Acordarea a ceea ce nu s-a cerut. Solicitarea prin actiune a pretului de piata al apartamentului, si acordarea de catre instanta a pretului actualizat. Nelegalitate

Curtea de Apel Cluj, Sectia I civila, decizia nr. 317 din 26 ianuarie 2012

Prin cererea inregistrata la data de 24 iunie 2010 pe rolul Judecatoriei Cluj-Napoca, reclamantul M.M.C. a solicitat instantei in contradictoriu cu paratul STATUL ROMAN prin MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE ca, prin hotararea pe care o va pronunta sa oblige paratul la restituirea catre reclamant a pretului de piata actualizat al imobilului care a facut obiectul Contractului de vanzare-cumparare nr.30510 din 17 octombrie 1996, stabilit conform standardelor internationale de evaluare, cu cheltuieli de judecata.
Prin Sentinta civila nr. 11266/30.06.2011 a Judecatoriei Cluj-Napoca a fost respinsa actiunea formulata de reclamantul M.M.C., in contradictoriu cu paratul Ministerul Finantelor Publice, privind obligarea paratului la plata catre reclamant a pretului de piata actualizat al imobilului care a facut obiectul Contractului de vanzare-cumparare nr. 30510 din 17 octombrie 1996, stabilit conform standardelor internationale de evaluare, ca neintemeiata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut urmatoarele:
Prin contractul de vanzare cumparare nr. 30.510 incheiat la data de 17 oct.1996 intre SC Constructardealul SA si antecesoarea reclamantului, numita S.E., s-a instrainat in temeiul Legii nr.112/1995 apartamentul nr.3, situat in Cluj Napoca, str.A., nr.15, jud.Cluj, la pretul de 10.912.138 ROL.
In baza contractului de vanzare cumparare mentionat si a Certificatului de mostenitor  nr. 116/1997 reclamantul si-a intabulat in CF 144768 Cluj- Napoca, nr. top 49/1/2/III, dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 3 .
Prin Sentinta civila nr. 9388/2006 pronuntata de Judecatoria Cluj Napoca s-a admis actiunea formulata de reclamanta Arhiescopia Ortodoxa a Vadului Feleacului si Clujului si in consecinta s-a constatat nulitatea absoluta a contractului de vanzare cumparare nr.38510 incheiat intre SC Constructardealul SA si defuncta S.E., avand ca obiect apartamentul nr.3, situat in Cluj Napoca, str. A., nr.15, jud.Cluj. S-a dispus rectificarea cartii funciare prin radierea dreptului de proprietate al paratului M.M.C. si al defunctei S.E. inscrise in cartea funciara 121560 Cluj Napoca, respectiv in CF 144768 Cluj Napoca.
In motivare instanta de fond a retinut ca imobilul apartament nr. 3 nu intra sub incidenta dispozitiilor Legii nr.112/1995, fiind exclus dreptul dreptul fostului proprietar de a obtine restituirea in natura a imobilului sau masuri compensatorii si in mod evident si dreptul chiriasului de a opta pentru cumpararea imobilului. Buna credinta a cumparatorului si a vanzatorului invocata pe parcursul solutionarii cauzei, cedeaza in fata principiului unanim admis " nemo censetur ignorare legem"- nimeni nu poate invoca necunoasterea legii. O simpla lecturare a Legii nr.112/1995 releva domeniul de aplicare al acesteia si cu minime diligente se putea afla identitatea proprietarului tabular de la care Statul Roman a preluat imobilul.
Prin Decizia civila nr. 516/A/2007, pronuntata de Tribunalul Cluj s-au respins ca nefondate apelurile declarate de paratii M.M.C. si Statul Roman prin Consiliul Local al Municipiului Cluj Napoca impotriva Sentintei civile nr. 9388/2006 a Judecatoriei Cluj Napoca.
S-a retinut de catre instanta de recurs ca apelantii nu pot invoca buna credinta la incheierea contractului, avand in vedere ca s-ar incalca un alt principiu fundamental al dreptului potrivit caruia nimeni nu poate invoca necunoasterea legii, atata timp cat dintr-o simpla cercetare a cartii funciare cumparatorul poate observa ca imobilul a fost preluat de stat de la reclamantaa si ca nu intra astfel sub incidenta Legii nr.112/1995.
Prin expertiza tehnica efectuata in cauza s-a stabilit ca valoarea de piata a imobilului este de 305.980 lei.
