiderea procedurii insolventei debitoarei SC M.I. SRL, fiind desemnat lichidator judiciar Cabinetul Individual de Insolventa D.A.. Prin sentinta comerciala nr. 3705/14.09.2010 a fost incuviintat tabelul definitiv de creante al debitoarei si s-a dispus intrarea debitoarei in faliment in procedura simplificata. In tabelul definitiv de creante au fost inscrise creante in cuantum de 148.258,14 lei.
Din informatiile oferite de Oficiul Registrului Comertului Cluj, rezulta ca M.C.C. a avut calitatea de administratori al debitoarei SC M.I. SRL de la data de 25.09.2003 si pana la momentul intrarii debitoarei in procedura insolventei.
Lichidatorul judiciar a sustinut ca parata nu a predate bunurile aflate in patrimoniul debitoarei, respectiv active imobilizate in suma de 15.630 lei si active circulante in suma de 210.835 lei si nu au predate actele contabile ale debitoarei.
Lichidatorul judiciar a procedat la notificarea administratorului statutar al debitoarei, solicitand predarea bunurilor societatii si a documentelor contabile, insa nu s-a facut dovada faptului ca notificarile expediate au ajuns la cunostinta paratei deoarece scrisorile recomandate nu au fost expediate cu confirmare de primire.
Judecatorul sindic a apreciat ca, in conditiile in care notificarile prin care lichidatorul judiciar a solicitat paratei predarea bunurilor si a actelor contabile nu au ajuns efectiv in posesia acesteia, nu se poate retine ca parata a refuzat sa predea bunurile si actele contabile ale societatii si din acest fapt sa se ajunga la concluzia ca parata a folosit bunurile debitoarei si ca nu a tinut contabilitatea in conformitate cu dispozitiile legale si aceste fapte au determinat, la randul lor,  aparitia starii de insolventa a debitoarei.
 Astfel, in cauza nu s-a facut dovada faptului ca parata a savarsit fapte care sa atraga raspunderea pentru pasivul societatii debitoare in conditiile art. 138 lit a si d din Legea 85/2006, motiv pentru care instanta a respins cererea ca neintemeiata.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs D.A. in calitate de lichidator judiciar, solicitand admiterea recursului, desfiintarea sentintei si pe fond, admiterea cererii formulate si obligarea paratei M.C.C.  la plata sumei de 148.258,14 lei.
In motivarea recursului, arata ca a notificat administratorul statutar al debitoarei, cat si societatea debitoare, prin adresele nr. 561 si 562/31.05.2010, prin care a solicitat depunerea actelor contabile la dispozitia lichidatorului judiciar, in vederea analizarii in concret a relatiilor comerciale in care a fost angajata societatea. Aceste acte nu au fost prezentate de administratorul statutar.
Astfel, lichidatorul judiciar a analizat site-ul MFP, din care rezulta ca societatea a depus ultimul bilant contabil aferent exercitiului financiar 2008, din care reiese faptul ca debitoarea are in patrimoniu: active imobilizate In suma de 15.630 lei si active circulante In suma de 210.835 lei, constand din stocuri - 125.585 lei, creante - 4.804 lei si casa si conturi In banca - 80.446 lei. Toate aceste bunuri nu au fost predate de administratorul statutar, fapta ilicita constand in nevalorificarea bunurilor mentionate pentru a aduce venituri societatii debitoare, iar intre aceasta fapta savarsita cu vinovatie si prejudicierea creditorilor exista legatura cauzala. Prin nepredarea acestor bunuri, se poate aprecia ca au fost folosite in interes propriu al administratorului statutar, fiind incidente prevederile arte 138, al. 1, lit. a) din Legea nr. 85/2006.
Administratorul statutar, desi somat prin adresele amintite mai sus, nu a depus actele contabile si nici actele prevazute de art. 28 din Legea nr. 85/2006, respectiv o lista a bunurilor debitoarei, bilantul contabil si contul de profit si pierderi, ultima balanta de verificare si lista cu creditorii.
Conform OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, contribuabilii sunt obligati sa furnizeze periodic organelor fiscale informatii referitoare la activitatea desfasurata, Bilantul contabil este o sinteza a informatiilor ce caracterizeaza la un moment dat elementele constitutive ale patrimoniului fiecarei societati. Furnizarea informatiilor se face prin completarea unei declaratii pe proprie raspundere, a marimii bazei de impunere si a impozitului datorat, precum si a depunerii bilantului contabil.
Prin nedepunerea bilantului contabil si a actelor contabile nu se poate stabili starea de fapt fiscala si patrimoniala a societatii debitoare, ceea ce reprezinta o incalcare a Legii contabilitatii nr.82/1991. Or, contrar Legii contabilitatii, administratorul statutar nu a condus evidenta contabila, ceea ce se incadreaza in prevederile arte 138, al. 1, lit. d) din Legea or. 85/2006, respectiv "nu au tinut contabilitatea in conformitate cu legea."