In prezenta cauza reclamantul,in calitate de mostenitor al defunctei S.E. a solicitat obligarea paratilor Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice si Ministerul Finantelor Publice la plata pretului de piata al imobilului in temeiul art. 50 ind. 1 din Legea nr. 10/2001, motivat pe aceea ca numita S.E. a fost de buna credinta in momentul cumpararii apartamentului nr.3, situat in Cluj Napoca, str. A., nr.15, jud.Cluj.
In drept, potrivit art.50 si 50 ind.1 din Legea nr. 10/2001, asa cum a fost modificata prin Legea nr. 1/2009, proprietarii ale caror contracte de vanzare cumparare, incheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995 au fost desfiintate prin hotarari judecatoresti definitive si irevocabile au dreptul la restituirea  pretului de piata al imobilului, stabilit conform standardelor internationale de evaluare.
Din interpretarea textului de lege enuntat se desprinde concluzia potrivit cu care, pentru ca o persoana sa fie titularul dreptului de restituire al pretului de piata, trebuie sa indeplineasca doua conditii cumulative: contractul de vanzare cumparare sa fie desfiintat prin hotarari judecatoresti irevocabile, iar contractul sa fie incheiat cu respectarea prevederilor Legii nr.112/1995.
In prezenta cauza nu este indeplinita decat prima conditie, contractul de vanzare cumparare fiind desfiintat prin Sentinta civila nr. 9388/2006 a Judecatoriei Cluj Napoca , ramasa definitiva si irevocabila prin Decizia civila nrt.516/A/2007 a Tribunalului Cluj, nu si cea de a doua, intrucat contractul de vanzare cumparare mai sus enuntat a fost incheiat cu eludarea prevederilor Legii nr.112/1995, din moment ce apartamentul nr.3 nu a intrat sub incidenta Legii nr.112/1995.
Or, in aceste conditii, instanta a retinut ca, ratiunea legiutorului la emiterea art.50 ind.1 alin.1 din Legea nr.10/2001 nu a fost aceea de a ocroti prin edictarea normei reaua credinta a partilor, care se include in speta, in contextul eludarii conditiilor impuse de Legea nr.112/1995 ci, din contra, aceea de a sanctiona, prin distinctia pe care o face intre contractele incheiate cu respectarea legii mentionate ( caz in care se cuvine pretul de piata) si contracte incheiate cu incalcarea ei ( caz in care se cuvine pretul actualizat) fiind imoral si inechitabil ca o persoana care a fost de rea credinta la incheierea contractului sa i se acorde aceeasi despagubire ca si la o persoana care nu a urmarit eludarea legii si a fost de buna credinta la incheierea actului juridic, desfiintat ulterior.
Din probatoriul existent la dosarul cauzei, respectiv hotararile judecatoresti definitive si irevocabile mentionate mai sus, rezulta fara putinta de tagada ca antecesoarea reclamantului a fost de rea credinta in momentul perfectarii contractului de vanzare cumparare avand ca obiect apartamentul nr.3, situat in Cluj Napoca, str.A., nr.15, jud.Cluj.
Acest aspect nu mai poate fi repus in discutie in prezenta cauza, ci se impun instantei, data fiind obligativitatea Deciziei civile nrt.516/A/2007 a Tribunalului Cluj, deoarece a intrat in puterea lucrului judecat. Puterea lucrului judecat este un efect al hotararii judecatoresti care trebuie recunoscut nu doar dispozitivului, ci si considerentelor, care explica dispozitivul si se reflecta in el.
Referitor la practica Curtii Europene a Drepturilor Omului, in cauza Raicu/Romaniei, situatia este diferita de cea in speta, respectiv, printr-o hotarare judecatoreasca irevocabila se constatase valabilitatea unui contract de vanzare cumparare incheiat in baza Legii nr.112/1995 dar, urmare a aparitiei Legii nr.10/2001, s-a promovat un nou litigiu cu acelasi obiect, in care s-a dispus de aceasta data, constatarea nulitatii contractului de vanzare cumparare. In aceasta situatie, Curtea Europerana a Drepturilor Omului a concluzionat ca prin cea de-a doua hotarare s-a adus o incalcare a dreptului de proprietate al fostului chirias, cumparator la Legea nr.112/1995, hotararea initiala irevocabila, reprezentand un bun in sensul art.1 din  Protocolul nr.1 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului, astfel ca a condamnat Romania la restituirea bunului sau a valorii de circulatie a acestuia.
Ca urmare, instanta a apreciat ca in prezenta cauza nu sunt aplicabile prevederile art.50 ind.1 din Legea nr.10/2001, modificata, cata vreme acest text de lege se refera doar la situatiile in care vanzarile de imobil s-au facut cu respectarea Legii nr.112/1995, ceea ce in speta nu este cazul.
Prin decizia civila nr. 489/A din 02.11.2011 pronuntata de Tribunalul Cluj s-a admis in parte apelul declarat de reclamantul M.M.C. impotriva Sentintei civile nr. 11266/30.06.2011 a Judecatoriei Cluj-Napoca pe care a schimbat-o in parte in sensul admiterii in parte a actiunii  civile formulate de catre reclamant in contradictoriu cu paratul Ministerul Finantelor Publice si in consecinta a fost obligat paratul Ministerul Finantelor Publice la plata in favoarea reclamantului M.M.C. a sumei de 31.136 lei cu titlul de pret actualizat cu indicele de inflatie, pret aferent Contractului nr. 30510 din 17.10.1996, incheiat in baza Legii nr. 112/1995, ulterior desfiintat in justitie.
S-au mentinut celelalte dispozitii ale sentintei atacate.
Fara cheltuieli de judecata in apel.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de apel a retinut urmatoarele:
Cu privire la exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a  Statului Roman, Tribunalul a retinut ca modalitatea de solutionare a acestei exceptii de catre prima instanta a  fost corecta.
Calitatea procesuala a paratului Ministerul Finantelor Publice in nume propriu rezulta direct din lege, astfel incat nu mai este nevoie de atragerea in proces si a  aceluiasi minister in reprezentarea Statului Roman.
Cu privire la fondul cauzei, la fel ca si prima instanta., tribunalul a retinut ca reclamantul nu este indreptatit sa primeasca valoarea de piata a apartamentului cumparat in temeiul Legii  nr.112/1995, de catre antecesoarea reclamantului si pierdut ulterior, in instanta, prin anularea contractului .
In mod corect prima instanta a  apreciat ca in cauza nu sunt intrunite conditiile art. 50 ind. 1 din Legea  nr.10/2001 deoarece  la incheierea contractului nu au fost respectate conditiile Legii nr. 112/1995.
Contractul de vanzare-cumparare a fost incheiat la data de 17.10.1996, insa,  s-a putut aprecia ca acesta nu a intrunit conditiile legale, deoarece imobilul vandut nu putea face obiectul Legii nr. 112/1995, nefiind la data preluarii un imobil are a apartinut unor persoane fizice, ci acesta a apartinut unor persoane juridice.
In sensul Legii nr. 112/1995 art. 1 sfera imobilelor care intra sub incidenta acestei legi este foarte clar determinata, respectiv pot face obiectul legii doar imobilele cu destinatia de locuinta care au apartinut unor persoane fizice.
La data preluarii, imobilul obiect al contractului de vanzare-cumparare a apartinut Episcopiei Ortodoxe Romane a Vadului, Feleacului si Clujului, a apartinut deci unei persoane juridice, prin urmare, din acest punct de vedere , imobilul nu putea face obiectul Legii nr. 112/1995.
Cu privire al interpretarea data de reclamant art. 50 ind. 1 din Legea  nr.10/2001, Tribunalul nu isi poate insusi punctul de vedere al acestuia.
Este adevarat ca art. 50 ind. 1 din Legea  nr.10/2001 , la prima vedere, ar putea duce la o interpretare in sensul ca acest text de lege ar fi inaplicabil. Art. 50 ind. 1 din Legea  nr.10/2001 face referire la contractele desfiintate prin hotarari judecatoresti, contracte incheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995.
Ar putea parea ca textul este contradictoriu, daca contractele erau incheiate cu respectarea Legii nr. 112/1995 nu existau motive de anulare.
Tribunalul a retinut insa ca situatia anularii contractelor de vanzare-cumparare care au fost incheiate cu respectarea Legii nr. 112/1995 a fost totusi posibila, aceste solutii aparand in practica, ca urmare a evolutiilor legislatiei si a practicii judiciare.
Astfel, in momentul initial de aplicare a Legii nr. 112/1995, pana la inceputul anului 1997, cand a aparut  H.G. nr. 11/1997, care a introdus notiunea de preluare cu titlu valabil si nevalabil, si ulterior Legea nr. 213/1998, contractele de vanzare-cumparare erau in general incheiate cu respectarea Legii nr. 112/1995, ajungand sa fie anulate, datorita schimbarilor legislative, care au permis analizarea in sens larg a  titlului Statului.