Tinand cont de toate aceste aspecte, precum si de dispozitiile cuprinse in art. 138, al. 1, Iit. a) si d) din Legea nr. 85/2006, potrivit carora judecatorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul societatii ajunsa in incetare de plati sa fie suportat de membrii organelor de conducere si/sau de supraveghere din cadrul societatii, precum si de orice alta persoana care a cauzat starea de insolventa a debitorului, considera ca in prezenta cauza sunt incidente aceste prevederi, iar pentru savarsirea acestor fapte s-a cauzat societatii debitoare un prejudiciu in cuantum de 148.258,14 lei, existand un raport de cauzalitate intre faptele ilicite cu vinovatie de administratorul statutar si prejudicierea creditorilor cu suma de 148.258,14 lei.
Analizand sentinta recurata prin prisma motivelor de recurs, precum si prin prisma dispozitiilor art.304 si art.3041 C.proc.civ., instanta constata ca recursul este intemeiat pentru urmatoarele considerente:
Demersul lichidatorului judiciar desemnat in procedura insolventei debitoarei  SC M.I. SRL a fost intemeiat pe dispozitiile art.138 lit.a si d din Legea 85/2006 si indreptat impotriva administratorului statutar al debitoarei, parata M.C.C..
Astfel cum rezulta din inscrisurile depuse, practicianul in insolventa i-a notificat pe debitoare si pe fostul administrator sa predea registrele, actele prevazute la art.28 din lege si bunurile societatii; notificarea s-a realizat prin scrisoare recomandata, insa parata nu a predat lichidatorului niciunul din actele prevazute de lege sau din bunurile debitoarei, astfel ca acesta a formulat prezenta cerere de atragere a raspunderii personale a persoanelor vinovate in conformitate cu prevederile art.138 alin.1 lit.a si d din Legea 85/2006.
Din verificarile efectuate de catre lichidatorul judiciar a reiesit faptul ca debitoarea nu mai detine in patrimoniu toate bunurile evidentiate in actele financiar contabile pe care le-a putut identifica, respectiv bilantul contabil si contul de profit si pierdere incheiat la data de 31.12.2008 afisat pe site-ul MFP, activele, inclusiv numerarul din casierie, nefiind predate lichidatorului judiciar si nefiind folosite in interesul debitoarei, pentru a-i plati pe o parte din creditorii sai.
Potrivit art.138 alin.1 lit.a si d din Legea nr.85/2006, judecatorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitoarei ajunsa in insolventa sa fie suportat de catre administratorul societatii, daca se dovedeste ca acesta a folosit bunurile sau creditele persoanei juridice in folosul propriu sau al altei persoane si nu au tinut o contabilitate in conformitate cu legea.
In speta, curtea constata ca nici la acest moment nu exista dovada ca bunurile si actele mentionate au fost predate lichidatorului judiciar, astfel ca se poate sustine cu temei ca acestea au fost folosite de catre parata, iar nevalorificarea acestora precum si lipsa unei utilizari potrivit destinatiei lor au determinat, conform sustinerilor lichidatorului judiciar, starea de insolventa a debitoarei. De asemenea, prin netinerea unei contabilitati in conformitate cu legea (concluzie ce rezulta din nepredarea actelor contabile), obligatia de care raspunde, potrivit art.11 din Legea 82/1991, administratorul societatii, s-au creat premisele intrarii in starea de insolventa.
Judecatorul sindic a motivat solutia de respingere a cererii pe imprejurarea ca nu s-a facut dovada ca notificarile trimise de lichidator au fost primite de destinatarii acestora, in lipsa confirmarilor de primire, insa, potrivit art.35 din Legea 85/2006, parata avea obligatia ca in termen de 10 zile de la data deschiderii procedurii sa depuna la dosarul cauzei actele si informatiile prevazute la art.28 alin.1, iar la lit.b se mentioneaza si lista completa a tuturor bunurilor debitorului, astfel ca instanta apreciaza ca obligatia predarii listei bunurilor si apoi predarea efectiva a acestora exista in temeiul legii, nefiind necesara o notificare expresa in acest sens.
De altfel, parata nu si-a indeplinit aceasta obligatie nici macar in cursul judecarii cauzei, avand aceasta posibilitate inclusiv in recurs.
Avand in vedere considerentele expuse, in temeiul art.304¹ si art.312 C.proc.civ. raportat la art.8 din Legea 85/2006, instanta va admite recursul, va modifica sentinta in sensul ca va admite actiunea formulata de catre lichidatorul judiciar al debitoarei si va obliga parata sa plateasca pasivul debitoarei pana la concurenta sumei de 148.258,14 lei. (Judecator Cristina Pasol)