Tot in privinta contractelor de vanzare-cumparare incheiate in temeiul Legii nr. 112/1995 au existat solutii de respingere a actiunilor in anulare, fostii chiriasi pierzand totusi proprietatea, pe calea actiunilor in compararea de titluri.
Tribunalul a considerat ca sfera de aplicare a dispozitiilor art. 50 ind. 1 C.pr.civ.,  se circumscrie celor doua categorii de contracte mai sus mentionate.
In acest sens, sunt dispozitiile art 1.pct.8 din Legea nr. 1/2009, lege care a introdus si art. 50 ind. 1 in  Legea  nr.10/2001.
Potrivit dispozitiilor mentionate, cu referire la notiunea de contracte desfiintate se intelege situatia pierderii proprietatii atat ca urmare a unei actiuni in anulare, cat si  a unei actiuni in revendicare.
Textul respectiv mai prevede si ca fostii chiriasi au dreptul la asigurarea cu prioritate a unei locuinte din fondurile statului, insa notiunea de contracte desfiintate trebuie sa fie aceeasi si in cazul restituirii pretului,deoarece rezulta din aceeasi lege.
Contractul incident in cauza nu se inscrie insa in nici una din cele doua categorii mentionate anterior, de la inceput putandu-se constata ca imobilul nu putea face obiectul Legii nr. 112/1995, pentru ca a apartinut inainte de preluare unor proprietari persoane juridice.
Astfel, nu se poate discuta in cauza despre acordarea pretului de piata.
Cu referire la acordarea pretului actualizat, in temeiul art. 50 din Legea nr.10/2001, Tribunalul a retinut ca, reclamantul este indreptatit la  recuperarea acestui pret, insa acest capat de cerere fiind  formulat in subsidiar la fond.
Retinand ca dispozitiile art. 50 din Legea 10/2001 ii indreptatesc pe reclamanti la restituirea pretului actualizat, tribunalul a apreciat ca actiunea poate fi admisa in parte, doar sub acest aspect, cuantumul sumei nefiind insa cel mentionat in motivele de apel de catre reclamant ci cel determinat prin actualizarea cu rata inflatiei, respectiv 31.136 lei, asa cum rezulta din raportul de expertiza extrajudiciara depus la dosar de catre reclamant, comunicat paratului, fara obiectiuni.
Pentru motivele aratate, in raport cu dispozitiile art. 296 C.pr.civ., Tribunalul a admis in parte apelul declarat, doar cu privire la obligarea paratului la plata pretului actualizat, mentinand dispozitiile sentintei atacate cu privire la pretul de piata.
Fara cheltuieli de judecata intrucat nu au fost dovedite.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs reclamantul M.M.C. si paratul MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE.
1.Prin recursul declarat de reclamantul M.M.C. s-a solicitat modificarea deciziei civile nr. 489/2011 a Tribunalului Cluj in sensul admiterii in totalitate a apelului declarat impotriva sentintei civile nr. 11266/2011 a Judecatoriei Cluj-Napoca, respectiv admiterea in totalitate a actiunii formulate, cu cheltuieli de judecata.
In motivare, dupa prezentarea starii de fapt si rezumarea parcursului procesual al cauzei s-a aratat ca solutia atacata este criticabila din perspectiva modului de solutionare a exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a Statului Roman si avand in vedere gresita interpretare si aplicare a prevederilor art. 501 din Legea nr. 10/2001.
In ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Statului Roman s-a aratat ca atat instanta de fond cat si cea de apel au procedat in mod gresit la admiterea acestei exceptii.
Prevederile art. 50 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 nu precizeaza expres calitatea in care Ministerul Finantelor Publice urmeaza sa procedeze la restituirea pretului prevazut la alin. 2 si 21 ale aceluiasi articol, in nume propriu sau in calitate de reprezentant al Statului Roman.
Se apreciaza ca Ministerul Finantelor Publice reprezinta doar entitatea care gestioneaza resursele Statului Roman, rezumandu-se la simpla efectuare a platilor. Statul Roman este autorul evictiunii, singurul in masura sa procedeze la despagubire prin acordarea pretului de piata al imobilului.
Referitor la prevederile art. 501 din Legea nr. 10/2001 s-a aratat ca atat instanta de fond cat si cea de apel au interpretat si aplicat gresit acest text de lege.
Textul de lege este susceptibil de doua interpretari. Stricto sensu textul se refera la acordarea pretului de piata proprietarilor a caror contracte au fost incheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, aceasta interpretare generand insa o situatie contrara ordinii de drept, anularea unui act juridic incheiat cu respectarea legii. In aceasta interpretare stricta textul normativ ar fi lipsit de efectele sale, incalcandu-se principiul interpretarii legii in sensul aplicarii ei iar nu in sensul neaplicarii, conform art. 978 Cod civil si in consecinta si art. 129 C.pr.civ. si art. 3 Cod civil.
Singura interpretare valida este cea in care art. 501 din Legea nr. 10/2001 se refera la situatia contractelor incheiate "avand in vedere" prevederile Legii nr. 112/1995, dar cu nerespectarea suficienta a lor, astfel incat rezultatul anularii prin hotarare judecatoreasca sa fie posibil in contextul de drept dat.
S-a invocat din perspectiva art. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO si a jurisprudentei CEDO speranta legitima de a dobandi imobilul in proprietate, avand in vedere prevederile Legii nr. 112/1995.
In drept au fost invocate prevederile art. 50, art. 501 din Legea nr. 10/2001, art. 3 si art. 978 Cod civil, art. 129, art. 274, art. 304 pct. 9 C.pr.civ.
Prin intampinarea formulata de catre paratul Ministerul Finantelor Publice s-a solicitat respingerea recursului declarat de reclamant.
In motivare s-a aratat ca in ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Statului Roman, criticile vin in totala contradictie cu dispozitiile art. 50 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, text de lege pe care a fost intemeiata actiunea.
Referitor la solicitarea de acordare a pretului de piata a imobilului s-a aratat ca atata timp cat contractul de vanzare-cumparare a fost incheiat cu incalcarea dispozitiilor Legii nr. 112/1995 nu sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 501 din Legea nr. 10/2001 pentru a se restitui aceasta valoare.
Din probele administrate rezulta cu puterea evidentei si autoritate de lucru judecat ca reclamantul se prevaleaza de un contract de vanzare-cumparare a carui nulitate absoluta s-a constatat pe motiv ca la incheierea lui nu au fost respectate dispozitiile legale in vigoare, respectiv cele ale Legii nr. 112/1995, devenind incidente dispozitiile art. 50 alin. 3 din Legea nr. 10/2001.
2. Prin recursul declarat de paratul Ministerul Finantelor Publice s-a solicitat modificarea deciziei atacate cu consecinta respingerii apelului si implicit a actiunii reclamantului.
In motivare s-a aratat ca instanta de apel a acordat reclamantului ceea ce acesta nu a solicitat, respectiv pretul actualizat cu indicele de inflatie, reclamantul solicitand obligarea paratului la restituirea pretului de piata actualizat, fara a solicita in subsidiar restituirea pretului actualizat cu indicele de inflatie.
S-a mai aratat ca acordarea cu titlu de pret actualizat cu indicele de inflatie a sumei de 31.136 lei s-a facut in temeiul unui raport de expertiza extrajudiciara neopozabil paratului, conform acestei expertize fiind inclusa in pretul actualizat si suma de 136.766 lei reprezentand contravaloarea terenului de sub imobilul in litigiu, teren care nu a facut obiectul contractului de vanzare-cumparare.
In drept au fost invocate dispozitiile art. 304 pct. 6 si 9 C.pr.civ.
Analizand recursul declarat de reclamantul M.M.C. si cel declarat de paratul MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE impotriva deciziei civile nr. 489 din 02.11.2011 a Tribunalului Cluj, Curtea retine urmatoarele:
1.Recursul reclamantului
Prin recursul declarat de catre reclamant se critica modul de solutionare a exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a Statului Roman, exceptie solutionata in sensul admiterii de catre judecatorie, solutia fiind mentinuta de catre instanta de apel.
Avand in vedere prevederile art. 50 din Legea nr. 10/2001 si art.50.3 din H.G. nr.250/2007 se constata si de catre Curte ca exceptia a fost solutionata in mod corect de catre instantele de fond, Statul Roman nejustificandu-si calitatea procesuala pasiva in litigiile avand ca obiect restituirea pretului de piata sau al pretului actualizat al imobilului care a facut obiectul contractului de vanzare-cumparare incheiat in conditiile Legii nr. 112/1995, desfiintat ulterior. In conditiile in care legiuitorul ar fi intentionat sa confere calitate procesuala pasiva in acest gen de actiuni si Statului Romana ar fi facut-o. Reprezentarea acestuia in conditiile legii este o chestiune ulterioara stabilirii calitatii procesuale a acestuia, chestiune irelevanta in cauza raportat la cele retinute mai sus.
In ceea ce priveste interpretarea si aplicarea art. 501 din Legea nr. 10/2001 se apreciaza de catre Curte ca si acest text de lege a fost interpretat si aplicat corect de catre instantele de fond, textul prevazand in mod explicit ca au dreptul la restituirea pretului de piata al imobilelor numai proprietarii ale caror contracte de vanzare-cumparare au fost incheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995. Avand in vedere formularea textului de lege nu se poate pune problema interpretarii acestuia in sensul indicat de catre reclamant in recurs, respectiv acela ca s-ar fi avut in vedere de fapt contractele incheiate in conditiile Legii nr. 112/1995, indiferent de cat de restransa ar fi aplicabilitatea acestui text de lege in practica. In mod cert textul de lege isi gaseste aplicabilitate practica, existand situatii in care contractele de vanzare-cumparare au fost desfiintate in temeiul prevederilor Legii nr. 10/2001, chiar in conditiile in care s-au respectat prevederile Legii nr. 112/1995 in momentul incheierii acestora.
Faptul ca prin sentinta civila nr. 9388/2006 a Judecatoriei Cluj-Napoca, ramasa irevocabila, s-a statuat ca nu au fost respectate prevederile Legii nr. 112/1995 la momentul incheierii contractului de vanzare-cumparare intre reclamant si Statul Roman nu a fost contestat de catre reclamant. Nerespectarea prevederilor Legii nr. 112/1995 la momentul incheierii contractului reiese si din decizia civila nr. 1611/2008 a Curtii de Apel Cluj, decizie in care se mentioneaza expres ca acest contract a fost incheiat cu incalcarea prevederilor art. 1 si art. 9 din Legea nr. 112/1995.
In aceste conditii este evident ca reclamantul nu poate beneficia de restituirea pretului de piata al imobilului, astfel cum in mod corect au statuat si instantele de fond, recursul declarat de catre acesta fiind nefondat, urmand a fi respins in temeiul art. 312 alin. 1 C.pr.civ.
2.Recursul paratului
Paratul contesta prin recursul declarat solutia de admitere in parte a apelului formulat de catre reclamant impotriva sentintei civile nr. 11266/2011 a Judecatoriei Cluj-Napoca, respectiv restituirea in favoarea reclamantului a pretului de piata actualizat al imobilului.
Analizand continutul cererii de chemare in judecata formulata de catre reclamant rezulta ca obiectul acesteia l-a constituit restituirea pretului de piata al imobilului care a facut obiectul contractului de vanzare-cumparare nr. 30510/1996, obiect indicat in mod expres la solicitarea instantei de catre reprezentantul reclamantului si in sedinta publica din 16.12.2010, respectiv 12.05.2011, precizandu-se in mod expres ca nu se solicita pretul actualizat al imobilului.
Avand in vedere modul cum a fost formulata cererea de chemare in judecata, respectiv precizarile orale facute de catre reprezentantul reclamantului la solicitarea instantei de judecata, se apreciaza ca in mod gresit instanta de apel, admitand apelul, a schimbat in parte sentinta in sensul admiterii in parte a actiunii, fiind incidente prevederile pct. 6 al art. 304 C.pr.civ. Instanta de apel a acordat reclamantului ceea ce acesta nu a cerut, in conditiile in care in fata primei instante s-au facut toate demersurile necesare in vederea lamuririi obiectului actiunii, instanta exercitandu-si rolul activ in conformitate cu prevederile art. 129 C.pr.civ. A fost respectat, in consecinta de catre prima instanta principiul disponibilitatii partilor care guverneaza procesul civil, principiu care insa nu a mai fost avut in vedere de catre instanta de apel la pronuntarea solutiei.
In consecinta, in temeiul art. 304 pct. 6 coroborat cu art. 312 alin. 3 C.pr.civ. Curtea va admite recursul declarat de paratul MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE impotriva deciziei civile nr. 489 din 02.11.2011 a Tribunalului Cluj, pe care o va modifica in sensul ca va respinge in temeiul art. 296 C.pr.civ. apelul declarat de reclamantul M.M.C. impotriva sentintei civile numarul 11266/2011 al Judecatoriei Cluj-Napoca care va fi mentinuta ca legala si temeinica.